Minori şi familie. Executare silită - Partaj bunuri comune, criterii de atribuire.

Minori şi familie. Executare silită - Partaj bunuri comune, criterii de atribuire.

Conform art.988 cod procedură civilă “La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.”

Art.988 cod procedură civilă enumeră, cu caracter exemplificativ, criteriile de care instanţa va ţine seama la atribuire în partajul judiciar. Enumerarea nu are caracter limitativ, ceea ce permite concluzia că instanţa poate, în afara criteriilor menţionate, să ţină seama şi de alte criterii de ordin familial, social, material sau moral, în funcţie de specificul fiecărei cauze. 

(Tribunalul Ialomiţa – decizia civilă nr.119/A din 31.01.2019)

Prin sentinţa civilă nr… din data de 23.04.2019 pronunţată de Judecătoria Slobozia s-a admis cererea reclamantei DGFFP P - AJFP I, formulată în contradictoriu cu intimaţii DM şi DA.

S-a constatat că intimaţii DM şi DA au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de contribuţie de 50% cu 50%,  următoarele bunuri: un imobil apartament, un autoturism marca Renault Megane şi un scuter.

S-a dispus sistarea stării de codevălmăşie cu privire la aceste bunuri şi s-a atribuit  intimatului DM, în deplină proprietate imobilul apartament, autoturismul marca Renault Megane şi scuterul şi a fost obligat intimatul să plătească intimatei DA suma de  90431,5  lei, în vederea egalizării loturilor, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Au fost obligaţi intimaţii să plătească petentei cheltuieli de judecată în cuantum de 1200 lei reprezentând onorarii expertize.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că părţile DM şi DA, în calitate de soţi, au dobândit în timpul căsătoriei, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. din data de 26.11.2011 la BNP SD, imobilul apartament. De asemenea, părţile au dobândit  în timpul căsătoriei  şi bunurile mobile reprezentate de un autoturism marca Renault Megane,  un scuter. 

Conform probelelor administrate în cauză, dar având în vedere şi întâmpinarea intimatei DA, bunurile au fost dobândite de către cei doi soţi în cote de contribuţie egale, de 50 % cu 50%.

Prin Sentinţa penală cu nr. /F din data de 21.10.2015, definitivă prin neapelare, pronunţată în dosarul cu nr./2015 al Tribunalului Ialomiţa, pârâtul DM a fost obligat faţă de Statul Român la plata sumei de 183418 lei cu titlu de despăgubiri civile, precum şi la plata accesoriilor aferente debitului principal, până la data achitării integrale a debitului. 

Ulterior, petenta ANAF –DGRFP P, AJFP I a pus în executare această creanţă în dosarul de executare al petentei cu nr….

Potrivit art.818 alin.1 Cod Procedură Civilă - Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietatea comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul  acestora.

Ca urmare, cererea de partaj formulată de reclamantă asupra bunurilor comune aparţinând celor doi soţi-intimaţi este întemeiată, situaţia din speţă reprezentând o excepţie de la regula imposibilităţii sistării stării de devălmăşie în timpul căsătoriei. 

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară mobiliară efectuat în cauză de expert  LI  (filele nr. 150-156 ) asupra bunurilor mobile autoturism marca Renaul Megane şi Motociclu  IL Slobozia, s-a stabilit o valoare de piaţă a celor două bunuri mobile de 13463 lei. 

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară imobiliară efectuat în cauză de expert  E - SG (filele nr.177-185) asupra bunului imobil apartament, s-a stabilit o valoare actuală de 167400 lei, acesta nefiind comod partajabil în natură, deoarece nu se pot respecta servituţile de trecere şi de construcţii.

Cu privire la cele două rapoarte de expertiză, părţile nu au formulat obiecţiuni. 

Faţă de considerentele de mai sus, instanţa de fond a admis cererea reclamantei  DGRFP P - AJFP I, a constatat că intimaţii au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de contribuţie, de 50% cu 50%,  următoarele bunuri: 1. imobil apartament 2. un autoturism marca Renault Megane, 3. un scuter cu serie motor  D80866036, serie şasiu  ZJAA05FX87078432, capacitate cilindrică 50 cmc.

A dispus sistarea stării de codevălmăşie cu privire la aceste bunuri şi a atribuit intimatului DM în  deplină  proprietate bunurile, cu obligaţia de a plăti intimatei DA  suma  de  90431,5 lei,  cu titlu de sultă, în vederea egalizării loturilor, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii. 

În baza art. 453 Cod Procedură Civilă, instanţa i-a obligat pe intimaţi să plătească petentei cheltuieli de judecată în cuantum de 1200 lei reprezentând onorarii expertize. 

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta DA considerând că este nelegală şi netemeinică şi solicitând admiterea apelului şi a i se atribui imobilul apartament cu obligarea sa la sultă către intimatul DM sau creditorului său DGRFP P - AJFP I.

În motivarea cererii de apel, apelanta-pârâtă consideră că sentinţa civilă pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică deoarece prin atribuirea imobilului apartament intimatului în vederea valorificării lui de către DGFFP P-AJFP I pentru recuperarea debitului, îi este încălcat dreptul de proprietate, un drept garantat atât prin Constituţia României, cât şi prin Tratatele la care România este parte, respectiv Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi protocoalele adiţionale care arată faptul că „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale."

Solicită a se avea în vedere că nu are calitatea de debitor faţă de DGFFP P - AJFP I şi că aceste datorii îi aparţin soţului intimat DM însă, având în vedere că potrivit legii trebuie realizat partajul judiciar, nu s-a opus de la a deveni ea însăşi debitor al DGFFP Ploieşti. Astfel, a solicitat în mod întemeiat să i se atribuie imobilul apartament şi să fie obligată la sultă către creditorul lui DM.

Mai arată apelanta că solicitarea sa se întemeiază pe articolul 678 alin. 1 din Codul civil potrivit căruia creditorii unui coproprietar pot urmări silit cota lui parte asupra bunului comun sau pot cere instanţei împărţeala bunului, caz în care urmărirea se va face asupra părţii de bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului. Astfel, potrivit legii nu este obligatoriu ca instanţa să îi atribuie debitorului bunul imobil, iar onorata instanţă poate ţine cont de faptul că apelanta nu poate fi obligată să plătească un preţ atât de mare cum este pierderea apartamentului în care locuieşte de foarte mulţi ani şi la a cărui cumpărare şi renovare a contribuit fără să fie ea cea care trebuie să fie executată silit. Mai mult, apelanta este de acord să plătească sultă către DGFFP P - AJFP I . prin urmare nu se poate spune că nu va suporta nicio consecinţă chiar în lipsa acestei calităţi de debitor.

Mai mult, instanţa a dispus ca intimatul să îi achite sultă reprezentând 50% din contravaloarea imobilului în condiţiile în care acesta va fi executat silit şi toată suma obţinută de pe urma imobilului o va primi intimata-reclamantă, întrucât statul are prioritate în recuperarea acestor creanţe.

Astfel, prin hotărârea pronunţată i se ia forţat cota de 50% din dreptul de proprietate asupra acestui imobil şi, fără voia sa, ajunge creditorul soţului care nu mai are niciun bun, şi de la care nu îşi pot recupera partea din acest imobil.

În consecinţă, apelanta a ajuns, fără a avea niciun fel de obligaţii faţă de creditoarea DGRFP, victima acesteia care îşi va pierde forţat dreptul de proprietate asupra unui imobil pentru care a muncit toata viața.

Pentru motivele invocate apelanta solicită admiterea apelului şi atribuirea imobilului cu obligarea sa ca în termen de 6 luni  să plătească sultă către creditorul lui DM, respectiv D.G.R.F.P. Ploieşti.

În drept, invocă dispoziţiile art. 480 şi urm cod procedură civilă iar în susţinere solicită proba cu înscrisuri şi orice altă probă necesară soluţionării prezentei cauze.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Tribunalul, analizând sentinţa apelată în raport de motivele de ape, invocate şi de probele administrate, văzând şi dispoziţiile art.476 cod procedură civilă, reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art.676 din Codul civil „(1) Partajul bunurilor comune se va face în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar.

(2) Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri:

a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;

b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.” 

Conform art.988 cod procedură civilă “La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.”

Art.988 cod procedură civilă enumeră, cu caracter exemplificativ, criteriile de care instanţa va ţine seama la atribuire în partajul judiciar. Enumerarea nu are caracter limitativ, ceea ce permite concluzia că instanţa poate, în afara criteriilor menţionate, să ţină seama şi de alte criterii de ordin familial, social, material sau moral, în funcţie de specificul fiecărei cauze. 

În speţă instanţa de fond a dispus partajarea bunurilor comune şi atribuirea imobilului soţului debitor, fără a motiva soluţia luată şi fără a avea în vedere şi criteriile prevăzute de art.988 cod procedură civilă din perspectiva raporturilor juridice dintre coproprietari, aşa cum prevăd dispoziţiile legale în materia partajului. 

În raport de criteriile enunţate şi reţinând situaţia familială a apelantei, faptul că imobilul supus partajului constituie locuinţa apelantei, că aceasta nu are nicio culpă în ceea ce priveşte neîndeplinirea obligaţiei de plată a soţului debitor faţă de creditoare, se justifică atribuirea imobilului apelantei pârâte DA şi obligarea acesteia la plata sultei către DM în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii. 

În ceea ce priveşte calculul sultei se reţine că valoarea totală a masei partajabile este de 180.863 lei şi cotele de contribuţie a soţilor fiind egale, fiecăruia i se cuvin bunuri în valoare de 90.431,5 lei. Apelanta a primit un bun în valoare de 167.400 lei, DM a primit în proprietate un autoturism în valoare de 12.753 lei şi un scuter cu o valoare de 710 lei, în total 13.463 lei. Având în vedere diferenţa de valoare dintre bunurile atribuite fiecăruia, rezultă că apelanta trebuie să plătească intimatului DM o sultă de 76.968,5 lei.

Pentru considerentele reţinute, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat, urmând să îl admită şi să schimbe în parte sentinţa apelată, cât priveşte partajarea bunurilor comune şi stabilirea sultei şi în consecinţă:

Va atribui pârâtei DA,  în  deplină  proprietate şi posesie imobilul apartament, cu o valoare actuală de 167400 lei şi o va obliga pe apelanta – pârâtă să plătească  intimatului – pârât DM suma de 76.968,5 lei, cu titlu de sultă, în vederea egalizării loturilor, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Va păstra celelalte dispoziţii ale sentinţei. 

Văzând şi dispoziţiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă

Domenii speta

Spete similare