Contestație la executare-acţiune în anulare poprire. Cerere de amendare pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale

Sentinţă civilă 67 din 12.02.2020


Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta CITR SPRL- ADMINISTRATOR JUDICIAR AL SC N SA în contradictoriu cu pârâta ANAF-DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI, având ca obiect acţiune în anulare poprire 7388/12.11.2019, titl. exec 13073/05.09.2019,13074/04.10.2019, 13074/07.08.2019,cerere de amendare.

În raport de înscrisurile contestate, instanța constată că prezenta cerere are caracterul unei contestații la executare, motiv pentru care o califică ca atare.

Instanţa ia act că prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepția necompetenței materiale, precum şi excepția inadmisibilității şi nefiind cereri de formulat, acordă cuvântul asupra acestor excepții.

Reprezentantul administratorului judiciar solicită respingerea excepțiilor puse în discuție, pentru motivele arătate în cuprinsul acțiunii formulate.

 La interpelarea instanţei, reprezentantul administratorului judiciar precizează că  solicită anulara titlului executoriu nr. 13074/04.10.2019, fiind  vorba despre o eroare in cuprinsul acțiunii  formulate.

Instanța acordă cuvântul, în subsidiar, şi asupra fondului  prezentei contestații.

Reprezentantul administratorului judiciar solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată şi anularea măsurilor de executare silită demarate în baza  adresei de înfiinţare a popririi nr.  7388/12.11.2019 şi a  titlului  executoriu nr. 13074/04.10.2019.

Instanţa ia act de concluziile reprezentantului administratorului judiciar, închide dezbaterile şi rămâne in pronunțare asupra excepțiilor invocate, iar în subsidiar asupra fondului cauzei.

INSTANŢA,

Deliberând, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.-/99/2017/a23, administratorul judiciar al debitoarei SC N SA, CITR Filiala București SPRL, a formulat, in contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, contestație la executare împotriva adresei de înfiinţare a popririi nr.7388/12.11.2019 si a titlurilor executorii nr.13073/05.09.2019, nr.13074/04.10.2019 si nr.13074/07.08.2019. A solicitat si amendarea emitentului actelor amintite pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.

In motivare, reclamanta a arătat că la data prezentă, debitoarea se află in perioada de observație, conducerea activității curente fiind realizată de către administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar.

Astfel, societatea debitoare își desfășoară activitatea curentă, urmând a fi întocmit tabelul definitiv de creanțe si ulterior propunerea, in conformitate cu prevederile art.132 din Legea 85/2014, a unui plan de reorganizare.

În vederea respectării art.39 alin.3 din Legea 85/2014, s-a deschis contul unic de procedură al debitoarei la CEC Bank SA, astfel: RO55CECE si RO32CECE – Cont Split TVA.

Creanța fiscală in sumă de in sumă de 45.751 lei rezultată din titlurile executorii nr. 13073/05.09.2019, nr.13074/04.10.2019 si nr.13074/07.08.2019 reprezintă obligații fiscale/bugetare.

Chiar in lipsa interdicției exprese de la art.163 alin.3 din Legea 85/2014, oricum poprirea contului debitoarei nu ar fi fost posibilă, întrucât aceasta reprezintă o măsură de executare silită, menită a conduce la recuperarea individuală a creanței creditorului.

Regula in insolvență este suspendarea, respectiv încetarea tuturor măsurilor de recuperare individuală ale creanțelor, dat fiind că procedura insolvenței este o procedură colectivă, obligatorie pentru toți creditorii. Aceștia nu au opțiunea de a alege recuperarea creanței prin altă modalitate, cât timp debitoarea a intrat sub regimul insolvenței.

A mai arătat că, creanțele ce fac obiectul executării silite sunt curente. Legea 85/2014 nu ierarhizează ordinea de plată a creanțelor curente, ci dă dreptul conducătorului activității să prioritizeze plățile conform nevoilor afacerii. Creanțele bugetare nu se plătesc cu prioritate, ci sunt egale cu toate celelalte creanțe curente.

A mai arătat că adresa de înfiinţare a popririi ce face obiectul prezentei contestații este măsură de executare, iar art.75 alin.1 din Legea 85/2014 blochează executările silite inițiate după data deschiderii procedurii, arătând că acestea încetează.

Concluzionând, apreciază că actele menţionate au fost emise cu încălcarea prevederilor art.2, art.75 alin.1, 102 alin.6 din Legea 85/2014, prin urmare trebuie anulate.

În ce priveşte capătul 2 de cerere, cererea de amendare, a arătat că, chestiunea inadmisibilităţii măsurilor de executare silită individuale împotriva unor debitoare suspuse procedurii insolvenţei instituite de Legea 85/2014 ce au ca obiect recuperarea creanţelor născute după momentul deschiderii procedurii insolvenţei se bucură de putere de lucru judecat în faţa instanţelor de judecată.

Există hotărâri definitive prin care măsurile instituite de către pârâta DGAMC au fost anulate de instanţă în mod definitiv, în speţe identice în ceea ce priveşte problematica dedusă judecăţii.

În drept, s-au invocat disp.art.260 si urm.C.proc.fisc., art.5 pct.42, 46, 102 alin.6, 341, 75 alin.1 din Legea 85/2014, art.12 alin.2 si 3, art.719 C.pr.civ.

Contestația este scutită de plata taxei de timbru.

Atașat contestației, s-au depus in copie înscrisuri (f.20-54).

Legal citată, intimata D.G.A.M.C. a depus întâmpinare (f.59), prin care a invocat excepția necompetenței materiale, arătând că împotriva actelor de executare competența de soluționare aparține instanței de executare, respectiv judecătoriei. Conform art.94 C.pr.civ., coroborat cu art.714, competența de a soluționa acțiunile formulate împotriva actelor de executare aparține exclusiv instanțelor de executare.

A mai invocat excepția inadmisibilității acțiunii in anulare, arătând că împotriva actelor de executare se poate introduce contestație la executare, conform art.260 – 261 C.pr.fisc, administratorul judiciar asimilând eronat măsura contestării actelor de executare cu acțiunea in anulare a actelor frauduloase încheiate de debitor in dauna celorlalți creditori.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că actele de executare au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile.

Posibilitatea de a solicita pe cale separată recuperarea creanțelor născute după data deschiderii procedurii, dar neachitate, cu depășirea termenului de 60 zile de la data scadenței reprezintă o obligație a organului fiscal în aplicarea dispozițiilor art.143 alin.1 din Legea 85/2014, astfel cum a fost modificat prin OUG 88/2018, coroborate cu disp.art.230 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

A mai arătat că la emiterea OUG 88/2018, legiuitorul a avut in vedere respectarea drepturilor materiale si procesuale ale părților din procedură, nefiind astfel încălcat principiul neretroactivității legii civile.

Atâta timp cât contestatoarea este subiect al legii privind procedura insolvenței , are creanțe curente neachitate de peste 60 zile de la data scadenței , iar somația a fost emisă după intrarea in vigoare a OUG 88/2018, consideră că s-a procedat in mod legal la emiterea somației, alternativa fiind cererea de deschidere a procedurii falimentului, acțiune pe care legiuitorul a încercat să o înlăture, acesta fiind in fapt un beneficiu adus în vederea redresării societății.

Intimata a mai arătat că, contestatoarea neagă fără just temei caracterul exigibil al sumei menționate in somație. A arătat că aceste motivații sunt inadmisibile față de cadrul procesual creat de însăși reclamantă, fiindcă, deși calea contestației la executare nu este demersul litigios prevăzut de lege in acest sens, contestatoarea invocă aspecte care țin de legalitatea si efectele unui act administrativ si pe care nu le probează in nici un fel.

A mai arătat că in mod legal organul fiscal a procedat la înființarea popririi asupra contului debitoarei, având in vedere că a fost poprit contul special de disponibilități bănești, nu contul exceptat de lege, respectiv contul prevăzut de art.39 alin.2.

În drept, a invocat disp.art.205 C.pr.civ.

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Asupra excepției necompetenței materiale, invocate de intimată, se constată că prin  încheierea civila nr.106 din 01.05.2017 a Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă - Faliment , s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei  S.C. N SA, societatea aflându-se in prezent in perioada de observație.

Conform înscrisurilor depuse la dosar, ANAF – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a declanșat executarea silită împotriva debitoarei in dosarul de executare nr. 1958614, comunicând măsura de înștiințare a înființării popririi nr. 7388/12.11.2019 si titlurile executorii nr. 13073/05.09.2019, nr.13074/04.10.2019 si nr.13074/07.08.2019 in vederea stingerii obligațiilor fiscale calculate in baza unor decizii de impunere emise după deschiderea procedurii insolvenţei.

Conform precizărilor intimatei, executarea silită individuală a fost declanșată in temeiul art.143 alin.1 din Legea 85/2014, astfel cum a fost modificat prin OUG 88/2018.

Se mai constată că prezenta cerere vizează si o măsură de executare asupra contului de lichidare al debitoarei, cu un regim juridic strict reglementat de dispozițiile Legii 85/2014 si nu de cele ale Codului de procedură civilă sau Codului de procedură fiscală, invocate de intimată.

Ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare, executarea silită de care se prevalează intimata este in cadrul procedurii insolvenței, astfel încât judecătorul sindic este competent a soluționa cererea administratorului judiciar de a se verifica condițiile actele de executare emise.

De asemenea, contul de insolvență  se încadrează in categoria conturilor cu afectațiune specială ( raportat la disp.art.163 alin.3 din Legea 85/2014), iar verificarea condițiilor de indisponibilizare a acestuia si a măsurilor luate în legătură cu acesta sunt neîndoielnic de competența judecătorului sindic.

In același sens, se impun a fi reținute si cele statuate de Înalta Curte de Casație si Justiție – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in Decizia nr.28/2018, prin care s-a apreciat că, in esență, se impune a fi dezlegată problema priorității aplicării între două norme cu caracter special, pe de o parte, art.247 ind.3 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, iar, pe de altă parte, disp.art.64 alin.1 si art.76 din Legea 85/2006, în procedura de recuperare a unei creanțe fiscale împotriva unui debitor aflat in procedura de insolvență.

S-a constatat astfel că: ” Deschiderea procedurii insolvenței marchează începutul unei perioade fiscale speciale, debitorul in procedură având obligația să achite datoriile născute anterior deschiderii procedurii, cu respectarea ordinii de prioritate si a procedurilor prevăzute de lege. Recuperarea creanțelor împotriva unui debitor in insolvență este guvernată de dispozițiile legii speciale, care reglementează o procedură colectivă, concursuală si egalitară care are in vedere recuperarea tuturor creanțelor, inclusiv recuperarea creanțelor fiscale”. ”Orice procedură care ar avea ca scop realizarea unei creanțe in mod individual este suspendată conform dispozițiilor art.36 din Legea 85/2006, în timp ce debitorul este obligat să își recupereze creanțele, în vederea maximizării averii sale”. ”Atât legea insolvenței, cât si codul fiscal conțin dispoziții cu caracter special, fiecare având însă propriul domeniu de reglementare, dar, in condițiile in care la procedura colectivă, egalitară si concursuală a insolvenței participă toți creditorii, inclusiv creditorii bugetari, aceștia trebuie să se supună prevederilor legii insolvenței în procesul de realizare al creanței. In aceste condiții se poate aprecia că in cursul acestei proceduri speciale de insolvență nu mai pot fi aplicate, în ceea ce privește realizarea creanțelor, dispozițiile contrare dintr-o altă lege, chiar dacă aceasta reglementează o procedură de stabilire a creanțelor fiscale, așa cum este Codul fiscal. Concursul dintre legea specială si legea generală se rezolvă in favoarea primei, conform principiului specialia generalibus derogant. Codul fiscal reglementează procedura generală de stabilire a creanțelor fiscale si de recuperare a creanțelor fiscale împotriva debitorilor care nu se află in situații speciale, cum este procedura de insolvență, iar Legea 85/2006 reglementează procedura specială de realizare a tuturor creanțelor, inclusiv a creanțelor fiscale față de un debitor in insolvență.”

Față de cele de mai sus, se constată că instanța competentă material a se pronunța asupra prezentei cereri este judecătorul sindic, in considerarea disp.art.45 alin.2 din Legea 85/2006 ( ”procesele si cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței”), excepția de necompetență urmând a fi respinsă.

In ceea ce privește excepția inadmisibilității, invocată de intimată, se constată că în cadrul ședinței publice din 12.02.2020, față de actele de executare atacate, instanța a calificat prezenta acțiune ca si contestație la executare. Această obligație este trasată judecătorului prin disp.art.22 alin.4 C.pr.civ.: ”judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor si faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. In acest caz, judecătorul este obligat să pună in discuția părților calificarea juridică exactă”.

Față de cele de mai sus, in mod evident acțiunea nu poate fi analizată ca o acțiune in anulare prevăzută de Legea 85/2014, astfel cum a intitulat-o contestatoarea, contestația la executare, astfel cum a fost calificată, fiind admisibilă. Pe cale de consecință, excepția invocată va fi respinsă.

Pe fondul contestației, se observă că  prin adresa de înființare a popririi nr. 7388/12.11.2019, intimata D.G.A.M.C. a luat măsura indisponibilizării sumelor existente si a celor viitoare provenite din încasările zilnice în lei si/sau in valută deschise la : BCR SA, Raiffeisen Bank SA, CEC Bank SA, Banca Transilvania SA, in baza titlurilor executorii nr. 13073/05.09.2019, nr.13074/04.10.2019 si nr.13074/07.08.2019.

Conform precizărilor intimatei, executarea silită individuală a fost declanșată in temeiul art.143 din Legea 85/2014, astfel cum a fost modificat prin OUG 88/2018, modificare intrată in vigoare la 02.10.2018. Conform acestui text, situat in Titlul I, capitolul I, secțiunea 6, intitulată ”Reorganizarea”, ”(1). Dacă debitorul nu se conformează planului sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvență, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar poate solicita oricând judecătorului sindic să dispună intrarea in faliment a debitorului. Cererea se judecă de urgență si cu precădere, în termen de 30 zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea va fi respinsă de către judecătorul sindic în situația in care creanța nu este datorată, este achitată sau debitorul încheie o convenție de plată cu acest creditor. Pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au o vechime mai mare de 60 zile se poate începe executarea silită.(…) (3). Titularul unei creanțe curente, certă, lichidă si exigibilă mai veche de 60 zile si un cuantum peste valoarea prag, poate solicita, oricând in timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligațiilor de plată asumate in plan, trecerea la faliment. Cererea se judecă de urgență si cu precădere, în termen de 30 zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei(…).”

Astfel, dispozițiile art.143 alin.3 din Legea 85/2014 reglementează posibilitatea declanșării unei executări silite de către un creditor pentru datoriile acumulate de către debitoare în perioada procedurii de insolvență care au o vechime mai mare de 60 zile.

Raportat la așezarea art.143 în cadrul Legii 85/2014, rezultă că variantele formulării unei cereri de intrare in faliment sau a declanșării unei executări silite sunt aplicabile in cazul debitorilor aflați in reorganizare judiciară, după confirmarea planului de reorganizare, întrucât ne aflăm in secțiunea intitulată ”Perioada de reorganizare”. Or debitoarea din prezenta cauză se află abia in perioada de observație, anterior confirmării planului de reorganizare.

Așa cum rezultă din dispozițiile art.143 alin.1, modificate, executarea silită pentru datoriile mai vechi de 60 zile a fost prevăzută ca o alternativă la intrarea in faliment, nefiind permisă pentru perioada anterioară intrării debitoarei in perioada de reorganizare, așa cum este cazul in speța de față.

Pentru debitoarea aflată in perioada de observație continuă să se aplice art.75 alin.1 din Legea 85/2014: ”de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului”. OUG 88/2018 a prevăzut modificări si pentru art.75, însă doar pentru alin.3 si 4, fiind instituită posibilitatea solicitării intrării in faliment a debitoarei pentru datorii neachitate in termen de 60 zile de la data luării măsurii administratorului judiciar de admitere a cererii de plată, nu si posibilitatea executării silite.

Mai mult, se constată că executarea silită nu se aplică procedurilor începute anterior datei de 02.10.2018, a intrării in vigoare a dispozițiilor modificatoare.

Astfel, potrivit art.IX din OUG 88/2018, ”termenele prevăzute la art.75 alin.3 si art.143 alin.1 si 3, precum si prevederile art.75 alin.4 din Legea 85/2014(…) se aplică si pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării in vigoare a acesteia, inclusiv celor nesoluționate până la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”.

Rezultă astfel fără echivoc că doar termenele prevăzute la art.143 alin.1 si 3 din Legea 85/2014 se aplică si cererilor formulate in cadrul procedurilor începute anterior datei de 02.10.2018. Or singurele termene prevăzute de textul modificator al art.143 sunt cele de judecată a cererii de intrare in faliment - de 30 zile, anterior modificării nefiind prevăzut un astfel de termen pentru judecătorul sindic.

Este logic că ”termenul” nu are aceeași semnificație cu ”vechimea” creanței. Potrivit D.E.X., ”termenul” reprezintă ”data fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva ; Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva”, pe când vechimea se referă la ”faptul de a fi vechi, de a exista de multă vreme; însușirea, calitatea, starea a ceea ce este vechi; existență îndelungată.” De asemenea, potrivit art.180 alin.1 C.pr.civ., termenul ”reprezintă intervalul de timp in care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură”.

Vechimea unei datorii mai mare de 60 zile are înțelesul uzual, creanța fiind născută cu mai mult de 60 zile in urmă, aspect care în nici un caz nu se poate confunda cu ”termenul” la care face referire art.IX din OUG 88/2018.

Cum prevederile art.143 alin.1 din Legea 85/2014, astfel cum a fost modificat, nu se referă in ceea ce privește reglementarea executării silite, la un termen, ci doar la o vechime a datoriei, este evident că posibilitatea creditorului de declanșare a executării silite nu a fost prevăzută de legiuitor in cauzele înregistrate anterior datei de 02.10.2018 – cum este cazul debitoarei din speța de față.

Pentru aceste motive, nu pot fi primite susținerile intimatei, prin declanșarea executării silite fiind încălcat principiul neretroactivității legii civile.

Mai mult, se observă că măsura popririi a fost instituită si asupra contului de lichidare al debitoarei, RO55CECE deschis la CEC Bank SA.

Or, potrivit art.39 alin.1 si 2  din Legea nr.85/2014, ”Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege , inclusiv cele privind notificarea , convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi /sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului .Plăţile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci , pe bază de dispoziţii emise de debitor, sau după caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului , de lichidatorul judiciar”.

Potrivit art. 163 alin.3 din Legea 85/2014, ”contul de insolvență deschis în condițiile art.39 alin.2 nu va putea fi in nici un mod indisponibilizat prin nici o măsură de natură penală, civilă sau administrativă dispusă de organele de cercetare penală, de organele administrative sau de instanțele judecătorești.”

Iar conform art.86 alin.1 din Legea 85/2014, nu se poate dispune de sumele din contul de insolvență fără un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.

Textele sus – indicate nu reglementează două conturi, așa cum în mod eronat afirmă intimata, ci un singur cont, numit ” de insolvență”sau ”de lichidare”, art.163 alin.3 făcând trimitere tot la art.39 din lege.

Din dispozițiile de mai sus rezultă  fără echivoc  – si doctrina a opinat in același sens inclusiv in temeiul vechii reglementări a insolvenței – că soldul creditor al contului de lichidare, având o destinație expres prevăzută de lege, nu este susceptibil de poprire. Dacă s-ar admite o cerere de poprire a unui creditor, acesta ar fi satisfăcut cu prioritate, în detrimentul celorlalți, fiind încălcat astfel caracterul concursual al procedurii si, totodată, ordinea de distribuire a sumelor între creditori prevăzută de lege.

Față de dispozițiile exprese ale art.163 alin.3 din Legea 85/2014, este cât se poate de evident faptul că prin voința legiuitorului, conturile de insolvență deschise la o unitate bancară pentru debitor în cursul procedurii, nu pot fi indisponibilizate prin nici o măsură, fie că este de natură penală, civilă sau administrativă, astfel că nici organele de urmărire penală, nici organele administrației de stat si nici instanțele de judecată nu pot indisponibiliza sumele ce se găsesc in aceste conturi de insolvență.

Raportat la argumentele de mai sus, rezultă că actele contestate – adresa de înființare a popririi nr. 7388/12.11.2019 si toate actele de executare emise in temeiul titlurilor executorii nr. 13073/05.09.2019, nr.13074/04.10.2019 si nr.13074/07.08.2019 emise in dosarul de executare nr.1958614 sunt vădit nelegale si se impune a fi anulate.

În privinţa cererii de amendare  a intimatei, s-a invocat exercitarea abuzivă de către aceasta a drepturilor sale procesuale, contestatoarea apreciind că există putere de lucru judecat asupra chestiunii executării silite individuale pentru creanţe născute după data deschiderii procedurii insolvenţei cu încălcarea prevederilor Legii 85/2014. Nu s-a invocat însă un text legal care să permită amendarea intimatei in acest context.

Se observă că, privitor la tema in discuţie, există o dezlegare a problemei de drept in alte litigii, in unele hotărâri cu caracter definitiv ( spre exemplu, dosarele nr.-/99/2017/a5, -/99/2017/a9, nr.-/99/2017/a11, ), contestatoarea apreciind că intimata în mod abuziv face abstracţie de acest aspect, continuând executarea silită a debitoarei, deşi execuatarea silită individuală nu mai este posibilă.

Se observă că normele legale cu caracter general in materia amendării ( aplicabile si in cauza de faţă) sunt cele ale art.187 – 188 C.pr.civ., care prevăd expres cazurile ce pot atrage amendarea unei părţi. In speţă, intimata a declanşat o executare silită împotriva debitoarei cu încălcarea Legii 85/2014. Însă nici unul din punctele de la art.187 – 188 C.pr.civ. nu prevăd posibilitatea amendării unui creditor sau organ de executare care a declanşat nelegal o executare silită, context in care nici judecătorul sindic nu are pârghiile necesare pentru amendarea intimatei, neputând da curs cererii formulate de contestatoare.

În acelasi timp, hotărârea judecătorească executorie este obligatorie faţă de părţi, in condiţiile art.435 alin.1 C.pr.civ., nerespectarea hotărârii judecătoreşti putând atrage eventual sancţiuni de altă natură, inclusiv penală.

Faţă de cele de mai sus, se va admite in parte contestaţia formulată.

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţiile necompetenţei materiale si inadmisibilităţii, invocate de intimată.

Admite în parte contestația la executare formulată de administratorul judiciar CITR Filiala București SPRL, pentru debitoarea N SA, in contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, cu sediul in București, str.Lucrețiu Pătrășcanu nr.10, bl.Corp A, sector 3.

Dispune anularea tuturor măsurilor de executare silită efectuate in baza adresei de înfiinţare a popririi nr.7388/12.11.2019 si a titlurilor executorii nr.13073/05.09.2019, nr.13074/04.10.2019 si nr.13074/07.08.2019 emise de către intimată in dosarul de executare nr.1958614.

Respinge cererea de amendare a emitentului actelor de executare.