Contestaţie la executare. art.598 alin 1 lit. d Cod procedura penală Aplicarea legii mai favorabile în cazul contopirii pedepselor.

În esență, instanța a reținut că pe calea contestației la executare prevăzută de art. 598 alin.1 lit. d) Cod procedură penală nu mai poate fi analizată din nou legea penală mai favorabilă întrucât acest lucru ar însemna o nouă antamare a fondului cauzei, care a fost în mod definitiv dezlegat printr-o hotărâre judecătorească anterioară, rămasă definitivă.

Din actele şi lucrările dosarului, instanța constată :

Prin sentinţa penală nr. XX din data de xx.xx.2018, pronunţată de Judecătoria Slobozia, s-a respins contestaţia la executare formulată de petentul condamnat O.A.N. (date), ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de xx.xx.2018, sub nr. XXXX/XXX/2018, petentul condamnat O.A.N. (date) a formulat contestaţie la executare.

Petentul a solicitat ca în baza deciziei 29/19.11.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie  şi Justiţie raportat la dispoziţiile art. 598 alin 1 lit. d) Cod procedură penală să se facă aplicarea art. 6 din Noul Cod penal astfel încât să i se reducă pedepsele la maximul prevăzut de Noul Cod penal, ca lege mai favorabilă, iar tratamentul sancţionator al concursului sa fie aplicat potrivit Vechiului Cod Penal, ca lege mai favorabilă.

 Instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penala nr. XXXX/xx.xx.2015 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală XXX/xx.xx.2016 a Tribunalului Iaşi s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoarea aplicate petentului prin mai multe sentinţe penale. Parcurgând sentinţa penală nr. XXXX/xx.xx.2015 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală XXX/xx.xx.2016 a Tribunalului Iaşi se observă că operaţiunea de contopire s-a făcut potrivit dispoziţiilor Vechiului Cod Penal, reținându-se că aceasta este legea mai favorabilă potrivit art. 5 Noul Cod Penal.

Faţă de motivele contestației la executare depuse de petent, instanţa a reţinut că acestea nu pot susține admiterea contestație la executare, în contextul in care este vorba de o pedeapsa rezultantă stabilită printr-o hotărâre definitivă, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Pe calea contestației la executare nu se poate aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească. Mai mult decât atât, petentul a avut posibilitatea să expună aceste argumente  în calea de atac a contestației împotriva sentinţei penale nr. XXXX/xx.xx.2015 a Judecătoriei Iaşi, în condițiile în care contestația s-a judecat ulterior publicării in Monitorul Oficial a Deciziei nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie  şi Justiţie.

Prima instanţă a reţinut că, argumentele petentului nu pot fi analizate decât prin raportare şi la Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, ce stabilește că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale, în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Totodată, în considerentele Deciziei nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie  şi Justiţie  se arată că în cadrul judecăţii distincte pe care o presupune aplicarea pedepsei rezultante, instanţa nu poate combina prevederile din Codul penal anterior cu prevederile din noul Cod penal, ci aplică global dispoziţiile uneia dintre legile succesive care sunt mai favorabile.

Judecătorul primei instanţe a mai reţinut că trebuie avută în vedere şi Decizia nr. 1/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie  şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 349 din 13 mai 2014,  ce stabileşte că în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracţiuni, într-o primă etapă se verifică incidenţa dispoziţiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale. În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depăşeşte maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal. În cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, depăşeşte maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi."

Într-o situație ipotetică, chiar dacă pedepsele pentru infracțiunile de înșelăciune ar fi fost  reduse la maximul prevăzut de Noul Cod Penal, urmare aplicării tratamentului sancționator al concursului, obligatoriu potrivit Noul Cod Penal, pedeapsa rezultantă ar fi fost mai mare decât pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi.

Astfel, concluzionând cele menționate mai sus, s-a constatat ca petentului i-a fost efectuată contopirea pedepselor aplicate anterior analizându-se inclusiv legea mai favorabilă, astfel ca pe calea contestației la executare nu se poate aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie, în termen, persoana condamnată O.A. N.

Tribunalul analizând sentinţa atacată, actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate oral, în raport de dispoziţiile art. 425 ind. 1 Cod procedură penală a constatat contestaţia ca nefondată.

În cauza dedusă judecăţii, din referatul întocmit de Compartimentul Executări penale din cadrul Tribunalului Iaşi (fila 64 dosar Tribunalul Ialomiţa) la data de xx.xx.2018  reiese că, sentinţa penală nr. XXXX/xx.xx.2015, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. XXXXX/XXX/2015 privind pe condamnatul O.A.N.  a fost modificată şi a rămas definitivă prin decizia penală nr. XXX/CJ/xx.xx.2016 a Tribunalului Iaşi.

La data de xx.xx.2016, Judecătoria Iaşi a emis pe numele condamnatului mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. XXXX/2015.

Încarcerarea condamnatului a fost confirmată de Penitenciarul Slobozia cu adresa nr. XXXXX din xx.xx.2016, perioada de executat fiind xx.xx.2015-xx.xx.2030. 

Potrivit art. 598 alin. 1 din Codul de procedură penală, contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În raport de  considerentele expuse anterior, tribunalul apreciază că, în mod corect judecătorul fondului, analizând incidenţa în speţă a Deciziei nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie  şi Justiţie, a  Deciziei nr. 1/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie  şi Justiţie  şi a Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale a stabilit că solicitarea petentului nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art.  598 Cod procedură penală, iar pe calea contestaţiei la executare nu se poate aduce atingere autorităţii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre penală definitivă.

În virtutea considerentelor expuse anterior, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de petentul condamnat O.A.N. (date)  împotriva sentinţei penale nr. XXX din data de xx.xx.2018, pronunţată de Judecătoria Slobozia.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petentul condamnat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, onorariul avocat oficiu în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, xx.xx.2018.

Domenii speta

Spete similare