Atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă

Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamanta D.G.R.F.P IAŞI-ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE A  IAŞI şi pe pârâţii BG şi AA, având ca obiect atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă (art. 169 Legea 85/2014).

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13.06.2019 pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 7921/99/2018/a1, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a formulat în contradictoriu cu pârâții BG şi AA cerere de atragere a răspunderii acestora din urmă pentru a suporta pasivul debitoarei  SC G SRL care nu a fost acoperit prin procedura de lichidare în cuantum de 85.732 lei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că , prin sentința civilă nr. 166/19.12.2018, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva SC G SRL și a solicitat înscrierea creanței bugetare împotriva debitorului în cuantum de 85.732 lei, că, potrivit tabelului de creanțe, apare ca și creditor cu o creanță la masa credală în proporție de 99 %, că pârâții, având calitatea de asociați și administratori ai societății, au fost persoanele împuternicite să reprezinte societatea, că administratorii debitoarei  au săvârșit o serie de fapte care cad sub incidența art. 169 alin.1  lit. c)  din Legea nr. 85/2014, că  administratorii societății, pe perioada mandatului, nu au depus cererea prevăzută de art. 66 alin.1 din Legea nr. 85/2014, deşi cunoşteau dificultăţile cu care se confrunta societatea, acceptând tacit creșterea obligațiilor debitoarei către bugetul de stat și, indirect, au dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, împovărând situația precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente, că existenţa stării de insolvenţă coroborată cu inacţiunea debitoarei de a nu formula acţiunea prevăzută de art. 66 alin.1 din Legea nr. 85/2014 în termenul prevăzut de acest articol conduce la concluzia că a administratorul a dispus în interes personal  şi nu în interesul firmei continuarea activităţii care a condus la încetarea de plăţi.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 169 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2014.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta BG a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiate.

În motivare, pârâta a arătat că acţiunea reclamantei este lipsită de orice temei, raţionamentul acesteia fiind bazat exclusiv pe prezumţii simple care, în lipsa oricăror altor probe, nu pot fi de natură să conducă la concluzia vinovăţiei sale, că art. 169 din Legea nr. 85/2014 indică în mod expres  şi limitativ  situaţiile în care poate fi atrasă răspunderea personală patrimonială, situaţii printre care nu se regăsesc şi managementul defectuos şi neintroducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, că reclamanta ignoră cu rea-credinţă faptul că societatea debitoare a avut suspendată activitatea încă de la data de 15.08.2010, aspect arătat şi în raportul asupra cauzelor insolvenţei întocmit de lichidatorul judiciar, iar răspunderea reglementată de Legea nr. 85/2014 nu este o răspundere contractuală, ci este o răspundere delictuală specială pentru a cărei antrenare este necesar ca activitatea imputată să se circumscrie uneia/unora din faptele expres şi limitativ enumerate de dispoziţiile art. 169 din Lege.

Pârâtul AA nu a depus la dosar întâmpinare, dar a fost reprezentat şi a depus la dosar înscrisuri.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:

Prin încheierea civilă nr. 166/19.12.2018, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolventei față de debitoarea SC G SRL, iar pârâții in prezenta cauză au deținut calitatea de administratori statutari, conform relațiilor furnizate de Registrul Comerțului – filele 27 verso, 29 verso şi 40 verso. Prin sentința civilă nr. 844/13.06.2019, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței.

Potrivit art. 169 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: (...)

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi; (...).

In același timp, conform art.169 alin. 2 din Legea 85/2014, administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar, ori de câte ori identifică persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului, va promova acţiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale. Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului, aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 30% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.

Prin urmare, răspunderea reglementată de art. 169 din Legea nr. 85/2014 este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii sau orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii instituite de dispozițiile legale sus menționate este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.

În aceste condiții, pentru a fi putea angajată răspunderea reglementată de art. 169 din Legea nr. 85/2014, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), precum și condiția specială prevăzută de art. 169 din Legea nr. 85/2014 și anume: faptele enumerate în dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, trebuie să se dovedească atât săvârșirea de către pârât a faptelor reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și intrarea societății în insolvență.

În raportul lichidatorului judiciar privind cauzele care au condus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului s-a precizat că principala cauză care a dus la apariţia stării de insolvenţă a fost criza economică care a început în 2009 şi a dus la diminuarea veniturilor debitoarei şi implicit la luarea deciziei de suspendare a activităţii în anul 2010, că, deşi administraţia debitoarei a creditat societatea în vederea achitării datoriilor debitoarei cu suma de 65.000 lei, nu s-a reuşit achitarea lor în integralitate, iar neplata acestor datorii a dus la acumularea de majorări şi penalităţi, iar, până la data raportului, nu au fost identificate premisele necesare stabilirii  răspunderii personale patrimoniale– fila 47 verso, concluzii menţinute şi prin raportul final – fila 49 verso .

In prezenta cauză, s-a solicitat de către  reclamantă aplicarea prevederilor art. 169 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2014 referitoare la antrenarea răspunderii administratorilor care au dispus in interes personal continuarea unei activităţi care ducea in mod vădit persoana juridică la încetare de plăţi,

Cu privire la această faptă, mai întâi, instanța reține că afirmațiile cu caracter general ale reclamantei nu au fost probate de către aceasta în nici un mod.

În al doilea rând, prin dispunerea de a continua in interes personal efectuarea unor activităţi comerciale care duceau in mod vădit la starea de insolvenţă se înțelege acel ansamblu de activităţi care, deşi sunt vădit prejudiciabile din punct de vedere financiar pentru patrimoniul societăţii, sunt continuate in mod conştient si voit de membrii organelor de conducere, cu scopul de a obţine câştiguri personale, iar condiția interesului personal in continuarea activităţii trebuia dovedită de către reclamantă, probă pe care aceasta nu a făcut-o.

Art.169 lit. c) din Legea nr. 85/2014  sancționează reaua – credință a persoanelor aflate la conducerea societății, care au decis continuarea unei activități comerciale ineficiente, exclusiv in interes personal, cu consecința prejudicierii creditorilor societății. Ori, în prezenta cauză, reclamanta  nu a administrat nici o probă în susținerea afirmațiilor sale care, prin ele însele, nu sunt de natură a face dovada întrunirii elementelor răspunderii personale ale pârâților.

În plus, desfăşurarea unei activităţi manageriale neperformante, existenţa pe piaţă a unor condiţii defavorabile, obţinerea unor rezultate negative nu sunt de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 169 prin care se sancţionează exclusiv săvârşirea culpabilă a actelor limitativ prevăzute ce au drept consecinţă insolvenţa societăţii comerciale.

Împrejurarea că societatea a continuat să-şi desfăşoare activitatea, în condiţiile în care aceasta acumula datorii la bugetul de stat tot mai mari, pe care nu reuşea să le achite, nu este suficientă pentru atragerea răspunderii, câtă vreme nu s-a probat interesul personal al pârâţilor în continuarea activităţii.

De altfel, reclamanta nu face o analiză a situaţiilor contabile şi a situaţiei încasărilor şi plăţilor efectuate în perioada de desfăşurare efectivă a activităţii. Faptul că debitoarea a acumulat datorii se poate datora unui management defectuos, unor condiţii economice sau de piaţă defavorabile, aspecte care ţin de riscul activităţii comerciale.

Prin urmare, nu se poate reține în cauză incidența prevederilor art. 169 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2014.

Față de toate considerentele anterior expuse, instanța urmează să respingă cererea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în mun. Iași, str. Anastasie Panu, nr. 26, jud. Iași, in contradictoriu cu pârâţii  BG şi AA ca neîntemeiată.

Executorie.

Domenii speta

Spete similare