Acţiune în constatre. Clauze abuzive.

Decizia civilă nr. 59/26.01.2018

Prin sentinta civilă  963/15 02 2017 a  Judecatoriei Bacău pronuntata in dosar 16637/180/2016 s-a dispus:

„ Admite cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta P.E.M. domiciliata in BACAU, si prin avocat M.C.L. cu sediul in BACAU, in contradictoriu cu parata C.M.R.cu sediul in ROMAN, avand ca obiect constatare clauze abuzive.

Constata caracterul abuziv al clauzelor prevazute la art.4.1, 4.2, 4.3 din contractul de imprumut nr.161/26.04.2010 si dispune anularea acestora.”

In motivarea acestei solutii Judecatoria a retinut următoarele :

„Reclamantul  a incheiat cu parata contractul de imprumut nr 161/26.04.2010, aceasta avand calitatea de girant pentru numita P.C. , aceasta renuntand la beneficiul de diviziune si discutiune .

S-a acordat un imprumut in suma de 50.000 lei cu o dobanda intiala de 47% , pentru neplata la termen stipulandu-se o dobanda penalizartoare de 0.1% pe zi , pe parcursul derularii contractului parata rezervandu-si dreptul de a modifica in mod unilateral contractul in ceea ce priveste dobanda si dobanda penalizatoare.

Se retine din graficul de rambursare faptul ca rata imprumutului stabilita lunar este de  1041.67 lei la care se adauga dobanda in suma de 1006.33 lei , in procedura de executare silita reclamanta fiind urmarita pentru suma  de 82000 lei in anul 2012 la aproximativ doi ani de la acordarea creditului.

Directiva 93/13 a fost transpusa in dreptul intern prin legea 193/2000.

Instanta retine ca potrivit prevederilor legii 193/2000 , o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva  daca prin ea insasi sau impreuna cu alte prevderi din contract  creeaza in detrimentul consumatorului si contrar bunei credinte , un dezechilibru semnificativ  intre drepturile si obligatiile partilor . O clauza contractuala  va fi considerata  ca nefiind negociata  direct cu consumatorul  daca aceasta a fost stabilita  fara a da posibilitate  consumatorului sa influenteze  natura ei , cum ar fi contractele standard preformulate  sau conditiile generale de vanzare  practicate de comercianti pe piata produsului  sau serviciului respectiv . Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata  direct cu consumatorul nu exclude  aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului , in cazul in care o evaluare globala  a contractului evidentiaza  ca acesta a fost prestabilit de catre comerciant . daca un comerciant pretinde ca o clauza standard  preformulata a fost negociata direct cu consumatorul  este de datoria sa sa prezinte probe in acest sens .

Asadar pentru a retine existenta unei clauze abuzive  , instanta va trebui sa verifice urmatorele conditii : clauza contractuala sa nu fi fost negociata , prin ea insasi se creeaza un dezechilibrum semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor , dezechilibrul creat este in detrimentul consumatorului , nefiind respectata cerinta bunei credinte .

Natura abuziva a unei clauze contractuale  se evalueaza in functie de natura produselor  sau a serviciilor care fac obiectul contractului  la momentul incheierii acestuia , toti factorii care au determinat incheierea contractului , alte clauze ale contractului de care acesta depinde .

Fata de probatoriul administrat in cauza –inscrisuri  , instanta constata ca parata, careia ii incumba sarcina probei nu a probat existenta unei negocieri  si nici a unei informari tranparente in ceea ce priveste conditiile principale ale contractrului , mai ales cu girantii desi acestia sunt urmariti exact ca si debitorul principal, asa cum impune dreptul UE , in speta Cauza Banco Espaniol .In ceea ce priveste dezechilibrul semnificativ , instanta constata ca achitarea unei dobanzi 47 % pe an adica  1006.33 lei pe luna in conditiile in care debitul principal este de 1041.67 lei  creeaza un dezechilibru semnificativ  si grav mai ales in conditiile in care valoarea valoarea principalului este aproape egala cu valoarea dobanzii. Astfel este evident ca acest fapt creaza un grav dezechilibru , reclamantii ajungand sa plateasca de doua ori suma imprumutata lucru inacceptabil raportat la buna credinta care trebuie sa reglementeze relatiile dintre consumatori si institutiile fianciare nebancare . Mai mult perceperea unei doabanzi penalizatoare de 0.1 % pe zi in plus fata de dobanda perceputa este total ilegala ajungandu-se in situatie in care se calculeaza dobanda la dobanda , costurile totale ale creditului devenind exorbitante . De altfel este evident acest lucru in conditiile in care suma datorata dupa aporx doi de la acordarea creditului este de 82.000 lei , aproape dublu fata de creditul acordat .Concluzionand instanta constata  ca aceste clauze nu respecta exigentele bunei credinte fiind vatamate clar interesele  legitime patrimoniale ale  reclamantului prin perceperea unor dobanzi exorbitante .De asemenea toate aceste conditii sunt valabile si pentru dreptul de modificare unilateral a contractului .”

Împotriva acestei solutii a formulat apel C.M.R. prin care a aratat ca hotărirea este nelegală si netemeinica din urmatoarele motive:

1.Temeiul invocat si anume prevederile Legii 193/2000 nu sunt aplicabile intrucit clauzele din contract sunt clare, concise si lizibile.

2.Perceperea unei dobinzi este de natura activitatii financiare a apelantei ,fiind un element al contractului de împrumut .Apelanta nu poate percepe alte comisioane sau plăti inafara de dobinda contractuala sau cea reala astfel ca orice intirziere la plata inseamna aplicarea dobinzii contractuale pina la data platii efective a ratei.Dobinda anuala efectiva este indicatorul care exprima costul real ala contractului de imprumut care rezulta dingraficul de rambursare , fiind clar si lizibil.

3.Nici un text de lege nu interzice cumularea dobinzii contractale cu clauza penala or, dobinda penalizatoare este o astfel de clauza .Reclamantul nu a depus nici o solicitare pe parcursul derularii contractului astfel ca nu exista vreo conditie care sa duca la anularea contractului.

Intimata nu a formulat intimpinare .

Din analiza actelor si lucrărilor dosarului , tribunalul constata ca apelul este neintemeiat pentru motive ce se vor expune in cele ce urmează.

Clauzele care fac obiectul litigiului de faţă şi faţă de care s-a aplicat sancţiunea nulităţii ca urmare a reţinerii caracterului abuziv vizează pe de o parte definirea dobânzii penalizatoare, iar pe de altă parte dreptul creditorului de a modifica cuantumul dobânzilor.

În ceea ce priveşte dobânda penalizatoare aceasta este stabilită ca fiind dobânda prevăzută de articolul 4.1 majorată cu un procent de 0,1%, fără a se indica în mod expres dacă elementul de referinţă pentru întinderea clauzei penale este dobânda nominală sau dobânda efectivă, textul la care se face trimitere în reglementarea obligaţiei de plată vizând două tipuri de dobândă.

În ceea ce priveşte modificarea dobânzii din analiza clauzei contractuale se observă faptul că s-a definit dreptul unilateral al creditorului de a majora cuantumul obligaţiei de plată, fără indicarea unui criteriu obiectiv care să conducă la schimbarea situaţiei juridice a debitorului.

Faţă de modul de redactare al celor două clauzei instanţa de apel apreciază că nu a fost respectată obligaţia de informare a consumatorului, fiind încălcată cerinţa transparenţei, modificarea obligaţiei contractuale având la bază doar voinţa operatorului economic, iar întinderea clauzei penale neputând fi stabilită în mod obiectiv.

Nu se poate considera ca avut loc o negociere a contractului,caracterul negociat al actului putind fi dedus din modul de încheiere al contractului si in consecinta  în contradicţie cu principiile protecţiei consumatorului. Faptul că instituţia a procedat la înmânarea unui exemplar al contractului către debitor si la semnarea acestuia de catre giranti nu echivalează cu negocierea, agentul economic şi împrumutatul nefiind pe poziţii de egalitate nici în ce priveşte cunoştinţele juridice şi economice, nici în ce priveşte puterea financiară şi puterea de negociere.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat în mod constant faptul că „cerinţa potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar şi inteligibil trebuie înţeleasă ca impunând şi ca contractul să expună în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului la care se referă clauza respectivă, precum şi dacă este cazul, relaţia dintre acest mecanism şi cel prevăzut prin alte clauze, astfel încât acest consumator să fie în măsură să evalueze, pe baza unor criterii precise şi inteligibile consecinţele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl priveşte (Hotărârea din 30 aprilie 2014, Kásler și Káslerné Rábai, C 26/13, EU:C:2014:282, punctul 75, precum și Hotărârea din 23 aprilie 2015, Van Hove, C 96/14, EU:C:2015:262, punctul 50).”

Or, în ceea ce priveşte clauzele contractuale în discuţie respectiv cele care permit creditorului să modifice în mod unilateral rata dobânzii şi cele care definesc modul de calcul al dobânzii penalizatoare se ridică problema previzibilităţii pentru consumator a majorărilor acestei rate pe care creditorul le poate efectua, în cauză nefiind stabilit niciun criteriu clar. Cerinţa privind transparenţa clauzelor contractuale nu poate fi redusă numai la caracterul inteligibil al acestora pe plan formal şi gramatical ci la informarea adecvată a consumatorului cu privire la consecinţele asupra situaţiei sale juridice, informare care în prezenta cauză nu a fost realizată.

In consecinta,raportat la cele mai sus expuse, in prezenta clauza instanta constata ca obligatia de informare nu a fost indeplinita in mod adecvat in persoana intimatei-reclamante,care are calitatea de debitor-garant, fiind obligată accesoriu fată de debitorul principal si care a semnat contractul de imprumut , nu si anexa acestuia (graficul de rambursare)clauzele contractuale neindeplinind conditia previzibilitatii si claritatii.

Faţă de aceste aspecte, în baza dispoziţiilor articolului 480 Cod procedură civilă va respinge cererea de apel ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare