Civil - divort si autoritate parinteasca

Prin cererea înregistrată sub nr. 3264/173/2018, din data de 27.12.2018 reclamantul, pârât reconvenţional (denumit în continuare reclamant) Z C, în contradictoriu cu pârâta, reclamantă reconvenţional (denumită în continuare pârâta) Z G,  , a solicitat instanţei să desfacă căsătoria încheiată între părţi din culpa pârâtei, să încuviinţeze ca aceasta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „ ...”, ca autoritatea părintească asupra minorilor Z Ş-M, născut la data de 05.10.2007 şi Z D I, născut la data de 09.01.2009, să fie exercitată în comun de către ambii părinţi şi să se stabilească locuinţa minorului la domiciliul tatălui,  cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că părţile s-au căsătorit la data de 23.07.2005 şi că au împreună doi copii minori. În ultimii ani relaţiile de familie s-au deteriorat din cauza comportamentului pârâtei, care ia din casă toate lucrurile valoroase, motivând că le amanetează. Aceasta a refuzat orice dialog spunându-i reclamantului că singurul motiv pentru care rămâne în casă îl reprezintă copiii. Aceştia au fost cei care au descoperit că pârâta avea o relaţie extraconjugală, reclamantul înţelegând de ce soţia sa pleca la sfârşitul săptămânii de acasă motivând că urmează cursuri de masterat la Iaşi sau pretindea că merge la dentist în Bacău. De asemenea a constatat că pârâta a cumpărat un apartament pe numele surorii sale şi achita ratele din salariul său.

Întrucât raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată (fila 3, 4).

În drept a invocat prevederile art. 373 lit. b, art. 397 C. civ.,  art. 194 şi art. 933 C. proc. civ.

În probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale şi a oricărei probe necesare.

Pârâta a formulat, întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei, dar din culpa reclamantului, cu exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi şi cu revenirea la numele purtat înaintea căsătoriei.

Pe cale reconvenţională a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului, stabilirea domiciliului celor doi minori la mamă, precum şi obligarea tatălui să contribuie la cheltuielile de creştere a minorilor, cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat, în esenţă, că încă de la începutul căsniciei reclamantul a manifestat un comportament violent faţă de ea şi o predilecţie către consumul de băuturi alcoolice, fiind alungată adesea din locuinţa comună.

Fiind cadru didactic a avut de suferit în mediul profesional din cauza violenţelor exercitate de reclamant, uneori chiar în prezenţa copiilor, însă nu a formulat plângeri împotriva soţului fiindu-i ruşine de reacţia cunoscuţilor.

În anul 2016 a intentat acţiune de divorţ şi a formulat plângere penală împotriva soţului, însă a renunţat la ambele întrucât s-a pus problema unui eventual partaj care ar fi afectat activitatea societăţii pe care o deţinea soţul, acesta promiţând să îşi schimbe comportamentul. Ulterior au hotărât să nu mai continue relaţia ca familie, locuind în acelaşi imobil, în camere separate, pentru binele copiilor şi pentru bunul mers al societăţii reclamantului.

A recunoscut că s-a împrietenit cu un alt bărbat, cu intenţia de a reactiva sentimentele soţului, însă nu a reuşit, soţul fiind cel care i-a sustras laptopul şi a verificat conversaţiile sale private.

A precizat că ea a fost cea care s-a ocupat de creşterea şi educarea copiilor, este confidenta acestora, îi verifică şi îi ajută la lecţii, fiind în interesul lor superior să locuiască împreună cu mama, mai ales că reclamantul nu a fost niciodată ataşat de soţie şi copii. Acesta nu a fost niciodată cu copiii la medic sau dentist, fiind preocupat de activităţile agricole. În plus a retras copilul cel mare de la liceul Emil Bota din Adjud, forţându-l să meargă la şcoala din Rugineşti, deşi mama ar fi vrut să înveţe la o şcoală cu condiţii educative mai bune.

A mai specificat că nu a luat din casă decât jucării şi îmbrăcăminte care nu erau folosite de copiii pentru a le dona în cadrul programelor şcolare organizate pentru sprijinirea copiilor defavorizaţi.

Întrucât raporturile de familie sunt grav deteriorare şi căsnicia nu mai poate continua, a solicitat admiterea cererii reconvenţionale.

În drept a invocat prevederile art. 373 lit. b C. civ. şi art. 209 C. proc. civ.

În probaţiune a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială şi ancheta socială (fila 37-39).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 23.07.2005, căsătoria fiind înregistrată la Primăria com. Rugineşti la nr. 7/23.07.2005 (fila 8).

Din căsătorie au rezultat minorii Z Ş-M, născut la data de 05.10.2007 şi Z D I, născut la data de 09.01.2009 (fila 9, 10)

(....)

La termenul din data de 03.04.2019 pârâta a depus la dosar referatul cu propunerea de clasare a dosarului penal nr. 314/P/2016, din cuprinsul căruia reiese că reclamantul şi-a lovit soţia în ziua de 10.03.2016, în final părţile împăcându-se (fila 145).

Din informarea primite de la P.P. Rugineşti a reieşit că singurele petiţii înregistrate referitoare la părţile din proces datează din 04.01.2019, 07.01.2019 şi 09.03.2019, însă niciuna nu vizează agresiuni fizice (fila 140).

Reclamantul a depus înscrisuri în circumstanţiere, reprezentate de caracterizările făcute de primarul localităţii şi de preotul paroh din care reiese că Z  este un bun gospodar, care nu creează probleme în familie şi societate, liniştit, civilizat, blând, prietenos, paşnic, harnic (fila 153, 154)

(....)

Analizând depoziţiile martorilor se constată că aceştia au încercat să pună într-o lumină favorabilă partea care i-a propus, în antiteză cu partea adversă, o parte din cele relatate fiind cunoscute din discuţiile purtate cu părţile.

Din raportul de anchetă socială efectuat de Autoritatea Tutelară Rugineşti a reieşit faptul că părţile locuiesc într-o casă compusă din 6 camere, mobilată şi întreţinută corespunzător, în condiţii satisfăcătoare de igienă. Pârâta este cadru didactic şi beneficiază de salariu lunar, iar reclamantul are o întreprindere familială cu obiect de activitate în agricultură şi zootehnie, deţinând mai multe suprafeţe de teren şi animale pe raza comunei. S-a propus ca domiciliul copiilor să fie stabilit la tată, de care sunt mai ataşaţi (fila 84, 85).

Direcţia de Asistenţă Socială Adjud a întocmit un raport de anchetă socială prin care a arătat că pârâta şi cei doi copii locuiesc în mun. Adjud într-un apartament în folosinţă, proprietatea surorii reclamantei, L Ş D, compus din două camere, bucătărie, hol, baie, încălzit cu centrală termică, fără riscuri ambientale. Prin completarea raportului, din data de 27.03.2019 s-a specificat că la momentul efectuării verificării copiii se aflau la şcoală, iar pârâta şi-a nuanţat declaraţiile specificând că la apartamentul în cauză locuieşte ocazional, urmând a se muta efectiv după divorţ (fila 89, 139).

În urma discuţiilor purtate cu cei doi minori a reieşit că aceştia nu sunt foarte în temă cu ceea ce se întâmplă între părinţi, astfel că instanţa a constatat că evenimentele despre care au relatat părţile şi martorii au fost ţinute departe de copii. Aceştia au arătat că nu l-au văzut pe tatăl lor beat şi nici să o agreseze fizic pe mama lor. Au precizat că părinţii se mai ceartă, însă ei nu dau importanţă, ambii îngrijindu-se de creşterea şi educarea lor. Conversaţia dintre pârâtă şi un bărbat a fost identificată de fiul cel mare care a deschis întâmplător aplicaţia Facebook. Ştiu că părinţii doresc să divorţeze şi au arătat că în acest caz ar dori să rămână cu tatăl lor (fila 90).

La termenul din data de 03.04.2019 pârâta a depus un raport de evaluare psihologică extrajudiciară a pârâtei şi a celor doi minori, efectuat de Cabinet Individual de Psihologie M E-V, în cuprinsul căruia se arată, în esenţă, că s-au evidenţiat mecanismele unei criptări emoţionale manifestate la Ş şi D, prin dificultatea de a vorbi despre situaţia familială, dorinţa de a proteja mama şi de a-i face pe plac tatălui, neputinţa de afirmare pe fondul fricii şi a stării de vinovăţie. Psihologul a identificat elementele unei forme de abuz psihologic sever ce a implicat ambii copii, abuz de tip alienare parentală, exercitată de dl. Z C, prin denigrarea sistematică a mamei (fila 146-152).

Chiar dacă raportul de evaluare a fost efectuat în afara cadrului procesual, instanţa urmează a avea în vedere concluziile expertului la soluţia ce se va pronunţa.

(...)

Din probatoriul administrat, instanţa apreciază că ambele părţi poartă o vină în destrămarea căsniciei, reclamantul prin lipsa de afectivitate, lipsa prezenţei sale în viaţa soţiei sale şi prin starea tensionată pe care a creat-o în familie, fiind preocupat cu precădere de ferma sa, iar pârâta prin implicarea sa într-o relaţie de prietenie strânsă cu un alt bărbat.

În consecinţă, instanţa va admite în parte primul capăt de cerere al părţilor şi va dispune, în temeiul art. 934, alin. 2, C. proc. civ., desfacerea căsătoriei încheiate între acestea la data de 23.07.2005, din culpa ambelor părţi.

De asemenea, având în vedere poziţia convergentă a părţilor, va încuviinţa ca pârâta să revină la numele purtat înainte de căsătorie, acela de „V”.

În ceea ce priveşte autoritatea părintească asupra minorilor Z Ş-M, născut la data de 05.10.2007 şi Z D I, născut la data de 09.01.2009, instanţa constată că ambele părţi s-au implicat în creşterea, întreţinerea şi educarea acestora. Tatăl i-a luat adesea cu el la muncile câmpului, iar mama le-a asigurat educaţia prin sprijin la învăţătură, precum şi întreţinerea zilnică. În acest demers au fost sprijiniţi de bunica paternă, de care copiii se simt ataşaţi.

Este de la sine înţeles că relaţia tensionată dintre părinţi, pigmentată cu certuri, acţiuni violente şi implicarea poliţiei, s-a transpus negativ în viaţa şi sănătatea copiilor, situaţia fiind bine reliefată de psiholog. Instanţa apreciază că tatăl, după descoperirea relaţiei de prietenie a pârâtei cu un alt bărbat, a devenit foarte restrictiv cu aceasta, dar şi cu copiii în ceea ce priveşte relaţiile pe care aceştia le pot avea cu rudele soţiei. De asemenea a încercat să o pună într-o lumină nefavorabilă pe mamă în ochii copiilor. Acesta trebuie să înţeleagă că minorii au dreptul de a avea legături personale cu toţi membrii de familie sa, iar în folosul creşterii armonioase a acestora, să renunţe la atitudinea talionică.

Instanţa reţine că potrivit art. 2 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie. Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Este obligatorie implicarea familiei în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei.

Instanţa are în vedere şi art. 36 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 conform căruia exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.

Alineatul 7 din acelaşi articol prevede că se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

În aceste condiţii şi faţă de dispoziţiile art. 398 al. 1 Cod civil şi art. 36 al. 7 Legea 272/2004 se constată că este în interesul superior al minorului ca exercitarea autorităţii părinteşti să fie exercitată în comun de ambii părinţi, aspect asupra căruia părţile au căzut de acord.

În ceea ce priveşte stabilirea locuinţei minorilor, prevederile art. 400 alin. (1) din Codul Civil arată că, în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic. De asemenea, la alineatul (2) al aceluiaşi articol se prevede că dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul  superior al copilului.

Instanţa va avea în vedere la stabilirea domiciliului minorului relaţiile afective ale copilului cu fiecare dintre părinţi, întrucât părintele care găzduieşte copilul nu îi oferă acestuia doar un spaţiu de locuit, ci trebuie să îi ofere mediul afectiv si cognitiv de care are nevoie.

În mod concret instanţa, luând în calcul materialul probator, constată că ambii părinţi au fost prezenţi în viaţa copiilor şi că niciunul dintre aceştia nu a întreprins acţiuni directe care să lezeze dezvoltarea armonioasă a acestora, reuşind în mare măsură ca problemele dintre ei să nu fie cunoscute de copii. Cu toate acestea, trebuie să stabilească domiciliul minorilor la unul din cei doi, astfel încât să primeze interesul superior al acestora. Având în vedere vârsta copiilor (10 şi 11 ani) instanţa consideră că este în interesul acestora să rămână în continuare în imobilul în care au locuit toată viaţa, unde şi-au creat un cerc de prieteni, cunoştinţe şi o rutină de viaţă. Schimbarea mediului ambiant, coroborată cu divorţul părinţilor şi-ar putea pune amprenta în sens negativ asupra sănătăţii psihologice a acestora, fiind suficient de greu încercaţi prin separarea părinţilor. Faptul că în aceeaşi curte locuieşte bunica, de care sunt ataşaţi şi că se pot întâlni zilnic cu mama la şcoală, creează instanţei certitudinea că aceştia se vor bucura în continuare de afecţiunea tuturor membrilor familiei. În plus atât minorii cât şi cadrele autorităţi tutelare Rugineşti şi-au exprimat dorinţa de a stabili domiciliul minorilor la tată.

Mama, deşi a reuşit să demonstreze că se preocupă de creşterea, educarea şi întreţinerea minorilor, a arătat că intenţionează să se mute într-un apartament compus din două camere situat pe raza mun. Adjud. În condiţiile în care s-ar stabili domiciliul copiilor la mamă, aceştia ar trebui să se mute în mun. Adjud, într-un mediu ambiental necunoscut, în care nu au fost niciodată, existând posibilitatea să rămână perioade de timp nesupravegheaţi, luând în calcul faptul că mama trebuie să se prezinte la serviciu. Având în vedere şi evaluarea psihologică extrajudiciară, instanţa apreciază că o astfel de decizie i-ar afecta mult mai mult decât dacă ar rămâne în continuare în acelaşi mediu.

În consecinţă, instanţa va stabili domiciliul celor doi minori la tată, şi atrage atenţia părinţilor că au datoria legală şi morală de a conlucra în asigurarea unui climat propice dezvoltării armonioase psiho-sociale a copiilor sens în care se impune ca aceştia să înceteze să se mai şicaneze şi să înţeleagă că ambii se fac vinovaţi de destrămarea căsniciei, dar şi că viaţa îşi urmează cursul, fiecare având drumul său. Cu toate acestea trebuie să rămână prieteni de dragul copiilor.

Instanţa aminteşte prevederile art. 403 C. civ., care stipulează că „în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.” Astfel, mama va avea posibilitatea să solicite ulterior schimbarea domiciliului copiilor în situaţia modificării împrejurărilor avute în vedere de instanţă la acest moment dat.

Deşi reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei să contribuie la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, conform prevederilor art. 919, alin. 2, instanţa are obligaţia de a analiza şi acest aspect.

Conform dispoziţiile art. 529 Cod civil, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la ¼ din venitul său lunar net pentru un copil, 1/3 pentru 2 copii şi ½ pentru 3 sau mai mulţi copii. Art. 525 Cod civil, prevede că minorul se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. În cauză, minorul este prezumat de lege ca fiind în stare de nevoie.

Din probatoriul administrat reiese că reclamantul nu este angajat, veniturile sale fiind asigurate de ferma agro-zootehnică pe care o administrează. Pârâta obţine venituri în cuantum net de 3092 lei, ca angajat al Şcolii Gimnaziale Rugineşti (fila 42, 84, 85).

Cum ambii părinţi sunt obligaţi să presteze întreţinere minorilor, instanţa va obliga pârâta la plata către reclamant în favoarea minorilor Z Ş-M, şi Z D  I, a unei pensii de întreţinere în cuantum de 1/3 din salariul net obţinut de pârâtă în calitate de cadru didactic la Şcoala Gimnazială Rugineşti, jud. Vrancea, lunar, până pe data de 20 a lunii, începând cu data introducerii acţiunii, 27.12.2018 şi până la majoratul minorilor.

În aceste condiţii cererea de chemare în judecată  va fi admisă în parte (3 din 4 capete), iar cererea reconvenţională respinsă ca nefondată.

Instanţa va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea formulată de reclamantul, pârât reconvenţional Z  C  în contradictoriu cu pârâta, reclamantă reconvenţional Z G,  , având ca obiect divorţ şi autoritate părintească.

Respinge ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâta, reclamantă reconvenţional Zăvoianu Gabriela, în contradictoriu cu reclamantul, pârât reconvenţional Zăvoianu Costel.

Declară desfăcută căsătoria încheiată între părţi la data de 23.07.2005, înregistrată la Primăria com. Rugineşti la nr. 7/23.07.2005, din culpă comună.

Dispune ca reclamanta-pârâtă să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „V”.

Autoritatea părintească cu privire la minorii  ...,  va fi exercitată în comun de ambii părinţi.

Stabileşte locuinţa minorilor, la tată.

Obligă pârâta-reclamantă reconvenţional la plata către reclamantul pârât-reconvenţional, în favoarea minorilor  ...., a unei pensii de întreţinere în cuantum de 1/3 din salariul net obţinut de pârâtă în calitate de cadru didactic la Şcoala Gimnazială Rugineşti, jud. Vrancea,  lunar, până pe data de 20 a lunii, începând cu data introducerii acţiunii, 27.12.2018 şi până la majoratul minorilor.

Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Executorie de drept cu privire la modul de exercitare a autorităţii părinteşti, locuinţa minorilor şi pensia de întreţinere.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Adjud.

Pronunţată azi, 04.04.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare