Sentinţă penală 13 din 28.03.2018

Titlu: instigare la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 181 alin. 1, alin. 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

Tip: încheiere finală cameră preliminară

Nr. speţă: 13

Dată speţă: 28.03.2018

Instituţie: Tribunalul C. – Secţia penală

Conţinut speţă: Pe rol judecarea cererilor şi excepţiilor formulate de inculpaţii B.D., M.M., R.D.R., N.M., E.V.C. şi B.V., cum şi verificarea legalităţii sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 814//P/2014 al Parchetului de pe lângă ICCJ – DNA – Secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie, privind pe inculpaţii:

1.R.D.R. –pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 181 alin. 1, alin. 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

2.B.V. –pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 181 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

3.B.D. –pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 181 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

4.R.R. – pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. 1, alin. 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.;

5.M.M. –pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 181 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

6. E.V.C. –pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 181 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.;

7.N.M. –pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. 1, alin. 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

8. S.F. SA, - pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. 1, alin. 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la 14 martie 2018, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, judecătorul de cameră preliminară, la cererile apărătorului inculpatului B.D. şi a reprezentantului parchetului, cum şi în vederea deliberării, a amânat pronunţarea la data de astăzi, 28 martie 2018.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Asupra cererilor şi excepţiilor de faţă;

Prin rechizitoriul nr. 814/P/2014 din data de 13.12.2017 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ – DNA Bucureşti, au fost trimişi în judecată inculpaţii: R.D.R., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 18 ind. 1 alin. 1, alin. 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.; B.V., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 18 ind. 1 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.; B.D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 18 ind.1 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.; R.R., pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18 ind.1 alin. 1, alin. 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.; M.M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 18 ind.1 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.; E.V.C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 18 ind.1 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.; N.M., pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18 ind.1 alin. 1, alin. 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.; S.F. SA, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18 ind.1 alin. 1, alin. 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul C. sub nr.2002/116/2017, la data de 20.12.2017, dosarul fiind trimis în procedura de cameră preliminară, conform art. 344 Cod procedură penală, comunicându-se inculpaţilor rechizitoriul şi aducându-se la cunoştinţă obiectul procedurii în cameră preliminară, dreptul de a-şi angaja apărător şi termenul în care pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

La data de 16.01.2017, inculpatul B.D. a formulat cereri şi excepţii invocând următoarele:

Nu există motivare în cuprinsul Rechizitoriului prin care să se arate sau măcar să fie indicate probele din care ar rezulta că actele comerciale desfăşurate între societăţile respective nu au avut loc, că mărfurile sau bunurile nu au existat, respectiv că nu au fost vândute – cumpărate.

Explicaţia cu privire la "omisiunile" parchetului este simplă:

-toate mărfurile şi bunurile care au făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare au existat în realitatea materială, fiind supuse analizei şi evaluării de către o societate de profil independentă, I.C. SRL).

- toate documentele prezentate AM POP (cel puţin care au fost emise de B.F.G. SA ori care au fost semnate de B.D.) sunt in totala corespondenta cu realitatea.

- mijloacele fixe / obiectele de inventar menţionate in Anexa nr. 1 la Contractul de vânzare - cumpărare nr. 9/01.11.2010 au existat si exista in realitatea materiala si au fost supuse analizei si evaluării, atât in anul 2010, cat si in 2011;

- în ceea ce priveşte încheierea Antecontractului de vânzare cumpărare nr. 8/01.11.2010 intre B.F.G.SRL şi S.F. SA, arătam ca valoarea terenurilor si a construcţiilor edificate pe acestea a fost stabilita in temeiul Raportului de evaluare si expertiza tehnica de specialitate întocmit de I.C. SRL la data de 31.07.2010; ulterior, transferul dreptului de proprietate asupra mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar a operat in baza Contractului nr. 9/01.11.2010.

- spaţiul multifuncţional cu magazin de desfacere, compus din suprafaţa 600 mp teren + construcţie demisol, parter si etaj - suprafaţa la sol de 219,81 mp, a existat si exista in realitatea obiectiva (materiala) si a fost supus analizei si evaluării I.C. SRL, atât in anul 2010, cat si in 2011; acestea au făcut obiectul Contractului de vânzare - cumpărare nr. 2.109 / 23.08.2011 încheiat intre B.F.G. SA şi S.F. SA, autentificat la BNP M.A.C.,

- suprafaţa teren 5.199 mp situata in intravilanul corn. T.M., jud. C. + suprafaţa păşune 3.100 mp situată în extravilanul com. T. M., jud. C. + suprafaţa păşune 5.200 mp situată în extravilanul com. T. M., jud. C (ce au făcut obiectul Contractului de vânzare - cumpărare nr. 2.163 / 25.08.2011), au existat si exista in realitatea obiectiva (materiala) si au fost supuse analizei si evaluării I.C. SRL, Aprilie 2011, întocmit de SC I.C. SRL;

- în ceea ce priveşte Contractul comercial nr. 18 din 29.10.2017 încheiat între B.F.G. SRL şi S. C. SRL, se poate lesne observa că acesta a fost urmat de emiterea facturilor şi a ordinelor de plată aferente tranzacţiilor bancare, respectiv de vânzarea-cumpărarea produsele piscicole vândute de B. F.G. SRL; de asemenea, Contractul comercial nr. 18 din 29.10.2017 nu a făcut parte niciodată din proiectul contractat de beneficiarul S.F. SA şi nu s-a formulat nicio cerere de rambursare, deoarece B. F. G. SRL nu a fost niciodată beneficiarul fondurilor nerambursabile; Contractul comercial nr. 18 din 29.10.2017 nu are nicio legătură cu acuzaţiile formulate de parchet, respectiv săvârşirea unor acte de complicitate cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 181 alin. 1 si 3 Legea 78/2000.

Rapoartele de constatare întocmite de DGP AMPOP cu ocazia vizitelor pe teren au fost omise total de "analiza" realizată de către parchet în cuprinsul Rechizitoriului:

-cu referire la cererea de rambursare nr. 1, face trimitere la RAPORTUL VIZITEI PE TEREN nr. 1278/28.11.2011 (vol. 28 DUP), întocmit de DGP AMPOP, respectiv la constatările echipei de control redate in cuprinsul acestui raport: „Urmare a vizitei pe teren si analizării documentelor, confirmam legalitatea, realitatea, exactitatea, conformitatea si calitatea in ceea ce priveşte cheltuielile solicitate spre rambursare pentru livrările de bunuri si servicii, lucrări de construcţii si amenajări";

- cu referire la cererea de rambursare nr. 2, face trimitere la RAPORTULVIZITEI PE TEREN nr. 127/26.03.2012 (voi. 29 DUP), întocmit de DGP AMPOP, care are un conţinut asemănător cu Raportul vizitei pe teren nr. 1278/28.11.2011 (voi. 28 DUP), respectiv la constatările echipei de control redate in cuprinsul acestui raport: „Cererea de rambursare se sprijină pe documente justificative care pot fi verificate. Cererea de rambursare nr. 2/73/28.02.2012 cuprinde cheltuielile efectuate in perioada 01.11.2010 - 17.02.2011 si care sunt conforme cu bugetul stabilit prin Contractul de finanţare nr. 126/26.07.2011.

Procedurile privind efectuarea achiziţiilor respecta prevederile legislative in domeniu, precum si prevederile instrucţiunilor elaborate de DGP AMPOP. Au fost identificate la vizita pe teren toate mijloacele fixe si obiectele de inventar specificate in cererea de rambursare.

„Au fost identificate la vizita pe teren toate mijloacele fixe si obiectele de inventar specificate in cererea de rambursare.

S-au efectuat fotografii, pe parcursul vizitei in teren, la obiectivele cuprinse in Cererea de rambursare, imaginile fiind cuprinse in CD-ul anexat prezentului raport.

Urmare a vizitei pe teren si analizării documentelor, confirmam legalitatea, realitatea, exactitatea, conformitatea si calitatea in ceea ce priveşte cheltuielile solicitate spre rambursare pentru livrările de bunuri si servicii, lucrări de construcţii si amenajări, cu modificările de rigoare".

-cu referire la Cererea de rambursare nr. 3 din data de 31.07.2013, precizează ca B.D. sau B.F.G. SRL nu au avut nicio implicare în legătură cu achiziţia de către S.F. SA de servicii de asistenta tehnică de la K.A. SRL, respectiv nici cu solicitarea rambursării de la AM POP a contravalorii pentru aceste servicii.

În ceea ce priveşte legalitatea actelor organelor de urmărire penală, arată următoarele:

-analizând cuprinsul Ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale din 03.11.2017 se observă că prezintă exact aceleaşi probleme precum Rechizitoriul emis la data de 13.12.2017, chestiuni prezentate succint în paragrafele de mai sus şi pe larg în cuprinsul acestui memoriu;

- în raport de prevederile art. 309 alin. (1) C.pr.pen., dacă Judecătorul de cameră preliminară, în urma analizei sumare a dosarului de urmărire penală, ajunge la concluzia că nu există probe din care să rezulte că o anumită persoană fizică sau juridică a săvârşit infracţiunea pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, înseamnă că punerea în mişcare a acţiunii penale a fost nelegală.

- au fost încălcate şi dispoziţiile art. 286 alin. (2) C.pr.pen., ordonanţa trebuie să cuprindă în mod obligatoriu menţiunile referitoare la fapta care face obiectul urmăririi penale;

- având în vedere vătămările evidente faţă de B.D. cu privire la care s-a pus în mişcare acţiunea penală (respectiv a fost trimis în judecată) în mod nelegal, se impune ca Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din 03.11.2017 să fie declarată nulă de către Judecătorul de cameră preliminară, iar dosarul va fi astfel retrimis către procuror pentru a completa urmărirea penală.

Referitor la legalitatea administrării probelor, arată următoarele:

- a fost încălcat dreptul la apărare, caracterul echitabil al procesului penal si principiul aflării adevărului;

- nu există niciun mijloc de probă (raport de expertiză sau raport de constatare) care să clarifice sau să evalueze împrejurările ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză, respectiv pentru stabilirea unui eventual prejudiciu;

-în mod nelegal, există latură civilă în cauză, iar aceasta se bazează exclusiv pe o simplă adresă emisă de partea civilă (Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale)

- la data de 24.11.2017 - a fost depusă CERERE DE PROBE (înregistrată cu nr. 18530) prin care s-a solicitat efectuarea unei Expertize Financiar - Contabile care sa răspundă la o serie de obiective specifice si sa clarifice împrejurările ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză;

- parchetul a ales să ignore această cerere de efectuare a unei expertize, mijloc de probă relevant în raport de acuzaţiile aduse;

- au fost încălcate dispoziţiile art. 306 alin. (1) C.pr.pen., potrivit cărora, în realizarea obiectului urmăririi penale, organele de cercetare penală au obligaţia ca, după sesizare, să caute şi să strângă datele ori informaţiile cu privire la existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni;

- au fost încălcate şi dispoziţiile art. 306 alin. (4) C.pr.pen. care arată că organul de urmărire penală se pronunţă, prin ordonanţă motivată, în condiţiile art. 100 alin. (3) şi (4), asupra cererilor de administrare a probelor, în limita competenţei sale;

În ceea ce priveşte neregularitatea rechizitoriului sub aspectul lipsei descrierii faptelor pentru care este incriminat inculpatul B.D., se arată că:

Conform codului de procedură penală, Rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) C.pr.pen., datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului, încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei. în acelaşi sens, art. 371 C.pr.pen. arată că judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei.

Analiza Rechizitoriului demonstrează că în cuprinsul acestuia sunt prezentate o serie de relaţii comerciale, respectiv plăţile efectuate în raport de contravaloarea produselor achiziţionate în baza relaţiilor comerciale respective, însă parchetul:

-uită să descrie de ce consideră că operaţiunile comerciale au fost fictive;

-uită să descrie care este problema legată de transferurile bancare;

În cazul în care, între 2 sau mai multe societăţi comerciale, există o serie de relaţii comerciale, mai ales din domeniul vânzării - cumpărării, este lesne de intuit că vor exista numeroase transferuri de bani între aceste societăţi comerciale.

Prezentarea pe zeci de pagini, în cuprinsul Rechizitoriului, a unor transferuri bancare nu echivalează cu respectarea dispoziţiilor art. 327 - 328 C.pr.pen. în primul rând, din materialul de urmărire penală trebuie să rezulte că fapta există. în al doilea rând, Rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi să cuprindă datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă.

Prin "prezentarea" făcută de organele de urmărire penală se doreşte construirea imaginii unor activităţi frauduloase, având în vedere că juriştii nu sunt obişnuiţi cu relaţiile comerciale dintre societăţi. însă, realitatea este că - atunci când se desfăşoară zeci sau sute de activităţi de vânzare, respectiv cumpărare, într-o anumită perioadă de timp - între conturile bancare ale societăţilor respective vor apărea zeci sau sute de transferuri a unor diferite sume de bani. în concluzie, prezentarea acestor transferuri de bani nu echivalează cu respectarea dispoziţiilor art. 327 - 328 C.pr.pen.

Apreciază că documentele care au provenit de la B..F.G. SA, respectiv de la B.D., ar putea fi considerate false daca prin acestea s-ar fi atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului. Or, toate documentele prezentate AM POP (cel puţin care au fost emise de BFG SA ori care au fost semnate de B.D.) sunt in totala corespondenta cu realitatea. Elementele si stările de fapt care sunt constatate in toate înscrisurile depuse la nivelul AM POP (din partea B.F.G. SA) atesta fapte reale si nu pot fi contestate in niciun fel.

Astfel, in cadrul proiectului „Ferma de creştere intensiva a sturionilor", B.F.G. SRL a închiriat (intr-o prima etapa) către S.F. SA mai multe imobile, in baza Contractului de închiriere nr. 635 încheiat la data de 24.03.2011 (voi. 28 DUP):

-imobil situat in intravilanul com. T.M. (suprafaţa teren 5200 mp si construcţiile edificate pe acesta);

-suprafaţa de 3100 mp păşune situata in extravilanul corn. T.M.;

-suprafaţa de 5200 mp păşune situata in extravilanul corn. T.M..

Conform celor menţionate in Contractul de închiriere nr. 635 încheiat la data de 24.03.2011, încheiat pentru o perioada de 10 ani, imobilele închiriate au fost folosite pentru implementarea proiectului de investiţii "Ferma de creştere intensiva a sturionilor" si pentru exploatarea in continuare a investiţiilor realizate de către B.F.G. SA. De asemenea, prin acest contract s-a menţionat ca imobilele închiriate se vor putea vinde către chiriaşul S.F. SA.

Apoi, aşa cum se arată si in Anexa E la Contractul de finanţare nerambursabila nr. 126/26.07.2011 (volum 27 DUP), respectiv in capitolul A. Date generale privind solicitantul, „in scopul realizării si implementării prezentului proiect de investiţii, S.F. SA intenţionează sa achiziţioneze imobilele ce fac obiectul Contractului de închiriere".

Prin urmare, B.F.G. SA s-a obligat sa asigure folosinţa si exploatarea nestingherita a respectivelor bunuri (terenuri, păşuni, construcţii industriale aferente, hala de embrionare si predezvoltare puiet, hala de creştere sturioni, bazine interioare si exterioare de creştere a sturionilor anul II, staţie de oxigenare, turnuri de răcire etc.) de către beneficiarul proiectului, S.F. SA, respectiv sa le vândă către aceasta societatea la simpla solicitare, astfel cum s-a menţionat si in proiect.

Astfel cum se poate observa, Rechizitoriul are următoarea structură:

-mai întâi, se afirmă că anumite contracte de vânzare-cumpărare sunt fictive (nu sunt indicate probe / mijloace de probă, nu se explică de ce acele contracte sunt fictive; regăsim doar afirmaţia);

-apoi, sunt prezentate transferurile bancare derulate între mai multe societăţi comerciale (în condiţiile în care transferurile bancare sunt întâlnite în orice relaţie comercială dintre 2 sau mai multe societăţi, când sunt încheiate contracte de vânzare-cumpărare).

Referitor la "afirmaţiile" parchetului in legătura cu achiziţia de mijloace fixe/ obiecte de inventar, precizează că în Rechizitoriu doar se "menţionează" că valorile mijloacelor fixe obiecte de inventar menţionate in Anexa nr. 1 la Contractul de vânzare - cumpărare nr. 9/01.11.2010 (încheiat intre B.F.G. SRL si S.F. SA) nu sunt reale, iar plăţile efectuate in virtutea acestui contract ar fi fost simulate. Nu sunt indicate niciun fel de mijloace de proba in susţinerea acestor "afirmaţii", respectiv nu sunt prezentate motivele pentru care parchetul face aceste "afirmaţii".

Realitatea este ca mijloacelor fixe/obiecte de inventar menţionate in Anexa nr. 1 au existat si au făcut obiectul vânzării - cumpărării. Aceste bunuri au fost analizate, respectiv evaluate, iar valoarea terenurilor si construcţiilor care au făcut obiectul antecontractului a fost stabilita de părţi in temeiul Raportului de evaluare întocmit de SC I.C.SRL la data de 31.07.2010, aceeaşi societate de evaluare care a întocmit si raportul de evaluare din luna Aprilie 2011 atunci când reprezentanţii S.F. SA au solicitat reanalizarea valorilor imobilelor pentru a fi anexat un raport actualizat la momentul depunerii dosarului care cuprindea Cererea de finanţare in conformitate cu cerinţele exprese ale Ghidului solicitantului.

Raportul de evaluare întocmit de I.C. SRL la data de 31.07.2010 stabilea valorile pentru imobilele respective, valori care au stat la baza semnării Contractului de vânzare-cumparare nr. 09/01.11.2010.

In anul 2011, S.F. SA a depus o noua Cerere de finanţare, aceeaşi societate de evaluare I..C. SRL, care a întocmit si Raportul de evaluare din 31.07.2010, a fost angajata cu scopul refacerii raportului de evaluare in conformitate cu cerinţele exprese ale Ghidului solicitantului, in sensul prezentării unui raport de data recenta (din anul depunerii Cererii de finanţare).

După semnarea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 09/01.11.2010, S.F. SA a achitat contravaloarea bunurilor din contract in perioada 01.11.2010 - 03.12.2010, fiind emise de către B.F.G. SA facturile de avans nr. BGFM 100001 - nr. BFGM 100009. In acest sens, pe lângă Ordinele de plata depuse de S.F. SA, exista si extrasele de cont care atesta realitatea operaţiunilor bancare, respectiv achitarea bunurilor.

Facturile de avans nr. BGFM 100001 - nr. BFGM 100009 au fost stornate in totalitate prin factura nr. BGFM 1100011 / 25.08.2011 la momentul achitării integrale a bunurilor, fiind emise Facturile fiscale finale BGFM 11007, BGFM 110008, BGFM 110009 si BGFM 110010.

Prin urmare, nu poate exista niciun dubiu ca plata a fost efectuata in realitate de S.F. SA, banii fiind încasaţi de către societatea vânzătoare B.F.G. SA. Aşadar, toate documentele întocmite, semnate sau emise de aceste societăţi cu privire la relaţiile comerciale desfăşurate sunt conforme cu realitatea, atestând împrejurări corespunzătoare adevărului.

In cuprinsul Rechizitoriului, se "menţionează" ca a existat o simulare a procedurilor de achiziţie de la B.F.G. SRL a mijloacelor fixe / obiectelor de inventar si a imobilelor (spaţiu multifuncţional cu magazin de desfacere peste, păşuni, terenuri si construcţii), respectiv "au fost simulate mai multe plaţi" de la S.F. SA către B.F.G. SRL.

Insă, aceste acuzaţii, le apreciază ca nefondate şi încalcă realitatea pe care nici organele de urmărire penala nu o contestă:

-bunurile BFG SRL ce au făcut obiectul contractului au existat si exista in realitate (aspect care nu a fost contestat niciodată de organele de urmărire penala);

-bunurile BFG SRL ce au făcut obiectul contractului au fost evaluate de către evaluatorul independent IC SRL;

- nu a existat o singura evaluare, ci au fost doua evaluări (la peste 6 luni distanta);

-a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 09/01.11.2010 intre BFG SRL si S.F. SA;

-BFG SRL a emis facturile de avans BFGM 100001 - nr. BFGM 100009, in perioada 01.11.2010 - 27.12.2010;

-tot în perioada 01.11.2010 - 27.12.2010, S.F. SA a efectuat plata acestor bunuri, existând transferuri / viramente bancare, precum si Ordine de plata cu următoarele menţiuni, in legătură directă si evidenta cu facturile de avans BFGM 100001 - nr. BFGM 100009: „plataparţială BGFM10001", „plt.par.fact.BGFM00l", „rst.facturaBFGMI100l" etc.

-bunurile BFG SRL au fost transferate in patrimoniul S.F. SA, in baza Contractul de vânzare-cumpărare nr. 09/01.11.2010 (aspect care nu a fost contestat niciodată de organele de urmărire penala).

Este de menţionat si analiza realizata de auditorul independent D România in care se arata ca „S.F. SA nu a cumpărat compania BFG SRL, ci doar activele imobiliare corporale pe care 'întreprinderea le deţinea in comuna T.M.".

Referitor la "afirmaţiile" parchetului in legătura cu spaţiului multifuncţional cu magazin de desfacere peşte, precizează că:

- în Rechizitoriu, la pag. 12, parchetul "afirmă" că, a fost depus la Centrul Regional pentru Programul Operaţional Pescuit (CR - POP) Constanţa, dosarul de achiziţie imobil CF 20263, înregistrat la această instituţie sub nr. 1012 / 26.08.2011, iar la acest dosar de achiziţie se regăsesc mai multe documente ce nu reflectă realitatea, printre care şi Contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2109 / 23.08.2011 a BNP MM, încheiat între BFG SRL, reprezentată de B.D., în calitate de vânzător, şi inculpata S.F. SA, reprezentată de inculpata N.M., în calitate de cumpărător.

Face precizarea că, in baza Contractului de vânzare - cumpărare nr. 2.109/23.08.2011 încheiat cu BFG SA, autentificat la BNP M.A.C., B.F.G. SRL a vândut către S.F. SA imobilul situat în T.M. (spaţiul multifuncţional cu magazin de desfacere, compus din suprafaţa 600 mp teren + construcţie demisol, parter si etaj - suprafaţa la sol de 219,81 mp). Preţul vânzării a fost de 2.552.639,60 RON, fără TVA (respectiv 101.316,60 RON preţul terenului si 2.451.323 RON preţul construcţiei).

Subliniază faptul că aceste bunuri au existat si exista in realitatea materiala. De asemenea, s-a realizat o analiza si o evaluare a acestor bunuri întocmita de I.C. SRL. Conform Raportului de evaluare cu privire la bunurile B.F.G. SRL, spaţiul multifuncţional cu magazin de desfacere peste a fost evaluat la suma de 2.552.639,60 RON, din care:

-construcţii - 2.451.323 RON (valoare specificata in cadrul evaluării mijloacelor fixe) si

-teren-101.316,60 RON.

La fel ca în cazul achiziţiei de mijloace fixe/obiecte de inventar, au existat 2 (doua) evaluări: (i) prima s-a realizat in data de 31.07.2010; (ii) a doua s-a realizat Aprilie 2011. Asa cum se observa, ambele evaluări au avut loc înainte de semnarea Contractului de vânzare - cumpărare nr. 2.109 / 23.08.2011 încheiat intre B..F.G. SA si S.F. SA.

S.F. SA a depus o Cerere de finanţare in anul 2010, înregistrata la CR POP Constanta cu nr. R02131121001120205 din data de 31.12.2010, in dosarul căreia a fost cuprins Raportul de evaluare întocmit de SC IC SRL la data de 31.07.2010.Aceasta cerere de finanţare a fost retrasa ulterior de S.F. SA şi a fost redepusa in sesiunea din anul 2011 (aspect confirmat şi de reprezentantul CDI A. SRL, Ch. D.).

Întrucât in anul 2011 S.F. SA a depus o noua Cerere de finanţare, iar aceeaşi societate de evaluare care a întocmit si raportul de evaluare din 31.07.2010, SC IC SRL, a fost angajata cu scopul refacerii raportului de evaluare in conformitate cu cerinţele exprese ale Ghidului solicitantului, in sensul prezentării unui raport de data recenta (din anul depunerii Cererii de finanţare). Acest nou raport, nr. 32/06.04.2011, nu a modificat valorile stabilite in raportul anterior din 2010. In mod evident, Nota estimativa nr. 83 din 25.02.2011 s-a bazat pe Raportul de evaluare din 31.07.2010, si nu pe Raportul de evaluare din Aprilie 2011, deoarece - la momentul întocmirii Notei nr. 83 din 25.02.2011 - acest Raportul din Aprilie 2011 nu era întocmit.

Cu privire la acest contract, BFG SRL a emis factura nr. BGFM 110004 din 25.08.2011,mai precis, pentru spaţiul multifuncţional cu magazin de desfacere peşte.

Factura a fost achitata in avans de S.F. SA in perioada 03 august - 23 august 2011, prin ordine de plata electronice, existând factura proforma BGFM 1 din 05.08.2011.

Cu privire la aceste plaţi, apreciază că se impune efectuarea unei expertize financiar-contabile pentru a se stabili daca plăţile realizate in perioada 03 august - 23 august 2011, prin ordine de plata electronice, de S.F. SA către B.F.G. SRL sunt reale, respectiv daca prin aceste plaţi a fost achitata contravaloarea bunurilor achiziţionate prin Contractului de vânzare - cumpărare nr. 2.109 / 23.08.2011.

Din punctul său de vedere, organele de urmărire penală ar fi trebuit să analizeze raporturile comerciale dintre B.F.G. SRL - S.F. SA, existenta bunurilor respective, valoarea acestor bunuri, plăţile realizate de S.F. SA către B.F.G. SRL, precum şi vânzările-cumpărările de bunuri / active existente intre cele doua societăţi comerciale. Daca, la finalul acestei analize, ar reieşi ca S.F. SA a efectuat transferurile din perioada 03 august - 23 august 2011 pentru alte bunuri / mărfuri / active, iar spaţiul multifuncţional cu magazin de desfacere peste (evaluat la suma de 2.552.639,60 RON) a fost transferat in patrimoniul S.F. SA in mod gratuit sau nu a fost transferat deloc ori are cu totul alta valoarea, abia atunci s-ar putea susţine ca a existat o simulare a procedurilor de achiziţie sau au fost simulate plăţile.

Cătă vreme au existat şi exista bunurile respective, iar preţul stabilit prin contract este cel stabilit de evaluator, câtă vreme plăţile / viramentele s-au realizat prin e-banking si transferuri bancare aferente (deci nu sunt fictive), apreciem ca acuzaţiile sunt total nefondate, fiind simple "afirmaţii".

Referitor la "afirmaţiile" parchetului in legătura cu achiziţia de imobile (3.100 mp păşune. 5.200 mp teren si construcţii, 5.200 păşune), arată că:

In cuprinsul Rechizitoriului parchetul afirmă că şi Contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2163 / 25.08.2011 a BNP MM, încheiat între B.F.G. SRL, reprezentată de B.D., în calitate de vânzător, şi inculpata S.F. SA, reprezentată de inculpata N.M., în calitate de cumpărător, reprezintă un document „ce nu reflectă realitatea/inexact'.

Referitor la Contractul de vânzare - cumpărare nr. 2.163 / 25.08.2011 încheiat cu B.F.G. SA (preţ total 2.869.956,80 RON + TVA), precizam ca obiectul contractului a constat in vânzare următoarelor bunuri:

-suprafaţa teren 5.199 mp situata în intravilanul com. T.M., jud. C., compus din suprafaţa de teren (cadastru 20354) si construcţiile edificate pe aceasta (cadastru 20354-CI, C2, C3, C4, C5, C6, C7)

-suprafaţa 3.100 mp păşune situata in extravilanul corn. T.M., jud. C. (263.934 RON);

-suprafaţa 5.200 mp păşune situata in extravilanul corn. T.M., jud. C..

Contractul de vânzare - cumpărare nr. 2.163/25.08.2011 se bazează pe Raportul de evaluare din Aprilie 2011, întocmit de SC I.C. SRL, raportul fiind întocmit înainte de acest contract.

S.F. SA (beneficiar) a depus o Cerere de finanţare in anul 2010, înregistrata la CR POP Constanta cu nr. R02131121001120205 din data de 31.12.2010, in dosarul căreia a fost cuprins Raportul de evaluare întocmit de I.C. SRL la data de 31.07.2010, raport care stabilea valorile pentru imobilele respective, valori care au stat la baza semnării Contractului de vânzare-cumpărare nr. 09/01.11.2010. Aceasta cerere de finanţare a fost retrasa ulterior de S.F. SA si a fost redepusa in sesiunea din anul 2011.

Întrucât in anul 2011 S.F. SA a depus o noua Cerere de finanţare, aceeaşi societate de evaluare I.C. SRL, care a întocmit si raportul de evaluare din 31.07.2010, a fost angajata cu scopul refacerii raportului de evaluare.

Pe lângă Contractul de vânzare-cumpărare nr. 2.163 / 25.08.2011, au fost depuse si facturile BGFM 110005 si BGFM 110006, acestea fiind emise la data de 25.08.2011. Astfel cum se observa din actele contabile, facturile au fost achitate in avans, in perioada 03 - 23 august 2011, prin ordine de plata electronice (e-banking). In acest sens, stau dovada transferurile interbancare si extrasele de cont.

Nu în ultimul rând, cu privire la bunurile respective, este de subliniat si faptul ca au existat 2 evaluări realizate de I.C. SRL, in anul 2010 şi in anul 2011, existând următoarele concluzii:

-suprafaţa de 3.100 mp păşune, situata in extravilanul comunei T.M., jud. C., sola 150, parcela 1 - 263.934 RON.

-imobilul situat in intravilanul corn. T.M., jud. C., sola 150, parcela 2, compus din suprafaţa de 5.199 mp teren (nr. cadastral 20354) - 442.728 RON si construcţiile edificate pe acesta (nr. cadastrale 20354 CI - C7) - 1.897.658 RON (valoare specificata pentru fiecare construcţie in parte in cadrul evaluării mijloacelor fixe);

-suprafaţa de 5.200 mp păşune, situata in extravilanul corn. T.M., jud. C., sola 150, parcela 3 (nr. cadastral 212034) - 265.636 RON

Cu privire la spaţiul multifuncţional si cele 3 imobile, dorim sa precizam ca B.F.G. SRL a avut o serie de cheltuieli, realizând foarte multe investiţii care au condus la transformarea terenurilor si a păşunilor (aspecte care au fost "omise" in mod graţios din Rechizitoriul parchetului):

-construcţiile realizate pe suprafaţa de 5.199 mp teren (nr. cadastrale 20354 CI -C7), in valoare totala de 1.897.658 RON, au reprezentat investiţii ale furnizorului B.F.G. SRL;

Hala de embrionare si predezvoltare puiet cu bazine pentru reproducerea si creşterea puietului, suprafaţa construita fiind de aproape 700 mp (hala este dotata cu incubatoare, bazine, staţie de oxigenare si sistem de filtrare, bazine „parcare reproducători" din beton si bazine „parcare reproducători" din poliester armat cu fibra de sticla, bazin distribuţie apa, grup răcire si anexe, priza de apa - alimentare cu apa din cursul natural al râului M. prin cădere libera);

-Hala creştere sturioni anul I cu bazine de beton pentru creşterea sturionilor anul I, având suprafaţa construita de aproape aprox. 1680 mp (dotata cu bazine din beton, aeratoare si instalaţii de filtrare si recirculare apa necesara realizării parametrilor optimi);

-Foraje alimentare cu apa de 150 ml si 200 ml;

-Bazine exterioare de creştere sturioni anul II (4 bazine cu dimensiuni de 60m x 5 m x l,5m);

-Instalaţie supraveghere video si senzori perimetru;

-Instalaţii eoliene pentru producerea energiei electrice (sursa alternativa de energie electrica);

-Cabine paza si împrejmuire incinta;

-Spaţiu multifuncţional (cuprinde magazine de desfacere peste; laborator de control al materialului piscicol; spatii de prezentare, promovare si publicitate a produselor fermei; spatii de reparaţii si întreţinere utilaje si echipamente; depozite piese de schimb si echipamente;

-Mijloace fixe mobile de natura echipamentelor specializate (mijloace transport peste viu necesare pentru traseul Tămădău - Dunăre; generator electric, centrala termica, instalaţie solara producere apa calda menajera, echipamente specializate specifice pentru reproducerea piscicola, pentru incubare si dezvoltare postemrbionara, echipamente specializate pentru reîmprospătare, răcire si mărire cantitate de oxigen a apei etc).

Referitor la "afirmaţiile" parchetului în legătura cu Antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 8/01.11.2010, arată că:

La pagina 13, parchetul afirmă că - în susţinerea Cererii de rambursare nr. 01 (depusă de inc. S.F. SA) - au fost depuse „mai multe documente ce nu reflectă realitatea/ inexacte", printre care şi Antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 8/01.11.2010, ce figurează încheiat între B.F.G. SRL, reprezentată de inc. B.D., în calitate de promitent-vânzător, şi inculpata S.F. SA, reprezentată de inc. N.M., în calitate de promitent-cumpărător.

In ceea ce priveşte încheierea Antecontractului de vânzare cumpărare nr. 8/01.11.2010 intre B.F.G. SRL şi S.F. SA, arătam ca valoarea terenurilor si a construcţiilor edificate pe acestea a fost stabilita in temeiul Raportului de evaluare si expertiza tehnica de specialitate întocmit de I.C. SRL la data de 31.07.2010. I.C. SRL a întocmit si Raportul de evaluare nr. 32/06.04.2011, fiind necesar un raport actualizat la momentul depunerii dosarului care cuprindea Cererea de finanţare din 2011, in conformitate cu cerinţele exprese ale Ghidului solicitantului.

Insă, Antecontractul de vânzare cumpărare nr. 8/01.11.2010 a avut la baza Raportului de evaluare si expertiza tehnica din data de 31.07.2010. Susţinerea ca Antecontractul nr. 8/01.11.2010 s-ar baza pe Raportul de evaluare din luna Aprilie 2011 este ilogica, deoarece - la data redactării si semnării Antecontractul nr. 8/01.11.2010 -Raportul de evaluare nr. 32/06.04.2011 nu fusese inca intocmit.

Este lipsit de interes faptul ca Antecontractul de vânzare cumpărare nr. 8/01.11.2010 nu este autentificat la notar, cătă vreme aceasta a fost alegerea pârtilor contractante si nu acest Antecontract a fost folosit in cadrul proiectelor finanţate prin atragerea fondurilor europene. Lipsa autentificării la notariat a antecontractului nu afectează legitimitatea acestui document, ci doar ar fi constituit o garanţie in plus pentru cumpărător.

Pentru rambursarea sumelor au fost depuse documente care cuprind transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător in forma autentica, precum si facturile emise in temeiul acestor contracte autentificate notarial, ordinele de plata etc. Toate aceste documente financiar-bancare au fost certificate pentru conformitate de banca beneficiarului, privind corelarea ordinelor de plata efectuate de beneficiar cu facturile fiscale emise de vânzător. Precizam ca aceste informaţii au fost verificate de AM POP anterior aprobării Cererii de rambursare nr.1/21.12.2011.

Toate facturile prezentate Autorităţii au cuprins atât datele furnizorului cat si datele cumpărătorului necesare si suficiente din punct de vedere legal pentru achiziţionarea unor bunuri imobile: numărul si data, bunurile care fac obiectul operaţiunii economice si valorile acestora, suma totala, identificarea delegatului care a primit factura fiscala pentru cumpărător, precum si semnătura si stampila vânzătorului. Mai mult, toate documentele care justifica efectuarea plaţilor (ordinele de plata) conţin informaţiile privind numărul si data documentului care face obiectul plaţii.

Astfel cum s-a comunicat AM POP, valoarea terenurilor si construcţiilor care au făcut obiectul antecontractului a fost stabilita in temeiul Raportului de evaluare întocmit de I.C. SRL la data de 31.07.2010, aceeaşi societate de evaluare care a întocmit si raportul de evaluare din luna Aprilie 2011 atunci cind reprezentanţii S.F. SA au solicitat reanalizarea valorilor imobilelor pentru a fi anexat un raport actualizat la momentul depunerii dosarului care cuprindea Cererea de finanţare in conformitate cu cerinţele exprese ale Ghidului solicitantului.

Având in vedere argumentele prezentate, afirmaţia privind existenta suspiciunii ca acest contract a fost încheiat in mod formal, numerotat si datat astfel încât sa justifice plăţile efectuate de beneficiar in vederea obţinerii decontării din AM POP sunt neîntemeiate.

Ulterior, transferul dreptului de proprietate asupra mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar a operat in baza Contractului nr. 9/01.11.2010, abia dupa „emiterea facturii de stornare a avansurilor" si emiterea „facturii fiscale de vânzare a mijloacelor fixe", situaţie de fapt care a intervenit ulterior depunerii Cererii de finanţare.

Referitor la "afirmaţiile" parchetului in legătura cu Contractul comercial nr. 18 din 29.10.2017 încheiat între B.F.G. SRL si S.C. SRL, arată că:

Cu referire la Contractul de consultanta nr. 31/05.11.2010 (Voi 29 DUP), încheiat intre S.F. SA si S.C. SRL, depus în scopul rambursării la autoritatea contractanta AM POP, precizam ca dl. B.D. sau B.F.G. SRL nu au fost părţi contractante si nu cunosc nimic despre încheierea acestui contract sau modul de derulare. De altfel, se poate observa din documente faptul ca B.F.G. SRL (prin reprezentant B.D.) nu a achiziţionat servicii de consultanta in cadrul proiectului de la S.C. SRL, respectiv nu a achitat sume de bani către S.C. SRL in cadrul proiectului si nici nu a fost implicata in rambursarea sumelor de bani de la autoritatea contractanta AM POP.

La pagina 22 a Rechizitoriului, se precizează că „plăţile între firmele B.F.G. SRL şi S.C. SRL au fost efectuate în virtutea unor contracte fictive", referirea fiind la Contractul nr. 18 / 29.10.2010.

Este adevărat ca au existat relaţii comerciale intre B.F.G. SRL si S.C. SRL, dovedite prin Contractul comercial nr. 18 din 29.10.2017, facturile si ordinele de plata aferente tranzacţiilor bancare, respectiv produsele piscicole vândute de B.F.G. SRL. Insă, Contractul comercial nr. 18 din 29.10.2017 nu a făcut parte niciodată din proiectul contractat de beneficiarul S.F. SA.

Cu privire la Contractul comercial nr. 18 din 29.10.2017 nu s-a formulat nicio cerere de rambursare, deoarece B.F.G. SRL nu a fost niciodată beneficiarul fondurilor nerambursabile. De aceea, Contractul comercial nr. 18 din 29.10.2017 încheiat intre B.F.G. SRL si S.C. SRL, având in vedere ca nu a fost invocat niciodată in fata AM POP si nici nu a fost folosit in susţinerea cererilor de rambursare, nu are nicio legătura cu acuzaţiile formulate de parchet, respectiv săvârşirea unor acte de complicitate cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 181 alin. 1 si 3 Legea 78/2000.

Relaţiile comerciale dintre B.F.G. SRL si S.C. SRL sunt total independente si străine fata de proiectului „Ferma de creştere intensiva a sturionilor", respectiv fata de Cererile de rambursare.

Mai mult decât atât, relaţiile comerciale din perioada 01.11.2010 - 03.12.2010 sunt justificate de vânzarea - cumpărarea unor cantităţi importante de peste cu valoare ce depăşeşte suma de 1.000.000 EURO (aprox. 5.500.000 RON). In acest sens, stau dovada următoarele documente:

-contractul de vânzare-cumpărare peste nr. 18 din 29.10.2010 (încheiat intre B.F.G. SRL si S.C. SRL);

-contractul de vânzare-cumpărare peste nr. 14 din 25.10.2010 (încheiat intre S.C. SRL si S.F. SA).

Susţinerile în sensul ca aceste relaţii comerciale sunt fictive sunt cel puţin neîntemeiate si vădit tendenţioase, motivarea oferita de organele de urmărire penala fiind tocmai in sensul realităţii activităţilor comerciale. Astfel, aşa cum se poate observa, beneficiarul S.C. SRL a achiziţionat de la furnizorul B.F.G. SRL, în paralel, următoarele bunuri / active:

-cantitatea de peste aflata in bazinele din corn. T.M., jud. C.;

-bazinele din corn. T.M., jud. C..

In mod evident, beneficiarul S.C. SRL a fost nevoit sa achiziţioneze si bazinele din corn. T.M., jud. C., odată ce a achiziţionat cantitatea de peste, bazinele respective fiind necesare in scopul depozitarii cantităţii respective. Astfel, existând aceste achiziţii paralele, devine evident motivul pentru care „respectivele cantităţi de peste s-au aflat pe parcursul derulării acestor relaţii comerciale in acelaşi loc (bazinele din cum. T.M., jud. C.)".

În ceea ce priveşte rapoartele întocmite de DGP AMPOP cu ocazia vizitelor pe teren, subliniază faptul ca aceste Rapoarte au fost omise total de "analiza" realizata de către parchet în cuprinsul Rechizitoriului.

Astfel, cu referire la Cererea de rambursare nr. 1 (Pag. 60 si 121 din Ordonanţa 03.11.2017), este de menţionat si RAPORTUL VIZITEI PE TEREN nr. 1278/28.11.2011 (voi. 28 DUP), întocmit de DGP AMPOP, in care se arata ca proiectul „Ferma de creştere intensiva a sturionilor" se va dezvolta pe amplasamentul piscicol pentru care societatea S.F. SA deţine proprietatea in baza Contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu B.F.G. SRL. Constatările echipei de control au fost următoarele:

-proiectul se încadrează in obiectivele POP 2007 - 2013 prin: diversificarea producţiei cu specii de perspective comerciale bune si creşterea capacităţii de producţie; aplicarea de tehnologii de acvacultura care sa reducă impactul negativ asupra mediului; conservarea si perpetuarea speciilor de sturioni in mediul natural; realizarea unui spor bun de productivitate a muncii prin creşterea valorii adăugate pe lucrător; îmbunătăţirea condiţiilor de munca si crearea de 7 noi locuri de munca.

Conform Raportului vizitei pe teren nr. 1278/28.11.2011 (voi. 28 DUP), întocmit de DGP AMPOP, cheltuielile angajate pe perioada de implementare si propuse în in Cererea de rambursare sunt eligibile si constau in:

-achiziţionarea de terenuri (teren intravilan in suprafaţa de 660 mp cu destinaţie curţi/construcţii pe care se afla Spaţiul multifuncţional; teren intravilan cu construcţii in suprafaţa de 5200 mp; teren extravilan in suprafaţa de 3100 mp păşune; teren extravilan in suprafaţa de 5200 mp păşune;

-construcţii industriale si construcţii speciale (hala embrionare si predezvoltare puiet, bazine de parcare reproducători, bazine distribuţie apa, platforma betonata etc);

-spaţiul multifuncţional cu magazin de desfacere peste.

Cu privire la eligibilitatea beneficiarului si a proiectului, Raportului vizitei pe teren nr. 1278/28.11.2011 (voi. 28 DUP), întocmit de DGP AMPOP, arata următoarele:

-ca urmare a implementării proiectului au rezultat următoarele capacităţi de producţie: hala de incubaţie si predezvoltare (hala 1), hala de creştere puiet sturioni (hala 2), bazine exterioare pentru creştere morun anul II (pana la greutatea de 2 kg/exemplar);

-cheltuielile cu Cererea de rambursare au fost plătite ulterior datei de 1 ianuarie 2007, iar operaţiunile pentru care s-a solicitat rambursarea nu au fost încheiate la data semnării Contractului de finanţare rambursabila;

-proiectul se încadrează in perioada permisa pentru implementare;

-cererea de rambursare nr. 1/1250/17.11.2011 reprezintă perioada de referinţa 01.09.2010 - 31.08.2011 (respectiv cheltuielile angajate si plătite in perioada declarata);

-beneficiarul a respectat toate etapele privind, pregătirea, declanşarea si derularea achiziţiilor referitoare la consultanta, asistenta tehnica, proiectare, informare si publicitate, achiziţionarea imobilelor si mijloacelor fixe;

-achiziţiile s-au realizat cu respectarea condiţiilor stabilite in contractele de achiziţii si a legislaţiei specifice achiziţiilor (produse însoţite de procese-verbale de predare-primire recepţie; terenurile însoţite de extrase de carte funciara si intabulare);

-pe ordinele de plata si extrasele de cont este stampila Control intern POP 2007 -2013.

Ca urmare a verificărilor pe teren, echipa de inspecţia a AMPOP a mai arătat următoarele, cuprinse in Raportul vizitei pe teren nr. 1278/28.11.2011 (voi. 28 DUP), întocmit de DGP AMPOP:

-la data efectuării vizitei au fost identificate mijloacele fixe care fac obiectul achiziţiilor din Cererea de rambursare nr. 1/1250/17.11.2011 (pentru mijloacele fixe achiziţionate exista fisa mijlocului fix, prezentat in dosarul cererii de rambursare ca urmare a solicitării pentru informaţii suplimentare);

-terenurile sunt unul în prelungirea celuilalt;

-pe terenul intravilan cu construcţii in suprafaţa de 5200 mp (nr. cadastarl 20354) se regăsesc: hala metalica de embrionare si predezvoltare puiet, bazine de parcare reproducători puiet din beton si PAFS etc);

-bazinele de parcare reproducători puiet din beton si PAFS erau populate cu sturioni;

-pe terenul extravilan in suprafaţa de 3100 mp erau amenajate si funcţionau un număr de 35 de bazine betonate (ovale); toate bazinele ovale erau populate cu puiet de sturion (morun, nisetru, baeri);

-pe terenul intravilan in suprafaţa de 660 mp se afla Spaţiul multifuncţional in care se regăseşte: magazinul de desfacere peste, spatii de recepţie marfa si depozitare, sediul administrativ.

Nu in ultimul rând, în Concluziile Raportului vizitei pe teren nr. 1278/28.11.2011 (voi. 28 DUP), întocmit de DGP AMPOP, se arată:

„Cererea de rambursare se sprijină pe documente justificative care pot fi verificate. Cererea de rambursare nr. 1/1250/17.11.2011 cuprinde cheltuielile efectuate in perioada 01.09.2010 - 31.08.2011 si care sunt conforme cu bugetul stabilit prin Contractul de finanţare nr. 126/26.07.2011.

Aceeaşi concluzie poate fi regăsita si in raportul întocmit de auditorul independent Deloitte România:

„Conform RCE nr. 1198 / 2006, art. 55, cheltuielile sunt eligibile pentru o contribuţie a FEP in cazul in care au fost plătite efectiv de către beneficiari intre data prezentării programului operaţional la Comisie sau de la 01 ianuarie 2007, daca aceasta data este mai apropiata, şi 31 decembrie 2015. Operaţiunile cofinanţate nu trebuie sa fi fost finalizate înainte de data 'începerii eligibilităţii. Beneficiarul achiziţionează aceste imobile in anul 2011, chiar daca acestea au fost construite inainte de 2007. Acest fapt nu contravine prevederilor RCE nr. 1198 / 2006, art. 55.

In concluzie, având in vedere toate observaţiile menţionate mai sus, consideră că cheltuielile plătite de DGPAM POP, in valoare totala de 5.380.216,36 RON din care FEP (75%) = 4.035.162,27 RON si BN (25%) = 1.345.054,09 RON ca fiind eligibile".

In ceea ce priveşte Cererea de rambursare nr. 2 (pag. 84 si 130 din Ordonanţa 03.11.2017), apreciem ca trebuia analizat RAPORTUL VIZITEI PE TEREN nr. 127/26.03.2012 (voi. 29 DUP), întocmit de DGP AMPOP, care are un conţinut asemănător cu Raportul vizitei pe teren nr. 1278/28.11.2011 (voi. 28 DUP), diferenţele intre cele doua documente fiind consecinţa modificărilor si investiţiilor realizate pe parcursul derulării proiectului.

Mai solicită să se observe concluziile Raportului vizitei pe teren nr. 127/26.03.2012 (voi. 29 DUP), întocmit de DGP AMPOP:

„Cererea de rambursare se sprijină pe documente justificative care pot fi verificate. Cererea de rambursare nr. 2 / 73 / 28.02.2012 cuprinde cheltuielile efectuate in perioada 01.11.2010 - 17.02.2011 si care sunt conforme cu bugetul stabilit prin Contractul de finanţare nr. 126/26.07.2011.

S-au efectuat fotografii, pe parcursul vizitei in teren, la obiectivele cuprinse in Cererea de rambursare, imaginile fiind cuprinse in CD-ul anexat prezentului raport.

Precizează că in cadrul acestor vizite pe teren au fost analizate atât bunurile care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare, cat si aspectele financiar - bancare (contabile), controlul acestora realizându-se Echipa de verificare intr-un mod foarte serios si extrem de minuţios, în acest sens, redând următoarele pasaje din RAPORTUL VIZITEI PE TEREN nr. 127/26.03.2012 (voi. 29 DUP), întocmit de DGP AMPOP:

„Au fost identificate la vizita pe teren toate mijloacele fixe si obiectele de inventar specificate in cererea de rambursare.

Analizându-se Lista cu numerele de inventar anexata in urma solicitărilor de informaţii suplimentare au fost constatate necorelări intre numărul de inventar de pe Lista de inventar, Procesul-verbal de recepţie si Fisa mijlocului fix. Au fost rezolvate si realizate corelările corespunzătoare de către beneficiar, având in vedere faptul ca generarea electronica a listei a aşezat in alta ordine trei dintre obiectele de inventar - un aerator si doua bazine PAFS".

„Pentru lămurirea înregistrărilor din evidenta cheltuielilor au fost solicitate facturile emise si plătite ca avans in anul 2010, respectiv facturile BFGM 100001 - 100009 la care face referire Factura 110011 / 25.08.2011 din dosarul cererii de rambursare. Facturile prezentate in copie conform cu originalul au fost emise in baza Contractului nr. 09 / 01.11.2010, contract prezentat in copie.

Toate documentele justificative prezentate in original, la vizita pe teren (facturi, ordine de plata si extrase de cont) s-au regăsit in dosarele de contabilitate aferente fiecărei luni in care s-au efectuat plăţile si corespund cu documentele justificative solicitate, prezentate in dosarul administrativ.

Din analiza dosarului Cererii de rambursare nr. 2 / 73 / 28.02.2012 se propune scoaterea de la plata a sumei de 1.781,00 lei contravaloare Aparat tăiat lemne (factura BFGM nr. 110007 / 25.08.2012), echipament care nu este cheltuiala eligibila. Aparatul de tăiat lemne este folosit la tăiat lemen pentru centrala termica aflata in dotarea imobilului Spaţiul multifuncţional. Prin cererea de rambursarea la care acest imobil a fost obiectiv de analiza nu au fost specificate si nici introduse la plata dotările aferente acestuia".

În ceea ce priveşte aspectele privind serviciile de asistenta tehnica oferite de K. SRL, precizează:

Cu privire la Cererea de rambursare nr. 3 din data de 31.07.2013, precizam ca B.D. sau B.F.G. SRL nu au avut nicio implicare in legătura cu achiziţia de către S.F. SA de servicii de asistenta tehnica de la K. SRL, respectiv nici cu solicitarea rambursării de la AM POP a contravalorii pentru aceste servicii.

Parchetul încearcă stabilirea unei implicări a dlui. B.D. in aceasta chestiune, existând (la pag. 119 a ordonanţei) o referire la relaţia comerciala dintre A.C. SRL si B.F.G. SRL.

Art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 arata ca sunt considerate infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene folosirea sau prezentarea cu rea-credinta de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, daca fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei.

In ceea ce priveşte relaţia comerciala dintre A. C. SRL si B.F.G. SRL, se poate lesne observa ca documentele aferente nu au fost niciodată folosite sau prezentate in cadrul proiectului „Ferma de creştere intensiva a sturionilor", deoarece nu au niciun fel de legătura cu acest proiect sau cu cererea de obţinere a fondurilor. Prin urmare, din moment ce nu au fost folosite in cadrul proiectului, respectiv nu au fost invocate cu ocazia cererilor de rambursare, nu se poate susţine ca acestea au condus la obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte nelegalitatea Ordonanţei din 03.11.2017 prin care s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale fata de B.D., arată că:

Potrivit art. 342 C.pr.pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie, printre altele, verificarea efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar printre actele organelor de urmărire penală poate fi regăsită şi punerea în mişcare a acţiunii penale.

Conform art. 309 alin. (1) C.pr.pen., acţiunea penală se pune în mişcare de procuror, prin ordonanţă, în cursul urmăririi penale, când acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1).

Per a contrario, dacă Judecătorul de cameră preliminară, în urma analizei sumare a dosarului de urmărire penală, ajunge la concluzia că nu există probe din care să rezulte că o anumită persoană fizică sau juridică a săvârşit infracţiunea pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, înseamnă că punerea în mişcare a acţiunii penale a fost nelegală.

Conform prevederilor art. 286 alin. (2) C.pr.pen., ordonanţa trebuie să cuprindă în mod obligatoriu menţiunile referitoare la fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia şi, după caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului. De asemenea, art. 309 alin. (1) C.pr.pen. arată că trebuie să există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune. Prin urmare, aceste probe trebuie indicate şi analizate în cuprinsul ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale.

Având în vedere dispoziţiilor art. 280 alin. (2) C.pr.pen., conform cărora actele îndeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la rândul lor lovite de nulitate, atunci când există o legătură directă între acestea şi actul declarat nul, considerăm că şi Rechizitoriul emis la data de 13.12.2017 este lovit de nulitate.

Prin raportare şi la vătămările evidente faţă de B.D. cu privire la care s-a pus în mişcare acţiunea penală (respectiv a fost trimis în judecată) în mod nelegal, se impune ca Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din 03.11.2017 să fie declarată nulă, iar dosarul va fi astfel retrimis către procuror pentru a completa urmărirea penală. în mod evident, un dosar penal fără acţiune penală pusă în mişcare în mod legal nu poate rămâne în faţa unui judecător.

Analizând cuprinsul Ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale din 03.11.2017 se observă că prezintă exact aceleaşi probleme precum Rechizitoriul emis la data de 13.12.2017. în mod evident, considerăm că nu are sens să reluăm chestiunile expuse în cele de mai sus, însă vă rugăm să ne permiteţi a puncta câteva aspecte:

-toate documentele prezentate AM POP sunt in totala corespondenta cu realitatea, cel puţin din punctul de vedere al celor emise de B.F.G. SA ori cele care au fost semnate de B.D.;

-toate plăţile au fost reale, fiind realizate numai prin transferuri bancare, in baza unor contracte valabil încheiate, respectiv in baza facturilor emise;

-mijloacele fixe / obiecte de inventar menţionate în Anexa nr. 1 la Contractul de vânzare - cumpărare nr. 9/01.11.2010 au existat sî exista în realitatea obiectiva (materiala) si au fost supuse analizei si evaluării I.C. SRL, atat in anul 2010, cat si in 2011;

-spaţiul multifuncţional cu magazin de desfacere, compus din suprafaţa 600 mp teren + construcţie demisol, parter si etaj - suprafaţa la sol de 219,81 mp, au existat si exista in realitatea obiectiva (materiala) si au fost supuse analizei si evaluării I.C. SRL, atat in anul 2010, cat si in 2011; acestea au făcut obiectul Contractului de vânzare - cumpărare nr. 2.109 / 23.08.2011 încheiat intre B.F.G. SA si S.F. SA, autentificat la BNP M.A.C.,

-suprafaţa teren 5.199 mp situata in intravilanul corn. T. M., jud. C. + suprafaţa 3.100 mp pasune situata în extravilanul corn. T. M. jud. C. + suprafaţa 5.200 mp pasune situata in extravilanul corn. T.M, jud. C. (ce au făcut obiectul Contractului de vânzare - cumpărare nr. 2.163 / 25.08.2011), au existat sî exista în realitatea obiectiva (materiala) si au fost supuse analizei si evaluării I.C. SRL, Aprilie 2011, întocmit de SC I.C. SRL;

- in ceea ce priveşte încheierea Antecontractului de vânzare cumpărare nr.8/01.11.2010 intre B.F.G. SRL si S.F. SA, arătam ca valoarea terenurilor si a construcţiilor edificate pe acestea a fost stabilita in temeiul Raportului de evaluare si expertiza tehnica de specialitate întocmit de I.C. SRL la data de 31.07.2010.

Referitor la aspecte privind nelegalitatea administrării probelor in dosarul nr. 814/P/2014, din punctul de vedere al lipsei administrării probelor, prin încălcarea dreptului la apărare a caracterului echitabil al procesului penal si a principiului aflării adevărului, se precizează că:

Conform prevederilor art. 327 C.pr.pen., procurorul emite rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată atunci când constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă şi există probele necesare şi legal administrate.

În acest sens, arată că - la data de 24.11.2017 - a fost depusă cerere de probe (înregistrată cu nr. 18530) prin care a solicitat efectuarea unei expertize financiar - contabile care sa răspundă la o serie de obiective specifice si sa clarifice împrejurările ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză. Dintre aceste obiective, enumeră:

-să stabilească expertiza daca plăţile realizate de S.F. SA către B.F.G. SRL in baza Antecontractului de vânzare - cumpărare nr. 08 / 01.11.2010, respectiv in baza Contractului de vânzare - cumpărare nr. 2163 / 25.08.2011 si Contractului de vânzare - cumpărare nr. 2109 / 23.08.2011 „au fost simulate".

-să stabilească expertiza daca preţul de 2.869.956,80 lei plus TVA, stabilit prin Contractul nr. 2163 / 25.08.2011 încheiat intre B.F.G. SRL - S.F. SA, a fost primit in intregime de către vanzatoarea B.F.G. SRL de la cumparatoarea S.F. SA, respectiv perioada in care aceasta suma a fost primita si stabilirea exacta a transferurilor/ viramentelor bancare (daca exista).

-să stabilească expertiza daca preţul de 3.165.273,10 lei inclusiv TVA, stabilit prin Contractul nr. 2109 / 23.08.2011 încheiat intre B.F.G. SRL - S.F. SA, a fost primit in intregime de către vanzatoarea B.F.G. SRL de la cumpărătoarea S.F. SA, respectiv perioada in care aceasta suma a fost primita si stabilirea exacta a transferurilor/ viramentelor bancare (daca exista).

-Să stabilească expertiza daca plăţile efectuate cu titlu de avans in virtutea Contractului nr. 9 / 01.11.2010 încheiat intre B.F.G. SRL - S.F. SA au fost simulate sau au existat transferuri / viramente bancare intre vanzatoarea B.F.G. SRL si cumparatoarea S.F. SA cu referire la Contractul nr. 9 / 01.11.2010

-să stabilească expertiza daca ordinele de plata si extrasele de cont consemnate in „Tabelul anexa privind ordinele de plata si extrasele de cont aferente cererii de rambursare nr. 1" sunt documente reale, respectiv daca aceste documente reflecta operaţiuni reale si, in caz afirmativ, sa se precizeze când au avut loc transferurile / viramentele bancare prezentate in ordinele de plata si extrasele de cont consemnate in Tabelul completat si semnat de B.D..

-să stabilească expertiza daca plăţile realizate de S.F. SA către B.F.G. SRL, evidenţiate prin ordinele de plata ce au inscrise referiri de tipul „plată parţială BGFM10001", „p/r. par. fact.BGFMOOl", „rst. factura BFGM10001" etc. sunt reale, respectiv daca prin aceste plaţi a fost achitata contravaloarea bunurilor achiziţionate prin Contractul de vanzare-cumparare nr. 09/01.11.2010.

-să stabilească expertiza daca plăţile realizate în perioada 03 august - 23 august 2011, prin ordine de plată electronice, de S.F. SA către B.F.G. SRL sunt reale, respectiv daca prin aceste plaţi a fost achitata contravaloarea bunurilor achiziţionate prin Contractului de vânzare - cumpărare nr. 2.109/23.08.2011.

Arată că parchetul a ales să ignore această cerere de efectuare a unei expertize, mijloc de probă pe care îl considerăm relevant în raport de acuzaţiile aduse, astfel, fiind încălcate dispoziţiile art. 306 C.pr.pen., potrivit cărora, în realizarea obiectului urmăririi penale, organele de cercetare penală au obligaţia ca, după sesizare, să caute şi să strângă datele ori informaţiile cu privire la existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni, , să strângă şi să administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 şi 101. De asemenea, după începerea urmăririi penale, organele de cercetare penală strâng şi administrează probele, atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului ori inculpatului.

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 306 alin. (4) C.pr.pen. arată că organul de urmărire penală se pronunţă, prin ordonanţă motivată, în condiţiile art. 100 alin. (3) şi (4), asupra cererilor de administrare a probelor, în limita competenţei sale.

De asemenea, se observă lipsa unor probe concludente şi utile, chiar din precizările parchetului. Astfel, la fila 168 a Rechizitoriului, se arată că „situaţia de fapt expusă mai sus se probează cu următoarele mijloace de probă:

-înscrisuri Oficiul Registrului Comerţului;

-înscrisuri ITM;

-înscrisuri bancare;

-alte înscrisuri;

-declaraţii martori;

-declaraţii suspecţi/inculpaţi."

În acest context, solicită a se observa că nu există niciun mijloc de probă (raport de expertiză sau raport de constatare) care să clarifice sau să evalueze împrejurările ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză, respectiv pentru stabilirea unui eventual prejudiciu.

Cu toate acestea, există latură civilă în cauză, iar aceasta se bazează exclusiv pe o simplă adresă emisă de partea civilă. în acest sens, redăm următorul paragraf regăsit la fila 203 a Rechizitoriului:

Cu privire la latura civilă, arată următoarele:

Prin adresa nr. 170286/21.11.2017, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a arătat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 8.547.022,70 lei.", însă apreciază că nu poate fi considerată "latura civilă" a unui dosar instrumentat de DNA-Structura Centrală.

În primul rând, art. 20 alin. (2) C.pr.pen. arată următoarele: „(2) Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază".

Apoi, art. 20 alin. (2) C.pr.pen. precizează că, în cazul nerespectării vreuneia dintre condiţiile prevăzute la art. 20 alin. (1) şi (2), persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acţiunea la instanţa civilă.

Totodată, în cadrul procesului penal, este necesar ca partea civilă, fiind susţinută de către organele de urmărire penală, să probeze pretenţiile sale, în acord cu prevederile art. 97 C.pr.pen. Or, aşa cum se cunoaşte din jurisprudenţă, depunerea unor înscrisuri (cu toate că nu rezultă că partea civilă ar fi depus asemenea mijloace de probă) este suficientă pentru dovedirea unor cheltuieli directe şi banale, făcute de persoana vătămată.

În cazul de faţă, este analizat un proiect complex, realizat cu sprijin financiar nerambursabil prin Fondul European pentru Pescuit, Axa Prioritară Acvacultura, Măsura Acvacultura, Acţiunea "Variaţiile producţiei datorită extinderii sau modernizării exploataţiilor piscicole existente". Proiectul pentru care s-a solicitat finanţarea este intitulat "Ferma de creştere intensivă a sturionilor". Prin urmare, având în vedere anvergura acestui proiect, este limpede că latura civilă a acestui dosar nu poate consta doar în „adresa nr. 170286 / 21.11.2017 emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale".

În concluzie, având în vedere aceste încălcări repetate ale legislaţiei procesuale, precum şi vătămarea adusă prin faptul că a fost trimis în judecată pe baza unui probatoriu incomplet (atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă), fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabile, apreciază că rezolvarea cauzei nr. 814/P/2014 şi trimiterea în judecată sunt lovite de nulitate.

În ceea ce priveşte neîndeplinirea procedurii de verificare a legalităţii si temeiniciei rechizitoriului de către procurorul-sef de secţie (încălcarea dispoziţiilor art. 328 C.pr.pen.), arată că rechizitoriul 814/P/2014 a fost emis la data de 13 decembrie 2017, iar VIZA a fost aplicată pe prima pagină a Rechizitoriului la data de 15 decembrie 2017.

Având în vedere faptul că rechizitoriul emis la data de 13 decembrie 2017 are 222 de file, iar dosarul de urmărire penală conţine peste 120 de volume (minim 60.000 pagini), este cert că nu a existat o verificare reală a Rechizitoriului, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, în perioada 13 - 15 decembrie 2017.

Precizează că dacă Procurorul Şef Secţie ar fi verificat dosarul - ar fi constatat că, la data de 24.11.2017, a fost depusă cerere de probe (înregistrată cu nr. 18530) prin care s-a solicitat efectuarea unei expertize financiar - contabile care sa răspundă la o serie de obiective specifice si sa clarifice împrejurările ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză. Iar procurorul care a emis Rechizitoriul nr. 814/P/2014 a omis să se pronunţe cu privire la această chestiune, fiind încălcate dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 306 C.pr.pen.

Aşadar, solicită să se constatate că aplicarea vizei s-a realizat in mod ilegal, ceea ce echivalează cu lipsa acestei vize, respectiv cu neregularitatea actului de sesizare.

La data de 18 ianuarie 2018, inculpatul M.M., a formulat cereri şi excepţii, solicitând restituirea cauzei la parchet, pentru următoarele:

Soluţia dispunerii începerii judecăţii nu este admisibilă si in consecinţa, soluţia trimiterii cauzei la Parchet este singura legala, in raport de excepţia ridicata si motivele ce se vor arata in continuare în susţinerea acesteia.

Astfel, din examinarea dispoziţiilor art. 346 din Codul de Procedura Penala rezultă ca doua sunt soluţiile care în raport de obiectul procedurii de camera preliminară, pot fi dispuse de către judecătorul de camera preliminară, prima privind restituirea cauzei la Parchet si a doua privind începerea judecaţii.

Rezulta din dispoziţiile pârtii speciale a Codului de Procedura Penala Titlul II, instituirea competentei judecătorului de camera preliminară de verificare a conformităţii probelor administrate in cursul urmăririi penale cu garanţiile de echitabilitate a procedurii penale, a efectuării actelor de urmărire penala cu respectarea garanţiilor procesuale si desigur, nu in ultimul rând, de verificare a competentei si legalităţii sesizării instanţei.

Aceste dispoziţii reflecta normativ intenţia legiuitorului de asigurare a legalităţii sub doua aspecte, ambele deosebit de importante, prima privind societatea in intregul sau si a doua, persoana cu privire la care procurorul a dispus trimiterea in judecata prin actul de sesizare a instanţei.

Astfel, pe de o parte, s-a urmărit evitarea situaţiei menţinerii timp îndelungat a unei persoane într-o procedura judiciara penala care nu se justifica factual si legal, semnificând astfel începerea judecaţii exclusiv In acele situaţii in care problema supusa instanţei de judecata este exclusiv cea a stabilirii corecte a silogismului judiciar, ceea ce înseamnă că, nici măcar in situaţia începerii judecaţii dupa parcurgerea procedurii de camera preliminară, soluţia nu este identica cu învinuirea si nu presupune cu necesitate angajarea răspunderii penale, orice soluţie fiind posibila, corespunzător concluziilor impuse de cercetarea judecătoreasca, respectiv valorificării procesuale legale a acestora.

Pe de alta parte, s-a urmărit prin legiferarea acestei proceduri sa se răspundă exigentelor de legalitate, celeritate si echitate a procedurii penale, prin rezolvarea in regim de camera preliminară a chestiunilor ce ţin de legalitatea trimiterii in judecata si de legalitatea probatoriului care, in condiţiile procedurii vechi, puteau amâna pentru o perioada îndelungată începerea cercetării judecătoreşti si in anumite condiţii, însăşi durata de soluţionare a procesului penal, prin restituirea cauzei la procuror in diferite etape ale judecaţii cauzei.

Sub aspectul ce interesează in prezenta cauza, sunt relevante dispoziţiile prin care au fost reglementate soluţiile ce pot fi pronunţate de judecătorul de camera preliminară, cu referire la faptul ca prin acestea s-a realizat o deplina concordanta cu reglementările din materia sancţiunilor procesuale, cu referire speciala la nulităţi si excluderea probelor.

Sub acest aspect, in scopul pronunţării unei soluţii legale de restituire a cauzei la Parchet, supunem competentei examinări si decizii a judecătorului de camera preliminară excepţia nulităţii decurgând din nerespectarea regulilor referitoare la probaţiune, raportat la principiul legalităţii procesului penal.

In cursul urmăririi penale, organul de urmărire penala strânge si administrează probe atât in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau inculpatului, din oficiu sau la cerere.

Doua sunt dispoziţiile legale încălcate de organul de urmărire penala, respectiv art. 2 din Codul de Procedura Penala (procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege) si art. 285 (urmărirea penala are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenta infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune si la stabilirea răspunderii penale, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispună trimiterea in judecata) raportat la art. 97 si 98 din acelaşi cod.

Pe de alta parte, nulitatea menţionata trebuie constatata si prin raportare la nulitatea decurgând din nerespectarea altui principiu fundamental al procesului penal, cu referire la art. 2 din Codul de Procedura Penala, potrivit căruia „procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege".

Respectarea legalităţii in procesul penal prezintă importanta cu atat mai mult cu cat in acest context normativ, cu referire la un principiu fundamental al procesului penal, sub acest punct ne vom referi la faptul ca probaţiunea, ca atribuţie a organului de urmărire penala, este un corolar al principiului in dubio pro reo.

Regula instituită de acest principiu nu poate fi înţeleasa deplin decât prin raportarea acesteia la standardul de apreciere a probelor.

Sistemului roman de drept procesual penal ii este propriu standardul probei dincolo de orice dubiu rezonabil, astfel cum rezulta din art.103 alin.(2) teza a Il-a a Codului de procedura penala.

Or, mijloacele de probă la care face trimitere organul de urmărire penală prin rechizitoriu, cu referire la el, releva următoarea situaţie de fapt:

A fost administratorul O.F.SRL si in cursul anului 2010, prin adresa nr. 73/15.10.2010, a întocmit o ofertă având ca obiect prestarea unor servicii de consultanta către S.F. SA.

Din nici o proba administrata in dosarul de cercetare penala si de altfel nici din conţinutul rechizitoriului, nu reies aspecte de natura a conduce la concluzia existentei unei fapte de natura penală.

De altfel, nici situaţia de fapt nu este dovedita (cea indicata de către organele de cercetare penala), prin rechizitoriu procurorul de caz încercând sa descrie o serie de activităţi efectuate de către subsemnatul in calitate de administrator al O. F activităţi ce ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii pentru care am fost trimis in judecata.

Mai arată că rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii.

Astfel, Rechizitoriul trebuia să cuprindă, potrivit disp. art. 328 rap. la art. 286 pct. 2 lit. c) si d) Cod Procedură Penală, datele privitoare la faptele reţinute în sarcina subsemnatului M. M., încadrarea juridică a acesteia, motivarea măsurii trimiterii în judecată dar si probele pe care această motivare se sprijină.

Sub acest aspect, rechizitoriul cuprinde grave neregularităti care fac imposibilă stabilirea limitelor judecăţii sub aspectul demonstrării vinovăţiei în raport de acuzaţiile ce i se aduc.

Astfel, punctual in rechizitoriu, se indică faptul că:

-a asigurat participarea O. F. societate controlata in fapt de către B.V., in cadrul unei proceduri simulate organizate de S.F. SA in vederea selectării unui operator economic ce trebuia sa-i ofere consultanta, oferta fiind inexacta câtă vreme aceasta nu a fost întocmită independent de oferta celuilalt operator economic înscris în procedura (S.C. SRL), aceasta fiind întocmita în aşa fel încât oferta celeilalte societăţi sa fie declarata câştigătoare (pag. 192 alin. 2 Rechizitoriu)

- a contribuit la încercarea de a se da o aparenta de veridicitate contractului de consultanta încheiat intre S.F. SA si S.C. SRL inclusiv prin efectuarea plaţii unei sume de bani care nu a fost justificata prin contraprestaţii reale, suma de bani care ulterior ar fi fost restituita prin mijlocirea mea către cele doua societăţi (pag. 192 alin. 3 Rechizitoriu)

Or, în rechizitoriu nu se face o descriere a situaţiei de fapt care sa conducă la existenta aspectelor indicate de către organele de cercetare penala.

Simpla indicare a unei presupuse desfăşurări a faptelor nu echivalează cu descrierea situaţiei de fapt demonstrata prin probe si apta a conduce la trimiterea in judecata.

Astfel, nu se indica si nu se descrie modalitatea in care el asigurat participarea societăţii in mod nelegal, in vederea încheierii unui contract având ca obiect consultanta.

Neindicarea caracterului nelegal a întocmirii unei oferte in vederea încheierii unui contract de consultanta echivalează cu o lipsa a descrierii in fapt a infracţiunii pentru care am fost trimis in judecata.

Nu este descris si indicat caracterul „inexact" al ofertei, ce anume înseamnă inexact in conţinutul acesteia, care elemente conduc organul de cercetare penala la concluzia existentei unei fapte de natura penala.

Nu este descris si detaliat faptul ca aceasta oferta ar fi fost făcuta dependent de oferta celuilalt operator înscris in procedura, cum anume a fost făcuta astfel încât sa fi fost dependentă de cealaltă ofertă.

Nu este descris şi detaliat modul în care a fost întocmită „aşa încât" oferta celeilalte societăţi sa fie declarata câştigătoare. Care sunt elementele care au condus organul de cercetare penala la concluzia ca oferta a fost întocmită astfel încât sa fie defavorabila fata de cealaltă oferta?

Lipsa descrierii unei situaţii de fapt argumentata si demonstrata este evidenta cu atât mai mult cu cat ipoteza indicata de către organele de cercetare penala este ca toate aceste firme erau controlate de aceleaşi persoane, or, intr-o asemenea ipoteza care este motivul pentru care oferta nu era făcuta doar de către o singura societate?

Nu este descrisa si detaliata modalitatea in care a contribuit la încercarea de a se da o aparenta de veridicitate contractului de consultanta inclusiv prin efectuarea plaţii unei sume de bani care nu a fost justificata prin contraprestaţii reale.

In susţinerea acestei acuzaţii este indicata şi se încearcă „descrierea" unei singure modalităţi, respectiv efectuarea plaţii unei sume de bani.

Or, trecând peste faptul că efectuarea unei plaţi nu poate avea elemente de neveridicitate in condiţiile existentei unor contracte de prestări servicii si a unor prestaţii reale si efective, organul de cercetare penala indica însă nu descrie celelalte modalităţi prin care a încercat sa dau o aparenta de veridicitate contractului de consultanta încheiat intre S.F. SA si S.C. SRL, altele decât cele de efectuare a plaţii unei sume de bani (ar fi incercat sa dau aparenta de veridicitate prin mai multe modalităţi inclusiv prin efectuarea plaţii unei sume de bani.

In concluzie, nu exista o situaţie de fapt indicata in Rechizitoriu raportat la el, nu exista o descriere a faptelor săvârşite argumentata si demonstrata.

In acest context, se află in prezenta unor acuzaţii nesusţinute de probe.

In cazul in care mijloacele de proba administrate nu susţin învinuirea, este evident ca trimiterea in judecata este nelegala, in procedura de camera preliminară soluţia legala priveşte constatarea nelegalităţii trimiterii in judecata si obliga, in condiţiile respectării dreptului la un proces echitabil, pronunţarea soluţiei prevăzute de lege de restituire a cauzei la procuror.

In cazul in care noi probe, administrate de organul de urmărire penala, vor susţine acuzaţia si vor infirma apărarea, procurorul va dispune in sensul sesizării legale a instanţei de judecata.

In cazul in care nu exista alte mijloace de proba care, in condiţiile satisfacerii regulii completitudinii urmăririi penale, sa evidenţieze neechivoc săvârşirea unei infracţiuni, procurorul va face aplicaţia art.17 alin.(1) raportat la art.16 pct.c), cu referire la art.4 alin.(2) din Codul de Procedura Penala.

Învederează în acest sens, ca rezulta neechivoc în cauză încălcarea dispoziţiilor imperative ale art.280-282 din Codul de procedura penala, în acelaşi sens interpretativ venind in sprijin si caracterul normei, cu referire la reglementarea imperativa, astfel cum rezulta din redactarea textelor legale menţionate.

Potrivit art.280 din Codul de procedura penala „(l)Incalcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrage nulitatea actului in condiţiile prevăzute expres de prezentul cod".

Prin urmare, încălcarea acestei reguli generale, cu caracter de principiu fundamental al procesului penal, atrage nulitatea actelor astfel îndeplinite.

Mai arată că, vătămarea s-a produs si pentru înlăturarea efectelor nulităţii, se impune anularea actelor supuse acestei sancţiuni, cu referire la întreaga urmărire penala.

Nu exista posibilitatea înlăturării/remedierii actului viciat, cu referire la rechizitoriu, întrucât urmărirea penala nu poate fi completata in procedura de camera preliminară.

Aşadar, cum pentru ca un act procedural sa fie lovit de nulitate se cer întrunite cumulativ condiţiile referitoare la îndeplinirea actului cu nerespectarea dispoziţiilor legale, producerea unei vătămări prin aceasta încălcare, vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin anularea actului nelegal si aceste condiţii sunt neechivoc îndeplinite in cauza, solicitam admiterea excepţiei si pronunţarea unei soluţii legale si temeinice de restituire a cauzei la procuror.

Cu privire la încălcarea dreptului la apărare si posibilitatea asigurării unei apărări efective, arată că actele de urmărire penală realizate de către procurorul de caz în dosar, au fost efectuate cu încălcarea dreptului la apărare.

Astfel, a fost citat telefonic in doua rânduri la interval de câteva zile pentru a se prezenta la sediul DNA Bucureşti unde i s-a adus iniţial la cunoştinţă calitatea de suspect si ulterior de inculpat, pentru ca in aproximativ o luna de zile sa fiu trimis in judecată.

Or, pregătirea apărării, darea declaraţiilor după prezentarea acuzaţiilor aduse intr-o speţa complexa cum este aceasta (dosarul de urmărire penala având peste 60 de volume) nu poate si nu trebuie sa fie o formalitate.

Cu privire la legalitatea administrării probatoriului în cauză, arată că procurorul de caz era obligat, potrivit disp. art. 5 Cod Proc. Penală, sa strângă si sa administreze probe atât in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau inculpatului.

Concret, în prezenta cauza, având in vedere contradicţiile dintre declaraţiile unora dintre martori, trebuia cel puţin ca organele de urmărire penala sa procedeze la confruntări, in scopul de a se lămuri situaţia de fapt.

De asemeni, ar fi trebuit ca prin intermediul unei expertize contabile sa se stabilească valoarea proiectului.

Mai mult decât atât, câţiva martori precum si inculpata N. susţin ca o parte din înscrisurile ce apar ca semnate de ei, în realitate semnăturile nu le aparţin

În aceasta situaţie, organul de cercetare penala trebuia sa clarifice toate aceste aspecte, trebuia sa stabilească daca aceste semnături au fost făcute de persoanele al căror nume este indicat in cuprinsul înscrisurilor şi dacă nu aparţin acestora, trebuia stabilit cine le-a efectuat.

A da valoare probatorie susţinerilor unor persoane mai mult sau mai puţin interesate în cauză fără a face verificări, in sensul ca "nu-mi aparţine semnătura", "nu-mi amintesc sa fi semnat", "nu-mi amintesc sa fi întocmit", echivalează cu o încălcare a dreptului la apărare al subsemnatului prin reţinerea unei alte situaţii de fapt decât cea reala si pe cale de consecinţa a unei alte situaţii de drept.

In concluzie, solicită să se constate că rezultă din motivele expuse, nelegalitatea administrării probelor, cu referire la nefacerea judecaţii de valoare in raport de care sa se constate ca se justifica sau nu se justifica trimiterea in judecata, pe de o parte iar pe de alta parte si îndeplinirea condiţiilor de restituire a cauzei la Parchet si in consecinţa, sa dispuneţi legal in sensul restituirii cauzei.

La data de 19.01.2018, inculpatul R.D.R., a formulat cereri şi excepţii invocând următoarele:

I. Excepţia de nelegalitate a actului de sesizare a instanţei, in ceea ce priveşte descrierea faptelor reţinute in sarcina sa.

S-a reţinut că, in calitate de acţionar majoritar in cadrul inculpatei S.F. SA, cu intenţie i-ar fi determinat pe inculpaţii N. M. - administratorul de drept al societăţii si R. R. R.(junior) - acţionar in cadml societăţii, sa depună la Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional pentru Pescuit - centrul Regional pentru Programul Operational Pescuit (Centrul. Regional pentru Programul Operaţional Pescuit Constanta) mai multe documente ce nu reflecta realitatea/inexacte, in vederea obţinerii unui sprijin financiar nerambursabil prin Fondul European pentru pescuit, Axa Prioritara Acvacultura, Măsura Acvacultura, Acţiunea „Variaţiile producţiei datorita extinderii sau modernizării exploataţiilor piscicole existente", in scopul implementării proiectului intitulat ,,Ferma creştere intensiva a sturionilor".

De asemenea, pentru a asigura reuşita acţiunii de obţinere de fonduri europene nerambursabile prin prezentarea la Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale -Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional ele Pescuit(Centrul Regional pentru Programul Operaţional de Pescuit Constanta) a mai multor documente ce nu reflecta realitatea/inexacte că a contribuit la crearea unei aparente de veridicitate pentru operaţiunile prin care S F SA ar fi achiziţionat bunuri de la B.F (.".rup SRL, prin simularea mai multor plăti de Ia S.F. SA către B. F. C. Srl.

In expunerea „activităţii infracţionale" s-au prezentat o serie de acte care s-ar fi depus, cărora însă li s-a dat o semnificaţie ilicit penala pentru ca, in final, sa se retina o construcţie juridica fără corespondent in realitate

In afara unor interpretări eronate nu s-a administrat nici o probă care sa stabilească fără echivoc latura subiectiva a cauzei, respectiv reaua-credinţă a sa.

În acest context s-a omis cu bună-ştiinţă sa se evidenţieze controalele AMPOP la fata locului, cal si controalele ANAF care nu au evidenţiat neregularităţi in desfăşurarea si implementarea proiectului.

De asemenea, s-a ignorat si Raportul Delloite comandat chiar de către Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional pentru Pescuit şi care a apreciat in cauză, suma este eligibila.

S-a mai invocat excepţia de nelegalitate a administrării probelor, respectiv a audierii inculpatei N.M., fără ca efectuarea acestui act de urmărire penală sa fie adus la cunoştinţa apărătorului ales.

Asrlel, cu toate că a solicitat data de 03.10.2017, a solicitat în temeiul art. 92 alin.1 C.p.p. participarea, prin avocat ales, la efectuarea oricărui act de urmărire penala, avocatul săi nu a fost înştiinţat pentru a participa la audierea numitei N.M., audiere ce a avut loc la data de 08.11.2017.

Prin aceasta, consideră ca i-a fost încălcat dreptul la apărare prin privarea de a formula întrebări şi obiecţii cu ocazia audierii acesteia.

In concluzie, solicită admiterea cererilor şi excepţiilor.

La data de 19.01.2018, inculpata N.M. a formulat cereri şi excepţii invocând următoarele:

Contestă legalitatea administrării unor probe in cursul urmăririi penale: astfel, în momentul audierii sale in calitate de suspect, la data de 06.11.2017, respectiv 08.11.2017 (pag. 151-168 din rechizitoriu), a arătat că o serie de înscrisuri care i-au fost prezentate de către procurorul de caz nu îi aparţin, nici din punct de vedere al conţinutului, nici sub aspectul semnăturii efectuate la finalul actului.

In acest sens, a contestat apartenenţa următoarelor acte: Nota nr. 0/21.12.2010; invitaţie de participare (S. F către B. T); Contract de vânzare-cumparare nr.9/01.11.2010; cererea de rambursare nr.01; evidenta cheltuielilor (ataşat cererii de rambursare); raportul de progres nr. 1/31.08.2011.

În această situaţie apreciază că procurorul de caz avea obligaţia legală de a exclude aceste probe din actul de acuzare, atât timp cât nu s-a demonstrat contrariul.

Cu toate acestea, solicită să se observe că şi înscrisurile contestate sunt enumerate şi folosite ca probe împotriva sa în cuprinsul rechizitoriului, situaţie de natură a conduce la nelegalitatea actului de sesizare prin încălcarea prezumţiei de nevinovăţie.

Sub acest aspect, solicită să se dispună excluderea probelor contestate şi remedierea neregularităţii actului de sesizare.

Mai arată că o parte din înscrisurile invocate au fost contestate iar procurorul avea obligaţia administrării unei probe ştiinţifice, respectiv expertiza contabilă în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului (dacă acesta există).

Luând în considerare argumentul prezentat, solicită să se observe faptul că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-a constituit parte civilă cu suma de 8.547.022, 70 lei, fără ca acesta să fi fost stabilit pe baza unei probe ştiinţifice.

Acest fapt are implicaţii inclusiv asupra încadrării juridice a fapte reţinute în sarcina sa.

In virtutea asigurării dreptului la apărare si garantării principiului unui proces echitabil, solicită să se dispună restituirea cauzei procurorului in vederea administrării probei cu expertiza contabilă.

De asemenea, apreciază că era necesară, prin prisma concludentei, administrarea probei testimoniale, sens in care solicită audierea membrilor comisiei din cadrul Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Pescuit (A.M. P.O.P.), care au analizat si avizat favorabil documentele întocmite pentru firmele S.F. si B. F.: administrarea probei testimoniale este esenţiala pentru lămurirea aspectelor si situaţiei de fapt reţinute in rechizitoriu, inclusiv sub aspectul dovedirii laturii subiective (reaua-credinta de care ar fi dat dovada cu ocazia depunerii documentelor la autoritatea menţionată).

Neadministrarea acestei probe încalcă prezumţia de nevinovăţie iar aflarea adevărului ar fi condus la o soluţie de neinculpare şi netrimitere a sa în judecată.

La data de 31 ianuarie 2018, inculpatul E.V.C. a formulat cereri şi excepţii invocând următoarele:

Cu privire la nelegalitatea administrării probelor si nelegalitatea actelor efectuate de către organul de urmărire penala, supuse sancţiunii nulităţii, în temeiul art. 346 alin. 3 din Codul de procedura penala, solicită pronunţarea unei încheieri legale in sensul restituirii cauzei la Parchet, arătând că soluţia dispunerii începerii judecaţii nu este admisibila si in consecinţa, soluţia trimiterii cauzei la Parchet este singura legala, in raport de excepţia ridicata cum şi pentru următoarele motive:

Astfel, din examinarea dispoziţiilor art. 346 din Codul de Procedura Penala rezulta ca doua sunt soluţiile care in raport de obiectul procedurii de camera preliminară, pot fi dispuse de către judecătorul de camera preliminară, prima privind restituirea cauzei la Parchet si a doua privind începerea judecaţii.

Rezulta din dispoziţiile părţii speciale a Codului de Procedura Penala Titlul II, instituirea competentei judecătorului de camera preliminară de verificare a conformităţii probelor administrate in cursul urmăririi penale cu garanţiile de echitabilitate a procedurii penale, a efectuării actelor de urmărire penala cu respectarea garanţiilor procesuale si desigur, nu in ultimul rând, de verificare a competentei si legalităţii sesizării instanţei.

Aceste dispoziţii reflecta normativ intenţia legiuitorului de asigurare a legalităţii sub doua aspecte, ambele deosebit de importante, prima privind societatea in întregul sau si a doua, persoana cu privire la care procurorul a dispus trimiterea in judecata prin actul de sesizare a instanţei.

Astfel, pe de o parte, s-a urmărit evitarea situaţiei menţinerii timp îndelungat a unei persoane intr-o procedura judiciară penala care nu se justifica factual si legal, semnificând astfel începerea judecaţii exclusiv in acele situaţii in care problema supusa instanţei de judecata este exclusiv cea a stabilirii corecte a silogismului judiciar, ceea ce înseamnă ca, nici măcar in situaţia începerii judecăţii după parcurgerea procedurii de camera preliminară, soluţia nu este identica cu învinuirea si nu presupune cu necesitate angajarea răspunderii penale, orice soluţie fiind posibila, corespunzător concluziilor impuse de cercetarea judecătoreasca, respectiv valorificării procesuale legale a acestora.

Pe de alta parte, s-a urmărit prin legiferarea acestei proceduri sa se răspundă exigentelor de legalitate, celeritate si echitate a procedurii penale, prin rezolvarea in regim de camera preliminară a chestiunilor ce tin de legalitatea trimiterii in judecata si de legalitatea probatoriului care, in7conditiile procedurii vechi, puteau amâna pentru o perioada îndelungata începerea cercetării judecătoreşti si in anumite condiţii, însăşi durata de soluţionare a procesului penal, prin restituirea cauzei la procuror in diferite etape ale judecaţii cauzei.

In cursul urmăririi penale, organul de urmărire penala strânge si administrează probe atât in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau inculpatului, din oficiu sau la cerere.

Pe de alta parte, nulitatea menţionata trebuie constatată si prin raportare la nulitatea decurgând din nerespectarea altui principiu fundamental al procesului penal, cu referire la art. 2 din Codul de Procedura Penala, potrivit căruia „procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege".

Respectarea legalităţii in procesul penal prezintă importanta cu atât mai mult cu cat in acest context normativ, cu referire la un principiu fundamental al procesului penal, sub acest punct ne vom referi la faptul ca probaţiunea, ca atribuţie a organului de urmărire penala, este un corolar al principiului in dubio pro reo.

Regula instituita de acest principiu nu poate fi înţeleasă deplin decât prin raportarea acesteia la standardul de apreciere a probelor.

Sistemului roman de drept procesual penal ii este propriu standardul probei dincolo de orice dubiu rezonabil, astfel cum rezulta din art.103 alin. (2) teza a ll-a a Codului de procedura penala.

Or, mijloacele de proba la care face trimitere organul de urmărire penala prin rechizitoriu, cu referire la subsemnatul si de altfel nici din conţinutul rechizitoriului, nu reies aspecte de natura a conduce la concluzia existentei unei fapte de natura penala.

De altfel, nici situaţia de fapt nu este dovedita (cea indicata de către organele de cercetare penala), prin rechizitoriu procurorul de caz încercând sa descrie o serie de pretinse activităţi efectuate de către subsemnatul, activităţi ce ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii pentru care am fost trimis in judecata.

Rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii.

Astfel, Rechizitoriul trebuia să cuprindă, potrivit disp. art. 328 rap. la art. 286 pct. 2 lit. c) si d) Cod Procedură Penală, datele privitoare la faptele reţinute în sarcina subsemnatului, încadrarea juridică a acesteia, motivarea măsurii trimiterii în judecată dar si probele pe care această motivare se sprijină.

Sub acest aspect, rechizitoriul cuprinde neregularităţi care fac imposibilă stabilirea limitelor judecăţii sub aspectul demonstrării vinovăţiei în raport de acuzaţiile ce mi se aduc.

Nu sunt descrise faptele reţinute prin actul de sesizare astfel încât sa poată fi verificate/cenzurate de Instanţa de judecata si formulate apărări de către subsemnatul si nu se indica si nu se analizează mijloacele de proba.

Rechizitoriul, ca act de sesizare al Instanţei cu săvârşirea unor pretinse infracţiuni, trebuie sa cuprindă in detaliu:

-descrierea faptelor (in speţa, modalitatea concreta prin care ar fi asigurat participarea societăţii pe care o administram, la solicitarea socrului meu, la procedura simulata - din punctul de vedere al procurorului, pentru selectarea unui operator economic care sa ofere consultanta tehnica. Cum i-a solicitat si cum i-a impus/determinat socrul său să participe la procedură, de unde reiese caracterul simulat al procedurii;

- modalitatea prin care ar fi încercat sa dea o valoare mai mare contractului de asistenta tehnica, modalitatea prin care s-a prestat o consultanta fara a exista prestaţii reale (De unde reiese caracterul nereal al prestaţiilor, care sunt mijloacele de proba care l-au condus pe procuror la aceasta concluzie?)

-descrierea, analizarea si indicarea mijloacelor de proba din care ar reieşi faptul ca factura emisa "nu reflecta realitatea/inexacta"

-indicarea mijloacelor de proba si analizarea acestora, astfel încât sa reiasă din punctul de vedere al procurorului modalitatea de săvârşire a infracţiunilor (nu este suficient si legal sa se susţină ca "s-a asigurat participarea societăţii" din ce mijloace de proba reiese caracterul nereal al activităţii de consultanta?, de unde reiese fictivitatea activităţilor de consultanta?, etc).

Simpla convingere a procurorului de pretinsa săvârşire a unor fapte de natura penala, fără ca acestea sa fie descrise in detaliu si argumentate prin indicarea si analizarea mijloacelor de proba astfel încât sa reiasă aspecte de natura penala, nu este apta si nu poate conduce la trimiterea in judecata.

Astfel, punctual in rechizitoriu, acuzaţiile fata de acest inculpat si o descriere (inexacta, lacunara, fără a se indica si analiza mijloacele de proba) a situaţiei de fapt se regăsesc la pag. 194-196.

Se indica faptul că:

-ar fi asigurat la solicitarea socrului său B.V., participarea societăţii pe care o administrează K.A. in cadrul unei proceduri simulate organizata de S.F. SA in vederea selectării unui operator economic ce urma sa-i ofere servicii de asistenta tehnica, înscriind societatea la aceasta procedura prin semnarea ofertei nr. 12/23.01.2011, oferta fiind inexacta câtă vreme aceasta nu ar fi fost întocmita independent de oferta celuilalt operator economic înscris in procedura, cele doua oferte fiind întocmite în aşa fel încât oferta KA sa fie declarata câştigătoare

-ar fi emis factura fiscala KAD 1868/07.10.2011 in numele KA SRL către S.F. SA, document ce nu ar reflecta realitatea/inexact care a fost depus la autoritatea de management in vederea obţinerii unor fonduri nerambursabile

-ar fi contribuit la încercarea de a se da aparenta unei valori mai mari decât cea reala contractului de asistenta tehnica nr. 77/17.02.2011 prin efectuarea plaţii unei sume de bani de către S.F. SA catre KA SRL, care nu ar fi fost dublata de contraprestatii reale, suma de bani care ulterior ar fi fost returnata dispunătorilor plaţii

Or, in rechizitoriu nu se face o descriere a situaţiei de fapt care sa conducă la existenta aspectelor indicate de către organele de cercetare penala.

Simpla indicare a unei presupuse desfăşurări a faptelor nu echivalează cu descrierea situaţiei de fapt demonstrata prin probe si apta a conduce la trimiterea in judecata.

Nu este descris si indicat caracterul „nelegal", „simulat" si „inexact" (pag. 195 alin. 1 Rechizitoriu) al ofertei, ce anume înseamna inexact in conţinutul acesteia, care elemente conduc organul de cercetare penala la concluzia existentei unei fapte de natura penala, care este dispoziţia legala incalcata.

Nu este descris si detaliat faptul ca aceasta oferta ar fi fost făcuta dependent de oferta celuilalt operator înscris in procedura, cum anume a fost făcuta astfel incat sa fi fost dependenta de cealaltă oferta.

Nu este descris si detaliat modul in care a fost întocmită „aşa încât" oferta societăţii sa fie declarata câştigătoare. Care sunt elementele care au condus organul de cercetare penala la concluzia ca oferta a fost întocmită astfel încât sa fie favorabila fata de cealaltă oferta?

In susţinerea acestei acuzaţii este indicata şi se incearca „descrierea" unei singure modalităţi, respectiv efectuarea plaţii unei sume de bani.

Or, trecând peste faptul ca efectuarea unei plaţi nu poate avea elemente de neveridicitate in condiţiile existentei unor contracte de prestări servicii si a unor prestaţii reale si efective, organul de cercetare penala indica însă nu descrie celelalte modalităţi prin care a încercat sa dea o aparenta de veridicitate contractului de consultanta încheiat intre S.F. SA si S.C. SRL, altele decât cele de efectuare a plaţii unei sume de bani (ar fi încercat sa dau aparenta de veridicitate prin mai multe modalităţi inclusiv prin efectuarea plaţii unei sume de bani.

Nu se indica si nu se descrie modalitatea in care a contribuit la încercarea de a se da aparenta unei valori mai mari contractului de asistenta tehnica nr. 77/17.02.2011 prin efectuarea plaţii unei sume de bani de către S.F. SA către KA SRL suma de bani care ulterior ar fi fost restituita, prin mijlocirea mea. Cum a contribuit la restituire, de unde reiese faptul ca exista o „restituire", care este dispoziţia legala încălcata, care sunt mijloacele de proba din care reies aceste aspecte?

In concluzie, nu exista o situaţie de fapt indicata in Rechizitoriu raportat la el, nu exista o descriere a faptelor săvârşite argumentata si demonstrata şi consideră că în acest context, se află in prezenta unor acuzaţii nesusţinute de probe.

In cazul in care mijloacele de proba administrate nu susţin învinuirea, este evident ca trimiterea in judecata este nelegala, în procedura de camera preliminară soluţia legala priveşte constatarea nelegalităţii trimiterii in judecata si obliga, in condiţiile respectării dreptului la un proces echitabil, pronunţarea soluţiei prevăzute de lege de restituire a cauzei la procuror.

In cazul in care noi probe, administrate de organul de urmărire penala, vor susţine acuzaţia si vor infirma apărarea, procurorul va dispune in sensul sesizării legale a instanţei de judecata.

Invederează în acest sens, ca rezulta neechivoc in cauza încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 280-282 din Codul de procedura penala, in acelaşi sens interpretativ venind in sprijin si caracterul normei, cu referire la reglementarea imperativa, astfel cum rezulta din redactarea textelor legale menţionate.

Or, potrivit art. 280 din Codul de procedura penala „(1)încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrage nulitatea actului in condiţiile prevăzute expres de prezentul cod".

Prin urmare, încălcarea acestei reguli generale, cu caracter de principiu fundamental al procesului penal, atrage nulitatea actelor astfel îndeplinite.

Consideră că vătămarea s-a produs si pentru înlăturarea efectelor nulităţii, se impune anularea actelor supuse acestei sancţiuni, cu referire la întreaga urmărire penala.

Nu exista posibilitatea înlăturării/remedierii actului viciat, cu referire la rechizitoriu, întrucât urmărirea penala nu poate fi completata in procedura de camera preliminară.

Astfel, apărătorul ales a formulat cerere de încunoştiinţare in ceea ce priveşte efectuarea actelor de urmărire penala in vederea participării si de fiecare data

înştiinţarea era făcuta pur formal, in scopul îngreunării participării (înştiinţarea se făcea in ziua anterioara după-amiaza, in condiţiile in care avocatul ales avea si alte numeroase dosare de instanţa, totodată fiind dificila asigurarea substituirii de dupa-amiaza pana a doua zi dimineaţa). Înştiinţarea se făcea in sensul: in ziua x urmează a se efectua acte de la ora 08,00 (neindicându-se cate activităţi, intre ce ore, ora de sfârşit, etc) sau in ziua x se vor efectua acte in dosar (pentru ca la prezentarea la ora indicata sa se constate ca urmează a fi efectuate si alte acte in orele următoare).

Arată că i-a fost luata declaraţie in calitate de martor, ulterior schimbându-i-se calitatea in cea de suspect si inculpat, deşi norma procedural penala interzice aceasta modalitate in care a procedat procurorul.

De asemeni, au fost audiaţi in calitate de martor soţia sa E.R., socrul său B.V., soacra sa LSC, norma procedural penala interzicând acest lucru (chiar daca in mod formal, audierile au avut loc la un moment in care avea tot calitate de martor însă in realitate procurorul de caz nu i-a schimbat calitatea tocmai pentru a audia persoanele indicate).

Ulterior aducerii la cunoştinţa a calităţii de inculpat, in aproximativ o luna si jumătate - doua luni de zile am fost trimis in judecata, in condiţiile in care dosarul are un număr foarte mare de volume, fiind imposibila practic studierea si formularea apărării. Este nerezonabil si evident faptul ca o apărare efectiva nu poate fi făcuta in doua luni de zile intr-un dosar instrumentat 4 ani de către organele de cercetare penala.

Concret, în prezenta cauză, având in vedere contradicţiile dintre declaraţiile unora dintre martori, trebuia cel puţin ca organele de urmărire penala sa procedeze la confruntări, in scopul de a se lămuri situaţia de fapt.

De asemenea, ar fi trebuit ca prin intermediul unei expertize contabile sa se stabilească valoarea fiecărei activităţi pretins nelegale, răspunderea atât penala cat si civila operand raportat la eventuala săvârşire a unei fapte incriminate de legea penala.

Mai mult decât atât, unii martori precum si inculpata susţinE ca o parte din înscrisurile ce apar ca semnate de ei, in realitate semnăturile nu le aparţin.

Or, in aceasta situaţie, organul de cercetare penala trebuia sa clarifice toate aceste aspecte, trebuia sa stabilească daca aceste semnături au fost făcute de persoanele al căror nume este indicat in cuprinsul înscrisurilor si daca nu aparţin acestora, trebuia stabilit cine le-a efectuat.

A da valoare probatorie susţinerilor unor persoane mai mult sau mai puţin interesate in cauza fără a face verificări, in sensul ca "nu-mi aparţine semnătura", "nu-mi amintesc sa fi semnat", "nu-mi amintesc sa fi întocmit", "nu¬mi amintesc ce-am semnat", "am semnat fără să citesc", echivalează cu o încalcare a dreptului la apărare al subsemnatului prin reţinerea unei alte situaţii de fapt decât cea reala si pe cale de consecinţa a unei alte situaţii de drept.

In concluzie, solicită să se constate că rezulta din motivele expuse, nelegalitatea rechizitoriului cu consecinţa pronunţării unei soluţii de restituire a cauzei la Parchet si in consecinţa, sa dispuneţi legal in sensul restituirii cauzei.

La data de 31 ianuarie 2018, inculpatul B.V. a formulat cereri şi excepţii invocând următoarele:

Pe de alta parte, s-a urmărit prin legiferarea acestei proceduri sa se răspundă exigentelor de legalitate, celeritate si echitate a procedurii penale, prin rezolvarea in regim de camera preliminară a chestiunilor ce ţin de legalitatea trimiterii in judecata si de legalitatea probatoriului care, in7conditiile procedurii vechi, puteau amâna pentru o perioada îndelungata începerea cercetării judecătoreşti si in anumite condiţii, însăşi durata de soluţionare a procesului penal, prin restituirea cauzei la procuror in diferite etape ale judecaţii cauzei.

Sub aspectul ce interesează în prezenta cauza, sunt relevante dispoziţiile prin care au fost reglementate soluţiile ce pot fi pronunţate de judecătorul de camera preliminară, cu referire la faptul ca prin acestea s-a realizat o deplina concordanta cu reglementările din materia sancţiunilor procesuale, cu referire speciala la nulităţi si excluderea probelor.

In cursul urmăririi penale, organul de urmărire penala strânge si administrează probe atât in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau inculpatului, din oficiu sau la cerere.

Regula instituita de acest principiu nu poate fi înţeleasă deplin decât prin raportarea acesteia la standardul de apreciere a probelor.

Sistemului roman de drept procesual penal ii este propriu standardul probei dincolo de orice dubiu rezonabil, astfel cum rezulta din art.103 alin. (2) teza a ll-a a Codului de procedura penala.

Se menţionează că rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii.

Astfel, Rechizitoriul trebuia să cuprindă, potrivit disp. art. 328 rap. la art. 286 pct. 2 lit. c) si d) Cod Procedură Penală, datele privitoare la faptele reţinute în sarcina subsemnatului, încadrarea juridică a acesteia, motivarea măsurii trimiterii în judecată dar si probele pe care această motivare se sprijină.

Sub acest aspect, rechizitoriul cuprinde neregularităţi care fac imposibilă stabilirea limitelor judecăţii sub aspectul demonstrării vinovăţiei în raport de acuzaţiile ce mi se aduc.

Rechizitoriul, ca act de sesizare al Instanţei cu săvârşirea unor pretinse infracţiuni, trebuie sa cuprindă in detaliu:

-descrierea faptelor (in speţa, modalitatea concreta prin care ar fi asigurat participarea societăţii pe care le-ar fi controlat , la procedurile simulate - din punctul de vedere al procurorului, modalitatea prin care ar fi încercat să dea o valoare mai mare contractului de asistenţă tehnică, modalitatea prin care s-a prestat o consultanţă fără a exista prestaţii reale);

- indicarea mijloacelor de probă şi analizarea acestora, astfel încât să reiasă din punctul de vedere al procurorului modalitatea de săvârşire a infracţiunilor (nu este suficient şi legal să se susţină că „s-a asigurat participarea unor societăţi pe care le controla în fapt”.

Astfel, punctual in rechizitoriu, acuzaţiile fata de acest inculpat şi o descriere (inexacta, lacunara, fără a se indica si analiza mijloacele de proba) a situaţiei de fapt se regăsesc la pag. 6-7 si 178-182.

Se indica faptul că:

-ar fi încercat sa dea o aparenta de veridicitate contractului de consultanţă nr. 31/05.11.2010 prin efectuarea unei plaţi care nu ar fi fost dublate de contraprestaţii reale din partea S.C. SRL si care ulterior ar fi fost returnata dispunătorilor plaţii si as fi angrenat societatea pe care as fi controlat-o, in procedura de selecţie de oferte organizata de inculpata S.F. SA, prin realizarea prin intermediul firmei C.S. SRL a planului de afaceri, a cererii de finanţare, a obţinerii avizelor si autorizaţiilor necesare, a întocmirii cererilor de rambursare si a dosarelor de rambursare, beneficiind de avantaje materiale in contractul de consultanta nr. 31/05.11.2010 încheiat intre S.F. SA si S.C. SRL (pag. 6-7 Rechizitoriu).

-ar fi asigurat participarea societăţii O.F. pe care o controla in fapt prin intermediul unui interpus, in cadrul unei proceduri presupusă a fi fost simulată, organizata de S.F. SA in vederea selectării unui operator economic ce urma sa-i ofere consultanta, emiţând opinia că ar fi dispus înscrierea O.F.in aceasta procedura prin oferta nr. 73/15.10.2010, aceasta oferta fiind considerată de organul de cercetare penală inexacta întrucât nu ar fi fost întocmită independent de oferta celuilalt operator economic înscris în procedura, şi fiind întocmită astfel încât sa nu fie declarată câştigătoare ;

-prin intermediul unei alte societăţi C.S.SRL pe care ar fi controlat-o în fapt, a executat o parte dintre activităţile care au format obiectul contractului de consultanţă nr. 31/05.11.2010, deşi aceasta societate nu contractase in mod formal o asemenea obligaţie (pag. 178-182 Rechizitoriu)

-ar fi încercat sa dea o aparenţă de veridicitate contractului de consultanţă nr. 31/05.11.2010 prin efectuarea unei plaţi care nu ar fi fost dublate de contraprestaţii reale din partea S.C. SRL si care ulterior ar fi fost returnata dispunătorilor plaţii;

-ar fi asigurat participarea societăţii B.T., pe care o controla in fapt, în cadrul unei proceduri, catalogată de către procuror ca fiind simulată, organizată de,S.F. SA in vederea selectării unui operator economic ce trebuia sa-i ofere asistenta tehnica dispunând înscrierea acestei societăţi prin emiterea ofertei nr. 7/24.01.2011, aceasta ofertă fiind considerată de către procuror ca fiind inexacta întrucât nu ar fi fost întocmită independent de oferta celuilalt operator economic înscris in procedura, ci ar fi fost întocmită astfel încât sa nu fie declarata câştigătoare, (pag. 178-182 Rechizitoriu)

- as fi contribuit la încercarea de a se da aparenta unei valori mai mari contractului de asistenta tehnica nr. 77/17.02.2011 prin efectuarea plaţii unei sume de bani de către S.F. SA către KA SRL suma de bani care ulterior ar fi fost restituita prin mijlocirea mea (pag. 178-182 Rechizitoriu)

Or, in rechizitoriu nu se face o descriere a situaţiei de fapt care sa conducă la existenta aspectelor indicate de către organele de cercetare penala.

Simpla indicare a unei presupuse desfăşurări a faptelor nu echivalează cu descrierea situaţiei de fapt demonstrata prin probe si apta a conduce la trimiterea in judecata.

Astfel, nu se indică si nu se descrie modalitatea in care subsemnatul „am asigurat participarea unei societăţi pe care o controla in fapt cu ajutorul unui interpus" (pag. 178 alin. 2 Rechizitoriu), in vederea încheierii unui contract având ca obiect consultanta.

Nu este descris si indicat caracterul „nelegal", „simulat" si „inexact al ofertei, ce anume înseamnă inexact in conţinutul acesteia, care elemente conduc organul de cercetare penala la concluzia existentei unei fapte de natura penala, care este dispoziţia legala încălcată.

Nu este descris si detaliat modul in care a fost întocmită „aşa încât" (pag. 178 alin. 2 Rechizitoriu) oferta celeilalte societăţi sa fie declarata câştigătoare. Care sunt elementele care au condus organul de cercetare penala la concluzia ca oferta a fost întocmită astfel încât sa fie defavorabila fata de cealaltă oferta?

Nu este descrisa si detaliata modalitatea in care am contribuit la încercarea de a se da o aparenta de veridicitate contractului de consultanta inclusiv prin efectuarea plaţii unei sume de bani care nu a fost justificata prin contraprestaţii reale.

In susţinerea acestei acuzaţii este indicată si se încearcă „descrierea" unei singure modalităţi, respectiv efectuarea plaţii unei sume de bani.

Or, trecând peste faptul ca efectuarea unei plaţi nu poate avea elemente de neveridicitate in condiţiile existentei unor contracte de prestări servicii si a unor prestaţii reale si efective, organul de cercetare penala indica însă nu descrie celelalte modalităţi prin care am încercat sa dau o aparenta de veridicitate contractului de consultanta încheiat intre S.F. SA si S.C. SRL, altele decât cele de efectuare a plaţii unei sume de bani (as fi incercat sa dau aparenta de veridicitate prin mai multe modalităţi inclusiv prin efectuarea plaţii unei sume de bani.

Nu se indică si nu se descrie modalitatea în care a contribuit la încercarea de a se da aparenta unei valori mai mari contractului de asistenta tehnica nr. 77/17.02.2011 prin efectuarea plaţii unei sume de bani de către S.F. SA către KA SRL suma de bani care ulterior ar fi fost restituita prin mijlocirea mea (pag. 178-182 Rechizitoriu). Cum am contribuit, cum am determinat efectuarea plaţii, cum am contribuit la restituire, de unde reiese faptul ca exista o „restituire", care este dispoziţia legală încălcată, care sunt mijloacele de proba din care reies aceste aspecte?

In concluzie, nu exista o situaţie de fapt indicata in Rechizitoriu raportat la el, nu exista o descriere a faptelor săvârşite argumentata si demonstrata şi consideră în acest context, că sunt acuzaţii nesusţinute de probe.

In cazul in care mijloacele de proba administrate nu susţin învinuirea, este evident ca trimiterea in judecata este nelegala, in procedura de camera preliminară soluţia legala priveşte constatarea nelegalităţii trimiterii in judecată şi obligă, in condiţiile respectării dreptului la un proces echitabil, pronunţarea soluţiei prevăzute de lege de restituire a cauzei la procuror.

In cazul in care noi probe, administrate de organul de urmărire penala, vor susţine acuzaţia si vor infirma apărarea, procurorul va dispune in sensul sesizării legale a instanţei de judecata.

In cazul in care nu exista alte mijloace de proba care, în condiţiile satisfacerii regulii completitudinii urmăririi penale, sa evidenţieze neechivoc săvârşirea unei infracţiuni, procurorul va face aplicaţia art.17 alin.( 1 ) raportat la art. 16 pct.c), cu referire la art.4 alin.(2) din Codul de Procedura Penala.

Învederează în acest sens, ca rezulta neechivoc in cauza încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 280-282 din Codul de procedura penala, in acelaşi sens interpretativ venind in sprijin si caracterul normei, cu referire la reglementarea imperativa, astfel cum rezulta din redactarea textelor legale menţionate.

Or, potrivit art. 280 din Codul de procedura penala „(l) încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrage nulitatea actului in condiţiile prevăzute expres de prezentul cod".

Prin urmare, încălcarea acestei reguli generale, cu caracter de principiu fundamental al procesului penal, atrage nulitatea actelor astfel îndeplinite.

Arată că vătămarea s-a produs si pentru înlăturarea efectelor nulităţii, se impune anularea actelor supuse acestei sancţiuni, cu referire la întreaga urmărire penala.

Nu exista posibilitatea înlăturării/remedierii actului viciat, cu referire la rechizitoriu, întrucât urmărirea penala nu poate fi completata in procedura de camera preliminară.

Aşadar, cum pentru ca un act procedural sa fie lovit de nulitate se cer întrunite cumulativ condiţiile referitoare la îndeplinirea actului cu nerespectarea dispoziţiilor legale, producerea unei vătămări prin aceasta încălcare, vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin anularea actului nelegal si aceste condiţii sunt neechivoc îndeplinite în cauza, solicitam admiterea excepţiei si pronunţarea unei soluţii legale si temeinice de restituire a cauzei la procuror.

Astfel, apărătorul ales a formulat cerere de încunoştiinţare in ceea ce priveşte efectuarea actelor de urmărire penala in vederea participării si de fiecare data înştiinţarea era făcuta pur formal, in scopul îngreunării participării (înstiinţarea se făcea in ziua anterioara după-amiaza, in condiţiile in care avocatul ales avea si alte numeroase dosare de instanţa, totodată fiind dificila asigurarea substituirii de după-amiaza pana a doua zi dimineaţa).

Înştiinţarea se făcea în sensul: în ziua x urmează a se efectua acte de la ora 08,00 (neindicându-se cate activităţi, intre ce ore, ora de sfârşit, etc) sau in ziua x se vor efectua acte in dosar (pentru ca la prezentarea la ora indicata sa se constate ca urmează a fi efectuate si alte acte in orele următoare).

Mai mult decât atât, audierea inculpatei N.M. in calitate de inculpat s-a efectuat neprocedural, fără aducerea la cunoştinţa a acestei activităţi.

A fost adusa la cunoştinţa doar audierea in calitate de suspect, activitate la care avocatul ales a participat, însă audierea in calitate de inculpat efectuată a doua sau a treia zi nu a fost adusa la cunoştinţa.

Arată că i-a fost luata declaraţie in calitate de martor, ulterior schimbându-i-se calitatea in cea de suspect şi inculpat, deşi norma procedural penala interzice aceasta modalitate in care a procedat procurorul.

De asemeni, au fost audiaţi in calitate de martori soţia sa L.S.C., fiica sa E.R., ginerele său E.V., sora sa T.V., cumnatul său T.A., norma procedural penala interzicând acest lucru (chiar daca in mod formal, audierile au avut loc la un moment in care subsemnatul aveam tot calitate de martor însă în realitate procurorul de caz nu i-a schimbat calitatea tocmai pentru a audia persoanele indicate).

Ulterior aducerii la cunoştinţa a calităţii de inculpat, in aproximativ o luna si jumătate - doua luni de zile a fost trimis in judecată, in condiţiile in care dosarul are un număr foarte mare de volume, fiind imposibila practic studierea si formularea apărării. Este nerezonabil si evident faptul ca o apărare efectiva nu poate fi făcuta in doua luni de zile intr-un dosar instrumentat 4 ani de către organele de cercetare penala.

De asemenea, ar fi trebuit ca prin intermediul unei expertize contabile sa se stabilească valoarea fiecărei activităţi pretins nelegale, răspunderea atât penală cat si civila operand raportat la eventuala săvârşire a unei fapte incriminate de legea penala.

Mai mult decât atât, unii martori precum si inculpata N. susţin ca o parte din înscrisurile ce apar ca semnate de ei, in realitate semnăturile nu le aparţin.

A da valoare probatorie susţinerilor unor persoane mai mult sau mai puţin interesate in cauza fără a face verificări, in sensul ca "nu-mi aparţine semnătura", "nu-mi amintesc sa fi semnat", "nu-mi amintesc sa fi întocmit", "nu¬mi amintesc ce-am semnat", "am semnat fără sa citesc", echivalează cu o încălcare a dreptului la apărare al subsemnatului prin reţinerea unei alte situaţii de fapt decât cea reala si pe cale de consecinţa a unei alte situaţii de drept.

In concluzie, solicită să se constate ca rezulta din motivele expuse, nelegalitatea rechizitoriului cu consecinţa pronunţării unei soluţii de restituire a cauzei la Parchet si in consecinţa, sa se dispună restituirea cauzei la parchet. .

Parchetul de pe lângă ÎCCJ – DNA a răspuns cererilor şi excepţiilor invocate de inculpaţii E.V.C. şi B.V., astfel:

Prin Rechizitoriul Direcţiei Naţionale Anticorupţie prin care au fost trimişi în judecată inculpaţii mai sus menţionaţi, înregistrat la Tribunalul C. -Secţia Penală. In cadrul procedurii de cameră preliminară, inculpaţii E.V.C. si B.V. au invocat cereri si excepţii, în condiţiile art. 344 C.p.p..

Astfel, inculpatul E.V.C., în esenţă, a invocat următoarele:

-excepţia nulităţii ce ar decurge din nerespectarea regulilor referitoare la probaţiune; sub acest aspect, s-a spus că mijloacele de probă la care organul de urmărire penală a făcut trimitere în rechizitoriu nu ar fi permis să se reţină că inculpatul a comis o faptă de natură penală;

-excepţia neregularităţii actului de sesizare; s-a spus că în actul de sesizare nu ar fi fost descrise faptele reţinute în sarcina inculpatului, respectiv că nu ar fi fost indicate şi analizate mijloacele de probă;

-încălcarea dreptului inculpatului la apărare; sub acest aspect, s-a spus că deşi apărătorul ales al inculpatului a cerut ca să fie încunoştinţat despre efectuarea actelor de urmărire penală, înştiinţarea acestuia s-ar fi făcut exclusiv în scopul îngreunării participării acestuia; de asemenea, s-a spus că, în mod nelegal, procurorul l-ar fi audiat iniţial pe inculpat (înainte de dobândirea acestei calităţi) ca martor; de asemenea, în mod ilegal, ar fi fost audiaţi ca martori soţia inculpatului, socrii săi; tot în acest context, inculpatul a pretins că nu ar fi beneficiat de timpul fizic necesar pentru a-şi pregăti apărarea;

-s-a mai arătat că, în condiţiile existenţei unor contradicţii între declaraţiile unor martori, organele de urmărire penală ar fi trebuit să dispună efectuarea unor confruntări; totodată, ar fi trebuit să dispună o expertiză contabilă, respectiv să administreze şi alte mijloace de probă;

Cu privire la cererile/excepţiile invocate de inculpatul E.V.C., consideră că:

Referitor la critica potrivit căreia mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale nu ar îndreptăţi trimiterea în judecată a inculpatului, reţinem că aceasta nu poate fi analizată în cadrul procedurii de cameră preliminară, al cărei obiect a fost particularizat expres de către legiuitor (art. 342 C.p.p.). Or, această critică a inculpatului vizează fondul acuzaţiei.

Nu este întemeiată susţinerea inculpatului potrivit căreia actul de sesizare nu ar conţine o descriere amănunţită şi neechivocă a acuzaţiei aduse acestuia. Atât în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, cât şi în actul de sesizare faptele materiale sunt descrise cu acurateţe şi de aşa natură încât din expunerea lor să rezulte că acestea se circumscriu normei de incriminare.

În dezacord cu susţinerile inculpatului, în rechizitoriu a fost menţionat ce se înţelege sau de unde decurge caracterul „inexact" al ofertei pe care inculpatul a emis-o în numele KA SRL către S.F. SA („nu a fost întocmită independent de oferta celuilalt operator economic înscris în procedură (B.T. SA); cele două oferte au fost întocmite în aşa fel încât oferta firmei KA SRL să fie declarată câştigătoare"). Totodată, în rechizitoriu a fost descrisă amănunţit maniera în care inculpatul a contribuit la încercarea de a se da aparenţa unei valori mai mari contractului de asistentă tehnică nr. 77/17.02.2011;

Nici pretinsa încălcare a dreptului la apărare al inculpatului nu poate fi acceptată. Astfel, ca urmare a cererii apărătorului ales al inculpatului, acesta a fost încunoştinţat despre efectuarea actelor de urmărire penală, apărătorul ales prezentându-se la majoritatea acestor acte de urmărire efectuate după data înregistrării cererii sale de participare. Pe de altă parte, împrejurarea că inculpatul a fost iniţial audiat în cauză ca martor nu constituie prin ea însăşi o încălcare a normelor procesual penale, după cum nu reprezintă o nesocotire a normelor de procedură penală nici audierea ca martor a soţiei inculpatului şi a socrilor săi. Astfel, socrul inculpatului (B.V.) a fost iniţial audiat ca martor, ulterior atribuindu-i-se calitatea de suspect, acest mod de a proceda nefiind prohibit de normele procesual penale. Soacra inculpatului şi soţia inculpatului au fost audiate ca martor înainte ca în cauză să se fi dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la persoane. Or, în acest context, nu erau incidente prevederile art. 117 C.p.p. De altfel, dispoziţia procesuală evocată nu se referă şi la afinii (cum sunt socrii) suspectului sau inculpatului.

În privinţa susţinerii inculpatului potrivit căreia nu ar fi avut timpul fizic necesar pentru a-şi pregăti apărarea, este de menţionat că, de la momentul când acestuia i-a fost adusă la cunoştinţă acuzaţia şi până la data emiterii actului de sesizare a instanţei, s-a scurs un interval de timp considerabil (circa 2 luni) în care acesta nu a formulat cereri sau excepţii, cu toate că a participat la efectuarea actelor de urmărire penală şi a putut să studieze materialul de urmărire penală.

Sub un alt aspect, împrejurarea că organele de urmărire penală au ales să administreze anumite probe, în detrimentul altora, nu poate fi cenzurată în procedura de cameră preliminară. Ceea ce se poate cenzura este legalitatea administrării unei probe pe care organul de urmărire penală a considerat-o relevantă în raport cu obiectul probaţiunii.

Inculpatul B.V., în esenţă, a invocat următoarele:

-încălcarea dreptului inculpatului la apărare; sub acest aspect, s-a spus că deşi apărătorul ales al inculpatului a cerut ca să fie încunoştinţat despre efectuarea actelor de urmărire penală, înştiinţarea acestuia s-ar fi făcut exclusiv în scopul îngreunării participării apărătorului ales; de asemenea, s-a spus că, în mod nelegal, procurorul l-ar fi audiat iniţial pe inculpat (înainte de dobândirea acestei calităţi) ca martor; de asemenea, în mod ilegal, ar fi fost audiaţi ca martori soţia inculpatului, fiica şi ginerele său, sora şi cumnatul său; tot în acest context, inculpatul a pretins că nu ar fi beneficiat de timpul fizic necesar pentru a-şi pregăti apărarea;

Cu privire la cererile/excepţiile invocate de inculpatul B.V., învederează următoarele:

Nici pretinsa încălcare a dreptului la apărare al inculpatului nu poate fi susţinută. Astfel, ca urmare a cererii apărătorului ales al inculpatului, acesta a fost încunoştinţat despre efectuarea actelor de urmărire penală, apărătorul ales prezentându-se la majoritatea acestor acte de urmărire efectuate după data înregistrării cererii sale de participare la acte. Pe de altă parte, împrejurarea că inculpatul a fost iniţial audiat în cauză ca martor nu constituie prin ea însăşi o încălcare a normelor procesual penale, după cum nu reprezintă o nesocotire a normelor de procedură penală nici audierea ca martor a soţiei inculpatului, a fiicei sale, a ginerelui său, a surorii sale şi a cumnatului său. Astfel, ginerele inculpatului (E.V.C.) a fost iniţial audiat ca martor, ulterior atribuindu-i-se calitatea de suspect, acest mod de a proceda nefiind prohibit de normele procesual penale. Fiica şi sora inculpatului au fost audiate ca martor înainte ca în cauză să se fi dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la persoane. Or, în acest context, nu erau incidente prevederile art. 117 C.p.p. Cumnatul inculpatului, deşi audiat după ce în cauză numitului B.V. i s-a atribuit calitatea de suspect, nu intră în categoria persoanelor cărora dispoziţiile art. 117 C.p.p. le conferă dreptul de a refuza să depună mărturie.

În ceea ce priveşte cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii R.D.R. şi N.M., Parchetul de pe lângă ICCJ – DNA, arată următoarele:

In cadrul procedurii de cameră preliminară, inculpatul R.D.R.şi inculpata N.M., la data de 19.01.2018, au formulat mai multe critici referitoare la actul de sesizare a instanţei, dar şi la legalitatea probelor şi a actelor de urmărire penală:

Astfel, inculpatul R.D.R., în esenţă, a invocat apărări ce ţin de fondul acuzaţiei, apărări care, în raport de prevederile art. 342 C.p.p., nu pot forma obiect al analizei în cadrul procedurii de cameră preliminară. De asemenea, a mai invocat că organele de urmărire penală au audiat-o pe inculpata N.M. în data de 08.11.2017, fără ca apărătorul său ales să fi fost înştiinţat cu privire la efectuarea acestui act de urmărire penală. în legătură cu această din urmă critică este de menţionat că distinct de audierea din data de 08.11.2017, inculpata N.M. a fost audiată şi în data de 06.11.2017, audiere în legătură cu care a fost încunoştinţat apărătorul ales al inculpatului. în ciuda acestei încunoştinţări, apărătorul ales al inculpatului nu s-a prezentat la această activitate procedurală. Apărătorul ales al inculpatul a fost încunoştinţat prin procesul-verbal din data de 03.11.2017 despre faptul că în data de 08.11.2017 se vor efectua acte de urmărire penală, începând cu ora 08:30. Apărătorul ales al inculpatului nu s-a prezentat în data de 08.11.2017 decât la audierea inculpatului pe care îl reprezenta, audiere desfăşurată între orele 08:49-08:50. De altfel, apărătorul ales al inculpatului a fost încunoştinţat să se prezinte la sediul organului de urmărire penală pentru a asista şi la alte activităţi de urmărire penală desfăşurate în datele de: 17.10.2017, 18.10.2017, 19.10.2017, 20.10.2017, 23.10.2017, 31.10.2017, 06.11.2017. în ciuda acestor încunoştinţări, apărătorul ales al inculpatului nu s-a prezentat pentru a lua parte la activităţile procedurale. Pe de altă parte, pretinsa neregularitate decurgând din lipsa încunoştinţării, chiar dacă s-ar admite că i-ar fi produs inculpatului o vătămare, aceasta poate fi înlăturată prin reaudierea inculpatei N.M., în condiţii de contradictorialitate, în faţa instanţei de judecată, după finalizarea procedurii de cameră preliminară.

Inculpata N.M. a invocat că organele de urmărire penală ar fi trebuit să dispună efectuarea unei expertize contabile, respectiv să audieze mai mulţi funcţionari din cadrul Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Pescuit.

Împrejurarea că organele de urmărire penală au ales să administreze anumite probe, în detrimentul altora, nu poate fi cenzurată în procedura de cameră preliminară. Ceea ce se poate cenzura este legalitatea administrării unei probe pe care organul de urmărire penală a considerat-o relevantă în raport cu obiectul probaţiunii.

Faţă de cele de mai sus, solicită să se observe că cererile/excepţiile au fost invocate formal de către inc. R.D.R. si N.

Cu privire la inculpatul M.M., Parchetul arată că:

Potrivit art. 342 C.p.p., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În raport de dispoziţiile procesual penale precizate, se observă că pretinsa insuficienţă a probelor în susţinerea acuzaţiilor aduse inculpatului (pet. 1) nu poate forma obiect al analizei din camera preliminară, această prerogativă aparţinând instanţei chemate să se pronunţe asupra fondului acuzaţiilor.

Referitor la susţinerile inculpatului în sensul că acuzaţiile aduse ar fi fost descrise lacunar şi inexact de către procuror în actul de sesizare a instanţei (pct. 2), se reţin următoarele:

Contrar alegaţiilor inculpatului, actul de sesizare a instanţei conţine o descriere detaliată a faptelor ce i se impută inculpatului M.M..

Contrar susţinerilor inculpatului, în rechizitoriu s-a arătat maniera („prin semnarea ofertei nr. 73/15.10.2010, înregistrată la S.F. SA, sub nr. 15") în care inculpatul „a asigurat participarea" societăţii O.F.SRL în procedura formală de selecţie de oferte organizată de S.F. SA.

De asemenea, în dezacord cu susţinerile inculpatului, în rechizitoriu a fost menţionat ce se înţelege sau de unde decurge caracterul „inexact" al ofertei pe care inculpatul a emis-o în numele O.F.SRL către S.F. SA („nu a fost întocmită independent de oferta celuilalt operator economic înscris în procedură (S.C. SRL); cele două oferte au fost întocmite aşa încât oferta firmei O.F.SRL să nu fie declarată câştigătoare, ci oferta firmei S.C. SRL.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului că urmărirea penală s-ar fi efectuat fără respectarea dreptului său la apărare, se arată că inculpatul a fost asistat de apărător ales şi atunci când i s-a adus la cunoştinţă calitatea de suspect cât şi cea de inculpat. La aceste două momente procesuale inculpatul s-a prelevat de dreptul la tăcere.

Raportat la faptul că procurorul nu ar fi lămurit contradicţiile existente între declaraţiile unor martori prin efectuarea unor confruntări, nu ar fi dispus p expertiză contabilă şi nu ar fi stabilit dacă anumite semnături de pe anumite înscrisuri au fost executate sau nu de către acele persoane, parchetul apreciază că organele de urmărire penală au ales să administreze anumite probe, în detrimentul altora, nu poate fi cenzurată în procedura de cameră preliminară. Ceea ce se poate cenzura este legalitatea administrării unei probe pe care organul de urmărire penală a considerat-o relevantă în raport cu obiectul probaţi unii.

Cu privire la cererile şi excepţiile formulate de inculpatul B.D., arată parchetul următoarele:

În ceea ce priveşte critica referitoare la legalitatea sesizării instanţei, arată că aceasta se referă la fondul acuzaţiilor aduse inculpatului B.D., critică care, prin urmare, nu poate forma obiect al analizei în cadrul procedurii de cameră preliminară, ci ulterior, după finalizarea acestei proceduri. Astfel, în esenţă s-a arătat că:

-mărfurile si bunurile care au format obiectul contractelor de vânzare -cumpărare au existat în realitatea materială;

-documentele prezentate A.M. P.O.P. ar fi reale;

-rapoartele de constatare întocmite de D.G.P. A.M. P.O.P. cu ocazia vizitelor pe teren nu ar fi fost luate în considerare de către organele de urmărire penală;

De asemenea, s-a mai învederat că rechizitoriul emis în data de 13.12.2017 ar fi fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul şef -secţie în data de 15.12.2017, susţinându-se că acesta din urmă nu ar fi avut timpul fizic necesar pentru a efectua o analiză atât a actului de sesizare, cât şi a mijloacelor de probă.

Nici această critică nu poate fi primită, întrucât complexitatea dosarului nu este una ridicată, aşa cum insinuează inculpatul, astfel încât să reclame un timp mai îndelungat pentru analiză.

Referitor la legalitatea actelor de urmărire penală, în sensul că ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale ar fi fost dată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 286 alin. 2 C.p.p. şi art. 309 alin. 1 C.p.p., această critică este neîntemeiată , câtă vreme în cuprinsul ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale sunt descrise pe larg atât faptele ce i se impută inculpatului, cât şi mijloacele de probă suport.

În ceea ce priveşte critica referitoare la legalitatea administrării probelor, cum că: nu ar exista un raport de expertiză sau un raport de constatare prin care să se fi stabilit un eventual prejudiciu; în mod nelegal ar exista latură civilă în cauză, câtă vreme aceasta se bazează exclusiv pe o simplă adresă emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; -organele de urmărire penală ar fi ignorat o cerere a inculpatului prin care acesta a solicitat dispunerea unei expertize; nu este întemeiată.

Astfel, expertiza sau constatarea tehnico-ştiinţifică se dispun în măsura în care organele de urmărire penală au nevoie de ajutor specializat atunci când chestiunea pe care o analizează nu poate fi lămurită doar prin cunoştinţe juridice. Că este aşa rezultă cu limpezime din dispoziţiile art. 172 alin. 1 C.p.p., art. 100 alin. 4 lit. b C.p.p. Pe de altă parte, este adevărat că, în speţă, inculpatul a solicitat administrarea probei cu expertiza; la fel de adevărat este, însă, că prin ordonanţa din data de 12.12.2017 procurorul de caz a respins cererea prin care se ceruse administrarea acestui mijloc de probă. Aşadar, apare ca nefondată o altă critică a inculpatului (că organele de urmărire penală ar fi ignorat cererea sa de administrare a expertizei).

În considerarea celor de mai sus, apare ca lipsită de suport legal şi susţinerea inculpatului potrivit căreia constituirea de parte civilă în cauză s-ar fi realizat cu nesocotirea dispoziţiilor legale. Sub acest aspect, este de menţionat că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-a constituit parte civilă în cauză printr-o adresă, însă legea nu impunea o altă formalitate de urmat. In al doilea rând, nicio dispoziţie legală nu impune ca o constituire de parte civilă să se efectueze doar dacă există raport de expertiză sau de constatare prin care să fie cuantificat un prejudiciu. Organele de urmărire penală sunt libere să calculeze ele un atare prejudiciu, putând recurge la cunoştinţele de specialitate ale unui expert/specialist atunci când apreciază că nu poate să întreprindă singure un atare demers.

Judecătorul de cameră preliminară, analizând cererile şi excepţiile invocate de cei şase inculpaţi, le constată nefondate:

Camera preliminară reprezintă o fază separată a procesului penal, distinctă de urmărirea penală şi de judecată. Funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată apare ca o instituţie sui generis, de sine-stătătoare. Judecătorul de cameră preliminară nu face acte de urmărire penală, dar nici nu judecă.

În cadrul procedurii camerei preliminare se efectuează un control de legalitate a posteriori atât a actului de trimitere în judecată, cât şi a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată şi cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obţinute prin încălcarea echitabilităţii procedurilor să fie eliminate.

În cadrul acestei etape se verifică, aşadar, legalitatea sesizării instanţei, competenţa acesteia, legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale.

În camera preliminară, competenţele judecătorului de cameră preliminară se limitează potrivit art.54 c.p.p. la verificarea legalităţii trimiterii în judecată dispuse de procuror, a administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală. În virtutea acestor prerogative, judecătorul de cameră preliminară cercetează, pe de o parte regularitatea rechizitoriului, mai precis conformitatea acestuia cu prevederile art.328 c.p.p., iar, pe de altă parte, valabilitatea probelor şi actelor procesuale specifice urmăririi penale, respectiv conformitatea acestora cu principiile şi normele de procedură care le tratează.

Atribuţiile judecătorului de cameră preliminară nu se întind asupra cercetării temeiniciei trimiterii în judecată şi a efectuării urmăririi penale, problemele legate de temeinicia urmăririi penale şi a sesizării instanţei urmând să fie dezbătute şi dezlegate de către instanţa de judecată pe parcursul fazei ulterioare – a judecăţii.

Analizând cererile şi excepţiile invocate de inculpatul B.D., prin apărător, le apreciază ca nefondate, având în vedere următoarele:

Din analiza rechizitoriului rezultă că sunt îndeplinite cerinţele art.328 c.p.p., respectiv este descrise pe larg infracţiunea, încadrarea juridică, probatoriul, perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, prejudiciul.

Prin urmare conţine datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului încadrarea, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, dispoziţia de trimitere în judecată.

În expunerea stării de fapt, fapta este descrisă în detaliu cu arătarea perioadei pretins infracţională în care s-a desfăşurat, astfel încât nu se poate reţine că se aduce atingere dreptului la apărare al inculpatului, atât timp cât modul concret de descriere a faptelor reţinute în sarcina acestuia este suficient pentru stabilirea limitelor şi obiectului judecăţii.

Prin urmare, se constată că modalitatea de descriere a faptelor prin rechizitoriu, criticată de apărare nu este de natură a conduce la aprecierea neregularităţii actului de sesizare, deoarece din lecturarea acestuia rezultă faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, acestea sunt susceptibile de a produce consecinţe juridice şi de a investi instanţa.

Actul de sesizare a instanţei întruneşte condiţiile de fond şi de formă, îndeplinind cerinţele legale referitoare la descrierea elementelor concrete de individualizare, timp, loc, spaţiu, persoane, în raport de care să se poată stabili contribuţia şi gradul de participare al inculpaţilor la comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, existând concordanţă între faptele descris şi încadrarea juridică a acestora, fiind astfel posibil a se stabili obiectul şi limitele judecăţii.

Totodată, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la profilul moral şi de personalitate al inculpaţilor, la actele de urmărire efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.

Inculpatul B.D., a invocat, în esenţă, că mărfurile şi bunurile care au format obiectul contractelor de vânzare-cumpărare au existat în materialitatea lor, că documentele prezentate AM POP, ar fi reale, că nu au fost luate în considerare rapoartele de constatare întocmite de DGPAMPOP, că rechizitoriul emis în data de 13.12.2017, ar fi fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul şef secţie la data de 15.12.2017 susţinându-se că acesta nu ar fi avut timpul fizic necesar pentru a efectua o analiză a actului de sesizare şi a mijloacelor de probă, că ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale ar fi fost dată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 286 alin.2 C.p.p. şi art. 309 alin.1 C.p.p., că nu există un raport de expertiză sau de constatare prin care să se fi stabilit un prejudiciu şi astfel în mod nelegal ar exista latură civilă în cauză, că organele de urmărire penală au ignorat cererea prin care s-a solicitat efectuarea unei expertize.

Inculpatul a mai invederat că rechizitoriul a fost întocmit la data de 13.12.2017, însă la data de 24.11.2017 a solicitat efectuarea unei expertize financiar contabile care prin Ordonanţa din 12.12.2017 i-a fost respinsă, imediat fiind întocmit rechizitoriul şi sesizată instanţa, însă apreciază că această expertiză ar fi trebuit admisă şi s-ar fi putut stabili astfel dacă există prejudiciu sau nu.

Împrejurarea că au fost respinse anumite probe de către procuror, prin ordonanţa, nu sunt aspecte de nelegalitate a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală, de natură a conduce la analiza că rechizitoriul este neregulamentar întocmit sau probele au fost administrate cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Toate criticile invocate de către inculpatul B.D., se referă, practic, la fondul cauzei şi nu pot forma obiect al analizei în cadrul procedurii de cameră preliminară.

În Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale sunt descrise atât faptele ce i se impută cât şi mijloacele de probă, astfel încât acest act nu este nelegal şi nu încalcă dispoziţiile art. 286 alin.2 C.p.p. şi art. 309 alin.1 C.p.p.

Faptul că nu există o constatare tehnico-ştiinţifică şi că i-a fost respinsă solicitarea de efectuare a unei expertize în cauză, nu se poate reţine din acest punct de vedere că urmărirea penală nu este completă, întrucât legiuitorul a lăsat la aprecierea procurorului dispunerea unei expertize într-o cauză.

Dispoziţiile art. 172 C.p.p. nu limitează la faza de urmărire penală obligaţia efectuării expertizei, permiţând organului judiciar să dispună realizarea ulterioară a acestuia.

În condiţiile în care art.30 c.p.p. reglementează noţiunea de organ judiciar, la litera e fiind expres nominalizate şi instanţele judecătoreşti, judecătorul de cameră preliminară consideră că efectuarea unei expertize în faza de judecată a dosarului acoperă vătămarea invocată de către inculpat.

Potrivit art. 5 C.p.p., organele judiciare au obligaţia de a asigura pe bază de probe aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.

Organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea credinţă a probelor propuse în favoarea inculpatului se sancţionează conform dispoziţiilor prezentului cod.

Potrivit art. 8 C.p.p., organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii într-un termen rezonabil.

Având în vedere dispoziţiile legale invocate mai sus, judecătorul de cameră preliminară constată că rechizitoriul întocmit întruneşte condiţiile cerute de art. 328 C.p.p.

Împrejurările relevate de inculpat, prin apărător, referitoare la temeinicia situaţiei de fapt reţinută în rechizitoriu, nu fac obiectul procedurii de cameră preliminară.

De asemenea, aprecierea probelor, instituţie de drept procesual penal prev. de art. 103 C.p.p., nu face obiectul procedurii în cameră preliminară, procedură în care se verifică legalitatea mijloacelor de probă administrate.

În ceea ce priveşte critica privitoare la constituirea de parte civilă în cauză a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta s-a constituit printr-o adresă însoţită de actele doveditoare, acte pe care le-a depus şi în faza de cameră preliminară şi nu există nicio dispoziţie legală care impune ca o constituire de parte civilă să se efectueze doar dacă există raport de expertiză sau de constatare.

Ca regulă, sancţiunea excluderii poate interveni ca urmare a încălcării principiului legalităţii şi loialităţii în materie de probaţiune, fie în momentul obţinerii probei, fie în cel al administrării probei. Dacă încălcarea a avut loc în momentul obţinerii probei, excluderea probelor nelegal administrate nu este o sancţiune procesuală autonomă, ci subsumată sancţiunii nulităţii, intervenind în măsura în care se constată nulitatea absolută sau relativă a actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe.

Dreptul de a contesta proba în acuzare şi de a obţine administrarea unei contraprobe nu este limitat la una din fazele procesului penal şi nici nu instituie o obligaţie procesuală a organelor de urmărire penală de a administra un mijloc de probă ca urmare a contestării acesteia, urmărirea penală şi judecată fiind guvernate de principiul liberei aprecieri a probelor, ceea ce nu constituie o încălcare a dreptului la apărare.

Totodată, modul de interpretare a probelor de către procuror, inculpatul solicitând a se constata nelegalitatea actului de sesizare şi din acest punct de vedere sunt chestiuni care ţin de fondul cauzei şi nu pot face obiectul procedurii camerei preliminare.

Analizând cererile şi excepţiile invocate de inculpatul R.D.R., prin apărător, le apreciază ca nefondate având în vedere următoarele:

Inculpatul critică faptul că în actul de sesizare al instanţei infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată nu este descrisă în mod legal, probele au fost interpretate în mod eronat, nu s-a administrat nicio probă care să stabilească fără echivoc latura subiectivă a cauzei, respectiv reaua credinţă a sa.

De asemenea, numita N.M. a fost audiată la data de 08.11.2017, însă nu a fost înştiinţat apărătorul său ales şi nu a putut participa astfel la audierea acestuia, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

Aşa cum s-a arătat şi mai sus în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.328 c.p.p. rechizitoriul este întocmit în condiţii de legalitate, fiind descrisă fapta săvârşită de inculpat.

În ceea ce priveşte probele, acestea sunt expuse detaliat în rechizitoriu însă, în faza de judecată este atributul exclusiv al instanţei care, în urma evaluării probatoriului va pronunţa o soluţie în cauză.

Aprecierile subiective ale inculpatului în ceea ce priveşte probele nu pot conduce la concluzia că probatoriul este insuficient sau neconcludent sau neadministrat în condiţii de legalitate.

Din dosarul de urmărire penală rezultă că apărătorul inculpatului a fost înştiinţat prin proces-verbal din data de 03.11.2017 despre faptul în data de 08.11.2017, se vor efectua acte de urmărire penală, însă acesta nu s-a prezentat decât pentru audierea inculpatului.

Mai rezultă de asemenea că a fost încunoştiinţat apărătorul inculpatului să se prezinte la sediul organului de urmărire penală (19.10.2017, 20.10.2017, 23.10.2017, 06.11.2017) însă acesta nu s-a prezentat.

Chiar dacă s-ar admite că i s-ar fi produs inculpatului o vătămare decurgând din lipsa sa la audierea inculpatei N.M., această neregularitate poate fi oricând înlăturată prin reaudierea acesteia în faţa instanţei de judecată în condiţii de contradictorialitate.

Analizând cererile şi excepţiile invocate de inculpata N.M., le apreciază ca nefondate având în vedere următoarele:

Din rechizitoriu rezultă clar infracţiunea şi prejudiciul de care se face vinovată inculpata, iar toate referirile la care face trimitere din rechizitoriu, sunt apărări ce vizează fondul cauzei.

De asemenea, arată că a contestat apartenenţa unor acte iar procurorul avea obligaţia legală de a exclude aceste probe din actul de acuzare prin care este inculpată, atât timp cât nu s-a demonstrat contrariul.

A mai criticat şi faptul că procurorul avea obligaţia administrării unei probe ştiinţifice, respectiv expertiză contabilă, probă absolut esenţială în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului, în măsura în care acel prejudiciu există.

Mai sunt invocate chestiuni ce ţin de încadrarea juridică a faptei, motiv pentru care nu fac obiectul procedurii de cameră preliminară, întrucât nu vizează legalitatea administrării probelor şi a sesizării instanţei.

Nu există mijloace procedurale prin care judecătorul de cameră preliminară să poată eventual dispune, exclusiv pe baza datelor existente la dosarul de urmărire penală schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, această posibilitate existând doar în faza judecăţii.

Schimbarea încadrării juridice în acest stadiu procesual este strâns legată de aprecierea pe fond asupra probelor administrate în cursul urmăririi penale; mai exact, dacă analiza concordantă a mijloacelor de probă administrate în cauză ar fi susceptibilă să ducă la o altă încadrare juridică decât cea stabilită de procuror.

S-a mai invocat că trebuia să se audieze mai mulţi funcţionari din cadrul comisiei AM POP, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Cu privire la aceste critici se reţine că împrejurarea că organele de urmărire au ales să administreze anumite probe în detrimentul altora, nu poate fi cenzurată în procedura de cameră preliminară.

Modul de interpretare a probelor de către procuror sunt chestiuni care ţin de fondul cauzei, iar împrejurarea că au fost respinse anumite probe sau nu au fost luate în considerare alte probe, nu constituie temei pentru a considera nelegală administrarea probelor în condiţiile în care asupra acestor aspecte se poate aprecia în cursul judecăţii, inculpata având posibilitatea să solicite administrarea de probe în condiţii de contradictorialitate.

Pe de altă parte, în procedura camerei preliminare examinarea probelor se face doar din punct de vedere al legalităţii administrării lor în cursul urmăririi penale, în această etapă procesuală nefiind admisibil a se face o apreciere a temeiniciei probelor, printr-o evaluare asupra existenţei sau nu a faptei şi a vinovăţiei inculpatei ori în ceea ce priveşte relevanţa probelor sau caracterul suficient al mijloacelor de probă pentru dovedirea elementelor de fapt.

Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea legalităţii şi administrării probelor şi nu a temeiniciei, utilităţii şi concludenţei acestora, ce vor fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei.

Analizând cererile şi excepţiile invocate de inculpatul M.M., le apreciază ca nefondate având în vedere următoarele:

Inculpatul, prin apărător, a invederat că din probele administrate în cursul urmăririi penale nu rezultă că ar fi săvârşit o faptă penală; că rechizitoriul este neregulamentar întocmit ceea ce atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii; acuzaţiile sunt descrise lacunar şi inexact; urmărirea penală s-a efectuat cu încălcarea dreptului la apărare; există contradicţii între declaraţiile martorilor; nu s-a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru a stabili prejudiciul; nu au fost verificate semnăturile de pe anumite înscrisuri, dacă au fost sau nu executate de acele persoane.

Aşa cum s-a precizat şi mai sus şi pentru a nu a mai fi reluat, în detaliu, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Inculpatul critică practic faptul că procurorul nu a administrat suficiente probe în susţinerea acuzaţiilor pe care i le aduce, însă acest aspect nu poate constitui obiect al analizei în camera preliminară, acesta fiind atributul instanţei ce urmează să se pronunţe asupra fondului acuzaţiilor.

Din rechizitoriu rezultă clar infracţiunea şi prejudiciul reţinut în sarcina inculpatului, iar toate referirile la care face trimitere din rechizitoriu, sunt apărări ce vizează fondul cauzei.

Modul de interpretare a probelor de către procuror sunt chestiuni ce ţin de fondul cauzei iar împrejurarea că au fost respinse anumite probe sau că nu au fost administrate anumite probe nu constituie temei pentru a se considera nelegală administrarea probelor în condiţiile în care asupra acestor aspecte se poate aprecia în cursul judecăţii, având posibilitatea să solicite administrarea de probe în apărarea sa.

În condiţiile în care se invocă nerespectarea dreptului la apărare, judecătorul de cameră preliminară reţine că inculpatul a fost asistat de apărător ales, atât când i s-a adus la cunoştinţă calitatea de suspect cât şi cea de inculpat, prevalându-se de dreptul la tăcere.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară mai reţine că acelaşi apărător îi reprezintă şi pe inculpaţii E.V.C. şi B.V. şi a formulat cereri de participare la actele de urmărire penală, asistând la audierea mai multor martori pe parcursul cercetărilor, obţinând şi fotocopii ale dosarului de urmărire penală.

De la data aducerii la cunoştinţă a calităţii de suspect şi data trimiterii inculpatului în judecată s-a scurs o perioadă de peste două luni, timp în care inculpatul, prin apărător, nu a formulat cereri de probe, astfel că nu se poate reţine că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare.

Împrejurarea că organele de urmărire penală a înţeles să administreze anumite probe nu constituie temei pentru a considera nelegală administrarea probelor, pe parcursul judecăţii inculpatul având posibilitatea să solicite administrarea de probe.

Analizând cererile şi excepţiile invocate de inculpatul E.V.C., le apreciază ca nefondate având în vedere următoarele:

La fel şi pentru acest inculpat, acelaşi apărător ales a invocat aproximativ aceleaşi cereri, respectiv: nu rezultă din probe că inculpatul a comis o faptă penală; că nu este descrisă fapta; că nu sunt indicate mijloacele de probă; că i-a fost încălcat dreptul la apărare; că l-ar fi audiat iniţial ca martor; că ar fi fost audiaţi ca martori soţia inculpatului şi socrii săi; că există contradicţii între declaraţiile unor martori şi că nu s-a dispus o expertiză contabilă.

Referitor la faptul că din mijloacele de probă nu rezultă că s-ar fi îndreptăţit trimiterea sa în judecată, această critică, vizează fondul cauzei şi nu constituie obiectul procedurii de cameră preliminară.

La fel cum s-a mai reţinut şi anterior, rechizitoriul cuprinde menţiunile prevăzute la art. 286 alin.2 C.p.p. fiind întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind menţionate mijloacele de probă ce au fost avute în vedere la reţinerea situaţiei de fapt.

De asemenea, modul de interpretare a probelor de către procuror sunt chestiuni care ţin de fondul cauzei, nu fac obiectul procedurii camerei preliminare iar împrejurarea că au fost administrate unele probe în detrimentul altora nu constituie temei pentru a considera nelegală administrarea probelor în condiţiile în care inculpatul, în cursul judecăţii, are posibilitatea să solicite administrarea de probe.

În ceea ce priveşte faptul că, iniţial a fost audiat ca martor şi pe urmă ca inculpat, judecătorul de cameră preliminară reţine că declaraţia de martor dată de o persoană, care în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau ulterior a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa, deci sancţiunea audierii în calitate de martor a unei persoane care ulterior a devenit inculpat nu constă în excluderea declaraţiilor date în calitate de inculpat, ci în lipsa de efecte a declaraţiei de martor împotriva aceleiaşi persoane, în respectarea dreptului inculpatului de a nu se incrimina. Implicit rezultă că declaraţia de martor poate produce efecte împotriva altor persoane chiar dacă ulterior martorul a dobândit calitatea de suspect sau inculpat.

Nici pretinsa încălcare a dreptului la apărare a inculpatului nu poate fi primită întrucât a avut apărător ales, acelaşi ca şi la ceilalţi doi inculpaţi M.M. şi B.V., s-a prezentat la majoritatea efectuării actelor de urmărire penală, iar de la momentul când i-a fost adusă la cunoştinţă acuzaţia şi până la emiterea actului de sesizare a instanţei s-a scurs un interval de aproximativ două luni în care acesta nu a formulat cereri şi excepţii.

Analizând cererile şi excepţiile invocate de inculpatul B.V., le apreciază ca nefondate având în vedere următoarele:

De asemenea şi pentru acest inculpat, acelaşi apărător ales a invocat aproximativ aceleaşi cereri, respectiv: nu rezultă din probe că inculpatul a comis o faptă penală; că nu este descrisă fapta; că nu sunt indicate mijloacele de probă; că i-a fost încălcat dreptul la apărare; că l-ar fi audiat iniţial ca martor; că ar fi fost audiaţi ca martori soţia, fiica şi ginerele său, sora şi cumnatul; că există contradicţii între declaraţiile unor martori şi că nu s-a dispus o expertiză contabilă.

În ceea ce priveşte faptul că, iniţial a fost audiat ca martor şi pe urmă ca inculpat, judecătorul de cameră preliminară, reţine, de asemenea ca şi la celălalt inculpat, că declaraţia de martor dată de o persoană, care în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau ulterior a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa, deci sancţiunea audierii în calitate de martor a unei persoane care ulterior a devenit inculpat nu constă în excluderea declaraţiilor date în calitate de inculpat, ci în lipsa de efecte a declaraţiei de martor împotriva aceleiaşi persoane, în respectarea dreptului inculpatului de a nu se incrimina. Implicit rezultă că declaraţia de martor poate produce efecte împotriva altor persoane chiar dacă ulterior martorul a dobândit calitatea de suspect sau inculpat.

Nici pretinsa încălcare a dreptului la apărare a inculpatului nu poate fi primită întrucât a avut apărător ales, acelaşi ca şi la ceilalţi doi inculpaţi M.M. şi E.V.C., s-a prezentat la majoritatea efectuării actelor de urmărire penală, iar de la momentul când i-a fost adusă la cunoştinţă acuzaţia şi până la emiterea actului de sesizare a instanţei s-a scurs un interval de aproximativ două luni în care acesta nu a formulat cereri şi excepţii.

Se constată, aşadar faţă de motivele reţinute mai sus pentru respingerea cererilor şi excepţiilor formulate de toţi cei şase inculpaţi, că instanţa este legal sesizată, rechizitoriul îndeplineşte condiţiile de fond şi formă impuse de Codul de procedură penală neconţinând elemente de neregularitate care să impună remedierea acestora de către procuror, existând o descriere detaliată a faptelor în partea expozitivă a rechizitoriului, iar în partea dispozitivă este menţionată în mod expres exprimarea voinţei procurorului pentru punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor, cu menţionarea faptelor şi încadrarea juridică a acestora.

Având în vedere că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptele comise de inculpaţi, încadrarea juridică, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară urmează a constata legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul, privind pe inculpaţi, fiind respectate dispoziţiile art. 328 C. proc. pen., a administrării probelor menţionate, cu respectarea dispoziţiilor art. 114-123 din acelaşi cod, precum şi actelor de urmărire penală.

Urmează a dispune începerea judecării cauzei privind pe inculpaţii R.D.R., B.V., B.D., R.R., M.M., E.V.C., N.M. şi S.F. S.A.

Sumele reprezentând onorarii apărători din oficiu şi cotele procentuale din onorarii apărători oficiu, în această fază procesuală, se vor avansa din fondurile MJ, după cum urmează:

-suma de 230 lei pentru inculpat R.R. şi cota procentuală de 25% în cuantum de 57,5 lei pentru inculpat B.D. – avocat oficiu Ş.D.;

-suma de 230 lei pentru inculpata STURIO FARM şi cota procentuală de 25% în cuantum de 57,5 lei, inculpată N.M. – avocat oficiu G.M.;

-suma de 115 lei, reprezentând cotă procentuală de câte 25% pentru inculpaţii M.M. şi E.V.C. - avocat oficiu N.L.;

- suma de 115 lei, reprezentând cotă procentuală de câte 25% pentru inculpaţii R.D.R. şi B.V. - avocat oficiu C.C..

Cu drept de contestaţie în 3 zile de la comunicare, în ceea ce priveşte constatarea legalităţii sesizării instanţei.

În aceeaşi şedinţă din 14 martie 2018, inculpatul B.D., prin apărător ales, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 ind.1 alin.1 din Lg. 78/2000, cu privire la sintagma „documente […], inexacte sau incomplete”, solicitând amânarea de pronunţare pentru a depune concluzii scrise în susţinerea acestei excepţii.

Au fost depuse concluzii scrise de către inculpat în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, criticând faptul că dispoziţiile acestui text de lege invocat sunt lipsite de claritate şi previzibilitate.

Prin rechizitoriul inculpatul B.D. arată că a fost trimis în judecată pentru că ar fi prezentat documente ori declaraţii inexacte sau incomplete, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 18 ind.1 alin.1, 3 din Lg. 78/2000.

Apreciază că nu se cunoaşte ce înseamnă inexacte sau incomplete, nu cunoaşte cine stabileşte sau cum se stabileşte că anumite documente ori declaraţii sunt inexacte sau incomplete.

Apreciază că au fost încălcate şi prevederile art. 23 alin.12 din Constituţia României şi, de asemenea, cu referire la infracţiunea prev. de art. 18 ind.1 alin.1 nu se poate stabili ce înseamnă documente ori declaraţii inexacte sau incomplete şi nici cum se poate stabili că un document este inexact sau incomplet.

În realitate nici Legea 78/2000 şi nici o altă lege organică nu prevăd o modalitate prin care să se poată stabili în mod legal şi constituţional când, dacă sau cum anumite documente ori declaraţii pot fi considerate inexacte sau incomplete.

Prin urmare apreciază că textul este neconstituţional şi au fost şi încălcate dispoziţiile art. 73 alin.3 lit.h din Constituţia României, conform cărora prin lege organică se reglementează infracţiunile, pedepsele şi regimul executării.

Parchetul de pe lângă ICCJ – D.N.A., prin concluziile scrise a invocat faptul că excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpatul B.D. nu are legătură cu soluţionarea cauzei ci vizează în realitate interpretarea şi aplicarea legii.

Cu privire la textul de lege criticat, respectiv art. 18 ind.1 alin.1 din Lg. 78/2000, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mai multe rânduri.

Tribunalul, cu privire la excepţia invocată de către inculpatul B.D., opinează că este neîntemeiată.

Inculpatul B.D., alături de alţi inculpaţi, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C.p. raportat la art. 18 ind.1 alin.1,3 din Lg. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin.1 C.p., respectiv complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Se constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 ind.1 alin.1 din Lg.78/2000 este nemulţumit de faptul că sintagma referitoare la „documente […], inexacte sau incomplete”, nu este definită în mod clar prin lege.

Tribunalul, reţine că în ceea ce priveşte acest text de lege criticat de inculpat, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, arătând că textul are o redactare univocă, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară, respectiv Decizia nr. 897/17.12.2015.

Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin.4 din Legea 47/1992 republicată, urmează a admite cererea formulată de inculpatul B.D., prin apărător, şi în baza art. 29 alin.4 din Lg. 47/1992 rep., dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 ind. 1 alin.1 din Lg. 78/2000, în ceea ce priveşte sintagma „documente [...], inexacte sau incomplete”.

Urmează a dispune înaintarea încheierii însoţită de înscrisurile depuse de părţi, Curţii Constituţionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii B.D., M.M., R.D.R., N.M., E.V.C. şi B.V., prin apărătorii aleşi.

În baza art. 346 alin. 2 C.p.p., constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, privind pe inculpaţii: R.D.R. (pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 18 ind. 1 alin. 1, alin. 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.); B.V. (pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 18 ind. 1 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.); B.D. (pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 18 ind.1 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.); R.R. (pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18 ind.1 alin. 1, alin. 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.); M.M. (pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 18 ind.1 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.); E.V.C. (pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 18 ind.1 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.); N.M. (pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18 ind.1 alin. 1, alin. 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.); S.F. SA (pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18 ind.1 alin. 1, alin. 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.), trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎCCJ – DNA Bucureşti nr.814/P/2014.

Dispune începerea judecării cauzei privind pe inculpaţii R.D.R., B.V., B.D., R.R., M.M., E.V.C., N.M. şi S.F. S.A.

Sumele reprezentând onorarii apărători din oficiu şi cotele procentuale din onorarii apărători oficiu, în această fază procesuală, se vor avansa din fondurile MJ, după cum urmează:

-suma de 230 lei pentru inculpat R.R. şi cota procentuală de 25% în cuantum de 57,5 lei pentru inculpat B.D. – avocat oficiu Ş.D.;

-suma de 230 lei pentru inculpata SF şi cota procentuală de 25% în cuantum de 57,5 lei, inculpată N.M. – avocat oficiu GM;

-suma de 115 lei, reprezentând cotă procentuală de câte 25% pentru inculpaţii M.M. şi E.V.C. - avocat oficiu NL;

- suma de 115 lei, reprezentând cotă procentuală de câte 25% pentru inculpaţii R.D.R. şi B.V. - avocat oficiu CC.

Cu drept de contestaţie în 3 zile de la comunicare, în ceea ce priveşte constatarea legalităţii sesizării instanţei.

Admite cererea formulată de inculpatul B.D., prin apărător, şi în baza art. 29 alin.4 din Lg. 47/1992 rep.,dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 ind. 1 alin.1 din Lg. 78/2000, în ceea ce priveşte sintagma „documente [...], inexacte sau incomplete”.

Dispune înaintarea încheierii însoţită de înscrisurile depuse de părţi, Curţii Constituţionale.

Pronunţată în şedinţa camerei de consiliu, azi, 28 martie 2018.

Prezenta încheiere a rămas definitivă prin Încheierea nr. 186/CP/07.06.2018 a CAB

Domenii speta

Instigare, complicitate, coautorat

Spete similare

Sentinţă penală - 13.09.2012

Judecătoria Iași

Conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere – art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Comiterea faptei de două persoane care conduc, succesiv, autovehiculul. Nereţinerea complicităţii morale a unui inculpat la acţiunea...

Instigare la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta

Domenii speta

Spete similare

Sentinţă penală - 13.09.2012

Decizie - 04.04.2008

Decizie - 18.11.2005

Sentinţă penală - 20.10.2017

Sentinţă penală - 06.02.2017