Exercitarea autoritatii parintesti

Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă, se reţin următoarele:

Prin decizia civilă nr. X/26.09.2019 pronunţată de Tribunalul Olt în dosar nr. X/311/2017 s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât reclamant C A L, CNP ), cu domiciliul în P, str. judeţul O, împotriva sentinţei civile nr.X/22.10.2018, pronunţată de Judecătoria S în dosarul civil nr. X/311/2017, având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti.

A fost admis apelul declarat de către apelanta reclamantă pârâtă R M, (CNP ), cu domiciliul în comuna I, sat A, str., judeţul O şicu domiciliul procesual ales la Cab Av.C C, cu sediul în S, judeţul O, împotriva sentinţei civile nr. X/22.10.2018, pronunţată de Judecătoria S în dosarul civil nr. X/311/2017, având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti.

A fost schimbată în parte sentinţa apelată, astfel cum a fost lămurită, în sensul că pensia stabilită în sarcina tatălui pârât şi în favoarea minorei C C M născută la XX.XX.XXXX este în procent de 25% din salariul minim pe economie din Marea Britanie, fiind datorată cu începere de la 19.07.2017, până la majoratul minorei.

Au fost păstrate în  rest dispoziţiilesentinţei apelate.

Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Olt, a reţinut următoarele:

Relativ la apelul declarat de catre apelanta reclamantă pârâtă R M:

Autoritatea părintească este definită ca fiind ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi (art. 483 alin. 1 din noul cod civil) şi se exercită până la data când copilul dobândeşte capacitatea deplină de exerciţiu (art. 484 din noul cod civil).

Ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori şi aceştia exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate (art. 483 alin. 2 şi 3 din noul cod civil).

Autoritatea părintească este cea mai importantă componentă a protecţiei copilului, protecţie care trebuie asigurată în primul rând de părinţi.

Art. 35 din legea nr. 272/2004 consacră dreptul fundamental al copilului de a fi crescut de părinţii săi. Părinţii au obligaţia să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare capacităţilor în continuă dezvoltare ale copilului, orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute de lege.

Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească (art. 503 alin. 1 din codul civil), iar după despărţire, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel (art. 397 din noul cod civil).

În materia autorității, regula este că aceasta se exercită în comun de ambii părinți, excepția constituind-o exercitarea acesteia doar de către un singur părinte, deoarece ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor și niciunul dintre părinți nu poate renunţa la autoritatea părintească(art. 36 alin. 6 din legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului).

Exercitarea autorității doar de către unul dintre părinți se face în situația în care unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa (art. 507 din codul civil) ori în acele cazuri în care interesul superior al copilului impune acest lucru, respectiv atunci când se constată cazuri de alcoolism, boală psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţiipărinteşti (art. 36 alin. 7 din legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului).

Art. 36 alin. 8 din legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului statuează că în cazul  existentei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor  si îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, instanţa judecătoreasca , după ascultarea ambilor părinţi, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

In speţă este evident că apelanta reclamanta pârâtă nu a invocat si nici nu a dovedit existenta vreunei situaţii excepţionale  de natura  celor enumerate de legiuitor (vezi supra), situaţii care să justifice exercitarea autorităţii părintesti asupra minorei  C C M exclusiv de catre mamă.

Presupunerile legate de eventuale dificultăţi de comunicare si de colaborare cu tatal minorei pe viitor in privinţa deciziilor importante legate de minoră nu pot fi avute in vedere in acest sens.  Din motivarea apelului (de ex.: tatal vine rar in tara pentru a-si vedea minora, a încercat distanţarea copilului faţă de mamă…), se retine că apelanta  vede această solicitare mai degrabă ca pe o sanctiune  aplicată  tatălui pentru dezinteresul arătat faţă de minora începând cu vara anului 2017, punct de vedere ce nu poate fi împărtăşit de instanţă, deoarece nu aceasta este finalitatea urmărita de legiuitor  in reglementarea instituţiei autorităţii părinteşti.

În raport de aspectele care preced, instanța constată că în cauză interesul superior al minorei  impune ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de cei doi părinți și nu în exclusivitate de către mamă, nefiind incidentă niciuna dintre situațiile care să justifice exercitarea autorității părintești doar de către aceasta.

Este insa fondat motivul de apel ce vizeaza stabilirea pensiei de întreţinere datorata minorei, in conditiile in care apelantul pârât reclamant nu a facut dovada faptului că locuieste efectiv pe teritoriul României, astfel incat  pensia datorata copiluisaiu sa fie stabilita prin raportare la venitul minim pe economie din ţară.

Dimpotrivă, la dosarul cauzei s-a depus un contract de muncă din 08 septembrie 2016, incheiat cu o companie din Marea Britanie,  pe  perioadă nedeterminată.

Existenţa acestui contract nu a fost contestata. Mai mult, la termenul de judecata din data de 13.06.2019 s-a pus in vedere apelantului pârât reclamant prin apărător, sa depuna la dosar dovada  veniturilor realizate in prezent fie in  ţară, fie in Marea Britanie,  iar in cazul in care nu realizeaza venituri,  sa depuna copia deciziei de încetare a raporturilor de munca  fie din M. Britanie, fie din România. O astfel de proba nu s-a făcut  la termenul de judecata acordat in acest sens, aspect ce se coroboreaza cu  interogatoriul propus si încuviinţat apelantei reclamante pârâte spre a fi luat apelantului pârât reclamant la termenul din 12.09.2019 (pct. 1 si 12),  termen la care acesta din urma in mod nejustificat nu s-a înfăţişat.

Se va face astfel aplicarea dispoz art.358 – teza a doua, C pr civ.

In consecinţă, s -a dispus admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei apelate, astfel cum a fost lămurită, în sensul că pensia stabilită în sarcina tatălui pârât şi în favoarea minorei C C M născută la XX.XX.XXXX este în procent de 25% din salariul minim pe economie din Marea Britanie, fiind datorată cu începere de la 19.07.2017, până la majoratul minorei.

Mai departe, se constata ca fiind nefondat motivul de apel ce vizeazaalocaţia minorei in cuantum de 84 lire lunar,  reţinerileinstanţei de fond potrivit cărora  apelanta reclamanta pârâtă nu ar fi dovedit ca minora figureaza in evidentele asistentei sociale din Anglia ca beneficiara a alocatiei de stat fiind corecte. O astfel de dovada nu s-a facut nici in calea de atac, exclusiv prin interogatoriul propus in apel.

Relativ la apelul declarat de catre apelantul pârât reclamant C A L:

În drept, potrivit dispoz art.2 din legea nr.272/2004 rep- privind protectia si promovarea drepturilor copil: ,,(…)Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţelejudecătoreşti.

(5) Persoanele prevăzute la alin. (4) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunileşi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creştereaşi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei.

(6) În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele:

a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţieşi sănătate, de securitate şi stabilitate şiapartenenţă la o familie;

b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şipotenţialelesituaţii de risc care pot interveni în viitor;

d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creştereaşi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menţinerearelaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.”

Raportat la criteriile pe cale legiuitorul le pune la dispozitie, cu titlu exemplificativ, in determinarea interesului superior al minorului, Tribunalul reţine că apelanta reclamantă pârâtă este cea mai în măsură să raspundă nevoilor  minorei de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţieşi sănătate, de securitate şi stabilitate şiapartenenţă la o familie, dovedind o mai buna capacitate de a răspunde nevoilor concrete ale fiicei sale.

Aceasta, in primul rând pentru că se ocupă în mod direct de fiica sa.

Locuinţa minorului este la părinţii săi (art. 400 C civil). Interesul copilului este acela de a fi crescut, îngrijit, supravegheat, educat de catre părintele său si nu de bunici.

Numai in mod excepţional si pentru considerente ce ţin de interesul superior al copilului, locuinţa acestuia se poate stabili la bunici sau la alte rude, in conditiile legii (art.400 al.3 C civil)

Este adeverat ca in cauza nu s-a pus formal problema de a se stabili locuinţa minorei la bunicii paterni (bunica in concret), însa din probatoriul administrat la fond si in apel se constata intenţia apelantului pârât reclamant  de a scoate minora din  mediul familial si de a o lăsa in îngrijirea  bunicii paterne, in detrimentul relatiei normale, firesti a copilului cu mama sa. Aceasta concluzie se desprinde si din imprejurarea ca apelantul  locuieste efectiv in afara ţării, iar la P- unde s-a solicitat a se stabili  locuinţa minorei- aceasta ar fi lăsata în grija bunicii.

Minora se află în grija mamei din vara anului 2017 si nu s-a dovedit ca aceasta nu ar fi bine îngrijită. Este înscrisa la o gradiniţă din S,  iar din fisa de caracterizare depusa la dosar de catre apelanta reclamanta pârâtă, emisa sub nr.X/2019, se reţine că  minorei i se asigură tot ceea ce îi este necesar pentru a-si desfășura in bune condiții activitatea in cadrul gradiniţei, mama fiind cea care îi asigura tot in acest sens.  Relațiile afective cu mama sunt foarte bune, calme,  de natura a oferi stabilitate C.  Mama este singura persoana cu care  educatoarele au relaționat de la înscrierea copilului la unitatea de învățământ,  a venit constant la grădiniță si s-a ocupat  îndeaproape de tot ceea ce fetiţa a avut nevoie, atât la gradiniţă, cât si pentru activităţile extrascolare  la care  a participat.

La interogatoriul administrat la fond apelantul pârât reclamant a recunoscut că minora este  foarte ataşată de mama sa.

Relativ la probatoriul administrat la fond, se constata ca judecătoria a încuviinţat, din interogatoriile propuse de cele două părti, exclusiv întrebările ce aveau legatura cu obiectul cauzei si erau utile in solutionarea acesteia. Motivarea înlăturării fiecarei întebări (fiind înlăturate întrebări formulate de ambele părti) se regăseşte înscrisă in  practicaua sentintei apelate.

In apel  nu s-a solicitat de catre apelantul pârât reclamant, eventual un supliment de interogatoriu. Instanţa de fond a dat eficienţă exclusiv probelor care se coroborau  cu restul probatoriului administrat, explicând in concret motivul pentru care nu a dat eficienţă declaratiei martorei B L.

Motivul de apel potrivit căruia  minora nu locuieste efectiv cu mama sa in S, ci într-un mediu neprielnic, la ţară, la bunicii materni, nu poate fi primit. Se are in vedere in acest sens, ancheta sociala efectuata in com.I nr.X/10.01.2018, din care rezulta ca  in gospodăria din aceasta localitate locuiesc  părinţii apelantei, iar aceasta locuieşte cu copilul in S. Din referatul de ancheta sociala întocmit de colectivul de sprijin al Autorităţii Tutelare din cadrul Primăriei mun. S, se reţine că apelanta reclamanta pârâtă locuieste cu minora in apartamentul cu două camere din str. E T, proprietatea tatalui acesteia, camerele si dependinţele fiind mobilate si curat întreţinute, racordate la reţelele de curent electric, apă curenta si gaze naturale, încalzirea in perioada rece a anului efectuându-se cu  centrala termică proprie. In imobil mai locuiesc si sora apelantei si fiica acesteia.

Inscrisurile medicale depuse la dosar sunt emise, după cum insusi apelantul arată, în perioada  in care minora s-a aflat la acesta, in vizită, neexistând nicio dovada la dosar ca în grija mamei fiind, copilul ar fi avut probleme de sănătate, ce ar putea fi asociate cu o îngrijire sau igiena necorespunzătoare. Din  fisa de caracterizare  depusa la dosar  in apel se reţine că minora, potrivit fişei medicale de la gradiniţă, este clinic sănătoasă si nu a avut  niciodataprobeme de sanatate. 

Pentru considerentele ce preced, in temeiul dispoz art.480 al.1 C pr civ, apelul declarat de catre apelantul pârât reclamant s-a respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, la data de 18.11.2019, revizuentul C A L, solicitând admiterea  cererii de revizuire  şi, în temeiul disp. art. 513 alin. 4 C.p.c, sa se dispună schimbarea in tot a deciziei X/26.09.2019 pronunţata de Tribunalul Olt în dosar X/311/2017, in sensul respingerii apelului formulat de intimata R M si cu privire la capătul de cerere privind pensia de întreţinere in favoarea minorei stabilit la venitul minim net pe economie in Marea Britanic (singurul motiv de apel admis) si menținerii, ca temeinice si legale, a dispoziţiilor din sentinţa civila apelata X/2018, in sensul de a fi obligat la pensie in favoarea minorei CC M, născuta la XX.XX.XXXX,  in procent de 25% din venitul minim net pe economie din Romania.

În motivarea cererii de revizuire precizează că prin sentinţa civila 4186 pronunţata de Judecătoria S la 22.10.2018 in dosar X/311/2017 instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la pensia de întreţinere in favoarea minorei in sensul ca a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere in favoarea acesteia in cuantum de 25% din venitul minim net pe economie din România.

Pentru a se pronunţa in acest fel, instanţa de fond a avut in vedere faptul ca este cetăţean roman, dar si răspunsul la interogatoriul luat de către instanţa la 22.10.2018 potrivit cu care "de 3 săptămâni nu mai am loc de munca".

Precizează că împotriva acestei sentinţe s-a declarant apel de către ambele părți, apelul fiind admis numai cu privire la un singur aspect, in sensul ca s-a dispus ca acesta sa fie obligat in favoarea minorei la o pensie de întreținere in cuantum de 25% din salariul minim pe economie din Marea Britanie.

Pentru a se pronunţa in acest fel, instanţa de apel a avut in vedere următoarele:

- ca nu a făcut dovada faptului ca locuieşte efectiv pe teritoriul României deși nu s-a făcut nici de către intimata dovada faptului ca locuieşte in Marea Britanie;

- ca s-a depus de către intimata la dosar un contract de munca datat 08 septembrie 2016 încheiat cu o companie din Marea Britanie pe o perioada nedeterminata însă, acel document nu este un contract de munca ci este o oferta de munca adresata acestuia, pe e-mail, privat si confidenţial, nesemnata si neonorata de către acesta (care era angajat deja la acea firma) si care, in nici un caz, nu poate reprezenta dovada faptului munceşte sau locuieşte pe teritoriul Marii Britanii;

- nu a făcut dovada ca nu realizează venituri nici in România si nici in Marea Britanie, dovada despre care nu a ştiut nimic, nefiindu-i pus in vedere direct ci prin apărător, care i-a spus încă de la început ca in faza de judecare a apelului, prezenta sa la judecata nu este obligatorie.

Precizează că, prin urmare, deși nu este cetăţean roman cu dubla cetăţenie - romana si engleza - deși nu are drept de şedere si munca in Marea Britanie ci a lucrat doar o perioada scurta, in calitate de cetăţean roman si, prin urmare, cetăţean european, deși nu mai locuieşte si nu mai munceşte in Marea Britanie încă din data de 01.09.2018, a fost obligat prin decizia a cărei revizuire o solicită sa plătească o pensie de întreținere fiicei sale stabilita la venitul minim pe economie din Marea Britanie.

Arată că aceasta decizie nici nu poate fi pusa in executare atâta timp cat dispoziţiile cu privire la venitul minim net pe economie in Marea Britanie sunt absolut diferite fata de România.

Venitul minim se calculează in Marea Britanie pe ora (5,73 Lire/ora) iar nu pe luna pentru ca munca prestata pe zi in UK poate fi de la 2 ore la I 2 ore pe zi.

Precizează că o persoana care nu are niciun fel de venit primeşte de la Statul Britanic o indemnizaţie de cca. 73 Lire/ săptămâna însa, pentru aceasta, este obligatoriu sa fii cetăţean britanic, ceea ce nu este cazul sau.

Apreciază că nu se poate ca in baza unei oferte de lucru nesemnata si comunicata pe e-mail acum cca 3 ani, o instanţa de judecata sa stabilească întreţinerea unui minor la valoarea unui alt stat al cărui membru nu este.

După primirea deciziei 951 pronunţata la data de 26.09.2019, respectiv la data de 30.10.2019 (potrivit ştampilei poştei de pe plic) si văzând motivarea soluţiei cu privire la pensia de întreținere in favoarea minorei, cum nu mai lucrează in Marea Britanie ci este in tara de ceva timp, a făcut demersuri si a intrat in posesia actului care atesta faptul ca din 01.09.2019 nu mai este angajat in munca pe teritoriul Marii Britanii.

Actul supus atenţiei instanţei prin prezenta cerere de revizuire este intitulat certificat de angajare, poarta nr. X, este datat 15.09.2018 si atesta faptul ca a fost angajat la firma XPO L din 22.03.2015 pana la 01.09.2018, pe o perioada determinata.

Prin urmare, rezulta si faptul ca așa-zisul contract pe perioada nedeterminata datat 08 septembrie 2016 care a stat la baza fixării pensiei de întreținere in favoarea minorei la nivelul venitului din Marea Britanie nu a avut legătura cu angajarea sa din 2015, cu veniturile sale si ca este exact așa cum arata - o oferta nesemnata si fără valoare juridica si care nu atesta nimic.

Potrivit disp. art. 509 alin. 1 pct. 5 (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;

Art. 509 alin. (1) pct. 5 C. pr. civ. are în vedere ipoteza în care, la data pronunţării hotărârii atacate, instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri care existau la acel moment, deoarece nu i-au putut fi înfăţişate de părţi din motive independente de voinţa părţilor, înscrisuri care, în mod vădit, erau de natură a schimba soluţia dată.

Pentru a se putea invoca ipoteza prevăzută de această dispoziţie legală şi a se admite cererea de revizuire, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii:

- partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată;

- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

- înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii;

- înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată.

- înscrisul doveditor invocat in revizuirea deciziei atacate întruneşte cumulative toate condiţiile impuse. Astfel:

- este un scris nou, care nu a fost folosit in procesul in care s-a pronunţat hotărârea atacata;

- înscrisul exista la data la care a fost pronunţata decizia X/2019. Hotărârea a fost pronunţata la 26.09.2019 si înscrisul este datat 15.09.2018.

- înscrisul nu a putut fi produs in procesul in care s-a pronunţat hotărârea atacata dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa. Astfel, dupa încetarea raporturilor de munca, in 01.09.2018,  cu firma din Marea Britanie, a venit in tara, astfel încât nu a mai lucrat si nici locuit in Anglia.

Precizează că probabil, certificatul de angajare - înscrisul - i-a fost comunicat la vechiul domiciliu din Anglia, acolo unde i-a fost comunicata oferta de munca in 2016 (ap. I, 33A) sau pur si simplu a fost emis, ca si procedura, fără a fi comunicat.

Cert este însa ca dupa încetarea contractului de munca la 01.09.2018, a revenit in România si, dupa ce i-a fost comunicata decizia X/2019, a făcut demersuri pentru intrarea in posesia a acestui act in termenul de o luna de la comunicarea hotărârii.

Susţine că este evident, prin urmare, ca nu a putut sa-l prezinte instanţei de apel dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

- certificatul de angajare este determinant, in sensul ca, daca ar fi fost cunoscut de către instanţa de apel cu ocazia judecării pricinii, soluţia pronunţata in apel de către Tribunalul Olt ar fi fost aceea de respingere a apelului si cu privire la capătul de cerere al intimatei privind pensia de întreţinere la nivelul venitului minim pe economie din Marea Britanie aceasta rămânând sa fie plătită raportat la venitul minim net pe economie din România, așa cum instant de fond a dispus.

Solicită să se constate ca, raportat la data comunicării hotărârii a cărei revizuire o solicită - 30.10.2019. - sunt îndeplinite si dispoziţiile cu privire la termenul de revizuire de o luna prev. de disp. art. 511 alin. 1.

Fata de aceste aspecte, solicită admiterea cererii de revizuire si schimbarea in tot a deciziei X/26.09.2019 pronunţata de Tribunalul Olt în dosar X/311/2017 în sensul de a dispune respingerea apelului intimatei si menţinerea in totalitate a dispoziţiilor sentinţei civile X/2018 in sensul ca acesta sa fie obligat la pensie de întreţinere in favoarea minorei C C M, născuta la XX.XX.XXXX, in procent de 25% din venitul minim net pe economie din România.

In dovedirea cererii anexează in copie înscrisul doveditor in limba engleza si traducerea si C.I., decizia civila X/26.09.2019 si dovada comunicării la 30.10.2019.

In drept invocă disp. art. 509 si urm. c.p.c..

Cererea de revizuire a fost legal timbrată.

La data de 10.12.2019 a depus întâmpinare R M  solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibila, pentru următoarele motive:

Precizează că prin cererea formulată se critica soluţia tribunalului sub aspectul prev. art. 509 alin. 1 pct. 5 în sensul că la data de 15.09.2019 i s-a emis certificatul de  angajare pe care nu l-a putut depune întrucât avocatul nu l-a anunţat că trebuie să se prezinte la instanţă.

Susţine că critica revizuentului este neîntemeiată întrucât nu se poate apăra prin culpa relaţiei sale cu reprezentantul convenţional, cu atât mai mult cu cât disp. art. 509 alin. 1pct. 5 vorbesc despre un înscris descoperit după darea hotărârii reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de  voinţa părţilor. Ori în cauză revizuentul a deţinut acest document înainte de darea hotărârii, nu l-a prezentat, mai mult nu s-a prezentat nici la interogatoriu şi nici nu a prezentat personal sau prin apărător înscrisuri din care să rezulte că nu are venituri în Anglia (decizie de încetare a raportului de muncă).

Precizează că mai mult decât atât, a făcut dovada că revizuentul se află permanent în Anglia, locuieşte zi de zi acolo, are loc de muncă, necunoscut de aceasta la acest moment.

Relatează că la data de 15.11.2019 revizuentul s-a prezentat la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple O în vederea întocmirii paşaportului minorei, ocazie cu care a oferit pentru corespondenţă adresa din Anglia pentru a primi paşaportul minorei în original, sens în care s-a adresat cu cererea nr. 30/02.12.2019 însă până la această dată nu a primit răspuns.

Susţine că din discuţiile purtate între părţi rezultă clar că revizuentul locuieşte şi munceşte în Anglia astfel că susţinerile acestuia sunt neîntemeiate cu privire la motivele din prezenta cerere şi concluzionează că  criticile şi argumentele din cerere nu îndeplinesc condiţiile prev. de art. 509 alin. 1 pct. 5 cod procedură civilă solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Pentru situaţia în care Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple O nu va răspunde  solicitării sale, să se emită o adresă în sensul celor solicitate.

În probatoriu solicită proba cu înscrisuri si mesaje text.

In drept, invocă dispoziţiile art. 205 corob. cu art. 531(2) cod procedură civila.

Ataşează întâmpinării  înscrisuri.

Tribunalul a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, raportat la prevederile legale incidente şi la actele dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea de revizuire împotriva Deciziei civile nr. X/26.09.2019 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. X/311/2017, revizuentul C A L, a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, arătând, în esenţă, că i s-a emis Certificatul de  angajare nr. X, datat 15.09.2018 si care atesta faptul ca a fost angajat la firma XPO L din 22.03.2015 până la 01.09.2018, în Marea Britanie, pe o perioada determinata, înscris pe care nu l-a putut depune, întrucât avocatul nu l-a anunţat că trebuie să se prezinte la instanţă.

În drept, potrivit art. 509 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă:

„Art. 509 - Obiectul şi motivele revizuirii (5) după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor”.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile care o reglementează sunt de strictă interpretare, aşa încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor legale citate, revizuirea se poate cere dacă, după pronunţarea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. Legiuitorul s-a referit la acele înscrisuri care, nefiind cunoscute, nu au putut fi verificate de instanţa care a judecat în fond, fapt care a permis săvârşirea unei erori de fapt involuntare ce se impune a fi corectată şi care este de natură să conducă la scimbarea soluţiei pronunţate. Poate fi invocat ca act nou numai un înscris care a existat la data când s-a pronunţat hotărârea, iar admisibilitatea cererii de revizuire este condiţionată nu numai de descoperirea ulterior judecăţii a unor act noi şi de imposibilitatea prezentării lor în instanţă datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii, dar şi de caracterul determinant al acestor înscrisuri.

În cauza de faţă, simplul fapt că partea a descoperit ulterior pronunţării hotărârii anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voinţa sa a împiedicat-o să le procure în impul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, deoarece, în caz contrar, un proces definitiv câştigat ar putea fi suspus revizuirii pe bază de acte şi dovezi posterior confecţionate, iar autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie.

Astfel, revizuentul a susţinut că înscrisul Certificat de  angajare nr. X, datat 15.09.2018 si care atesta faptul ca a fost angajat la firma XPO L din 22.03.2015 până la 01.09.2018, în Marea Britanie, pe o perioada determinata, nu a putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacata dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa. A arătat că, după încetarea raporturilor de munca, in 01.09.2018,  cu firma din Marea Britanie, a venit in tara, astfel încât nu a mai lucrat si nici nu a mai locuit in Anglia. A precizat că, probabil, certificatul de angajare i-a fost comunicat la vechiul domiciliu din Anglia, acolo unde i-a fost comunicată oferta de munca in 2016 (ap. I, 33A) sau pur si simplu a fost emis, ca si procedura, fără a fi comunicat.

De asemenea, a arătat că este cert faptul că, după încetarea contractului de munca, la 01.09.2018, a revenit in România si, dupa ce i-a fost comunicata decizia X/2019, a făcut demersuri pentru intrarea in posesia a acestui act în termenul de o luna de la comunicarea hotărârii.

Tribunalul apreciază că susţinerile revizuentului şi dovezile ataşate nu fac dovada unei împrejurări de forţă majoră care să îl fi împiedicat să depună înscrisul în faţa instanţei de apel, cu atât mai mult cu cât a avut cunoştinţă de litigiul existent pe rolul Tribunalului Olt, a formulat apel împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie şi a fost reprezentat de avocat, beneficiind, prin urmare, şi de asistenţă juridică de specialitate. Mai mult, instanţa de apel a pus în vedere apelantului - pârât C A L să depună la dosar documente cu privire la venituri sale din România sau din Anglia, obligaţie neîndeplinită.

Întemeindu-şi cererea pe acest înscris - Certificat de  angajare nr. X, datat 15.09.2018,  revizuentul solicită de fapt o rejudecare a apelului, fără a argumenta şi a dovedi de ce nu a depus diligenţele necesare înfăţişării acestor înscrisuri în timpul procesului, cu atât mai mult cu cât înscrisul este din anul 2018, iar procesul în care a fost parte a început în anul 2017. Revizuentului îi revine dovada fie a conduitei obstrucţioniste a părţii adverse, conduită de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului pe durata soluţionării procesului în fond, fie a unei împrejurări, cu acelaşi impact, ivite mai presus de voinţa sa.

Or, în cauza de faţă, revizuenul nu a probat o astfel de ipoteză, la dosar neexistând dovezi privind efectuarea unor demersuri succesive, efectuate în formă scrisă, prin care să fi încercat obţinerea înscrisurilor de care a înţeles să se folosească în faza revizuirii. Astfel, înscrisul nu a fost depus nu din cauza unei împrejurări de forţă majoră, ci din cauza neglijenţei părţii care avea posibilitatea procurării actului de la angajatorul său, aşa cum de altfel s-a procedat ulterior pronunţării deciziei care se cere a fi revizuită. În fine, pretinsul înscris doveditor nici nu a existat la data când s-a pronunţat hotărârea, fiind emis după judecarea litigiului în fond.

Revizuentul are la dispoziţie alte căi legale pentru criticile formulate, în situaţia schimbării ulterioare a împrejurărilor de fapt avute în vedere la momentul pronunţării Deciziei nr. X/26.09.2019 a Tribunalului Olt în dosarul nr. X/311/2017.

În raport de aceste aspecte, tribunalul constată că în cauza pendinte nu este incident cazul de revizuire invocat şi, faţă de dispozițiile art.509 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C A L, în contradictoriu cu intimata R M,  împotriva Deciziei civile nr. X/26.09.2019 pronunţată de Tribunalul Olt în dosar nr. X/311/2017, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

În temeiul art.453 Cpc, se va lua act că se solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Data publicarii pe portal: 09.03.2020

Domenii speta

Spete similare