Familie

Decizia civilă nr. 92/05.02.2018

Prin sentinţa civilă nr.  7338/12.12.2017, pronunţată de Judecătoria Bacău, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta G.L., în contradictoriu cu pârâtul G.V..

A fost emis ordin de protecţie a reclamantei G.L.

S-a dispus ca timp de  patru luni  de la data emiterii prezentului ordin pârâtul G.V., , să respecte următoarele obligaţii şi interdicţii:

1.să  păstreze faţă de reclamanta  G.L.  o distanţă minimă de 30 ( treizeci ) metri

2.să  păstreze faţă de reşedinţa reclamantei din Bacău, o distanţă minimă de 30 ( treizeci ) metri

Respinge  celelalte cereri formulate de reclamantă.

Atrage atenţia pârâtului că încălcarea oricăreia dintre obligaţiile şi interdicţiile cuprinse în prezentul ordin de protecţie constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an, iar în caz de condamnare, nu se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

A fost admisă în parte cererea  reclamantei privind cheltuielile de judecată şi a fost obligat  pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.

A fost respinsă cererea pârâtului de obligare a reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

„Părţile au avut calitatea de soţi, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorţ. Locuinţa comună a părţilor a fost situată în  sat P., comuna S., judeţul Bacău.

Soţii au convieţuit până în mai 2017, când pe fondul conflictelor  frecvente  reclamanta  s-a mutat într-un imobil  situat în aceeaşi curte, pentru ca în septembrie a aceluiaşi an să părăsească domiciliul comun, mutându-se în Bacău.

Rezultă din probatoriul încuviinţat şi administrat în cauză că relaţiile de familie sunt tensionate urmare a actelor de violenţă săvârşite de pârât asupra soţiei sale dar şi a conduitei acesteia din urmă.

În acest sens, martorul G.A. a relatat că reclamanta  a plecat din domiciliu întrucât era lovită în mod repetat de soţ, la data sesizării instanţei ocupând cu chirie un imobil din Bacău. Pe de altă parte martorul G.R. a menţionat că reclamanta este cea care provoacă scandaluri pe fondul stării de ebrietate, fiind chiar sancţionată contravenţional de organele de poliţie.

Deopotrivă, ambele părţi au depus înscrisuri la dosar cu care au probat săvârşirea unor acte de agresiune fizică asupra dumnealor, reclamanta în anul 2016  ( fl 12- 14 ) iar pârâtul în anul 2010.

Ulterior plecării din domiciliul comun, în luna noiembrie 2017, reclamanta a revenit  în locuinţa din sat P. pentru a-şi lua lucruri personale, împrejurare în care între părţi s-a produs un nou conflict. Astfel, pârâtul a început să ţipe şi a ameninţat reclamanta cu moartea, după cum a arătat martorul G.A., iar aceasta a spart geamul locuinţei pârâtului, după cum a subliniat martorul G.R..

În drept, instanţa reţine că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

Astfel, potrivit art.3 alin.(1) „În sensul prezentei legi, violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.”.

În conformitate cu prevederile art.4 lit. a)-c) din aceeaşi lege: „Violenţa în familie se manifestă sub următoarele forme:a) violenţa verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;b) violenţa psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar;c) violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar;...”.

Potrivit art.23 alin.(1) din acelaşi act normativ: „Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie,...”.

Din această dispoziţie legală rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protecţie trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii urgenţa luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate, existenta unei forme de violenta exercitata de unul din membrii familiei precum şi necesitatea înlăturării unei stări de pericol faţă de viaţa, integritatea fizică sau psihică sau libertatea victimei. O asemenea ingerinţă în viaţa unor persoane nu poate fi permisă decât în baza unor indicii sau probe temeinice.

Rezultă din probatoriul administrat în cauză că între  pârât şi  reclamantă există o stare conflictuală generată de deteriorarea relaţiilor de familie.

Acelaşi probatoriu  a dovedit săvârşirea unor acte de agresiune verbală (ameninţări ) şi fizică ( acte de lovire ) de către pârât asupra reclamantei.

Pe cale de consecinţă,  în condiţiile în care pârâtul a avut o conduită agresivă  verbal şi fizic faţă de soţia sa, producându-i astfel o stare de temere şi punându-i în pericol integritatea fizică şi psihică,  violenţa în familie s-a manifestat în formele prevăzute de art 4 lit a  şi c din legea 217 / 2003, respectiv violenţă verbală şi fizică,  astfel încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art 23 din acelaşi act normativ.

Faţă de toate cele ce preced, ţinând cont de scopul de prevenţie pentru care a fost instituit, prin lege, ordinul de protecţie, instanţa apreciază că, pentru ca integritatea psihică a reclamantei să nu fie puse în pericol prin acte de violenţă manifestate de pârât, se impune, în vederea protejării acesteia şi înlăturarea stării de pericol, emiterea  unui ordinului de protecţie.

Cererea reclamantei va admisă în parte  dispunându-se pe o durată de patru luni  de la data emiterii prezentului ordin ca pârâtul să respecte următoarele obligaţii şi interdicţii: să  păstreze faţă de reclamanta  G.L.  o distanţă minimă de 30 ( treizeci ) metri; să  păstreze faţă de reşedinţa reclamantei din Bacău, o distanţă minimă de 30 ( treizeci ) metri.

Instanţa a apreciat ca faţă de gravitatea actelor de violenţă produse de pârât şi se impune stabilirea măsurii pe o durată de patru luni.

Totodată, instanţa a apreciat că scopul măsurii poate fi atins prin păstrarea de către pârât a unei distanţe de 30 ( cincizeci ) metri faţă de reclamantă şi faţă de reşedinţa acesteia din  Bacău, nefiind necesar ca acesta să fie obligat la păstrarea unei distanţe determinate faţă de locul de muncă al soţiei. De altfel reclamanta nici nu aprobat faptul că îşi desfăşoară activitatea în locaţia indicată.

Instanţa va respinge cererile reclamantei de  evacuare a pârâtului din domiciliu şi de reintegrare a acesteia în locuinţă, măsurile dispuse anterior fiind suficiente pentru înlăturarea stării de pericol în care se află victima. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta locuieşte deja în Bacău, unde are şi loc de muncă. Posesia, după caz dreptul de proprietate asupra imobilului  locuinţă din comuna S., judeţul Bacău pot fi  stabilite pe calea unor cereri de drept comun formulate de partea interesată.

În baza art 453 cod proc civ va admite în parte cererea  reclamantei privind cheltuielile de judecată, în măsura pretenţiilor admise, şi va obliga  pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.

Va respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.”

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.

În motivarea apelului declarat reclamanta a arătat că în mod greşit a fost respinsă cererea de evacuare a pârâtului şi de reintegrare în locuinţa din satul P., comuna S.; din cauza pârâtului apelanta nu se poate întoarce în imobilul aparţinând părinţilor săi, întrucât acesta îi trimite în continuare ameninţări; apelanta a fost nevoită să plece din domiciliu ca urmare a actelor de violenţă săvârşite de pârât, iar întoarcerea este imposibilă întrucât acesta continuă să aibă acelaşi comportament violent.

În motivarea apelului declarat, apelantul-pârât a arătat că a fost prejudiciat prin instituirea  ordinului de protecţie pentru că reclamanta este cea care este violentă şi consumă băuturi alcoolice, iar el nu a luat legătura cu ea.

La solicitarea părţilor au fost depuse la dosar două procese-verbale întocmite de Postul de Poliţie S..

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la motivele de apel invocate, constată că acestea sunt  nefondate, pentru următoarele considerente:

Apelul reclamantei este nefondat, întrucât măsurile de protecţie trebuie să aibă ca scop înlăturarea stării de pericol ce există cu privire la viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea persoanei.

Or, în prezenta cauză, în condiţiile în care reclamanta a părăsit locuinţa comună şi locuieşte în municipiul Bacău, localitate în care îşi are şi locul de muncă, nu se impune luarea măsurilor de evacuare şi reintegrare a reclamantei, întrucât acestea nu întrunesc condiţiile art.23 alin.1 din legea 217/2003, în mod judicios prima instanţă apreciind că soluţionarea litigiilor existente între părţi referitoare la folosinţa locuinţei se poate face doar pe calea acţiunilor de drept comun.

Cât priveşte apelul pârâtului, tribunalul reţine, contrar susţinerilor apelantului-pârât, că din depoziţia martorei G.A. rezultă faptul că pârâtul obişnuia să exercite violenţe asupra reclamantei, aspect care  rezultă şi din cuprinsul  procesului-verbal din data de 04.04.2016, prin care pârâtul a fost sancţionat pentru agresarea fizică şi verbală a soţiei sale, la data de 21.03.2016.

Aşadar, chiar dacă reclamanta se face vinovată de provocarea unor scandaluri, acest comportament nu îl îndreptăţeşte pe pârât să exercite acte de violenţă fizică şi verbală asupra acesteia.

Faptul că după pronunţarea sentinţei prin care a fost instituit ordinul de protecţie, pârâtul nu a mai contactat-o pe reclamantă şi nu a mai  ameninţat-o, nu  are relevanţă sub aspectul temeiniciei hotărârii, pentru că pârâtul este obligat să se conformeze acesteia,  încălcarea oricăreia dintre obligaţiile şi interdicţiile stabilite de prima instanţă, constituind infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apelurile, ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare