Pretenţii

Decizia civilă nr. 57/25.01.2018

Prin sentinta civilă 57/25 01 2018 a  Judecatoriei Bacău data in dosar 9937/180/2015* s-a pronuntat următoarea solutie :

„Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C.S.S.M. Bacau în contradictoriu cu pârâta PFA V.M., cu sediul în sat/comuna D., jud. Bacău, înregistrată, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosinţă, ca urmare a admiterii excepţie lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei prin încheierea din 01.06.2016.

Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul L.G.S. ca neîntemeiată.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C.S.S.M. Bacau cu sediul în Bacău, în contradictoriu cu pârâţii L.G.S., domiciliat în Bacău.

Obligă pârâţii L.G.S. şi V.M., în solidar, să plătească reclamantei suma de 30100 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr 1 din 11.10.2011 emisă de F.P.Ş. Bacău, suma actualizată cu rata inflaţiei şi dobândă legală aferentă acestei sume de la 11.10.2011 până la restituirea integrală.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C.S.S.M. Bacau  în contradictoriu cu pârâta PFA L.G.S., cu sediul în Bacău ca neîntemeiată.”

In motivarea acestei soluţii,  Judecatoria a retinut următoarele :

„În urma  acţiunii de control din perioada 29.10.2014-12.12.2014 având ca obiect verificarea modului de gestionare şi utilizare  a mijloacelor materiale şi băneşti precum şi asigurarea integrităţii patrimoniului public şi privat al UAT la C.S.S.M. Bacău, fost C.S.M.B., s-a întocmit de C.C. a Judeţului Bacău Raportul de control din 12.12.2014 prin care s-a constatat că în anul 2010, C.S.M.B. a autorizat şi vizat plata facturii nr 1 din 11.10.2011, emisă de către F.P.Ş. Bacău în valoare de 30100 lei, fără existenţa unor documente justificative  din care să rezulte obligaţia de plată a C.S.M.B. către emitentul facturii.  S-a reţinut că nu există referat de necesitate/proiect de operaţiune, nu există documente justificativ în susţinerea obligaţiei de plată către F.P.Ş. Bacău, nu există viza bun de plată a ordonatorului de credite pe factura respectivă. Mai mult, din documentele prezentate ulterior în timpul controlului de către entitate, plata efectuată reprezentând compensaţie cheltuieli jucători A.M.E. şi M.I., nu prezintă documente justificative legale. S-a apreciat de C.C. că au fost încălcate prevederile art 14 alin 2, alin 3 şi art 22 alin 1 din Legea 500/2002, art 5 alin 1 din OG 119/1999, valoare estimată a abaterii fiind de 30100 lei.  S-a reţinut că persoane cu atribuţii în domeniul abaterii consemnate sunt V.M., contabil angajat cu contract prestări servicii în perioada 2011-2014 care răspundea de activitatea financiar contabilă a clubului şi care a întocmit şi achitat ordinele de plată privind decontarea facturilor persoanelor fizice autorizate şi L.G.S., ordonatorul terţiar de credite care a aprobat plata.

Conform notei de relaţii a pârâtei V.M., anexa 3 la raport, întrebarea nr 11, aceasta a arătat că la plata facturii nr 1 din 11.10.2011 a fost asigurată de conducerea clubului că vor fi prezentate ulterior  documente, prima plată a facturii fiind urgentă.

Potrivit notei de relaţii a pârâtului L.G.S., anexa 2 la raport, întrebarea nr 10, acesta a declarat că s-au prezentat documente justificative pentru plata facturii.

Prin Decizia nr 101 din 26.01.2015 întocmită de C.C. a Judeţului Bacău pc 6.5 s-a reţinut că în anul 2010, C.S.M.B. a autorizat şi vizat plata facturii nr 1 din 11.10.2011, emisă de către F.P.Ş. Bacău în valoare de 30100 lei, fără existenţa unor documente justificative  din care să rezulte obligaţia de plată a C.S.M.B. către emitentul facturii.  Nu există referat de necesitate/proiect de operaţiune, nu există documente justificativ în susţinerea obligaţiei de plată către F.P.Ş. Bacău, nu există viza bun de plată a ordonatorului de credite pe factura respectivă. Mai mult, din documentele prezentate ulterior în timpul controlului de către entitate, plata efectuată reprezentând compensaţie cheltuieli jucători A.M.E. şi M.I., dar tabelul prezentat cu sportivele de la handbal feminin legitimate este întocmit de C.S.Ş. Bacău care însă este altă stuctură sportivă care funcţionează în mun Bacău ca şi club departamental în subordinea M.E.N., astfel încât plata facturii nr 1 din 11.10.2011 emisă de F.P.Ş. Bacău nu se justifică.

S-a reţinut că valoarea estimată a abaterii este 30100 lei, iar actele normative încălcate sunt art 6 din Legea contabilităţii nr 82/1991, art 54 din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale şi OMFP nr 1792/24.12.2002.

În sarcina ordonatorului terţiar de credite s-a prevăzut obligaţia de stabilire a întinderii prejudiciului creat urmare a plăţii facturii nr 1 din 11.10.2011 către F.P.Ş. Bacău reprezentând compensaţie cheltuieli cu formarea  jucătoarelor A.M.E. şi M.I., în condiţiile şi sumele menţionate în actul de control, iar pentru recuperarea plăţilor nelegale s-a stabilit obligaţia de a dispune măsuri concrete în vederea reîntregirii creditelor bugetare utilizate nelegal, concomitent cu regularizarea sumelor aferente bugetelor şi fondurilor speciale  prin formularea întâmpinărilor la instanţele de judecată competente pentru obţinerea titlurilor executorii în sarcina persoanelor stabilite ca fiind responsabile potrivit fişei postului pentru angajarea, ordonanţarea, lichidarea şi plata sumelor care au determinat prejudicierea bugetului entităţii controlate, cu termen de realizare 30.04.2015.Instanţa reţine că prin HCL 441/28.10.2012 s-a aprobat înfiinţarea C.S.M.(actuala denumire fiind C.S.S.M.BACAU), ca persoană juridică de drept public, instituţie de interes public local, sub autoritatea C.L. al Municipiului Bacău. 

Conform statului de funcţii al C.S.M. şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare al clubului  (anexă la HCL 441/2010) conducerea era asigurată de un director coordonator ce avea in subordine un consilier sportiv, un consilier tehnic, compartiment medical şi de kinetoterapie, compartiment financiar contabil şi compartiment juridic – relaţii publice. Compartimentul financiar contabil din cadul clubului răspunde, printre altele,  de buna funcţionare  a activităţii financiar contabile a instituţiei, în conformitate cu dispoziţiile legale şi delegările de autoritate din parte conducerii instituţiei, verifică legalitatea şi exactitatea documentelor de decontare, asigură controlul asupra tuturor documentelor prin care se autorizează efectuarea de cheltuieli în general sau din care derivă direct sau indirect angajamente de plată.

Funcţia de director a revenit pârâtului L.G.S., iar cea de contabil pârâtei V.M., subordonată directorului, conform fişei postului.

La data de 04.04.2011, între pârâta PFA V.M., prin reprezentant V.M., în calitate de prestator, şi reclamanta C.S.M.B. (în prezent C.S.S.M. Bacău), în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de prestări de servicii înregistrat nr. 8 din 08.04.2011, având ca obiect activităţi de contabilitate, contract care a fost prelungit ulterior prin acte adiţionale până la data de 31.12.2014.

La data de 01.01.2012, între pârâta PFA L.G.S., prin reprezentant L.G.S. în calitate de prestator, şi reclamanta, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de prestări de servicii înregistrat nr. 111 din 01.01.2012, având ca obiect activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management, contract care a fost prelungit ulterior prin acte adiţionale până la data de 31.12.2014.

La data de 11.10.2011 F.P.Ş. a emis către C.S.M.B. factura fiscală nr 01 în cuantum de 30100 lei reprezentând compensaţie cheltuieli de educaţie şi anternare conform Regulamentului FRH VII.7 pentru jucătoarele A. M şi M. I.

Instanţa, conform art 248 C.proc.civ se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor invocate în cauză.

Dat fiind că prin încheierea din 01.06.2016 a fost admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei PFA V.M., instanţa va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C.S.S.M. Bacau în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosinţă.

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, conform art. 2517 C.civ termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.

Ca regulă generală art. 2523 C.civ prevede că prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

Având în vedere cauza pretenţiilor reclamantei, în speţă sunt incidente prevederile art  2528 C.civ care statuează că prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea. Prin urmare termenul de prescripţie de 3 ani a început să curgă de la data emiterii raportului de control al C.C. a Judeţului Bacău, respectiv 12.12.2014, dată la care reclamanta a cunoscut paguba şi pe cei răspunzători de ea. Prin urmare acţiunea a fost introdusă în termenul de prescripţie.

Instanţa nu poate primi susţinerile reclamantei referitoare la incidenţa termenului special de prescripţie stabilit de Codul fiscal întrucât pretenţiile acesteia nu au natura unei obligaţii fiscale, suma nefiind o creanţă fiscală astfel cum este definită de Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală.

Faţă de aceste împrejurări, instanţa va respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanţa nu este ţinută de temeiul de drept invocat, ci, în virtutea rolului activ, îi revine dreptul şi totodată obligaţia de a da o corectă calificare cererii de chemare în judecată. Astfel,  trebuie să aplice acel text de lege care corespunde situaţiei de fapt calificată juridic de către parte, în măsura în care situaţia de fapt este confirmată de probele administrate în cauză, în speţă fiind vorba de o răspundere civilă delictuală.

Potrivit art. 1349 C.civ, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Conform art. 1357 C.civ, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale sunt reprezentate de existenţa unui prejudiciu cert, nereparat, a unei fapte ilicite, a unei legături de cauzalitate şi a vinovăţiei.

Conform art . 1381 alin 1 C.civ orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie.

Art 1382 C.civ prevede că cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat.

În speţă, instanţa reţine că plata facturii fiscale nr 01 din 11.10.2011 în cuantum de 30100 lei a fost efectuată de către C.S.M.B., aşa cum s-a reţinut şi de către C.C. în raportul de control din 12.12.2014 şi decizia nr 101 din 26.01.2015, cu neocotirea dispoziţiilor legale ale art 6 din Legea 81/1991 şi art 54 din Legea 273/2006 , fără documente justificative. La data plăţii, pârâtul L.G.S. deţinea funcţia de director al clubului C.S.M.B., iar pârâta V.M. îndeplinea atribuţii de contabil, fiind subordonată directorului clubului.

Martorul G.F. a declarat că în 2011 CSM 2010 Bacău s-a în campionatul de handbal şi a solicitat transferul celor două jucătoare A. şi M. ce activau la SC Ş., conform Regulamentului F.H., echipa de la care au plecat putând solicita suma de 1500 euro pe an de pregătire pentru fiecare sportiv, motiv pentru care s-a emis factura  nr 1 din 11.10.2011, la data emiterii facturii fiind depuse ca documente regulamentul menţionat, acordul sportivelor şi certificatul de transfer.

Art 6 alin 1 din  Legea 82/1991 prevede că orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Conform alin 2 documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Potrivit art 54 din Legea 273/2006(1) În procesul execuţiei bugetare, cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajament, lichidare, ordonanţare, plată. (2) Execuţia bugetară la oraşe, municipii, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţe şi municipiul Bucureşti se bazează pe principiul separării atribuţiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atribuţiile persoanelor care au calitatea de contabil.(3) Operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării cheltuielilor sunt în competenţa ordonatorilor de credite şi se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituţiilor publice. (4) Plata cheltuielilor este asigurată de şeful compartimentului financiar-contabil, în limita fondurilor disponibile. (5) Instrumentele de plată trebuie să fie însoţite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepţia bunurilor, executarea serviciilor şi altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate. Instrumentele de plată se semnează de către contabil şi şeful compartimentului financiar-contabil.(6) Efectuarea plăţilor, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale, şi numai după ce acestea au fost angajate, lichidate şi ordonanţate.(9) Sumele reprezentând plăţi în avans, efectuate potrivit alin. (8) şi nejustificate prin bunuri livrate, lucrări executate şi servicii prestate, până la sfârşitul anului, în condiţiile prevederilor contractuale, vor fi recuperate de către instituţiile publice care au acordat avansurile şi se vor restitui bugetului din care au fost avansate.

În ceea ce priveşte actele întocmite de C.C. prin care s-au constatat abateri, conducerea entitatii auditate are obligatia dispunerii masurilor pentru recuperarea prejudiciului, în baza art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea C.C., potrivit caruia „în situatiile în care se constata existenta unor abateri de la legalitate si regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunica conducerii entitatii publice auditate aceasta stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperarea acestuia devin obligatie a conducerii entitatii auditate.”

În speţă, nu s-a făcut dovada niciunui document justificativ care să stea la baza plăţii sumei de 30100 lei conform facturii nr 1 din 11.10.2011 regulamentul F.H., acordul sportivelor şi certificatul de transfer nefiind astfel de documente justificative. Or, răspunderea pentru legalitatea operaţiunii revenea pârâţilor L.G.S. şi V.M., conform funcţiilor deţinute şi fişei postului.

Referitor la apărările pârâţilor în ceea ce priveşte acţiunea de audit intern având ca obiect verificarea modului de organizare, funcţionare şi gestionare a mijloacelor materiale şi băneşti, desfăşurată de Compartimentul de Audit Public Intern din cadrul Primăriei Municipiului Bacău, la C.S.M.B., prin care nu s-au constatat neregularităţi, instanţa reţine că perioada auditată a fost de la 01.01.2012 la 28.02.2014, fără a viza perioada în care a fost emisă şi achitată factura ce face obiectul prezentului dosar. Or, instanţa nu poate primi apărările părţilor sub acest aspect.

În ceea ce priveşte Regulamentul F.R.H. cu privire la transferul jucătoarelor, instanţa reţine că acesta nu poate fi opus pentru a înlătura prevederile legale decurgând din acte normative cu forţă juridică superioară. Acest regulament reglementează modalitatea de transfer a jucătorilor, însă din punct de vedere al operaţiunilor financiare sunt aplicabile prevederile legale precitate.

Cu privire la pretenţiile formulate împotriva pârâtei PFA L.G.S., instanţa constată că prin contractul de prestări servicii înregistrat sub nr 111 din 01.01.2012, modificat prin acte adiţionale ulterioare, aceasta s-a obligat în calitate de prestator să presteze către C.S.M.B. activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management.Or, faţă de data încheierii acestui contract, se reţine că raporturile cu PFA L.G.S. sunt ulterioare datei emiterii şi plăţii facturii fiscale. Prin urmare nu se poate reţine o contribuţie a acestei pârâte la săvârşirii faptei ilicite, respectiv nesocotirea vreunei dispoziţii legale, anterioară naşterii obligaţiilor faţă de reclamantă.

Faţă de aceste împrejurări, instanţa va admite cererea de chemare în judecată formulată n contradictoriu cu pârâţii L.G.S. şi V.M. domiciliată şi va obliga pârâţii L.G.S. şi V.M., în solidar, să plătească reclamantei suma de 30100 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr 1 din 11.10.2011 emisă de F.P.Ş. Bacău.

Pentru acoperirea integrală a prejudiciului, faţă de prevederile art 1531 C.civ, va dispune obligarea pârâţiilor la dobândă legală aferentă debitului principal de la 11.10.201, data producerii prejudiciului, până la restituirea integrală, precum şi actualizarea sumei cu rata inflaţiei.

Va respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta PFA L.G.S., ca neîntemeiată.

În baza art 453 rap. la art 451 C.proc.civ va obliga pârâţii L.G.S. şi V.M., în solidar, să plătească reclamantei suma de 1428 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.”

Împotriva acestei solutii au formulat apel ambii pîrîti care au aratat ca hotărirea este nelegală si netemeinica din motive care se vor expune in cele ce urmează.

1. Apelul  pârâtei V.M.:

Instanţa de fond a admis, in mod eronat, cererea formulata de reclamanta C.S.S.M.Bacău, la data de 08.08.2011, a încheiat cu C.S.M.B., un contract de prestări servicii  de contabilitate, contract înregistrat la nr. 8 din aceeaşi data. Conform acestui contract, avea de îndeplinit mai multe obligaţii, obligaţii care au fost realizate de către ea în calitate de contabil, pe tot parcursul derulării acestui contract.  În legătură cu suma de 30.100 lei achitata către F.P.Ş. Bacău, aceasta  s-a efectuat in baza facturii nr. 1 din 11 oct. 2011, reprezentând compensare cheltuieli  educaţie si antrenare pentru sportivele A. M. si M.I.. Aceste sportive au fost transferate ia C.S.M.B. la înfiinţarea echipei de handbal feminin, iar aceasta plata s-a făcut in conformitate cu prevederile Regulamentului F.R.H., care prevede ca echipa de la care este transferat un sportiv poate solicita suma de 1500 euro pe an de pregătire de fiecare sportiv.  Odată cu emiterea facturii in valoare-de 30.100 lei s-au depus si acordul de transfer al acestora si certificatul de transfer. Cele doua jucătoare au fost legitimate iniţial la CS Ş. Bacău si transferate ulterior la reclamanta CSSM Bacău, aspect ce s-a dovedit si prin înscrisurile depuse la dosar (legitimaţiile de joc avizate de F.R.H., acordul sportivelor, certificatul de transfer), CS Ş. Bacău emiţând pretenţii financiare pentru plata celor doua sportive, astfel ca a fost obligat sa plătească. Intre F.P.Ş. si CS Ş. Bacău exista un contract de colaborare ce justifica emiterea şi plata facturii  celor două sportive.

Exista adresa din partea CS Ş. Bacău prin care se solicita plata sumei de 30.100 lei, sub rezerva sesizării F.R.H. pentru retragerea dreptului de joc al celor două jucătoare, existând şi întâlniri  între cele două cluburi, în care s-au adus în discuţie plata contravalorii pregătirii celor două sportive.

Mai arată că în ceea ce o priveşte era în relaţii de subordonare cu directorul coordonator care avea obligaţia  conform Regulamentului de organizare  şi funcţionare a C.S.M.B. să aprobe şi să semneze toate operaţiunile înregistrate în  activitatea clubului.

În perioada 02.11.2013 – 10.04.2014 a avut loc la CSM Bacău o misiune de audit intern care a constat în a da asigurări că se respectă  cadrul legal privind  organizarea şi funcţionarea  cluburilor sportive şi cu privire la  gestionarea mijloacelor materiale şi băneşti. În raportul de audit  2763/14.04.2014 nu se menţionează nici o plată nelegală, toate plăţile efectuate au fost corecte şi legale, având la bază documente justificative.

Solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei, reţinerea spre rejudecare şi pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca nefondate.

2. Apelul pârâtului L.S.G.: 

Prin Sentinţa civilă nr. 6701/02.11.2016. pronunţată în dosarul nr. 9938/180/2015 al Judecătoriei Bacău, Secţia Civilă, s-a admis cererea formulată de către reclamanta C.S.S.M. Bacău cu o exercitare a rolului activ al instanţei ce a rezultat într-o încălcare a dreptului apelantului la apărare, respectiv cu o motivare contradictorie din care rezultă, pe de o parte, că instanţa de fond a calificat greşit natura juridică a presupusei răspunderi civile reţinută în sarcinaapelantulu şi a soluţionat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în mod nelegal, prin raportare la normele de drept comun, neincidente în prezenta cauză, iar pe de altă parte că soluţia atacată este fundamentată pe o analiză netemeinică şi nelegală a probelor administrate în cauză, din coroborarea cărora nu rezultă producerea unui prejudiciu efectiv în patrimoniul reclamantei, precum şi că Factura Fiscală nr. 1/11.10.2011 este susţinută de documente justificative, suma indicată anterior fiind achitată direct către F.P.Ş. în baza Protocolului din 08.09.2011, încheiat între C.S.M. Bacău (denumirea iniţială a reclamantei C.S.S.M.Bacău) şi C.S.Ş. Bacău, respectiv în temeiul pct. VII.7 din Regulamentul F.R.H., a acordului sportivelor transferate şi a certificatului de transfer.

1.In ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare şi

natura juridică a răspunderii  sale  civile, din hotărârea atacată rezultă că

cererea iniţială de chemare în judecată nu a fost motivată în drept, iar în

procedura de regularizare a cererii reclamanta a indicat generic ca şi temeiuri de

drept dispoziţiile art. 1349 - 1350 Cod Civil, aceasta lăsând în esenţă la

latitudinea instanţei calificarea juridică a cererii sale, respectiv o cerere

privind atragerea răspunderii civile delictuale sau o cerere privind

atragerea răspunderii civile contractuale, deşi acest aspect era esenţial din

perspectiva respectării dreptului la apărare, pe de o

parte, iar pe de altă parte din perspectiva analizării efective a situaţiei de fapt şi

de drept dedusă judecăţii.

In ciuda faptului că, prin întâmpinare a invocat acest aspect, respectiv faptul că reclamantul nu a procedat la calificarea naturii juridice a cererii sale şi anume că nici din conţinutul acesteia şi nici şi temeiurile de drept invocate nu rezultă că aceasta este o cerere pentru atragerea răspunderii sale  civile delictuală sau contractuală, prima instanţă, în virtutea rolului său activ nu a pus în discuţia părţilor acest aspect, însă prin hotărâre a procedat la calificarea cererii de chemare în judecată ca fiind una în atragerea răspunderii sale civile delictuale, încălcând flagrant dispoziţiile art. 22, alin. 4 Cod Procedura Civilă.

2.Mai mult, pe lângă calificarea cererii reclamantului fără a pune acest

aspect în discuţia părţilor, apreciază că această calificare este

una netemeinică şi nelegală, întrucât presupusele fapte ilicite reţinute în

sarcina sa nu pot atrage răspunderea sa civilă delictuală, având în

vedere faptul că nu a comis aceste presupuse fapte ilicite în

calitate de terţ faţă de reclamantă, ci în calitate de director coordonator,

chiar şi instanţa de fond reţinând ca temei al atragerii răspunderii subsemnatului

şi pârâtei V.M. faptul că .... răspunderea pentru legalitatea operaţiunii

revenea paraţilor L.G.S. şi V.M., conform funcţiilor

deţinute şi fisei postului".

Practic, aşa zisa faptă ilicită reţinută în sarcina sa şi a pârâtei V.M., respectiv operaţiunea pentru care nu a respectat presupuse condiţii de legalitate constă în achitarea Facturii Fiscale nr. 1/11.10.2011 emisă de către F.P.Ş. Bacău, ori nu se poate reţine că această operaţiune sau condiţiile ce trebuiau respectate pentru legalitatea acesteia s-ar circumscrie ipotezelor reglementate de dispoziţiile art. 1349 Cod Civil, şi anume unor reguli de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune, respectiv unor interese sau drepturi legitime ale reclamantei ce ar fi putut fi lezate prin acţiunea mea şi a pârâtei V.M., astfel încât să se poată dispune atragerea răspunderii noastre civile delictuale.

Chiar hotărârea instanţei de fond este contradictorie sub acest aspect, întrucât atât timp cât s-a reţinut că este răspunzător  pentru legalitatea operaţiunii conform funcţiilor deţinute şi fişei postului, este evident că natura răspunderii noastre este una contractuală, atât subsemnatul cât şi pârâta V.M. având de facto şi nu de iure calitatea de angajaţi ai reclamantei.

În acest sens precizez faptul că, în conformitate cu prevederile art. 1, alin. 2 din H.C.L. Bacău nr. 441/28.12.2010, reclamanta a fost înfiinţată ca o persoană juridică de interes public, respectiv ca şi instituţie de interes public local, ori având în vedere că atât pe parcursul anului 2010, cât şi în anii ulteriori, a operat o interdicţie de ocupare a posturilor vacante în sectorul bugetar între aceasta şi  apelant nu s-a încheiat niciodată un contract individual de muncă, după cum nu s-a procedat nici la detaşarea din cadrul Primăriei Municipiului Bacău în cadrul reclamantei, apelantul fiind în continuare angajat al acestei instituţii şi având un statut incert până la începutul anului 2012, când între P.F.A. L.G.S. şi reclamantă s-a încheiat Contractul de Prestări Servicii nr. 111/01.01.2012.

În aceste condiţii, a considerat că atribuţiile exercitate în cadrul reclamantei pe parcursul anului 2011 au reprezentat fie o extindere a atribuţiilor sale în calitate de angajat al Primăriei Municipiului Bacău, fie o detaşare de facto, însă în oricare dintre aceste ipoteze este neîndoielnic faptul că între apelant şi reclamantă au existat raporturi de muncă.

Având în vedere aceste aspecte, natura juridică a presupusei răspunderi civile a pârâtului  nu poate fi decât una contractuală şi în nici un caz delictuală, întrucât pretinsele fapte ilicite ce i se impută au fost comise, după cum a reţinut şi instanţa de fond în exercitarea atribuţiilor funcţiei deţinute în cadrul reclamantei, astfel că cererea reclamantei trebuia soluţionată prin raportare la dispoziţiile art. 254 din Codul Muncii, coroborate cu cele ale art. 1350 şi urm. Cod Civil.

Având în vedere aceste aspecte, hotărârea instanţei de fond este profund nelegală şi netemeinică în ceea ce priveşte calificarea cererii reclamantei şi stabilirea naturii juridice a presupusei mele răspunderi civile ca fiind una delictuală şi nu contractuală, izvorâtă din raporturi de muncă

3. In ceea ce priveşte soluţia pronunţată de către instanţa de fond asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, aceasta este profund nelegală şi a fost determinată de calificarea greşită a naturii juridice a presupusei răspunderi civile reţinută în sarcina apelantului.

Astfel, apreciind că prin cererea formulată reclamanta a solicitat atragerea răspunderii sale civile delictuale, instanţa de fond a soluţionat excepţia prescripţiei în mod netemeinic şi nelegal prin raportare la dreptul comun în materie, respectiv prin raportare la dispoziţiile art. 2523 - 2528 Cod Civil, deşi în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 254, 268, alin. 1, lit. c din Codul Muncii, coroborate cu cele ale art. 211, lit. c din Legea nr. 62/2011 privind Dialogul Social.

În aceste condiţii, este evident că dreptul la acţiune al reclamantei s-a născut la data producerii pagubei, respectiv la data efectuării plăţii sumei de 30.100 lei către F.P.Ş. Bacău si anume în cursul anului 2011,  astfel că dreptul material al acesteia la acţiune s-a prescris Ia data corespunzătoare din anul 2014, cu mult înainte de formularea prezentei acţiuni, în cursul anului 2015.

Având în vedere aceste aspecte, apreciază că se impune admiterea apelului, recalificarea cererii reclamantei conform celor prezentate anterior, respectiv admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi respingerea acţiunii ca prescrisă.

4. În ceea ce priveşte fondul cauzei, din motivarea hotărârii atacate rezultă o analiză netemeinică şi nelegală a probelor administrate în cauză, din coroborarea cărora nu rezultă producerea unui prejudiciu efectiv în patrimoniul reclamantei, precum şi că Factura Fiscală nr. 1/11.10.2011 este susţinută de documente justificative.

Astfel, instanţa de fond s-a rezumat la a prelua şi dezvolta aspectele invocate de către C.C. - C.C. a Judeţului Bacău şi pe care se bazează exclusiv şi cererea de chemare în judecată, fără a analiza dacă există efectiv un prejudiciu, respectiv raporturile juridice dintre părţi în temeiul cărora s-au realizat plata, precum şi fără a da valoare probatorie Protocolului din 08.09.2011, încheiat între C.S.M. Bacău {denumirea iniţială a reclamantei C.S.S.M.Bacău) şi C.S.Ş. Bacău, respectiv depoziţiei martorului G.F., director al Clubului Sportiv Ş. Bacău, de la care au fost transferate cele două jucătoare.

În acest sens, reclamanta nu a contestat niciodată faptul că, începând cu luna noiembrie 2011, după realizarea transferului, jucătoarele de handbal A.M.E. şi M. I. nu ar fi activat în cadrul clubului sportiv, cu rezultate notabile, aducând o îmbunătăţire a jocului şi rezultatelor echipei de handbal feminin.

De asemenea, Facturii Fiscale nr. 1/2011 i-au fost anexate acordul sportivelor transferate şi certificatului de transfer, precum şi Regulamentul F.R.H., astfel încât nu poate fi primită şi este netemeinică opinia instanţei de fond conform căreia nu ar exista documente justificative care să ateste legalitatea plăţii. în acest sens, este de observat că instanţa de fond nu indică ce alte documente justificative ar fi putut fi întocmite sau lipesc şi care ar fi conduc la concluzia că plata ar fi fost legală, neexistând prevăzute în legislaţie documente contabile specifice transferului unor jucători de handbal.

De altfel, chiar şi în ipoteza în care s-ar admite că prin plata efectuată către F.P.Ş. Bacău şi nu direct către C.S.Ş. Bacău s-ar fi încălcat, din eroare, norme contabile, acest fapt nu a produs un prejudiciu în patrimoniul reclamantei, fiind vorba despre abateri disciplinare şi nu fapte ilicite în măsură să o prejudicieze pe reclamantă, după cum inadvertenţele contabile puteau fi uşor soluţionate prin stornarea facturii şi a plăţii, respectiv emiterea unei noi facturi de către clubul beneficiar şi ulterior plata sumei către F.P.Ş..

În concluzie, o potenţială eroare contabilă/de întocmire a documentaţie nu poate atrage obligarea personală a sa şi a pârâtei V.M. la repararea unui presupus prejudiciu care nu există şi nu s-a produs niciodată în patrimoniul reclamantei.

In aceste condiţii, apreciază  că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru atragerea unei răspunderi civile a pârâtului şi a pârâtei în sensul dispoziţiilor art. 294 Cod Procedură Civilă, fiind evident că nu s-a probat efectiv existenţa unui prejudiciu şi a unei legături de cauzalitate între prejudiciu şi pretinsele fapte ilicite, care pot fi circumscrise unor abateri de natură contabilă sau disciplinară, dar în nici un caz unor fapte ilicite generatoare de prejudicii.

Faţă de cele prezentate mai sus ,se solicită admiterea apelului, recalificarea cererii reclamantei conform celor prezentate anterior, respectiv admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi respingerea acţiunii ca prescrisă, iar în subsidiar respingerea acţiunii ca nefondată.

Apelurile sunt  legal timbrate cu taxa de timbru .

Prin declaraţiile de apel nu s-a solicitat administrarea de probe.

Intimatul nu a formulat întâmpinare .

Din analiza actelor si lucrărilor dosarului, tribunalul constată că prima instanţă  a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii,  în ce priveşte solutionarea exceptiei  prescriptiei dreptului la actiune,  pentru aspecte care se vor expune in cele ce urmeaza.

Tribunalul retine ca, prin apelul formulat , L.S.G. a criticat in mod expres gresita solutionare a exceptiei  astfel ca solutia ce se pronunta asupra acestui apel, isi produce efecte si asupra situatiei juridice a apelantei V.M., profitindu-i si acesteia dat fiind raportul de coparticipare procesuala pasiva existent intre cei doi pîrîti.

Asa fiind, criticile aduse sentintei de ambii pîrîti vor fi analizate unitar.

Tribunalul retine ca, prima instanta fost sesizata intial cu o actiune in pretentii , reclamantul solicitind obligarea in solidar la plata sumei de 30100 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr 1 din 11.10.2011 emisă de F.P.Ş. Bacău, dobândă legală de la data producerii prejudiciului, la fila 22 dosar indicând ca temei de drept raspunderea civila delictuala, raspunderea contractuala , plata nedatorata si restituirea prestaţiilor.

La termenul din 10 02 2016,  instanta de fond a pus in vedere reclamantului  sa indice in mod efectiv temeiul de drept,  iar prin completarea de la fila 146 ds acest temei a fost indicat ca fiind răspunderea civila delictuala in ce îl priveste pe pîrîtul L.S.G., care nu a controlat indeplinirea sarcinilor din fisa postului încălcând astfel atribuţiile prevazute in Regulamentul de organizare şi funcţionare al clubului  (anexă la HCL 441/2010) în ce priveste  calitatea sa de director,  precum si răspunderea civila contractuala în ce o priveşte pe pârâta V.M. care a efectuat plata facturii 1/11 10 2011 fără documente justificative, încălcând astfel obligaţiile din contractul de prestări servicii.

Fără a se raporta la aceste temeiuri explicit formulate, prima instanţă a considerat că nu este ţinută de temeiul de drept invocat, mai mult decât atât, în virtutea rolului activ, îi revine dreptul şi totodată obligaţia de a da o corectă calificare cererii de chemare în judecată, procedând la schimbarea încadrării juridice si deci a cauzei actiunii civile fără a pune acest aspect in dezbaterea contradictorie a părtilor. Aceasta a cauzat pârâtilor o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea sentinţei pronunţate. Asa fiind, primul motiv de apel formulat de pîrîtul L.S.G. este întemeiat însa, fata de faptul ca aceasta a putut formula apărări în legătură cu cauza juridica a actiunii , că acestea au fost expuse pe larg in prezentul apel, instanţa nu va dispune anularea sentinţei, considerând ca aceasta nulitatea s-a acoperit astfel că va proceda la soluţionarea cauzei ţinând cont de apărările formulate.

În ce priveşte răspunderea civila delictuala invocată ca si temei de drept al acţiunii  în ce îl priveşte pe pârâtul L.S.G., tribunalul retine ca acest temei nu este incident in prezenta cauza date raporturile juridice dintre acesta si reclamant.  Deşi nu exista un contract de management în forma scrisa (acesta  fiind întocmit la o data ulterioara efectuării plătii facturii 1/1 10 2011), nu se poate considera ca răspunderea sa este de natura delictuală, atribuţiile sale de manager de facto rezultând din Regulamentul de organizare şi funcţionare al clubului  (anexă la HCL 441/2010) pe care chiar reclamantul îşi întemeiaza actiunea. In consecinta, nerespectarea atributiilor stabilite chiar in regulamentul de infiintare a clubului avind o natura contractuala , răspunderea managerului pentru fapte savirsite in exercitarea functiei detinute este de asemenea, de natura contractuala  iar prescriptia dreptului la actiune  curge, in temeiul art. 2523 cod civil de la data efectuarii plătii -1 10 2011.Nu poate fi retinuta apărarea conform căreia sunt aplicabile in speta dispozitiile speciale de dreptul muncii din moment ce in fata instantei de fond apelantul nu a invocat exceptia necompetentei materiale si in consecinta a acceptat ca solutionarea cauzei sa se faca potivit dispoziţiilor dreptului comun in materie-codul civil .

In ce o priveste pe pîrîta V.M. , aceasta a functionat in calitate de contabil , avînd incheiat  un contract de prestări servicii astfel cum rezulta din contractul depus la fila 147 dosar, răspunderea sa fiind de asemenea, de natura contractuala iar termenul de prescriptie al dreptului la actiune curge tot de la data efectuarii plătii .

Fata de data depunerii cererii de chemare în judecată - 18 08 2015 este de observat ca dreptul la actiune raportat la aceasta pîrîta ,este prescris.

Fata de aceste considerente ,tribunalul constata ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este intemeiata urmind sa respinga actiunea ca prescrisă si sa mentina celelalte dispozitii ale primei instante .

Urmeaza a se face aplicarea disp. art.18 din OUG 51/2008  in ce priveste ajutorul judiciar de care a beneficiat apelanta V.M.

Domenii speta

Spete similare