Dreptul familiei. Minori

Decizie 919 din 23.05.2013


Măsura reintegrării minorei în familia naturală trebuie să corespundă interesului superior al acesteia, urmând a fi apreciate în concret situaţia locativă şi socială a mamei, respectiv condiţiile de locuit şi de trai pe care aceasta le poate oferi.

Domeniu – dreptul familiei. Minori

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A III-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE – DOSAR NR.2240/3/2012 – DECIZIA CIVILĂ NR.919/23.05.2013)

Prin cererea înregistrată la data de 24.01.2012 pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a Civilă sub nr. 2240/3/2012, reclamanta V.M. – C. a chemat în judecată pe pârâţii D.G.A.S.P.C. Sector 6 Bucureşti, l.J., A.M. şi P.S. 6 B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună reintegrarea în familia mamei a minorei l.M.– A., născută la data de 06.03.2003, în B., fiica lui V.(V.) M.-C. şi l.J. la domiciliul reclamantei din B., sector 1, Str.T.nr.33.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că minora l.M.-A., născută la data de 06,03.2003 este rezultatul relaţiei reclamantei cu pârâtul l.J., conform certificatului de naştere nr. 693/11.03.2003 eliberat de Consiliul Local al Sectorului 6 - Direcţia Locală de Evidenţă a Persoanelor Sector 6.

Minora s-a născut la Spitalul Clinic de Obstetrică si Ginecologie Prof. Dr. Panait Sîrbu, iar reclamanta după ce a născut a fost luată cu forţa de reprezentanţii  Protecţiei copilului şi dusă fără voia sa la Spitalul nr. 9, cu scopul de a fi declarată incapabilă şi ca urmare de a-i se lua copila.

Drept urmare celor arătate mai sus, s-a dispus, în mod abuziv, plasamentul în regim de urgenţă, fetiţa fiind dată în grija unui asistent maternal care să se ocupe aceasta.

A mai arătat reclamanta că, deoarece nu a reuşit să participe la toate vizitele stabilite de pârâtă conform unui plan întocmit numai de aceasta, s-a dat dispoziţie ca vizitele să fie întrerupte, astfel ca nu a mai putut să-şi vadă copilul.

În ultima perioadă i s-a interzis să ia legătura cu copila şi să o viziteze, fetitei fiindu-i indusă ideea că mama nu o mai doreşte şi nu mai vrea să meargă să o vadă şi că îi va fi mai bine să aibă alţi părinţi, cei care o vor adopta, mama sa (reclamanta), fiind o mamă abuzivă.

De asemenea, a precizat reclamanta că mai are spre creştere şi educare un minor, V.A.-C., născut la data de 13.02.1996 care merge la şcoală, are rezultate bune şi foarte bune şi mai efectuează în afara orelor de la şcoală şi alte activităţi extraşcolare, care îi permit dezvoltarea în acord cu interesele sale, reclamanta acordându-i toată atenţia, precum şi tot sprijinul pentru dezvoltarea sa.

Consideră că atâta timp cât este în măsură să se ocupe de un copil şi să-i ofere toate condiţiile pentru creşterea sa armonioasă şi educarea sa în acord cu interesul său, are posibilitatea reală să se ocupe de cei doi copii: băiatul care deja este în îngrijirea sa, cât şi fata aflată în plasament în prezent propusă a fi adoptată fără voia sa, reclamanta oferindu-le toate condiţiile necesare dezvoltării lor normale.

Reclamanta menţionează dispoziţiile art. 5 alin. 2 din Legea nr.272/2004 în sensul că răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, iar potrivit art. 8 din aceeaşi lege, copilul are dreptul de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit, educat şi crescut de aceştia.

Totodată, arată că potrivit dispoziţiilor art. 14 din aceeaşi lege, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, iar art. 30 prevede că copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi.

În plus, în completarea dispoziţiilor legate susmenţionate care acordă prioritate părinţilor în creşterea şi educarea copiilor, reclamanta menţionează şi dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dispoziţii care, de asemenea, impun menţinerea legăturilor copilului cu familia sa.

În  drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004.

Legal citată, pârâta D.G.A.S.P.C. Sector 6 Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată şi a arătat în apărare că minora l.M.-A.  provine dintr-o relaţie extraconjugală a mamei şi s-a născut la data de 06.03.2003, în timpul derulării procesului de divorţ al acesteia.

Motivând probleme de sănătate, mama a solicitat o măsură de protecţie pentru fiica sa V.M.-C. şi a întreprins demersurile necesare pentru ca fiica sa să fie recunoscută de către tatăl biologic – l.J.. De asemenea, a declarat că va face toate demersurile necesare pentru întocmirea dosarului de plasament al copilului la mătuşa maternă, fapt care nu s-a concretizat.

Prin adresa înregistrată cu nr.3698/31.03,2004 i s-a adus la cunoştinţă reclamantei faptul că fiica sa a fost transferată în Centrul de Plasament Sf. Ecaterina situat în Bucureşti, sector 1 şi că trebuie să-şi asume responsabilitatea creşterii fiicei sale, deoarece nu a întreprins niciun demers în acest sens.

Ulterior s-au făcut demersuri în vederea identificării unui asistent maternal şi prin Decizia nr. 108/19.08.2004 s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă al minorei l.M.-A. la asistentul maternal profesionist T.E..

În cursul anului 2004, fetiţa a fost vizitată de către mama de trei ori.

În data de 26.05.2005 s-a încheiat un contract cu părinţii copilului, V.M.-C. şi l.J., întocmindu-se un plan de vizitare care urmărea construirea relaţiei de ataşament părinţi-copil şi responsabilizarea părinţilor în creşterea copilului pentru reintegrarea acestuia în familia naturală.

Tot la această dată, conform declaraţiilor nr.1924 şi nr.1925/26.05.2005, cei doi părinţi au declarat că sunt de acord cu menţinerea plasamentului minorei la asistent maternal până îşi vor rezolva situaţia materială, financiară şi locativă.

În anul 2005, minora a fost vizitată de cinci ori.

Din luna decembrie 2006 şi până în luna septembrie 2008, M. nu a mai fost vizitată. Din discuţiile cu administratorul blocului unde locuieşte atât mama minorei, cât şi concubinul acesteia, a reieşit faptul că aceştia absentează de la domiciliu perioade lungi, închiriază apartamentul la diferite persoane, au datorii la întreţinere în valoare de 2.500 lei şi se ceartă frecvent atunci când sunt acasă.

În anul 2008 minora a fost vizitată de şase ori.

Prin declaraţia C/7335/31.08.2009, reclamanta şi-a dat acordul privind înlocuirea măsurii plasamentului la asistentul maternal profesionist A.M..

Tatăl minorei a fost contactat telefonic pentru a-şi exprima opinia cu privire la situaţia minorei şi acesta a declarat că nu este de acord cu schimbarea măsurii de plasament dar a refuzat să-şi viziteze fiica.

Prin Dispoziţia nr. 1235/02.09.2009 emisă de către D.G. al D.G.A.S.P.C. Sector 6 în privinţa copilului l.M.-A. s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă la asistentul maternal profesionist A.M..

Prin sentinţa civilă nr. 1218/22.10.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, astfel cum a fost lămurit şi completat dispozitivul acesteia prin sentinţa civilă nr.96/28.01.2010 de lămurire şi completare a dispozitivului, s-a dispus plasamentul copilului l.M.-A. la asistentul maternal profesionist A.M., urmând ca Primarul sectorului 6 Bucureşti să exercite/îndeplinească drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la minoră.

Prin sentinţa civila nr. 470/12.04.2012 pronunţată de Tribunalul Brăila - Secţia I Civilă în dosarul nr. 1625/113/2012 a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâta DGASPC sector 6 Bucureşti în contradictoriu cu reclamanta V.M.C. şi a fost declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti cauza având ca obiect încetarea măsurii de protecţie specială plasament la asistent maternal profesionist A.M. şi reintegrarea în familia mamei în ceea ce o priveşte pe minora l.M.-A., născută la data de 06.03.2003 în Bucureşti, fiica lui V.M.- C. şi l.J..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă la data de 20.04.2012 sub nr. 13813/3/2012 .

Prin încheierea din data de 17.05.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. 13813/3/2012 s-a dispus în baza art. 96 indice 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti înaintarea dosarului către Secţia a III-a Civilă a Tribunalului Bucureşti în vederea discutării excepţiei de litispendenţă cu cauza ce face obiectul dosarului nr. 2240/3/2012.

In şedinţa publică din data de 21.08.2012 a fost admisă excepţia de litispendenţă în ceea ce priveşte cele două dosare.

Tribunalul a încuviinţat şi administrat la solicitarea reclamantei şi pârâtei DGASPC sector 6 Bucureşti proba cu înscrisuri ce au fost depuse în copii certificate pentru conformitate cu originalul la dosar şi proba testimonială, declaraţiile martorilor audiaţi fiind consemnate şi ataşate la dosar.

De asemenea, în cadrul probei cu înscrisuri instanţa a dispus efectuarea de rapoarte de anchetă socială la cele două adrese indicate de reclamantă şi situate pe raza sectorului 1 şi respectiv 6 din Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr.2043/20.11.2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta V.M. – C., în contradictoriu cu pârâţii D.G.A.S.P.C. Sector 6 Bucureşti, l.J., A.M. şi Primarul Sectorului 6 Bucureşti şi a stabilit onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 lei rămâne în seama statului conform art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008.

Pentru  a dispune astfel, tribunalul a reţinut că, deşi reclamanta a solicitat încetarea măsurii de protecţie în ceea ce o priveşte pe fiica sa l.M.-A., nu a adus dovezi în sprijinul solicitării formulate, deşi instanţa a stabilit în concret înscrisurile pe care aceasta trebuie să le depună, respectiv dovada veniturilor realizate de către părinţii minorei şi titlul locativ pentru cele două imobile din Bucureşti sectorul 1 şi respectiv sectorul 6.

În acelaşi timp, deşi instanţa a dispus efectuarea rapoartelor de anchetă socială la cele două adrese, a fost efectuat în data de 20.08.2012 raportul de anchetă socială doar la adresa din B., Str. T. nr. 33, sector 1 în care s-a menţionat că imobilul situat la adresa respectivă constă într-o casă la curte compusă din trei camere modest mobilate şi o bucătărie, toaleta se află în curte, iar imobilul nu este racordat la reţeaua de apă şi canalizare şi nici la cea de gaze, apa potabilă fiind procurată de la cişmeaua stradală, în timp ce prepararea hranei se face la aragaz cu butelie şi încălzirea este asigurată la sobe cu lemne. Părinţii minorei au declarat la data respectivă că nu locuiesc în respectivul imobil, însă urmează să se mute cât mai repede posibil.

Dacă în raportul de anchetă socială s-a reţinut că respectivul imobil este proprietatea reclamantei conform deciziei civile nr. 858A/08.06.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în adresa din data de 13.08.2012 emisă de Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale sector 1 Bucureşti se precizează că reclamanta nu figurează în evidenţele acestei instituţii cu bunuri imobile, iar pentru imobilul situat la adresa din B., Str. T. nr. 33, sector 1 figurează ca proprietari numiţii S.M.C. şi S.R.L., acesta fiind dobândit prin act de adjudecare nr.266/18.09.2009.

De asemenea, dacă în cadrul declaraţiilor date de părinţii minorei şi fratele acesteia în data de 09.07.2012 şi înregistrate la DGASPC sector 1 în sensul că membrii familiei locuiesc la adresa din B., str. Aleea P. nr. 10, bl. M7, sc. B, et. 3, ap. 59, sector 6 şi solicită efectuarea anchetei sociale la această adresă, prin declaraţia comună din data de 14.08.2012 membrii familiei au revenit şi au solicitat ca ancheta socială să fie făcută la adresa din Bucureşti sectorul 1.

În cauză nu a putut fi efectuată ancheta socială la adresa din B., str. Aleea P. nr. 10, bl. M7, sc. B, et. 3, ap. 59, sector 6 în ciuda demersurilor făcute de către reprezentanţii DGASPC sector 6 care s-au deplasat la datele de 01.08.2012 când nu a fost găsită nici o persoană în imobil şi în urma cercetării avizierului s-a constatat că la respectiva adresă figurează la întreţinere 3 persoane şi există o datorie la plată cotelor de întreţinere de 2.251 lei şi respectiv la data de 17.10.2012 după convorbirea telefonică avută în prealabil cu reclamanta, ocazie cu care s-a constatat că uşa apartamentului nu a fost deschisă, deşi acasă se afla cineva care s-a uitat pe vizor şi în urma convorbirii cu administratorul imobilului a rezultat faptul că restanţa la întreţinere a fost achitată de către mătuşa reclamantei.

Din adresa Asociaţiei de Proprietari a respectivului imobil datată 19.06.2012 a reieşit faptul că de-a lungul timpului, în special în perioada de vară au fost probleme în bloc datorită faptului că reclamanta obişnuia să cazeze peste noapte în apartament vânzători din Piaţa Drumul Taberei, persoane pe care nu le-a trecut niciodată la plata întreţinerii. În acelaşi timp, locatarii apartamentelor vecine au acuzat că au fost deranjaţi în repetate rânduri de certurile pe care reclamanta le are cu familia dânsei, incidente care se petrec în special seara şi se finalizează de cele mai multe ori cu vizita poliţiştilor de proximitate pentru aplanarea conflictelor.

Într-un referat întocmit de reprezentanţii DGASPC sector 6 la nivelul anului 2011 în vederea evaluării unei posibile situaţii de abuz sexual şi neglijare a celuilalt copil al reclamantei, V.A.C. s-a consemnat că în cadrul vizitelor efectuate la domiciliul sus menţionat s-a constatat o slabă preocupare a mamei pentru igiena şi întreţinerea corespunzătoare a locuinţei, obişnuind să afecteze una din cele trei camere ale apartamentului aflat mereu în curs de amenajare, închirierii temporare către diverse familii sau persoane, sursă de venituri pentru reclamantă.

Pentru a se lamuri situaţia locativă a reclamantei la care se solicita reintegrarea copilului în familie şi implicit a adresei la care urmează a locui minora s-a efectuat la data de 17.10.2012 o nouă anchetă socială la imobilul din B., Str. T. nr. 33, sector 1, ocazie cu care s-au reţinut aceleaşi condiţii locative iar reclamanta fiind de faţă a declarat că în timpul zilei familia locuieşte la această adresă iar seara se întorc la locuinţa din sectorul 6. În ceea ce priveşte titlul locativ, aceasta a precizat că imobilul din sectorul 1 proprietatea sa în baza sentinţei civile nr.858 A/08.06.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost supus unei licitaţii deoarece nu a plătit onorariul de avocat dintr-un contract de asistenţă juridică.

În condiţiile date, tribunalul a reţinut că situaţia locativă a reclamantei este cel puţin incertă cât priveşte imobilul din Bucureşti sectorul 1 şi fără o posibilitate de apreciere în concret în ceea ce priveşte imobilul din Bucureşti sector 6 în lipsa unui raport de anchetă socială neefectuat din culpa reclamantei, adresa asociaţiei de proprietari şi datele conţinute într-un raport mai vechi sus menţionat fiind de natură a susţine o situaţie locativă improprie asigurării unui mediu familial potrivit creşterii minorei, cu atât mai mult cu cât copila a crescut în tot acest timp într-un mediu familial organizat şi stabil la asistentul maternal.

De asemenea, tribunalul a reţinut că deşi i s-a solicitat reclamantei în mod expres să facă dovada veniturilor realizate de aceasta şi concubinul său, tatăl minorei, la dosar nu a fost depusă nici o dovadă în acest sens.

În referatul de anchetă socială efectuat la data de 17.10.2012 la imobilul din Bucureşti, sector 1 s-a consemnat faptul că potrivit celor declarate de reclamanta prezentă, aceasta nu lucrează şi nu realizează nici un venit în timp ce concubinul său realizează venituri lunare de 600 lei însă nu a depus ulterior nici un înscris doveditor.

Declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu lămuresc în nici un fel aspectele sus reţinute.

În concluzie, tribunalul a reţinut în urma evaluării situaţiei socioeconomice a părinţilor minorei că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor locative şi materiale minime pentru asigurarea creşterii şi educării minorei care să asigure posibilitatea reintegrării minorei în  familie la părinţii săi, urmând ca în raport de dispoziţiile art. 68 alin. 2 şi 3  din Legea nr.272/2004.

Întrucât în cauză reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma asistenţei judiciare prin avocat încuviinţat prin încheierea din şedinţă publică din data de 19.04.2012 când s-a stabilit, de asemenea, onorariul în cuantum de 300 lei şi Baroul Bucureşti a desemnat un avocat care să reprezinte interesele reclamantei în cauză conform împuternicirii avocaţiale depuse la dosar, tribunalul a stabilit că onorariul astfel stabilit să rămână în seama statului conform art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008.

Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat recurs reclamanta V.M. – C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând instanţei de recurs ca în baza prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 Cod procedură civilă să analizeze legalitatea hotărârii atacate sub toate aspectele, pe baza prevederilor legale aplicabile a temeiului de drept invocat.

În motivarea recursului, recurenta reclamantă  a susţinut că existenţa unor condiţii materiale modeste nu este un motiv pentru ca statul să aibă dreptul să dezmembreze o familie, să rupă relaţiile de familie dintre membrii acesteia, ci dimpotrivă, o obligaţie de a ajuta o astfel de familie, conform prevederilor legale, Codului civil şi al familiei şi alte prevederi legale în materie.

Aşa cum a solicitat reprezentantul parchetului, „că atâta timp cât există minime condiţii, pentru dezvoltarea minorei este foarte importantă relaţia cu familia şi aceasta trebuie să crească în familia în care s-a născut”.

În temeiul Codului civil, al familiei, legislaţiei naţionale şi europene privind drepturile copilului şi ale familiei de a trăi împreună, deoarece hotărârea este vădit abuzivă, solicită desfiinţarea acesteia şi admiterea recursului.

Intimata – pârâtă D.G.A.S.P.C. Sector 6 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare aceasta a arătat în esenţă, după  prezentarea situaţiei de fapt că prin cererea nr.1758/19.05.2005, dna. V.M.-C. şi l.J. au solicitat vizite la M. în fiecare joi, la ora 10,00, în datele de 26.05., 02.06., 09.06., 16.06., 23.06., 30.06..

În data de 26.05.2005 a fost încheiat un contract cu părinţii copilului, V.M.-C. şi l.J., întocmindu-se un plan de vizitare care urmărea construirea relaţiei de ataşament părinţi-copil şi responsabilizarea părinţilor în creşterea copilului, pentru reintegrarea acestuia în familia naturală.

Tot la această dată, conform declaraţiilor nr.1924 respectiv nr.1925/26.05.2005, cei doi părinţi declarau că sunt de acord cu menţinerea plasamentului minorei la asistent maternal până îşi vor rezolva situaţia materiala, financiară şi locativă. În anul 2005, M.a fost vizitată de 5 ori.

De la această dată întâlnirile părinte-copil s-au desfăşurat cu următoarea frecvenţă: In perioada mai-iunie 2005, întâlnirile au avut loc săptămânal; în luna iulie mama şi-a vizitat fetiţa de 3 ori; după data de 21.07.2005, mama minorei nu s-a mai prezentat la întâlnire.

 În toată această perioadă cei doi părinţi nu au respectat ora de începere a întâlnirilor, interacţiunile dintre copil şi adulţi erau deficitare, absenţele părinţilor de la întâlniri nu erau anunţate şi nici motivate  iar  copilul nu a fost învoit în familie niciodată în această perioadă.

 Reclamanta nu a răspuns convocărilor pârâtei din septembrie 2005, respectiv 10 martie 2006, prin care a fost invitată la sediul instituţiei. În cursul anului 2006, copilul a fost vizitat de 11 ori. Din luna decembrie 2006 şi până în luna septembrie 2008, M. nu a mai fost vizitată. Din discuţiile cu administratorul blocului unde locuieşte atât mama minorei cât şi concubinul acesteia, a reieşit faptul că aceştia absentează de la domiciliu perioade lungi, închiriază apartamentul la diferite persoane, au datorii la întreţinere în valoare de 2500 lei şi se ceartă frecvent atunci când sunt acasă.

În anul 2008 M. a fost vizitată de 6 ori.

Deoarece în toată această perioadă, pe parcursul întâlnirilor dintre mamă şi copil, M. venea la aceste vizite doar pentru a primi cadouri, atitudinea faţă de mamă fiind aceea de respingere, acest lucru fiind resimţit şi de către mamă, s-a stabilit de comun acord cu dna. V.M.-C. ca aceste vizite să fie întrerupte.

Reclamanta nu s-a prezentat nici ulterior la programul de consiliere, deşi iniţial se stabilise o oră pe săptămână.

Prin declaraţia nr.C/7335/31.08.2009, V.M.-C. şi-a  dat acordul privind înlocuirea măsurii plasamentului Ia asistentul maternal profesionist A.M..

I.J., tatăl minorei, a fost contactat telefonic pentru a-şi exprima opinia cu privire la situaţia minorei. Acesta a declarat că nu este de acord cu schimbarea măsurii de plasament dar a refuzat să-şi vizitele fiica.

Prin Dispoziţia nr.1235/02.09.2009 emisă de către Directorul general al Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6, copilul l.M.-A. s-a plasat în regim de urgenţă la asistentul maternal profesionist A.M..

Prin sentinţa civilă nr. 1218/22.10.2009 a Tribunalului Bucureşti, respectiv sentinţa nr.96/28.01.2010 de lămurire şi completare a dispozitivului, s-a dispus plasamentul copilului I.M.-A. la asistentul maternal profesionist A.M., urmând ca Primarul sectorului 6 Bucureşti să exercite/îndeplinească drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la minoră.

Din momentul în care M. a intrat în sistemul de protecţie, mama acesteia a dat dovadă de inconsecvenţă în ceea ce priveşte respectarea planului de vizită ce avea ca obiectiv dezvoltarea relaţiei copil-familie, construirea relaţiei de ataşament mamă-copil şi responsabilizarea mamei pentru creşterea şi educarea copilului. Această inconsecvenţă a avut ca rezultat un comportament de respingere al copilului faţă de mamă.

Concluzionând, minora a fost vizitată de 3 ori în anul 2004, de 9 ori în anul 2005, de 11 ori în anul 2006, deloc în 2007, de 7 ori în anul 2008 şi de 3 ori în anul 2009.

Tatăl copilului, l.J. nu şi-a mai vizitat fiica din noiembrie 2006. Minora a mai fost vizitată de către mătuşa sa de 5 ori, dar aceasta a refuzat încheierea unui plan de vizită.

Menţionează intimata – pârâtă faptul că, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă, în dosarul nr.56739/3/2011  având ca obiect deschidere procedură adopţie pentru minora l.M.-A., a admis cererea astfel cum a fost formulată.

Faţă de cele expuse, intimata – pârâtă a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru modificarea măsurii de protecţie, respectiv pentru reintegrarea minorei în familia mamei, fiind dovedite garanţiile morale şi materiale necesare creşterii şi îngrijirii minorei, astfel încât solicită respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei civile nr.2043/'20.11.2012 ca temeinică şi legală.

În drept: art.115-118 Cod procedură civilă, Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea a drepturilor copilului cu modificările si completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art.131 din Legea nr.272/2004, cererile de recurs sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru şi de timbru judiciar.

În faza procesuală a recursului, în conformitate cu dispoziţiile art.305 Cod de procedură civilă, s-a administrat proba cu înscrisuri, la solicitarea recurentei reclamante.

Examinând legalitatea sentinţei civile recurate prin prisma criticilor cu  care a fost  legal investită  şi  a  prevederilor legale incidente cauzei,  Curtea  reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat reintegrarea minorei  M.A. în familia naturală, invocând pe de o parte, că  manifestă interes pentru copil, dovadă fiind demersurile sale pentru  stabilirea paternităţii acestuia şi sentimente de afecţiune nutrite de aceasta faţă  de minora în cauză, respectiv că  doreşte ca aceasta să  crească  alături de fratele său, în familie, iar  pe de altă parte, că este în măsură să se ocupe de creşterea şi  educarea şi a acestei minore, având toate condiţiile necesare dezvoltării  normale a celor doi  copii.

Din verificarea considerentelor sentinţei recurate rezultă că instanţa de fond a răspuns cererii de reintegrare în familie a minorei reţinând în esenţă  că situaţia locativă a pârâtei nu  a putut fi  pe deplin lămurită  şi  că aceasta nu a administrat nici dovezi în ceea ce priveşte situaţia sa financiară, concluzionându-se că recurenta nu a făcut dovada unor condiţii locative şi  materiale minime pentru  asigurarea creşterii şi educării  minorei, pentru  a se putea aprecia asupra posibilităţii  reintegrării copilului  în familia naturală.

 Or, din această perspectivă, trebuie menţionat că deşi asigurarea condiţiilor materiale este o componentă esenţială pentru dezvoltarea minorilor, doar lipsa resurselor materiale, în sine, nu constituie un impediment insurmontabil pentru reintegrarea unui  minor  în familie, dacă se constată un interes real al părinţilor de a asigura în mod direct şi personal creşterea minorilor şi aceasta deoarece, răspunderea pentru creşterea sau asigurarea dezvoltării copiilor revine, în subsidiar şi comunităţii locale, iar din întreaga economie a Legii nr.272/2004 rezultă că prioritară este creşterea minorilor în mediul familial.

Cu toate acestea, raportat la susţinerile recurentei, în sensul că  existenţa unor condiţii materiale modeste nu este un motiv pentru ca statul să rupă relaţiile de familie dintre membrii acesteia, ci dimpotrivă, o obligaţie de a ajuta o astfel de familie, Curtea are în vedere că potrivit art.30 alin.1 din acelaşi act normativ, copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi, îngrijirea alternativă fiind o soluţie doar atunci când copilului nu îi sunt asigurate condiţiile necesare în mediul familial, în sensul art.32 şi 44 din Legea nr.272/2004.

În acelaşi  sens, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că  pot exista situaţii  excepţionale sau motive care ţin exclusiv de interesul superior al copilului, care să  justifice ruperea totală a oricărei legături între copii şi părinţi  şi  că  într-o  atare împrejurare este permisă ingerinţa în dreptul garantat de art. 8 al Convenţiei (cauzele Gnahore c. Franţei, nr. 40031/98, Hotărârea din 19 septembrie 2000; cauza Johansen c. Norvegiei, Hotărârea din 7 august 1996).

Aşa fiind,  Curtea  reţine că  în mod judicios instanţa de fond a apreciat  că pentru a stabili o astfel de situaţie de fapt, se impunea verificarea condiţiilor oferite în concret de mamă, instanţa având a stabili dacă aceasta  este în măsură  să  asigure creşterea şi îngrijirea corespunzătoare a copilului.

 Or, în prima fază procesuală astfel de dovezi nu  au  fost  administrate într-un mod suficient care să  conducă la convingerea instanţei că reclamanta  poate asigura prin posibilităţile  materiale,  locative  şi  garanţiile morale de care dispune, condiţii optime de creştere şi  educare a minorei  M..

În faza procesuală a recursului, în conformitate cu prevederile art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea a încuviinţat pentru recurenta reclamantă  proba cu înscrisuri, singura probă  admisibilă  în această  cale de atac extraordinară.

 În acest sens, Curtea  reţine că recurenta a anexat  la dosar adeverinţa nr. 4080119467303/26.03.2013, din care rezultă  că  recurenta a obţinut cu  titlul  de venituri  din salarii, în anul 2012  suma de 200  lei.

 Totodată, recurenta a anexat la dosar contractul de muncă nr.1403 încheiat  la data de 30.04.2013, cu  SC M.C.S. SRL, potrivit cu  care aceasta urmează  a începe activitatea la data de 01.05.2013, pentru un salariu  de 750  lei, lunar.

De asemenea, deşi datele evidenţiate de înscrisurile aflate la dosar  referitoare la  imobilul  situat în  B., str.  T. nr. 33,  sunt contradictorii - din adresa nr. 8115043/2012  emisă  de DGITL  Sector 1  rezultând că imobilul  a fost  adjudecat de terţe persoane în timp  ce extrasul de carte funciara, pentru  acest  imobil, anexat în recurs, evidenţiază  calitatea de  proprietar  a reclamantei - nu  se poate face abstracţie de faptul că în recurs, recurenta a  anexat la dosar contractul  de comodat  încheiat  cu  numita G.M., sora sa, pentru imobilul  situat  în B., Aleea P., nr. 10, bloc M 7, sc.B, et. 3, apt. 59, sector 6, autentificat  sub nr. 2905/01.07.2011, potrivit cu care aceasta împreună  cu  minorul V.V.A.C., au  dobândit  dreptul  de folosinţă gratuită asupra acestui imobil, timp  de 5 ani, cu  posibilitatea prelungirii  duratei  comodatului  prin acordul părţilor.

 De altfel, chiar recurenta a menţionat în şedinţa publică de la 23.05.2013, că domiciliul în care intenţionează  a locui cu minora este cel  din sectorul 6, de la adresa  sus menţionată.

Totodată, potrivit  adeverinţei nr. 60/15.05.2013, emisă  de Asociaţia de proprietari  bloc M iib8/7,  recurenta nu  înregistra la data eliberării acestei  adeverinţe restante la cotele de întreţinere, la adresa anterior menţionată  figurând înscrise trei persoane, emitenta acestui act menţionând, prin aceeaşi  adresă că  recurenta nu a mai creat probleme locatarilor, nu a mai deranjat vecinii  apropiaţi  şi nu  a mai  cazat  peste noapte alte persoane străine.

Aceste probe nou administrate în cauză atestă, aşadar, deţinerea, în prezent de către reclamantă a unui drept de folosinţă asupra unei locuinţe dar şi faptul că aceasta este în măsură să obţină, începând cu data de 01.05.2013, venituri din muncă.

Cu toate acestea, probele anterior evidenţiate nu sunt de natură a lămuri pe deplin situaţia de fapt şi a crea convingerea instanţei că măsura reintegrării minorei în familia naturală, corespunde interesului superior al  acesteia.

Astfel, în raport de datele cauzei, în mod corect s-a apreciat de către instanţa de fond că se impunea efectuarea anchetei sociale la domiciliul  reclamantei, probă aptă  să evidenţieze, pe baza constatărilor realizate la faţa locului la adresa la care domiciliază în fapt recurenta, situaţia locativă şi socială a reclamantei, respectiv condiţiile de locuit şi de trai pe care aceasta le poate oferi în concret minorei a cărei  reintegrare o solicită ca şi  conduita  mamei în societate şi în familie.

Din această perspectivă, deşi aprecierea instanţei de fond - în sensul că proba constatată ca fiind necesară şi utilă soluţionării cauzei nu a putut fi administrată ca urmare a conduitei reclamantei - este corectă, Curtea nu poate ignora că în cauză, aspectul care primează este protejarea interesului superior al copilului, principiu care impune în cauza de faţă, atât verificarea  disponibilităţii mamei şi interesului acesteia faţă  de copilul aflat încă  din anul 2003 în plasament, cât şi  stabilirea condiţiilor locative şi  morale oferite în prezent de mamă. Or, din actele de procedură întocmite de prima instanţă, nu rezultă că reclamanta ar fi fost  încunoştinţată de către instanţă, despre consecinţele unui refuz de a colabora la realizarea  anchetei sociale, instanţa de fond omiţând a analiza şi conduita  prezentă a mamei în raport cu copilul său.

Aşa fiind, Curtea, apreciază că, în cauză este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5  din Codul de  procedură civilă.

De altfel, în contextul în care mama reclamanta a probat că situaţia sa financiară a suferit modificări faţă de cea avută  în vedere de prima instanţă, o atare măsură de suplimentare a probatoriului apare cu atât mai mult necesară.

Totodată, Curtea are în vedere solicitarea expresă şi  neechivocă  a recurentei  de administrare a acestei  probe,în cadrul concluziilor scrise, ceea ce denotă  că reclamanta are în prezent reprezentarea consecinţelor refuzului său de a colabora cu autorităţile cu  competenţe în materia protecţiei  minorilor.

În plus, Curtea  are în vedere că minora a cărei reintegrare se solicită  este născută la data de 06.03.2003, astfel că pentru situaţia sa sunt incidente prevederile art. 24 din Legea nr. 272/2004, potrivit cu  care: „în orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani”.

 În consecinţă, pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul şi va casa sentinţa recurată şi, făcând aplicarea art. 315 alin.31  din Codul de procedură civilă, va reţine cauza spre rejudecarea acţiunii, în vederea suplimentării probatoriului, acordând termen la 13.06.2013.

Domenii speta