TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR. ......................
DECIZIA CIVILĂ .............
Şedinţa publică din data de 06.01.2020
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE – VLAD ŢARI
JUDECĂTOR – TATIANA SEVERIN
GREFIER – GEORGETA IONIŢĂ
Pe rol, soluţionarea cererii de apel formulată de apelantul pârât reclamant ...................... în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă ................., împotriva sentinţei civile nr. .................... pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosar nr. ...........
La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă apelantul pârât reclamant .................. prin avocat şi intimata reclamantă pârâtă .................. prin avocat.
Procedura de citare a părţilor este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează tribunalului că intimata reclamantă pârâtă a depus la dosar, la data de ....................., înscrisuri.
Apelantul, prin avocat, solicită acordarea unui nou termen pentru a lua cunoştinţă de înscrisuri.
Intimata, prin avocat, arată că nu este de acord cu amânarea cauzei, fiind înscrisuri care au fost depuse şi la instanţa de fond.
Tribunalul comunică apelantului un exemplar al înscrisurilor depuse de către intimat.
Faţă de conţinutul înscrisurilor depuse de către intimat, apelantul, prin avocat, arată că nu insistă în amânarea cauzei.
Intimata, prin avocat, depune la dosar înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, tribunalul constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile şi acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat şi motivat în scris, schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii principale, admiterea cererii reconvenţionale şi obligarea intimatei să-i restituie autoturismul.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat, menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală având în vedere că prima instanţă a analizat în mod corect probele administrate în cauză, precum şi toată situaţia de fapt, susţinerile din cererea reconvenţională fiind contrazise de actele de la dosar.
Apelantul, prin avocat, solicită să se aibă în vedere că prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că apelantul deţine titlu de proprietate şi a analizat în mod părtinitor probele administrate.
Tribunalul reţine dosarul în pronunţare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele.
Prin cererea înregistrată la data de ................., sub numărul ................, reclamanta ....................... a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul ............................, instanţa să constate dreptul său de proprietate asupra autoturismului marca ..........................., cu număr de înmatriculare ............... şi număr de identificare ..................................
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului anterior menţionat, prin posesia si folosinţa continua si neîntrerupta din anul 2012 şi până în prezent.
A precizat reclamanta faptul că în vara anului 2012 a înmânat celor doi copii ai săi...................... si ........................ suma de .............. euro destinată achiziţionării unui autoturism din Germania, pentru aceasta, autovehicul care a fost cumpărat de către cei doi la preţul de ............. euro.
Ulterior, autoturismul a fost înmatriculat pe numele fiului său, pârâtul .................., deoarece el avea mai mult timp pentru a se ocupa de demersurile necesare cu înmatricularea. Fiind fiul său, nu şi-a pus niciodată problema că s-ar putea naşte neînţelegeri, necontând pe ce nume este trecuta maşina.
S-a mai arătat că i-au fost înmânate ambele chei ale autoturismului, precum şi toate actele în original, respectiv talonul maşinii, carte de identitate a vehiculului, fişa de înmatriculare, chitanţa vamală. De asemenea, inclusiv numărul de înmatriculare al maşinii, ................ a fost ales tot de reclamantă.
Reclamanta a mai susţinut că, la data de ................., s-a încheiat contractul de comodat nr. ..........., între ....................... si ................... pentru ca fiul său, ............... sa poată merge cu maşina in afara graniţelor tarii, motiv pentru care acesta din urmă a luat maşina şi ulterior, i-a restituit-o reclamantei, aspect care rezultă şi din declaraţiile date la Secţia ........... de Poliţie de către părţi, în dosarul de urmărire penală nr. ..........., format în baza plângerii penale formulate de către pârâtul ............. împotriva reclamantei, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz de încredere privind acest autoturism, dosar în care a fost dispusă o soluţie de clasare a cauzei.
Faptul că maşina a fost permanent în posesia sa, a arătat reclamantă, rezultă şi din aceea că, la data de ............., pe numele acesteia a fost întocmit procesul – verbal de contravenţie seria ......... nr. ................., în sarcina sa reţinându-se că a condus autoturismul ............. fără sa poarte centura de siguranţa, fiind întocmit, că reclamanta a fost cea care a montat autoturismului folii reflectorizante, iar la data de .............. maşina a fost lovită, în timp ce era staţionată în parcarea plătită din faţa blocului in care locuieşte reclamanta, întocmindu-se procesul - verbal seria .......... nr. ................
În fine, reclamanta a arătat că, în perioada achiziţionării autoturismului, pârâtul obţinea venituri mici, astfel cum rezultă din cartea sa de muncă. Deşi a solicitat pârâtului să efectueze demersuri în vederea transcrierii dreptului de proprietate asupra autoturismului pe numele reclamantei, acesta nu a dat curs notificării.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 935, art. 936 si art. 938 C.civ..
În susţinere, reclamanta a ataşat înscrisuri (filele ............, ............., ............. Vol. I).
La data de .................., pârâtul a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, respectiv obligarea reclamantei-pârâte la restituirea bunului mobil reprezentat de autoturismul cu număr de identificare ................. şi număr de înmatriculare ......................
În motivare, pârâtul reclamant a arătat că este proprietarul autoturismului marca ......... tip ............ având numărul de identificare ............ şi numărul de înmatriculare .............. pe care l-a dobândit prin cumpărare de la o terţă parte, exclusiv din fonduri proprii, însă este lipsit ilegal de folosinţa acestuia.
A arătat pârâtul că, în anul 2013, i-a încredinţat mamei sale autoturismul pentru ca aceasta să îl ţină în custodie, fără drept de utilizare a acestuia, cu excepţia mutării acestuia din parcare în cazul incomodării altor persoane şi în situaţii de urgenţă, în considerarea faptului că primise un autoturism de serviciu, nu beneficia de două locuri de parcare la domiciliu, iar la domiciliul reclamantei exista o parcare aproape de blocul unde locuia, considerând astfel că acolo va fi mai în siguranţă.
În ciuda acestor indicaţii, a surprins-o pe reclamantă în trafic conducându-i autoturismul, iar, la scurt timp, în zona ..................... unde îşi face cumpărăturile şi unde i-a solicitat verbal să îi înapoieze autoturismul, confruntându-se, însă, cu refuzul acesteia.
Observând faptul că mama sa îi utilizează frecvent autoturismul, fără acordul său, la sfârşitul anului 2016 i-a solicitat înapoierea bunului, conform notificării nr. .................. transmise prin intermediul BEJ ................., punându-i în vedere să se prezinte în data de ............. ora ............ la Biroul Notarial .............. în vederea restituirii autoturismului menţionat mai sus şi a cheilor, dar aceasta nu s-a prezentat şi a refuzat categoric înapoierea autoturismului.
Având în vedere refuzul reclamantei de restituire a bunului către proprietar, a formulat împotriva acesteia plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prevăzută şi sancţionată prin art. 238 C.pen., ce face obiectul dosarului penal nr. .............. Plângerea penală a fost clasată prin Ordonanţa din ............... a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, soluţie împotriva căreia pârâtul – reclamant a formulat plângere, respinsă, ca neîntemeiată, prin ordonanţa nr. prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, soluţie împotriva căreia, în temeiul dispoziţiilor art. 340 C.pr.pen, a formulat plângere la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin care a solicitat instanţei să dispună desfiinţarea soluţiei de clasare şi trimiterea cauzei la procuror pentru a începe urmărirea penală cu privire la infracţiunii de abuz de încredere, plângerea ce face obiectul dosarului nr. ................, cu termen de judecată la data de .................
A precizat pârâtul - reclamant că din modalitatea în care este formulată şi întemeiată în drept pretenţia reclamantei – pârâte rezultă că aceasta invocă dobândirea dreptului de proprietate prin posesia de bună-credinţă, chiar dacă nu sunt indicate în integralitate temeiurile de drept aplicabile.
Dobândirea bunurilor mobile prin posesia de bună-credinţă nu apare ca un efect al uzucapiunii, persoana devenind proprietar prin simplul fapt al posesiei fără să fie necesară scurgerea unei anumite perioade de timp. Acest aspect înseamnă că proprietatea se prezumă relativ, conform art. 935 C.civ., prezumţie ce operează doar în cazul unui posesor, nu al unui detentor precar, deoarece acela poseda pentru altul.
Pentru a putea invoca acest mod de dobândire, este necesară îndeplinirea mai multor condiţii. În primul rând, dispoziţiile ce reglementează dobândirea proprietăţii prin posesia de bună - credinţă pot fi invocate de către persoana care încheie un act translativ de proprietate cu titlu oneros cu un neproprietar, astfel cum prevede art. 937 C.civ. Adevăratul proprietar are astfel împotriva detentorului precar o acţiune in despăgubire, restituire/revendicare.,
În al doilea rând, posesorul trebuie să fie de bună – credinţă, adică să nu cunoască şi nici să nu aibă obligaţia de a cunoaşte, după împrejurări, faptul că înstrăinătorul nu avea calitatea de proprietar. Buna sa credinţă trebuie să existe la data intrării in posesie, fiind irelevant dacă ulterior dobândirii descoperă ca i-a fost transmis bunul de un neproprietar.
Mai mult decât atât, posesia trebuie să fie utilă, adică să nu fie viciată. Regularitatea posesiei se prezumă până la proba contrară.
Or, în prezenta cauză, reclamanta nu exercită o posesie asupra bunului mobil în litigiu, aceasta având doar calitatea de detentor precar. Astfel, stăpânirea exercitată de către reclamantă asupra autoturismului proprietatea personală a pârâtului - reclamant a fost pentru altul, respectiv pentru acesta din urmă, iar nu pentru sine. Potrivit art. 919 alin. 2 C.civ., detenţia precară, odată dovedită, este prezumată că se menţine până la proba intervertirii sale.
Având în vedere că la momentul luării în stăpânire a bunului mobil, proprietatea personală a pârâtului - reclamant, reclamanta - pârâtă a avut calitatea de detentor precar, se presupune că aceasta a conservat aceeaşi calitate până în prezent, aceasta nefăcând dovada contrară şi anume cum că ar fi intervertit detenţia precară în posesie, iar sarcina probei revine acesteia,
Totodată, reclamanta - pârâtă nu a încheiat un act translativ de proprietate cu titlu oneros cu un neproprietar, astfel cum prevede art. 937 C.civ. şi, drept urmare, nu are un just titlu cu privire la bunul mobil în litigiu, iar mai mult, nu a fost de bună - credinţă la momentul luării în stăpânire a bunului mobil întrucât aceasta a cunoscut faptul că pârâtul - reclamant este proprietarul legitim. Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse chiar de aceasta la dosarul cauzei, pârâtul – reclamant figurează ca fiind singurul proprietar al autoturismului din anul ........... şi până în prezent, astfel că aceasta a cunoscut acest fapt, încă de la momentul luării în stăpânire a bunului mobil, respectiv momentul când pârâtul - reclamant l-a lăsat reclamantei - pârâte spre a-l ţine parcat în faţa blocului, întrucât primise un autoturism de serviciu,
Susţinerea potrivit căreia reclamanta - pârâtă i-ar fi înmânat pârâtului – reclamant şi fratelui său suma de ................... euro pentru a-i achiziţiona un autoturism din Germania nu este susţinută şi dovedită de nicio probă, iar pârâtul - reclamant nu are cunoştinţă de o astfel de sumă de bani.
S-a mai arătat de către pârâtul - reclamant că posesia exercitată de către reclamanta - pârâtă a fost şi este una tulburată, întrucât aceasta îl ameninţă în mod continuu că, dacă nu renunţă la autoturismul şi la locuinţa sa, cu privire la care se desfăşoară un litigiu având ca obiect dobândirea proprietăţii imobilului menţionat prin prescripţia achizitivă de 30 de ani - dosar nr. ............ ,aflat în apel pe rolul Tribunalului Bucureşti, cu termen de judecată la data de ......... - va da în vileag presupuse fapte ilicite pe care le-ar fi săvârşit.
Reclamanta a adus atingere onoarei, demnităţii şi imaginii sale, urmărind pe orice cale posibilă denigrarea, umilirea şi jignirea sa atât în mediul public, sens în care a creat profil pe un site de socializare, special în acest scop, prin care postează fotografii cu pârâtul - reclamant, însoţite de descrieri umilitoare şi defăimătoare, cât şi în particular, prin transmiterea a numeroase mesaje text jignitoare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 C.pr.civ., art. 557, art. 563, art. 566, art. 916, art. 918-920, art. 924-926, art. 935-938 C.civ.
În susţinere, pârâtul-reclamant a depus la dosar înscrisuri (filele ................).
S-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de ............. lei.
Prin întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare, formulate la data de ..............., reclamanta-pârâtă a solicitat respingerea cererii reconvenţionale formulate de către pârâtul - reclamant, menţionând că acesta evidenţiază existenţa unei alte situaţii de fapt decât cea reală, banii necesari achiziţionării autoturismului aparţinându-i exclusiv ei.
Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reciproc, precum şi proba testimonială cu martorii ........... şi ............., pentru reclamantă – pârâtă, respectiv ..................., pentru pârâtul - reclamant, declaraţiile acestora fiind consemnate separat şi ataşate la dosar.
La datele de ................. şi ................., au fost depuse concluzii scrise de către reclamanta – pârâtă, respectiv pârâtul – reclamant, prin care părţile au reiterat susţinerile invocate prin actele procesuale depuse anterior în cauză.
Prin încheierea din data de ..............., pronunţată în cadrul prezentului dosar, instanţa a admis în parte cererea de ajutor public judiciar, formulată de către reclamanta – pârâtă, în sensul că a redus cu ½ taxa judiciară de timbru datorată de reclamantă de la ............... lei la ......... de lei şi a dispus eşalonarea restului de plată, în 10 rate egale, în cuantum de .............. de lei, fiecare, cu scadenţa la data de .........., începând cu luna ...............
Prin sentinţa civilă nr. .................. pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. ...................., a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă ............ şi pe pârâtul-reclamant .....................
A constatat că reclamanta – pârâtă este proprietara autoturismului marca ................, tip .............., cu număr de înmatriculare ................ şi număr de identificare ........................
A respins cererea reconvenţională formulată de către pârâtul – reclamant, ca neîntemeiată..
Pentru a pronunţa această soluţie, analizând cererea în raport de motivele invocate şi probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În fapt, autoturismului marca .............., tip ............, cu numărul de identificare ................. şi numărul de înmatriculare .............., a fost achiziţionat de către pârâtul – reclamant, contra unui preţ de ................ euro, prin contractul cumpărare auto, din data de ................, încheiat în Germania (fila .......... Vol I), în baza căruia, în străinătate, a fost întocmit pe numele acestuia şi certificatul de înmatriculare aflat la filele ................. Vol I din dosar, iar în evidenţele autorităţilor administrative române, bunul figurează înscris pe numele aceluiaşi pârât - reclamant, astfel cum rezultă din actele autoturismului, respectiv certificat de înmatriculare (fila ........ Vol I), fişa de înmatriculare (filele ............ Vol I), carte de identitate a vehiculului (filele ........... Vol I).
Conform, adresei emise de către ............. (fila ........... Vol I), traducerea actelor autoturismului în litigiu s-a realizat la cererea reclamantei – pârâte, aceasta fiind cea care a achitat costurile necesare în acest sens.
Prin răspunsul la prima întrebare din interogatoriul formulat de către reclamanta – pârâtă pentru a fi luat pârâtului – reclamant (filele ....... Vol I), acesta din urmă recunoaşte că, în prezent, autoturismul se află în posesia reclamantei – pârâte, însă impozitul aferent bunului a fost achitat de pârâtul – reclamant, aspect confirmat de către reclamanta – pârâtă prin iar prin răspunsul formulat la întrebarea numărul .......... a probei cu interogatoriul acesteia filele ...................... Vol I).
Prin contractul de comodat, autentificat notarial prin încheierea nr. ............ din data de ......... (fila ........ Vol I), pârâtul – reclamant, în calitate de comodant, a transmis domnului ................, în calitate de comodatar, dreptul de folosinţă asupra autoturismului menţionat în cele ce preced, scopul fiind, conform poziţiei concordante a părţilor, deplasarea comodatarului în străinătate, aspect care rezultă, de altfel şi din întrebările ......şi .......... şi răspunsurile corelative, formulate în cadrul probei cu interogatoriul administrat reclamantei – pârâte, la solicitarea pârâtului – reclamant. În baza aceloraşi întrebări şi răspunsuri reiese, de asemenea, că pârâtul - reclamant confirmă că, în executarea contractului de comodat, autoturismul a fost preluat de către domnul Grigore Marian Mircea din parcarea aflată în faţa blocului reclamantei – pârâte şi adus ulterior în acelaşi loc.
Prin notificarea nr. ..........., transmisă reclamantei – pârâte la data de ............, prin intermediul BEJ ............... (fila ......... Vol I), pârâtul – reclamant i-a solicitat acesteia să se prezinte în data de ............., la Biroul Notarial .................., în vederea restituirii autoturismului menţionat mai sus şi a cheilor acestuia, refuzul reclamantei – pârâte de a proceda în maniera pretinsă, formulat în scris (filele .............. Vol I) şi comunicat pârâtului – reclamant la data de .........., conform dovezii de primire de la fila .......... Vol I dosar, fiind motivat prin acelea că autoturismul a fost achiziţionat de fiul reclamantei – pârâte în numele său şi pentru ea, din suma remisă de către reclamanta - pârâtă domnului ..................., înţelegerea părţilor fiind în sensul ca, ulterior, proprietatea bunului să îi fie transmisă de către pârâtul - reclamant, reclamantei – pârâte.
Având în vedere refuzul reclamantei de restituire a bunului, pârâtul – reclamant a formulat plângere penală împotriva acesteia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz de încredere, în raport de care s-a dispus o soluţie de clasare, prin ordonanţa din ............ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti (filele ............ Vol I), soluţie împotriva căreia pârâtul – reclamant a formulat plângere la procurorul ierarhic, iar ulterior, la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, asupra ambelor căi de atac fiind pronunţate soluţii de respingere.
În cuprinsul referatului cu propunere de clasare, însuşit de către procuror prin ordonanţa de clasare emisă în dosarul de urmărire penală nr. .............. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti (fila ............. Vol I), s-a reţinut că cercetările efectuate de către organele de urmărire penală atestă împrejurarea că fapta de abuz de încredere nu există, concluzie fundamentată sub aspect probator, pe declaraţia numitului ................., audiat în calitate de martor, potrivit căreia autoturismul a fost cumpărat de către acesta, împreună cu fratele său, pârâtul - reclamant din prezenta cauză, cu banii remişi de către reclamanta - pârâtă, sens în care, după aducerea autovehiculul în ţară, acesteia i-au fost remise bunul, împreună cu cheile şi actele în original ale autoturismului, că potrivit celor relatate martorului de către reclamanta – pârâtă, autovehiculul a fost înmatriculat pe numele fratelui său din lipsa de timp a mamei acestora şi că atunci când martorul şi-a exercitat dreptul de folosinţă asupra autoturismului, în baza contractului de comodat încheiat cu fratele său, a preluat bunul din posesia mamei sale şi după utilizare l-a restituit acesteia. Totodată, organele de urmărire penală au avut în vedere şi declaraţia martorei ................., audiată în calitate de martor, conform căreia a asistat personal la momentul care reclamanta pârâtă i-a remis fiului său, ................., suma de .................. euro pentru a achiziţiona un autoturism din Germania.
Prin încheierea din data de ............., pronunţată în dosarul nr. .................. al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva soluţiei de clasare (filele ............. Vol II), în urma analizei materialului probator administrat în faza de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a concluzionat că autoturismul marca ..........., tip Golf Plus, cu numărul de identificare ................... şi numărul de înmatriculare ................... a fost achiziţionat, în realitate, de către pârâtul – reclamant din prezenta cauză, în numele şi pentru reclamanta – pârâtă, ......................, cu suma de bani remisă de către aceasta, raportul juridic dintre părţi fiind similar unui mandat fără reprezentare, cu consecinţa că reclamanta – pârâtă este îndreptăţită să utilizeze bunul, iar fiul său nu poate pretinde restituirea acestuia prin simplul fapt că figurează în contractul de vânzare - cumpărare a autoturismului. În susţinerea soluţiei potrivit căreia fapta penală nu există, s-a mai reţinut că niciun element al probatoriului administrat în cauză nu conduce la concluzia că intimata .................... ar avea calitatea de detentor precar, situaţia juridică incertă dintre părţi, sub aspectul dreptului de proprietate şi al restituirii bunului urmând a fi tranşată pe calea unui litigiu de drept civil, în măsura în care acestea îşi manifestă disponibilitatea în acest sens.
Potrivit declaraţiilor testimoniale ale martorelor ................... şi ................, audiate în prezenta cauză (filele ................ Vol II), în cursul anului ............... reclamanta - pârâtă i-a remis fiului său, ................., suma de ................. euro, pentru ca acesta să se deplaseze în ............... în vederea achiziţionării autoturismului obiect al prezentei cauze. Cea dintâi martoră a precizat că reclamanta – pârâtă strângea bani pentru cumpărarea autoturismului, scop pentru care a împrumutat suma de .................. lei, de la o prietenă comună, doamna ................., iar martora ...................... a precizat că a asistat personal la momentul remiterii sumei în euro către domnul ....................., moment la care pârâtul – reclamant nu a fost prezent, însă a precizat că banii nu au fost număraţi, martora luând cunoştinţă de cuantumul sumei din relatările reclamantei – pârâte.
Ambele martore au declarat că cei doi fii ai reclamantei – pârâte, respectiv domnul ..................... şi pârâtul – reclamant, s-au deplasat în Germania, de unde au achiziţionat autovehiculul în litigiu pe numele pârâtului – reclamant, urmând ca bunul să fie trecut ulterior pe numele reclamantei – pârâte, astfel cum s-a întâmplat în cazul a altor două autoturisme achiziţionate în trecut din străinătate de către domnul ...................., conform precizărilor învederate de martora ......................, care a menţionat, totodată şi faptul că după aducerea în România a autoturismului înmatriculat cu numărul ................, reclamanta – pârâtă a fost cea care s-a folosit de bun, martora arătând în acest sens, că ea însăşi s-a deplasat împreună cu reclamanta – pârâtă cu acest autovehiculul, precum şi împrejurarea că autoturismul a fost dintotdeauna parcat în parcarea din faţa blocului acesteia.
Aceste din urmă aspecte au fost confirmate şi de către martora .............., care a precizat că a văzut-o personal pe reclamanta – pârâtă conducând autoturismul în discuţie, în repetate rânduri, şi se deduc, deopotrivă din procesul – verbal de contravenţie seria ................. nr. ................. din data de ................ (fila ............. Vol I), din cuprinsul căruia rezultă că autoturismul marca .................., cu numărul de înmatriculare ...................., a fost avariat în timp ce se afla în parcarea din faţa imobilului în care locuieşte reclamata – pârâtă, coroborat cu autorizaţia de reparaţie de la fila ............ Vol I dosar şi cu devizul de reparaţie, emis pe numele reclamantei – pârâte (fila ............ Vol I).
Împrejurările că, în trecut, domnul ................., a mai achiziţionat din Germania un autoturism pentru reclamanta - pârâtă, pe care ulterior l-a înstrăinat acesteia, este dovedită prin contractele de vânzare de la filele ............. şi ............. Vol II dosar, coroborat cu certificatul de înmatriculare de la fila ............... Vol II dosar.
Audiat în calitate de martor (fila ............... Vol II), domnul .................., a precizat că la un moment dat pârâtul – reclamant i-a comunicat despre faptul că doreşte să îşi achiziţioneze un autoturism şi că l-a auzit spunând că strânge sume de bani în acest sens, iar ulterior l-a văzut conducând autoturismul supus analizei în prezenta cauză, însă nu are cunoştinţă de provenienţa sumei cu care autovehiculul a fost achiziţionat. A mai menţionat martorul că pârâtul s-a folosit constant de bun, din momentul achiziţionării până la data la care i-a fost oferită o maşină de serviciu - când potrivit celor relatate martorului de către pârâtul – reclamant, bunul ar fi fost dus într-un loc mai sigur, având în vedere că la adresa la care acesta din urmă locuieşte nu sunt locuri de parcare, iar autoturismele sunt frecvent zgâriate - aspect de care martorul are cunoştinţă personal, întrucât fiind prieten cu pârâtul – reclamant au plecat în numeroase concedii împreună, contexte în care pârâtul – reclamant s-a deplasat cu autoturismul în discuţie.
Conform procesului - verbal de predare primire (fila .............. Vol I), la data de ............... ....................... a predat pârâtului – reclamant un autoturism marca ......................, împreună cu cheile şi actele autovehiculul.
Declaraţiile pe proprie răspundere ale unor terţe persoane, autentificate notarial, depuse de către reclamanta - pârâtă (filele ........... Vol II), constituie declaraţii extrajudiciare care nu beneficiază de valoare probatorie în prezentul litigiu, câtă vreme, valorificarea aspectelor cunoscute de către o persoană - terţ faţă de un litigiu - se pot realiza doar prin intermediul probei testimoniale administrate nemijlocit de către instanţă, conform regulilor procedurale în materia audierii martorilor, motiv pentru care nu pot fi avute în vedere la stabilirea situaţiei de fapt în prezenta cauză.
În drept, în temeiul art. 935 C.civ., oricine se află la un moment dat în posesia unui bun mobil este prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului, iar prevederile art. 936 C.civ., cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, posesia de bună-credinţă a bunului mobil asigură opozabilitatea faţă de terţi a actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale.
Potrivit dispoziţiilor art. 938 alin. 1 C.civ., este de bună-credinţă posesorul care nu cunoştea şi nici nu trebuia, după împrejurări, să cunoască lipsa calităţii de proprietar a înstrăinătorului, iar buna - credinţă trebuie să existe la data intrării în posesia efectivă a bunului, astfel cum statuează cel de al doilea alineat al aceluiaşi text de lege.
Având în vedere că normele precitate constituie temeiul juridic al acţiunii, conform cererii de chemare în judecată, cu titlu preliminar, se impune precizarea că vor fi înlăturate susţinerile pârâtului – reclamant, în sensul că fundamentul prezentei acţiuni în constatare ar fi reprezentat de dispoziţiile art. 937 C.pr.civ. care reglementează dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună - credinţă.
Cauza cererii de chemare în judecată sub aspectul situaţiei de fapt, astfel cum rezultă din analiza în ansamblu a actului procesual, constă în dobândirea dreptului de proprietate asupra autoturismului prin aceea că bunul ar fi fost achiziţionat în numele reclamantei – pârâte, din suma de bani pe care aceasta i-ar fi remis-o fiului său, ....................., iar posesia pe care reclamanta - pârâtă pretinde că ar fi exercitat-o de la momentul achiziţionării autovehiculul este invocată sub aspect probator, în fundamentarea prezumţiei de proprietate asupra autoturismului, instituite de prevederile art. 935 C.pr.civ..
Este eronată şi afirmaţia pârâtului – reclamant conform căreia prezumţia de proprietate întemeiată pe posesia bunului mobil ar putea fi incidentă doar condiţionat de întrunirea cerinţelor prevăzute de art. 937 C.civ..
Astfel, se constată că cele două norme legale au natură juridică distinctă: art. 935 C.civ. instituie o prezumţie legală relativă, în sensul că persoana care se află în posesia bunului mobil este considerată a avea un drept de proprietate asupra acestuia, drept care se reţine prin simplul fapt al posesiei. Această prezumţie se circumscrie mijloacelor de probă şi poate fi valorificată ca atare în cadrul unui proces civil, pentru dovedirea dreptului de proprietate asupra bunului, în timp ce prevederile art. 937 C.civ. reglementează un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui bun mobil, condiţionat de întrunirea unor cerinţe stricte.
În condiţiile în care posesia asupra autoturismului este invocată de către reclamanta – pârâtă cu titlul de prezumţie a dreptului de proprietate, iar nu ca mod de dobândire a dreptului material, având în vedere că determinarea cauzei acţiunii constituie atributul reclamantului, iar pârâtul nu se poate substitui aprecierii acestuia sub acest aspect, apărările din cuprinsul întâmpinării cu privire la neîndeplinirea condiţiilor art. 937 C.pr.civ. sunt lipsite de relevanţă şi nu se impun a fi analizate.
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că reclamanta - pârâtă se află, în prezent, în posesia autoturismului marca ................., cu numărul de identificare ..................... şi numărul de înmatriculare .................., asupra căruia exercită posesia asupra autoturismului, cu intenţia de a se comporta ca un proprietar, fiind deci întrunite ambele elemente care circumscriu posesia sub aspect material şi intenţional, respectiv corpus şi animus.
Astfel cum s-a reţinut în situaţia de fapt expusă în cele ce preced, după achiziţionarea autoturismului din fondurile reclamantei – pârâte, aceasta a exercitat o posesie continuă asupra bunului, iar la nivel intelectiv a avut întotdeauna reprezentarea că exercită posesia bunului în nume propriu, câtă vreme susţinerile pârâtului - reclamant în sensul că bunul este proprietatea sa şi că l-ar fi remis în custodie reclamantei-pârâte, fără drept de utilizare, nu s-au confirmat a fi reale. Cu toate că martorul ....................... a precizat că pârâtul – reclamant a condus autoturismul în litigiu constant, până la momentul la care acestuia din urmă i-a fost dat în folosinţă un autoturism de serviciu, declaraţia testimonială a acestuia nu face dovada aspectului invocat de către pârâtul – reclamant, întrucât, pe de o parte, martorul a menţionat că nu are cunoştinţă de provenienţa sumei cu care a fost achiziţionat autovehiculul, la momentul la care a relatat despre împrejurarea potrivit căreia, după primirea autoturismului de serviciul, autoturismul obiect al prezentei cauze ar fi fost dus într-un loc mai sigur, aspect cunoscut din discuţiile purtate cu pârâtul – reclamant, martorul nu a menţionat nimic legat de atribuirea bunului în custodie reclamantei – pârâte, fără drept de utilizare, iar pe de altă parte, declaraţia martorului nu se coroborează cu restul ansamblului probator şi prezintă un grad de subiectivism, susţinut de relaţia strânsă de prietenie dintre acesta şi pârâtul – reclamant.
Nici susţinerea pârâtului – reclamant, în sensul că autovehiculul ar fi fost cumpărat din banii săi şi pentru sine, nu se confirmă de niciuna din probele administrate în cauză.
Urmează deci că reclamanta – pârâtă nu a deţinut bunul temporar, cu îngăduinţa pârâtului – reclamant şi nici având o obligaţia de a-l restitui acestuia, astfel că nu corespund realităţii apărările din cuprinsul întâmpinării, conform cărora aceasta ar avea doar calitatea de detentor precar.
La aceeaşi concluzie au ajuns şi organele de urmărire penală, reţinând că fapta nu există în materialitatea ei, soluţie care, faţă de elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere prevăzute de norma de incriminare, prevăzută de art. 238 alin. 1 C.pen., respectiv însușirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredințat în baza unui titlu și cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui,se transpune în fapt, prin aceea că autoturismul pe care îl foloseşte reclamanta - pârâtă nu aparţine altuia şi nu a existat o încredinţare a bunului de către pârâtul - reclamant către reclamanta - pârâtă cu obligaţia acesteia din urmă de a-l restitui.
Cu toate că aceste statuări au fost emise în baza unei viziuni asupra circumstanţelor de fapt dintr-o perspectivă a dreptului penal şi nu se impun prezentei instanţe cu titlu de autoritate de lucru judecat, constatările organelor penale au forţa probantă a unor înscrisuri susceptibile de a fi valorificate ca atare în cadrul prezentului dosar, susţinând astfel circumstanţele de fapt reţinute în cele ce preced referitoare la posesia reclamantei – pârâte exercitată asupra autoturismului în litigiu.
Mai mult, însuşi pârâtul – reclamant a recunoscut că biletele de avion pentru deplasarea sa şi a domnului .........................în Germania, în vederea achiziţionării autoturismului obiect al prezentei cauze, au fost achitate de către reclamanta – pârâtă, şi nu a contestat faptul că cheile şi actele autovehicului în original sunt în posesia acesteia. Acest din urmă aspect infirmă teza pârâtului – reclamant, în sensul că bunul ar fi fost remis reclamantei – pârâte fără drept de utilizare, cu excepţia situaţiilor în care ar fi fost necesară mutarea autoturismului din parcare, în cazul incomodării altor persoane şi în situaţii de urgenţă, situaţii care nu ar justifica deţinerea documentelor originale ale bunului, întrucât, prin ipoteză, ar presupune doar deplasarea bunului în incinta parcării, nu pe drumurile publice.
Nici împrejurarea că pârâtul - reclamant a încheiat contractul de comodat cu domnul ................., nu este de natură să conducă la o concluzie contrară, câtă vreme situaţia juridică la acel moment, conform înscrisurilor autoturismului, îl prezenta pe acesta ca fiind proprietar al bunului, iar reclamanta – pârâtă nu deţinea niciun înscris care să îi ateste posesia asupra autovehiculului, astfel că, raportat la rigorile pe care le presupun încheierea unui act notarial şi care implică dovedirea în faţa notarului public a dreptului de a dispune de folosinţa bunului cu înscrisuri, pârâtul – reclamant a fost singurul abilitat să fie parte a raportului juridic. Însă, poziţia părţilor este concordantă cu privire la faptul că, în exercitarea contractului, bunul a fost preluat de către domnul ................ din parcarea situată în faţa blocului reclamantei – pârâte şi adus, ulterior, în aceeaşi locaţie, împrejurare care, privită, prin prisma ansamblului probator administrat în cauză, atestă concluzia că, în fapt, reclamanta - pârâtă exercita posesia asupra autoturismului.
De asemenea, nici faptul că pârâtul – reclamant a achitat impozitul aferent bunului nu poate fundamenta calitatea acestuia de proprietar al autoturismului, câtă vreme dreptul de proprietate este un drept real, a cărui dobândire se poate realiza exclusiv prin modalităţile strict şi limitativ prevăzute de lege, iar plata taxelor aferente unui bun mobil nu se subsumează acestora.
Totodată, nici notificarea de restituire a autoturismului nr. .............., transmisă reclamantei - pârâte prin intermediul executorului judecătoresc nu prezintă valoare probatorie cu privire la susţinerile potrivit cărora pârâtul – reclamant este proprietarul bunului, iar reclamanta – pârâtă l-ar poseda fără a fi îndreptăţită în acest sens, întrucât înscrisul emană exclusiv de la pârâtul – reclamant, iar acesta i-a stabili unilateral conţinutul.
Vor fi înlăturate şi apărările pârâtului – reclamant, conform cărora posesia reclamantei – pârâte ar fi una tulburată. În acest sens, se reţine că prevederile art. 922 alin. 2 C.civ. instituie o prezumţie relativă de utilitate a posesie, iar pârâtul – reclamant nu a făcut dovada contrară, de natură să o înlăture, întrucât nu a probat niciuna din susţinerile vizând pretinsele acte de denigrare, respectiv şantajul prin care reclamanta –pârâta ar păstra posesia bunului.
Pentru toate considerentele de fapt şi de drept expuse, fiind întrunite exigenţele art. 935 C.civ., în favoarea reclamantei – pârâte operează prezumţia relativă de proprietate prin faptul posesiei, mijloc de probă care se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză, iar împrejurarea că pârâtul – reclamant figurează în acte ca fiind proprietar al bunului nu poate prevala în detrimentul tuturor celorlalte probe. Prin urmare, se constată că reclamanta – pârâtă este proprietara marca .........., cu numărul de identificare ......... şi numărul de înmatriculare ......., motiv pentru care cererea de chemare în judecată se constată a fi întemeiată şi va fi admisă ca atare.
Cu privire la cererea reconvenţională formulată de către pârâtul – reclamant, se reţine că acţiunea în revendicare constituie remediul pus la îndemâna proprietarului neposesor pentru a obţine recunoaşterea dreptului şi restituirea bunului din partea persoanei care îl deţine fără drept. Astfel, temeinicia acţiunii este condiţionată de dovedirea unui titlu de proprietate asupra bunului, cerinţă neîntrunită în cauză în ceea ce priveşte persoana pârâtului – reclamant şi bunul obiect al prezentului litigiu, aspect care rezultă din considerentele reţinute în cele ce preced şi din soluţia ce urmează a fi dispusă asupra cererii principale. În consecinţă, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională a pârâtului – reclamant.
...................... în calitate de apelant, a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. ............ pronunţată de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti prin care a solicitat instanţei de control judiciar admiterea apelului, desfiinţarea în tot a sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă a solicitat admiterea excepţiei lipsei de interes a intimatei şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes;
Admiterea excepţiei inadmisibilităţii si, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă;
Respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată;
Admiterea cererii reconvenţionale formulată de subsemnatul în sensul obligării intimatei la restituirea bunului mobil reprezentat de autoturismul marca ............. având numărul de identificare ......... şi numărul de înmatriculare ........, '... aflat în proprietatea exclusivă a subsemnatului.
În motivarea apelului s-a arătat că, apelantul ........, este proprietarul autoturismului marca .......... având numărul de identificare ................ şt numărul de înmatriculare ............ pe care l-a dobândit prin cumpărare de la o terţă parte, exclusiv din fonduri proprii.
A menţionat faptul că în prezent sunt lipsit în mod ilegal de folosinţa acestui autoturism.
Intimata, ................, este mama apelantului căreia în anul ................. i-am predat în custodie autoturismului marca .................., fără drept de utilizare ai acestuia, cu excepţia mutării acestuia din parcare în cazul incomodării altor persoane şi în situaţii de urgenţă.
Motivul pentru care apelantul a lăsat autoturismul în custodia mamei sale a fost acela că primise un autoturism de serviciu şi nu beneficia de două locuri de parcare la domiciliul apelantului, însă la domiciliul intimatei exista o parcare aproape de blocul unde aceasta locuia, motiv pentru care a considerat că în acel loc autoturismul ar putea fi în siguranţă (a menţionat faptul că locuia şi locuieşte în cartierul Rahova, zona îndoielnică în ceea ce priveşte siguranţa unui autoturism lăsat multă vreme în parcare).
Observând faptul că intimata utilizează în mod frecvent autoturismul fără acordul apelantului, i-a solicitat acesteia să îl înapoieze, conform Notificării nr. ........... transmisă prin intermediul BEJ "...............", punându-i acesteia în vedere să se prezinte In data de ............... ora .................. la Biroul Notarial ............. în vederea restituirii autoturismului menţionat mai sus şi a cheilor.
A învederat instanţei faptul că intimata nu s-a prezentat la ora si data stabilite de subsemnatul si a refuzat In mod categoric predarea autoturismului.
În ciuda solicitărilor mele, intimata .............. a introdus împotriva apelantului cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze prin care a solicitat instanţei să dispună pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate dreptul său de proprietate asupra autoturismului ca urmare a pretinsei posesii de bună - credinţă pe care ar fi exercitat-o asupra bunului.
Faţă de această cerere a intimatei ............. apelantul a formulat o cerere reconvenţională prin care a solicitat instanţei obligarea intimatei la restituirea autoturismului în discuţie aflat în proprietatea exclusivă a apelantului.
Prezenta cauză a fost soluţionată în fond prin Sentinţa Civilă nr. ............ pronunţată de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti prin care instanţa a dispus admiterea cererii de chemare în judecată a intimatei ................. cu consecinţa constatării dreptului de proprietate al acesteia asupra autoturismului si respingerea cererii reconvenționale a apelantului ca neîntemeiată.
................ a apreciat că soluţia instanţei de fond este una nelegală si netemeinică pentru argumentele pe care le-a dezvoltat în cuprinsul prezentului apel.
Pe cale de excepţie înţelege să invoce (1) Excepţia lipsei de interes a reclamantei şi (2) Excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată
Cu titlu prealabil menţionez faptul că, pentru o mai clară prezentare a argumentelor avute în vedere, a analizat cu prioritate inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei de interes derivând din aceleaşi considerente ca şi cele care stau la baza inadmisibilităţii, fără ca ordinea de invocare a celor două excepţii să aibă legătură cu ordinea în care acestea vor fi puse în discuţie de instanţa de control judiciar.
În admisibilitatea cererii de chemare în judecată formulată de ...............
Prin cererea de chemare in judecată ce formează obiectul prezentei cauze, ...................... a solicitat instanţei să constate dreptul său de proprietate asupra autoturismului în discuţie, ca urmare a posesiei de bună-credinţă pe care ar fi exercitat-o cu privire la acest bun. Acţiunea astfel formulată a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 935, art. 936 şi art. 938 Cod Civil.
Este esenţial de subliniat faptul că instanţa de fond nu a solicitat lămuriri suplimentare din partea intimatei privind natura cererii de chemare în judecată pe care a formulat-o.
Din modul de formulare a acţiunii, din temeiurile de drept invocate de reclamantă, dar şi din considerentele hotărârii instanţei de fond (fila nr. 6 din Sentinţă - „în sensul că fundamentul prezentei acţiuni în constatare (...)"} rezultă faptul că suntem în prezenţa unei acţiuni în constatarea dreptului de proprietate astfel cum aceasta este reglementată de dispoziţiile art. 35 Cod procedură civilă potrivit cărora „Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege".
Legiuitorul instituie aşadar, prin prevederile art. 35 teza a II - a din C. pr.civ., caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, faţă de o acţiune în realizare. în ipoteza în care reclamantul are la dispoziţie o acţiune în realizare, soluţia instanţei va fi fără dubiu una de respingere ca inadmisibilă a acţiunii în constatare.
De altfel, în jurisprudenţă s-a reţinut faptul că instanţa are obligaţia de a verifica din oficiu admisibilitatea unei acţiuni în constatare şi de a indica mijlocul concret prin care reclamantul îşi putea de realiza dreptul, acest fapt oferind excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în constatare un caracter absolut, aceasta putând fi invocată în orice stadiu al procesului.
În acest sens înţelege să citeze din Decizia nr. ............ prin care Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a ii-a civilă a statuat că: „(...) constatarea învestirii cu o acţiune în temeiul art. 111 C. pr. civ.1865 (art. 35 Noul C. pr. civ.) atrage pentru instanţă obligaţia verificării dacă cererea poate fi primită sau dacă ea nu poate fi primită, caz în care sancţiunea inclusă în ipoteza normei este inadmisibilitatea, verificare pe care instanţele nu au făcut-o, ele procedând la respingerea acţiunii ca neîntemeiată în baza dispoziţiilor art. 1020 - 1021 C. civ. " Înalta Curte, constatând aşadar că în mod nelegal instanţele au procedat la respingerea pe fond a unei cereri în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. pr. civ. în raport de analiza prevederilor art. 1020 -1021 C. civ. care caracterizează o acţiune în realizare, aspect sesizat şi de intimată în modalitatea mai jos expusă, a admis recursul declarat, a modificat decizia atacată în sensul că a admis apelul declarat împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în sensul că respinge acţiunea ca inadmisibilă, cu această motivare".
În mod identic, în prezenta cauză, prima instanţă a procedat la analizarea acţiunii pe fondul acesteia şi a dispus admiterea acţiunii, omițând faptul că intimata .................. a formulat o acţiune în constatare deşi avea ia dispoziţie o acţiune în realizarea dreptului său, respectiv aceea de anulare a titlului de proprietate al apelantului.
Pe scurt, situaţia dedusă judecăţii în prezenta cauză este reprezentată de împrejurarea că intimata ............... fără a deţine un titlu de proprietate, solicită instanţei constatarea dreptului său de proprietate asupra autoturismului .................. motivat de făptui că ar fi achitat preţul vânzării, dar şi că ar fi exercitat o posesie de bună-credinţă asupra bunului. în contradictoriu cu subsemnatul care deţin un titlu de proprietate asupra autoturismului pe care a înţeles să îl lase doar în custodie intimatei, neexistând în dosar nicio probă clară, certă care să susţină faptul că preţul vânzării nu ar fi fost achitat de apelant.
In condiţiile în care intimata deţine în prezent bunul (natura acestei deţineri fiind una contestată de părţi) fără a avea vreun titlu de proprietate cu privire la acesta, în mod evident intimata trebuia cu prioritate să se adreseze instanţei cu o cerere privind anularea titlului de proprietate al apelantului, pentru ca mai apoi în funcţie de soluţia pronunţată cu privire la valabilitatea titlului său să solicite şi constatarea dreptului său de proprietate asupra autoturismului.
Este evident, aşadar, faptul că scopul reclamantei de a deveni proprietarul autoturismului nu poate fi atins la acest moment decât prin formularea unei acţiuni în realizare care să aibă ca rezultat anularea titlului de proprietate al subsemnatului.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond are drept consecinţă lipsirea de efecte juridice a titlul meu de proprietate asupra bunului în condiţiile în care nicio instanţă de judecată nu a fost anterior sesizată cu analiza valabilităţii sau nevalabilităţii acestuia.
De altfel, astfel cum a arătat pe parcursul prezentului apel, instanţa de fond a ignorat cu desăvârşire înscrisurile depuse de apelant în dovedirea dreptului său de proprietate, acordând în mod nelegal prioritate probei cu martori şi analizând în mod părtinitor declaraţiile martorilor propuşi de intimată.
Mai mult decât atât, hotărârea pronunţată într-o acţiune în constatare nu este susceptibilă de a fi pusă în executare, ceea ce înseamnă că intimata nu îşi va putea înregistra autoturismul pe numele său în baza hotărârii judecătoreşti de admitere a acţiunii sale în constatare.
Logica pentru care o hotărâre judecătorească pronunţată cu privire la o acţiune în constatare nu poate fi pusa in executare derivă din aceea că dreptul ce se solicită a se constata preexistă în patrimoniul reclamantului, instanţa fiind chemată în acest caz doar să confirme existenţa acestuia.
Această situaţie nu poate fi aplicată şi în cauza.
Intimata nu are un drept de proprietate asupra autoturismului care să preexiste acestui litigiu, ci dimpotrivă aceasta urmăreşte să i se recunoască dreptul de proprietate, fiind necesar în acest caz ca instanţa nu doar să confirme existenta dreptului, ci să analizeze în concret împrejurările de fapt si titlul de care apelantul înţelege să se prevaleze pentru a conchide dacă aceste drept aparţine sau nu reclamantei.
Or, această analiză nu poate fi făcută decât pe calea unei acţiuni în realizare a cărei eventuală admitere ar putea aduce în patrimoniu reclamantei dreptul de proprietate asupra maşinii.
A învederat instanţei de control judiciar faptul că la pagina 7 din Sentinţă, instanţa de fond reţine faptul că „posesia asupra autoturismului este invocată de către reclamanta-pârâtă cu titlu de prezumţie a dreptului de proprietate, iar nu ca mod de dobândire a dreptului material".
De asemenea, la pagina 6 din Sentinţă, ultimul paragraf, instanţa de fond reţine faptul că, „Cauza cererii de chemare în judecată sub aspectul situaţiei de fapt, astfel cum rezultă din analiza în ansamblu a actului procesual, constă în dobândirea dreptului de proprietate asupra autoturismului prin aceea că bunul ar fi fost achiziţionat în numele reclamantei-pârâte din suma de bani pe care aceasta i-ar fi remis-o fiului său. ...................".
Din aceste considerente rezultă că inclusiv instanţa de fond retine şi are în vedere faptul că intimata nu are In patrimoniu un drept de proprietate preexistent pentru care ar fi suficientă doar o confirmare din partea instanţei de judecată, ci intimata se prevalează de o prezumţie relativă de proprietate pe care însă urmăreşte să o întregească/să o definitiveze pe calea unei acţiuni în constatare, lucru vădit inadmisibil.
În raport de toate aceste aspecte, a apreciat că cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar este inadmisibilă ca urmare a nesocotirii caracterului subsidiar al acţiunii în constatare faţă de acţiunea în realizare.
Intimata ............. ar putea solicita să i se recunoască dreptul său de proprietate asupra autoturismului numai pe calea unei acţiuni în realizare şi numai după obţinerea unei soluţii de anulare a titlului de proprietate al apelantului deţinut asupra acestui autoturism.
Pentru aceste motive, a solicitat instanţei de control judiciar să dispună respingerea cererii de chemare în judecată formulată de ..................... ca fiind inadmisibilă.
Excepţia lipsei de interes a intimatei în formularea cererii de chemare în judecată
Astfel cum am menţionat anterior, una din particularităţile acţiunii în constatare este reprezentată de lipsa caracterului executoriu al hotărârii pronunţate cu privire ia aceasta, o astfel de hotărâre judecătorească neputând fi pusă în executare din moment ce se solicită doar constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
Asta înseamnă că în situaţia în care hotărârea instanţei de fond va rămâne definitivă prin respingerea de către instanţa de control judiciar a prezentului apel, intimata nu va obţine niciun beneficiu practic, iar situaţia sa în drept nu se va schimba în niciun fel întrucât nu îşi va putea înscriere dreptul de proprietate asupra autoturismului în baza hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în prezenta cauză.
In acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 35 Cod procedură civilă potrivit cărora „Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept".
Or, este clar că intimata nu are un interes în a formula o acţiune în constatarea dreptului său de proprietate câtă vreme nu va putea pune în executare o astfel de hotărâre (fie ea chiar şi favorabilă), interesul intimatei fiind în realitate acela de a obţine dreptul de proprietate asupra maşinii prin intermediul unei acţiuni în realizare, astfel cum am menţionat anterior cu ocazia susţinerii inadmisibilității cererii de chemare în judecată întrucât numai o astfel de hotărâre judecătorească va putea fi pusă în executare de intimată,
Pentru aceste considerente, a solicitat instanţei de control judiciar admiterea excepţiei lipsei de interes a intimatei în formularea cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, a apreciat că sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 este nelegală şi netemeinică din următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, ..................... a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate dreptul de proprietate ai acesteia asupra autoturismului în discuţie ca urmare a posesiei de bună-credinţă, întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 935, art. 936 şi art. 938 Cod Civil.
În primul rând, instanţa nu a avut în vedere faptul că prezumţia relativă de care se prevalează intimata este răsturnată de împrejurarea că subsemnatul deţin un titlu de proprietate asupra autoturismului
Potrivit dispoziţiilor art. 935 Cod Civil. „Oricine se află ia un moment dat în posesia unui bun mobil este prezumat ca are un titiu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului', iar potrivit dispoziţiilor art. 936 Cod Civil, „Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, posesia de bună - credinţă a bunului mobil asigură opozabilitatea faţă de terţi a actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale".
Astfel, din conţinutul art. 935 Cod Civil, reiese faptul că o persoană ce are posesia unui bun mobil este prezumată a avea un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului, fiind astfel instituită o prezumţie legală relativă, ce poate fi răsturnată prin proba contrară.
În acest sens, s-a reţinut în doctrină că, orice posesor al unui bun este în aparentă proprietarul său, prin urmare prin proba contrară se poate răsturna prezumţia că posesorul ar fi proprietarul bunului pe care îl posedă,
Or, în prezenta speţă, autoturismul care se află în detenţia intimatei ...................... este în realitate în proprietatea mea astfel cum rezultă din actele de cumpărare şi de înmatriculare depuse la dosarul cauzei.
În doctrină s-a statuat în sensul că prezumţia de proprietate instituita prin art. 935 Cod civil este răsturnată atunci când partea dovedeşte că are titlu de proprietate cu privire la bunul mobil ce nu se află în posesia sa, dovedind şi titlul precar în baza căruia i-a fost încredinţat bunul mobil.
În aceste condiţii, prezumţia relativă că intimata ar avea un titlu de proprietate asupra bunului mobil este răsturnată prin titlul de proprietate valabil al apelantului care nu a făcut si nu face obiectul niciunui litigiu si care. în mod evident, nu a fost desfiinţat până la acest moment de nicio instanţă de judecată.
În al doilea rând, instanţa a apreciat în mod eronat faptul că posesia exercitată de intimată asupra autoturismului ar fi fost una de bună-credinţă
Potrivit prevederilor art. 938 C. civ. .,(1) Este de bună - credinţă posesorul care nu cunoştea şi nici nu trebuia, după împrejurări, să cunoască lipsa calităţii de proprietar a înstrăinătorului. (2) Buna - credinţă trebuie să existe la data intrării în posesia efectivă a bunului'.
Cu titlu prealabil, se observă faptul că prevederile art. 938 Cod civil pe care intimata şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată se aplică în raport de prevederile art. 937 C. civ, iar nu în mod independent.
În aceste condiţii, a apreciat că în mod eronat instanţa de fond a înlăturat apărările subsemnatului referitoare la aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 937 Cod civil potrivit cărora dobândirea proprietăţii prin posesie de bună-credită poate fi invocată doar de către persoana care încheie un act translativ de proprietate, cu titlu oneros, cu un neproprietar.
Aşadar, chiar dacă intimata nu a precizat în mod expres că îşi întemeiază cererea şi pe dispoziţiile art. 937 Cod civil, acest fapt rezultă în mod cert din invocarea dispoziţiilor art. 938 Cod civil care nu reprezintă altceva decât o continuare a art. 937 Cod civil.
Pe de altă parte, instanţa de fond reţine faptul că dispoziţiile art. 922 alin. 2 Cod civil instituie o prezumţie relativă de utilitate a posesiei pe care apelantul nu ar fi răsturnat-o prin dovedirea actelor de denigrare şi şantaj pe care intimata le exercită asupra mea şi prin intermediul cărora a păstrat posesia bunului mobil.
În acest sens, a anexat prezentului apel mesaje text (SMS) transmise de intimată de pe numărul acesteia de telefon (..................) pe numărul subsemnatului (..................) din care rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că intimata îl ameninţa si îl denigrează. Aceste acte sunt de natura a dovedi contrariul celor invocate de intimată şi reţinute de instanţa de fond, respectiv lipsa oricărei bune-credinţe a intimatei, precum şi faptul că posesia exercitată de aceasta asupra bunului a fost şi este una tulburată, bazată pe acte de violenţă.
Intimata urmăreşte să îi facă rău, să îşi bată joc de apelant, şi să îl facă de râs pe orice cale posibilă, inclusiv prin refuzul de a îmi restitui autoturismul proprietate personală şi prin iniţierea prezentului litigiu.
În aceste condiţii, nu se poate aprecia că intimata a fost de bună - credinţă la momentul intrării efective în posesia bunului sau pe parcursul deţinerii acestui bun mobil, mai ales că la momentul ia care subsemnatul am dat maşina în custodie intimata cunoştea faptul că apelantul este proprietar.
Având în vedere scopul pentru care apelantul a predat intimatei autoturismul (exclusiv depozitare), rezultă în mod clar că ................ nu este altceva decât un detentor precar care nu a făcut dovada intervertiri detenţiei sale precare în posesie.
Potrivit prevederilor art. 918 Cod civil, nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar precum depozitarul sau orice persoană care deţine temporar un bun al altuia şi care este obligată să îl restituie
Astfel cum a menţionat anterior, ia momentul luării în stăpânire a bunului mobil intimata a avut reprezentarea faptului că este un simplu detentor precar, calitate pe care se prezumă că a conservat-o până în prezent în conformitate cu prevederile art. 919 alin. 2 Cod civil. Această prezumţie relativă putea fi răsturnată numai prin dovada intervertirii detenţiei precare în posesie, dovadă pe care intimata nu a făcut-o în prezenta cauză.
Mai mult decât atât, în anul .................... a încheiat un Contractul de comodat cu numitul .............. contract despre care intimata a avut şi are cunoştinţă, această împrejurare reprezentând o dovadă în plus a faptului că intimata a avut în permanenţă reprezentarea faptului că subsemnatul sunt proprietarul exclusiv al autoturismului şi am dreptul de a dispune de acesta.
Cu alte cuvinte, intimata:nu a deţinut niciodată un titlu de proprietate asupra bunului mobil, a avut în permanenţă reprezentarea faptului că stăpâneşte bunul în calitate de detentor precar.
Nu a făcut dovada faptului că mi-ar fi remis personal vreo sumă de bani pentru a cumpăra autoturismul.
Nu i s-a solicitat niciodată personal să îi cumpere un autoturism.
Nu s-a preocupat niciodată de achitarea impozitului pentru acest bun.
Insă a solicitat la acest moment să i se recunoască dreptul de proprietate asupra autoturismului bazându-se pe o pretinsă posesie de bună-credită ce nu rezultă decât din prezumţii relative răsturnate prin proba contrară şi probe indirecte marcate de subiectivism (declaraţiile martorilor).
Or, în lipsa oricăror probe care să dovedească faptul că autoturismul a fost cumpărat cu banii intimatei sau că intimata ar fi exercitat o posesie de bună-credinţă. apreciez că instanţa în mod eronat a admis cererea de chemare în judecată, ignorând în mod absolut titlul de proprietate si lipsindu-l în mod nejustificat si neîntemeiat de dreptul de proprietate asupra bunului mobil.
Chiar şi în situaţia ipotetică în care instanţa de control judiciar ar aprecia că intimata este posesor al bunului mobil, a învederat faptul că nu este în prezenţa unei posesii de bună-credinţă, astfel cum rezultă din următoarele împrejurări:
Intimata ................... nu a încheiat un act translativ de proprietate cu titlu oneros cu un neproprietar, astfel cum prevede art. 937 C.civ. şi, drept urmare, nu are un just titlu cu privire la bunul mobil în litigiu
Una din condiţiile pentru dobândirea proprietăţii prin posesia de bună-credinţă în condiţiile art. 938 Cod civil este ca posesorul să încheie un act translativ de proprietate cu titlu oneros cu un neproprietar, condiţie ce nu este îndeplinită în cauza noastră întrucât ..................... nu a Încheiat un asemenea act, aceasta stăpânind în cei puţin în prezent în mod abuziv şi nelegal bunul mobil în litigiu.
Intimata ................. nu a fost de bună-credinţă la momentul intrării în stăpânirea bunului mobil întrucât aceasta a cunoscut faptul că subsemnatul ................... este proprietarul exclusiv al acestuia
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia maşina ar fi fost cumpărată din banii intimatei, a menţionat faptul că din probele administrate ia fondul cauzei rezultă foarte clar faptul că suma de .............. Euro a fost înmânată de aceasta fratelui său, ...................., iar nu apelantului.
De la acest fapt, în lipsa altor probe, nu se poate extrapola şi considera prin presupuneri că acei bani au fost folosiţi de apelant pentru achiziţionarea autoturismului în discuţie.
Este adevărat că am fost în Germania împreună cu fratele său atunci când a cumpărat autoturismul in litigiu, pentru a îl putea conduce înapoi în România, dar în niciun caz acest bun nu a fost cumpărat din banii proveniţi de l reclamanta .................., ci din banii săi proprii.
Mai mult decât atât, nimeni nu a fost de faţă la momentul numărării banilor, astfel că în cauză nu s-a dovedit dacă această sumă de ................... Euro de care se prevalează intimata este sau nu reala.
Nici susţinerea ca ar fi în prezenţa unui mandat fără reprezentare nu poate fi reţinută în cauză. Existenţa acestui mandat fără reprezentare nu rezultă din niciun înscris, ci este doar o creaţie a instanţei de fond.
Este adevărat faptul că mandatul poate fi încheiat în formă verbală ad validitatem, însă cerinţele ad probationem impun întocmirea unui înscris pentru dovedirea actului juridic. Astfel, în lipsa unui înscris întocmit ad probationem. ipoteza existentei unui mandat fără reprezentare nu poate fi avută în vedere de către instanţă.
Ducând mai departe raţionamentul instanţei, chiar şi dacă am considera prin absurd că suntem în prezenţa unui mandat fără reprezentare, întrebarea firească este de ce intimata nu mi-a solicitat niciodată să procedăm la înregistrarea autoturismului pe numele său?!
Alegaţiile intimatei conform cărora nu ar fi avut timp {intimata este pensioară) nu pot constitui un argument în cadrul acestei discuţii. în general, la nivel de principiu, o persoană nu cumpără un bun pe numele unui terţ şi îl lasă pe numele respectivului din considerentul că nu are timp pentru îndeplinirea formalităţilor legale.
Aşadar, instanţa de fond a soluţionat cauza plecând de la premisa că intimata este de bună-credinţă şi a evaluat probatoriul administrat în cauză exclusiv din această privinţă. însă, instanţa de fond a omis să ridice suspiciunea că poate intimata este de fapt de rea-credinţă şi urmăreşte dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun care în realitate nu îi aparţine. Această optică a determinat instanţa să facă abstracţie de faptul că deţin un titlu de proprietate asupra autoturismului şi a atribuit dreptul de proprietate intimatei Intr-un / /.. mod nelegal.
Numita ............... nu a exercitat niciodată o posesie utilă şi neviciată asupra bunului mobil.
Potrivit art. 922 Cod civil, în afara situaţiilor prevăzute de lege, nu poate produce efecte juridice decât posesia utila. Nu este utilă posesia discontinuă, tulburată sau clandestină.
Posesia exercitată de către reclamanta ................ a fost şi este una tulburată întrucât astfel cum a arătat aceasta îl ameninţă în mod continuu ca dacă nu renunţă la autoturism, va da în vileag presupuse fapte ilicite pe care l-ar fi săvârşit apelantul.
Din mesajele anexate prezentului apel rezultă în mod clar că scopul intimatei este acela de a mă umili şi de a îl denigra cu orice preţ. scop care nu poate justifica buna credinţă a intimatei sau statutul acesteia de mamă „înşelată" astfel cum aceasta încearcă să se prezinte în faţa instanţei de judecată.
Din întreaga atitudine a intimatei rezultă în mod evident abuzul pe care aceasta îl săvârşeşte în general cu privire la persoana subsemnatului şi, în mod particular, cu privire la autoturismul ce face obiectul prezentei cauze.
În raport de aceste considerente, este evident că instanţa de fond a reţinut în mod netemeinic faptul că intimata a exercitat o posesie de bună-credinţă asupra autoturismului împrejurare care a condus la soluţia de admitere în mod nelegal a cererii de chemare în judecată.
În al treilea rând, instanţa de fond a analizat şi evaluat în mod eronat probele administrate în cauză, fapt care a condus l soluţionarea netemeinică şi nelegală a dosarului în acest sens, învederez faptul că la pronunţarea soluţiei nelegale si netemeinice de admitere a cererii de chemare în judecată formulată de .................. a contribuit nu doar raţionamentul defectuos anterior indicat, ci şi modul eronat de apreciere, interpretare, coroborare si valorificare a mijloacelor de probă administrate în prezenta cauză, respectiv:
{a) Probele testimoniale administrate în faţa primei instanţe.
În primul rând, trebuie subliniat faptul că instanţa de fond, în mod nelegal, a dat o forţă probantă mai mare probei testimoniale decât actului juridic civil reprezentând titlul său de proprietate asupra autoturismului.
Astfel, la soluţionarea în fond a cauzei au fosî încălcate prevederile art. 309 alin. 2 Cod procedură civilă potrivit cărora „Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei", dar şi prevederile alin. 5 ale aceluiaşi articol potrivit cărora „Proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris şi nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu excepţie cazurilor prevăzute la alin. 4".
Din aceste dispoziţii legale se desprind două aspecte esenţiale pentru soluţionarea corectă a prezentei cauze:
Este inadmisibil să se reţină faptul că intimata a achitat preţul autoturismului în lipsa oricărui înscris care să ateste acest fapt (mai ales în condiţiile în care vorbim de o sumă de 10.000 Euro cu mult mai mare decât pragul stabilit de dispoziţiile art. 309 alin. 2 Cod procedură civilă), ci doar în baza administrării probei cu martori din care de altfel rezultă în mod clar că subsemnatul nu am primit nicio sumă de bani de la intimată pentru a-i cumpăra o maşină;
Dispoziţiile art. 309 alin. 5 Cod procedură civilă stabilesc foarte clar faptul că proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris, astfel că titlul meu de proprietate nu poate fi lipsit de efecte juridice ca urmare a declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, în condiţiile în care nu există niciun început de dovadă scrisă, iar declaraţiile martorilor nu se coroborează cu nicio altă probă.
Din declaraţiile celor două martore propuse de către numita .................. se desprind, de asemenea, câteva aspecte importante, respectiv: ambii martori au declarat în mod expres faptul că intimata a remis numitului ............... suma de ........... Euro pentru ca acesta (...............) să îi cumpere intimatei o maşină, la momentul predării banilor, aceştia nu au fost număraţi, astfel încât cuantumul sumei de bani predate este cunoscută exclusiv din relatările numitei ...................,
..................... nu a fost prezent la momentul remiterii de către .............. către ..................a pretinsei sume de bani, martorele au cunoştinţă doar din spusele intimatei că aceasta strângea bani pentru a-şi achiziţiona o maşină,
Intimata .................. l-a împuternicit in trecut tot pe fiul său cel mare ............... să cumpere autoturisme în numele şi pe seama acesteia, autoturisme ce ulterior au fost trecute pe numele acesteia, fiind o practică deja între cei doi, martorele nu au cunoştinţă de faptul că ..................... i-a solicitat mamei sale restituirea autoturismului.
Aşadar, din aceste depoziţii ale martorilor nu rezultă niciun moment faptul că subsemnatul aş fi cumpărat autoturismul cu banii intimatei, nu rezultă niciun moment că intre subsemnatul şi intimata ar fi fost un mandat fără reprezentare, nu rezultă în mod cert care este suma predată de intimată către fiu! sau cel mare, in consecinţă nu rezultă niciun moment existenţa unei legături de, cauzalitate între suma remisă de intimată către fiul său cel mare şi maşina cumpărată de subsemnatul.
Cu alte cuvinte, nu există nicio probă care să dovedească dincolo de orice dubiu că autoturismul aflat în proprietatea mea exclusivă i se cuvine intimatei.
Această soluţie este rezultatul unei interpretări pur subiective a instanţei de fond care a analizat cu precădere probele propuse de intimată, omiţând să efectueze o evaluare obiectivă şi asupra înscrisurilor şi a depoziţiei martorului propus de subsemnatul.
Din declaraţia martorului propus de apelant, respectiv dl. ..................., rezultă de asemenea câteva concluzii esenţiale, şi anume: în anul 2012 apelantul strângea bani pentru achiziţionarea unui autoturism, autoturismul în speţă a fost folosit de către apelant până la momentul la care a primit o maşină de serviciu din partea societăţii la care lucrez .................., după primirea autoturismului de serviciu apelantul a dus autoturismul într-un loc mai sigur, întrucât în zona în care locuia nu erau locuri de parcare suficiente, iar posibilitatea ca acesta să fie avanat/vandalizat era destul de mare, lucru cunoscut îndeobşte de către martor având în vedere că locuia în aceeaşi zonă cu apelantul.
Aceste aspecte nu au fost luate în considerare de instanţa de fond, ci au fost înlăturate pentru motivul frapant că acestea nu se coroborează cu restul ansamblului probator. întrebarea firească în aceste condiţii este, cu care alte probe ar fi trebuit coroborate probele propuse de subsemnatul în condiţiile în care titlul meu de proprietate este omis în totalitate iar declaraţia martorului propus de mine este considerată a fi prea subiectivă.
În aceste condiţii este clar că instanţa de fond a apreciat probele într-un mod subiectiv, având o aplecare clară către a recunoaşte dreptul de proprietate intimatei asupra autoturismului, în orice condiţii şi cu orice preţ, chiar şi cu încălcarea prevederilor legale.
Nu înţelege raţiunea pentru care instanţa a apreciat că declaraţiile martorelor propuse de intimata ................... ar fi obiective (în condiţiile în care ................. este prietena intimatei de peste 40 de ani, iar ..................... fostă colegă de serviciu cu intimata), în vreme ce declaraţia martorului propus de către apelant nu este avută în vedere la pronunţarea soluţiei, susţinând instanţa de fond că aceasta ar fi una subiectivă.
De altfel, nu cunoaşte raţiunea pentru care prima instanţă nu a făcut nicio referire şi nu a apreciat în niciun fel planşele foto depuse de către apelant la dosarul cauzei prin care dovedeşte că a avut posesia autoturismului, că a mers cu autoturismul împreună cu martorul ............... în concedii, lucru pe care în mod evident nu l-aş fi putut face dacă maşina ar fi fost în permanenţă în posesia intimatei .................. de ia momentul la care aceasta a fost adusă din Germania.
Provenienţa banilor cu care a fost achiziţionat autoturismul în cauză de către apelant.
Prima instanţă a reţinut în considerente faptul că, "'Nici susţinerea pârâtului - reclamant, în sensul că „autovehiculul ar fi fost cumpărat din banii săi şi pentru sine, nu se confirmă de niciuna dintre probele administrate în cauză".
Apelantul a apreciat că instanţa în mod eronat a reţinut că apelantul nu a făcut dovada provenienţei sumei de bani cu care achiziţionat autoturismul, câtă vreme prezentul litigiul nu are ca obiect pretenţii, astfel încât sâ se pună problema dovedirii modului în care au dobândit banii necesari achiziţionării autoturismului în speţă.
Cu toate acestea, apelantul a arătat că banii necesari cumpărării autoturismului în speţă au rezultat din economiile pe care apelantul le făcea, având drept finalitate achiziţionarea unui autoturism, fapt ce ar trebui coroborat cu declaraţia martorului .................. potrivit căreia "Precizez că la un moment dat, pârâtul (apelantul ...................) i-a spus că vrea să-şi achiziţioneze o maşină, iar ulterior I-a văzut circulând cu un ....................... (...) Ştiu că a fost o perioadă în care îi spunea că strânge bani pentru a-şi achiziţiona o maşină".
În aceste condiţii, nu se poare retine că nu a făcut dovada provenienţei banilor cu care a achiziţionat autoturismul în cauză. Oricum, acest aspect nu poate constitui un motiv pentru care s-ar impune admiterea cererii de chemare în judecată, mai ales în condiţiile în care şi intimata a susţinut că suma de ................ euro ar fi avut-o din economiile sale propriii, fără a face vreo dovadă suplimentare cu privire la provenienţa acestei sume de bani.
Deţinerea actelor originale ale autoturismul în cauză de către numita ............... şi cumpărarea biletelor de avion către Germania de unde a fost achiziţionat.
În primul rând, la pronunţarea soluţiei de admitere a cererii de chemare în judecată a numitei ................, prima instanţă a avut în vedere faptul că, "pârâtul a recunoscut că biletele de avion pentru deplasarea sa şi a domnului .................... în Germania, în vederea achiziţionării autoturismului obiect al prezentei, au fost achiziţionate de către reclamanta - pârâtă".
Achiziţionarea biletelor de avion de către intimată nu are nicio relevanţă în prezenta cauză, respectiv nici nu confirmă şi nici nu infirmă susţinerile părţilor. Din acest motiv, a apreciat că acest considerent nu poate sta la baza pronunţării de către instanţa de fond a unei soluţii de admitere a cererii de chemare în judecată.
În al doilea rând, prima instanţă a reţinut că apelantul nu ar fi contestat împrejurarea că actele autovehiculului în original şi cheile acestuia s-ar afla In posesia intimatei. Or, într-adevăr apelantul nu a contestat aceste aspecte întrucât chiar el i-a predat acesteia cheile şi documentele, pentru ca în cazul în care autoturismul incomodează alte persoane ori în caz de situaţii de maximă urgenţă să poate muta/deplasa maşina.
Cum de altfel prima instanţă ar fi trebuit să cunoască, conform legislaţiei rutiere în cazul deplasării pe drumurile publice conducătorii auto trebuie să aibă asupra acestora actele originale de identificare ale maşinii, respectiv Cartea de identitate şi Talonul maşinii, ca în cazul în care se săvârşeşte o contravenţie cu privire la regimul rutier acestea să poate fi reţinute, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
Astfel, considerentele primei instanţei potrivit cărora deţinerea actelor originale ale autoturismului de către intimată contrazic teza apelantului conform căreia i-a remis maşina cu titlul de a o ţine în custodie, fără drept de utilizare, sunt golite de substanţă, reprezentând o interpretare superficială si care nu se raportează la împrejurările de fapt reale.
Achitarea impozitului datorat cu privire autoturismul în speţa către organul fiscal competent.
În cuprinsul hotărârii, instanţa de fond reţine faptul că împrejurarea achitării impozitului aferent autoturismului nu poate fundament calitatea de proprietar al bunului în condiţiile în care plata taxelor legale nu s-ar circumscrie modalităţilor strict şi limitativ prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate.
Însă, apelantul nu a susţinut niciun moment că dovada proprietăţii sale rezidă din plata impozitelor, ci a susţinut că, în plus faţă de titlul de proprietate există şi dovada că apelantul sunt cel care a achitat taxele legale aferente bunului, îndeplinindu-i astfel obligaţiile corelative dreptului de proprietate asupra maşinii.
De altfel, faptul că apelantul are un titlul de proprietate asupra autoturismului precum şi făptui că plătesc impozitul aferent acestuia dovedeşte încă o dată faptul că intimata apreciază fără justă cauză că bunul ar trebui să se afle în proprietatea sa.
Notificarea nr. ..................... de restituire a autoturismului.
Prima Instanţă a reţinut în mod total eronat faptul că notificarea de restituire a autoturismului nr. ................... transmisă intimatei prin intermediul executorului judecătoresc nu prezintă valoare probatorie cu privire ia susţinerile apelantului potrivit cărora sunt proprietarul bunului, iar intimata îl posedă fără a fi îndreptăţită în acest sens, întrucât înscrisul emană exclusiv de la apelantul care i-a stabilit unilateral conţinutul'.
Or, din nou, instanţa de fond se află într-o gravă eroare.
Apelantul nu ar urmării niciun moment să îşi dovedească dreptul de proprietate pe care îi are asupra autoturismului prin martori, prin faptul că a achitat impozitul sau prin această notificare. Apelantul a menţionat încă de la începutul acestui litigiu faptul că are un titlu de proprietate şi a depus la dosarul cauzei actele de cumpărare şi de înmatriculare care dovedesc acest drept.
Însă, nu cunoaşte din ce raţiuni, instanţa de fond a înlăturat din raţionamentul său titlul său de proprietate, împrejurare care a condus la pronunţarea unei soluţii vădit eronate în prezenta cauză.
A menţionat faptul că Notificarea nr. .................... are natura de a înlătură pretinsa posesie de bună-credinţă de care se prevalează intimata şi face ca această posesie să fie una viciata şi de rea-credinţă, însă în niciun moment apelantul nu a susţinut că doreşte să îşi dovedească dreptul de proprietate prin intermediul acestei notificări.
Instanţa de fond a respins în mod nelegal cererea reconvenţională formulată în cauză de apelantul ...............................
În concret, prin cererea reconvenţională a solicitat instanţei să oblige intimata să îi restituie autoturismul.
Cu privire la această cerere, instanţa de fond de fond din nou reţine că nu a dovedit faptul că are un titlu de proprietate asupra autoturismului, deşi a depus la dosarul cauzei actele de cumpărare şi de înmatriculare ale autoturismului, acte valabile care nu au fost niciodată desfiinţate de o instanţă de judecată.
In motivarea soluţiei, instanţa de fond se rezumă la a menţiona că respinge cererea reconvenţională pentru motivele expuse cu privire la admiterea cererii de chemare în judecată, fără a motiva însă în concret de ce a apreciat că nu deţin un titlu de proprietate, precum şi de ce înscrisurile depuse de apelant nu fac dovada dreptului de proprietate, astfel cum o impun dispoziţiile art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă.
Se regăseşte astfel în prezenţa unei hotărâri nemotivate în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca neîntemeiată a cererii reconvenționale formulată de apelant.
Or, lipsa motivării soluţiei pronunţată asupra cererii reconvenționale încalcă dreptul la apărare al apelantului, precum şi dreptul la un proces echitabil. Motivarea este un element esenţial al hotărârii judecătoreşti şi o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o garanţie a unui proces echitabil, exigenţă prevăzută de dispoziţiile art. 21 alin. 3 din Constituţie, precum şi de prevederile art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
In plus faţă de înscrisurile depuse de apelant, instanţa de fond trebuia să aibă în vedere (1) faptul că intimata a recunoscut că a remis suma de ................ euro numitului .................... şi i-a cerut acestuia să îi achiziţioneze un autoturism, iar nu apelantului (2) declaraţiile martorilor propuşi de către intimată din care rezultă că apelantul nu a fost prezent la momentul la care s-au dat banii, (3) achitarea impozitului datorat pentru mijloacele de transport către organul fiscal competent de către apelant, (4) dovedirea faptului că apelantul a primit un autoturism de serviciu, fapt ce justifică darea în custodie a maşinii către mama sa, dată fiind lipsa locurilor de parcare la adresa de domiciliu şi (5) solicitarea apelantului de restituire a maşinii manifestată prin Notificarea nr. ........................
Toate aceste aspecte coroborate cu toate celelalte dezvoltate în cuprinsul prezentului apel dovedesc dincolo de orice dubiu că instanţa de fond a respins în mod netemeinic şi nelegal cererea reconvenţională formulată de apelant, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată formulată de intimată.
Actele de proprietate depuse la dosarul cauzei fac dovada că are calitatea unui proprietar neposesor care solicita să i se înapoieze bunul mobil de către posesorul neproprietar.
Pentru toate aceste aspecte, a solicitat instanţei de control judiciar admiterea apelului, desfiinţarea în tot a Sentinţei Civile nr. ................ pronunţată de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi, pe cale de consecinţă:
Admiterea excepţiei lipsei de interes a intimatei şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes;
Admiterea excepţiei inadmisibilităţii si, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă;
Respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată;
Admiterea cererii reconvenţionale formulată în sensul obligării intimatei la restituirea bunului mobil reprezentat de autoturismul marca ............. având numărul de identificare ................... şi numărul de înmatriculare ................., aflat în proprietatea exclusivă a apelantului.
Totodată, constatând culpa procesuală a intimatei, a solicitat să se dispună obligarea acesteia la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate de prezentul demers judiciar.
h temeiul art. 223 alin. (3) raportat la art. 482 C. pr. cîv., a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
ÎN DREPT, art. 466 şi urm. din C. pr. cîv., precum şi dispoziţiile anterior citate.
PROBE: înscrisuri
Analizând materialul probator administrat, reţine asupra apelului următoarele.
Apelul nu este întemeiat.
Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, reclamanta - pârâtă se află în posesia autoturismului marca ..............., cu numărul de identificare ................ şi numărul de înmatriculare ................., asupra căruia exercită posesia asupra autoturismului, cu intenţia de a se comporta ca un proprietar, fiind întrunite ambele elemente care circumscriu posesia sub aspect material şi intenţional, respectiv corpus şi animus.
Totodată, din depoziţiile testimoniale ale martorelor ......................., rezultă că în cursul anului ...................... reclamanta - pârâtă i-a remis fiului său, ............., suma de ............... euro, pentru ca acesta să se deplaseze în Germania în vederea achiziţionării autoturismului obiect al prezentei cauze. Cea dintâi martoră a precizat că reclamanta – pârâtă strângea bani pentru cumpărarea autoturismului, scop pentru care a împrumutat suma de ............. lei, de la o prietenă comună, doamna ................., iar martora ................. a precizat că a asistat personal la momentul remiterii sumei în euro către domnul ..................., moment la care pârâtul – reclamant nu a fost prezent, însă a precizat că banii nu au fost număraţi, martora luând cunoştinţă de cuantumul sumei din relatările reclamantei – pârâte.
Depoziţia martorului propus de pârâtul – reclamant, domnul ............, nu este concludentă, deoarece martorul a învederat că nu cunoaşte provenienţa sumei de bani cu care a fost cumpărat autoturismul din speţă.
În drept, conform art. 935 C.civ., oricine se află la un moment dat în posesia unui bun mobil este prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului, iar potrivit art. 936 C.civ., cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, posesia de bună-credinţă a bunului mobil asigură opozabilitatea faţă de terţi a actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale.
Aşadar, reclamanta – pârâtă dovedind că exercită posesia asupra autoturismului a dovedit implicit şi calitatea de proprietar asupra acestuia, motiv pentru care corect a fost admisă cererea de chemare în judecată şi s-a constatat existenţa dreptului de proprietate asupra autoturismului în patrimoniul reclamantei – pârâte cu consecinţa firească a respingerii cererii reconvenţionale formulate de pârâtul – reclamant.
Apărările apelantului pârât – reclamant privind inadmisibilitatea şi lipsa de interes a acţiunii principale nu sunt întemeiate.
Acţiunea în constatare este admisibilă, deoarece reclamanta – pârâtă, fiind posesoarea autoturismului din litigiu, nu avea interesul promovării unei acţiuni în revendicare, pe care prin definiţie o introduce doar proprietarul neposesor. Pe de altă parte, interesul promovării acţiunii în constatare este evident, de vreme ce autoturismul este înscris în evidenţele .............. pe numele pârâtului – reclamant, iar nu pe numele apelantei, aşa cum corect ar fi trebuit să fie, iar în lipsa unei hotărâri judecătoreşti apelanta nu poate declanşa demersurile în vederea transcrierii dreptului de proprietate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul pârât reclamant ................. cu domiciliul procesual ales în ..................., la ..................... în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă ........................ domiciliată în ........................, împotriva sentinţei civile nr. ............... pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosar nr. ..........., ca nefondat.
Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 06.01.2020.
PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Vlad ŢariTatiana SeverinGeorgeta Ioniţă
RED.V.Ţ.:10.01.2020.
DACT.M.G./4EX.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREŞTI
JUDECĂTOR FOND - ALEXANDRA-MARIA GIURCĂ
Tribunalul Satu Mare
Pretenţii (malpraxis) - Recurs-admite recursurile, casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe
Curtea de Apel Constanța
Anularea notificării de revocare din funcţia de şef al Secţiei Clinice de Chirurgie Cardio-Vasculară şi a deciziei de suspendare a contractului de muncă al reclamantului. Plata de daune morale pentru repararea prejudiciului de imagine creat.
Tribunalul Iași
Litigii de Muncă - prestaţii periodice acordare în urma unui accident de muncă
Judecătoria Onești
Preten?ii
Judecătoria Zimnicea
PRETENTII