Impedimente la obtinerea finantarii bancare - conditiile raspunderii delictuale pentru producerea prejudiciului

Prin cererea înregistrată sub nr.X/104/2016, reclamanta P SRL societate aflată  în stare de insolvenţă prin administrator judiciar R G IPURL, în contradictoriu cu pârâta BANCA XX SA a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună admiterea acţiunii astfel cum a fost formulata si precizata cu obligarea paratei BANCA XX SA la plata contravalorii prejudiciului cauzat reclamantei prin înscrierea P SRL in Centrala Riscului de Credit la solicitarea paratei, respectiv 8.227.202,77 lei care sa fie actualizata la data plaţii reprezentând despăgubiri materiale, din care: 2.723.204,77 lei-contravaloare investiţie staţie de biogaz, 5.503.998 lei -profit (beneficiu) nerealizat, 250.000 Euro reprezentând daune morale, precum şi plata cheltuielilor de judecata: onorarii experţi.

În motivare arată că, în fapt, intre P SRL si B CR SA-Sucursala B s-a incheiat contractul de credit nr.X/08.04.2005, cu modificările intervenite prin actele adiţionale nr.Xx/28.03.2013 si Yx/28.03.2013, obiectul contractului constituindu-l o linie de credit, conform art.1 pct.1 din contract.

Pe parcursul derulării raporturilor contractuale, societatea P SRL si-a îndeplinit obligaţiile stabilite, in sensul achitării dobânzii aferente creditului la termenele scadente, solicitând la un interval de 6 luni prelungirea liniei de credit.

Ultima linie de credit a fost aprobata in data de 17.12.2013, pe o perioada de 12 luni, incheindu-se in acest sens actul adititonal nr.Yx/28.03.2013.

Disfuncționalități in derularea acestui contract au inceput sa apară in cursul anului 2013, ca urmare a reorganizării BANCA XX SA, in urma căreia sucursalele băncilor din judeţul O nu au mai avut competente in ceea ce priveşte prelungirea liniei de credit, situaţie in care intreaga corespondenta dintre parti s-a purtat prin posta electronica, prin e-mail.

Datorita modalităţii mai anevoioase de comunicare, in lipsa unei colaborări directe cu reprezentanţii băncii, s-a depăşit termenul de prelungire a liniei de credit care avea scadenta finala la data de 30.09.2013, potrivit dispoziţiilor de la Capitolul I Obiectul contractului din actul adiţional nr.Yx/28.03.2013.

Procedura privind înscrierea in Centrala Riscului de Credit este reglementata de dispoziţiile Regulamentului nr.2/2012 privind organizarea si funcţionarea la BNR a Centralei Riscului de Credit, art.2 din Regulament enumerând operaţiunile prin care persoanele declarate se expun la risc, printre care la lit.a figurează si acordarea de credite.

Din cauza faptului ca BANCA XX SA nu a analizat in termenul stabilit in contract cererea subscrisei de prelungire a liniei de credit, subscrisa a fost inscrisa de către BANCA XX in Centrala Riscului de Credit cu sume restante Tip E-intrarziere peste 90 de zile.

Apreciază că aceasta înscriere a subscrisei a fost una nelegala, acest aspect fiind confirmat si de Tribunalul Olt, care prin Sentinţa definitiva nr.X/2014 pronunţată in Dosarul nr. X/104/2014 a admis cererea formulata de subscrisa in contradictoriu cu BANCA XX SA si a dispus obligarea BANCA XX SA sa solicite radierea subscrisei din Centrala Riscului de Credit din cadrul Băncii Naţionale a României in ceea ce priveşte restantele tip E la creditul ce a format obiectul contractului nr.X/08.04.2005.

In perioada respectiva subscrisa avea in derulare un proiect privind realizarea unei staţii de producţie a biogazului si energiei electrice, scopul solicitării de prelungire a liniei de credit către BANCA XX fiind acela de a finaliza acest proiect.

Din cauza faptului ca societatea a fost inscrisa in Centrala Riscului de Credit la solicitarea BANCA XX SA, subscrisa a fost in imposibilitatea contractării si a unui alt împrumut bancar care urma sa asigure resursa financiara necesara pentru finalizarea proiectului privind staţia de biogaz si energie electica.

Aceasta imposibilitate a finalizării proiectului a avut drept urmare imposibilitatea subscrisei de a putea onora obligaţiile stabilite prin contractele pe care deja le incheiase cu diferite societăţi comerciale in vederea furnizării de biogaz si energie electrica si implicit a condus la rezilierea acestor contracte.

Având in vedere ca nefinalizarea proiectului si implicit neexecutarea contractelor pe care subscrisa le incheiase cu diferite societăţi comerciale a fost determinata de inscrierea societăţii in Centrala Riscului de Credit la solicitarea BANCA XX, consideră că BANCA XX SA este cea care trebuie sa suporte prejudiciul material care i-a fost creat si sa-i restituie suma de 2.5OO0IO Euro, suma ce reprezintă: contravaloarea investiţiei pentru implementarea proiectului privind staţia de biogaz si energie electica, profitul nerealizat, profit pe care subscrisa urma sa-l obţin in baza contractelor încheiate de societate si care nu au mai putut fi executate.

De asemenea, apreciază ca BANCA XX SA este cea care trebuie sa suporte si prejudiciul moral care i-a fost creat, subscrisa ajungând in stare de insolventa din cauza solicitării paratei de înscriere a subscrisei in Centrala Riscului de Credit, care a condus la imposibilitatea contractării la timp a împrumutului bancar, a finalizării proiectului privind realizarea unei staţii de producţie a biogazului si energiei electrice si implicit la neexecutarea contractelor aflate in derulare.

De altfel, chiar si in Raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la apariţia stării de insolventa a P SRL, la pct. III lit.A, administratorul judiciar a reţinut ca una din cauzele care au determinat apariţia stării de insolventa a fost: Imposibilitatea de a finaliza investiţia privind staţia de biogas din oraşul B având in vedere ca desi au fost incheiate contracte pentru energia electica ce urma sa fie produsa, nu s-a reuşit contractarea unui împrumut bancar ce ar fi urmat sa asigure resursa financiara necesara pentru finalizarea proiectului. Imposibilitatea contractării imprumutului bancar a fost determinata de faptul ca societatea a fost inscrisa in Centrala Riscului de Credit la cererea BANCA XX SA( inscrierea existând si in prezent), desi prin Sentinţa nr. X/2014 /10.09.2014 pronunţata de Tribunalul Olt  in dosar nr. X/104/2014 (sentinta irevocabila conform Deciziei nr. X/2015/26.02.2015 pronunţata de Curtea de Apel Craiova), BANCA XX SA a fost obligata sa solicite radierea debitoarei din evidenta Centralei Riscului de Credit.

Fata de aspectele menţionate mai sus, apreciază ca suma de 250.000 Euro reprezintă o justa satisfacţie (o reparare) pentru prejudiciul moral cauzat su BANCA XX isei prin fapta BANCA XX SA, fapta care a condus la intrarea societăţii in insolventa.

Menţionează ca suma reprezentând despăgubiri materiale reprezintă o evaluare provizorie a prejudiciului care i-a fost produs, urmând ca dupa efectuarea raportului de expertiza sa precizeze concret cuantumul acestuia.

In drept, invocă art.1349, 1551, 1381 Cod civil.

Solicită incuviintarea probei cu inscrisuri, expertiza contabila prin care sa se stabilească contravaloarea investiţiei pentru implementarea proiectului privind staţia de biogaz si energie electrica si contravaloarea profitului nerealizat, eventual martori.

Legal citată  pârâta  BANCA XX SA a formulat întâmpinare prin care  a solicitat  respingerea acţiunii  formulată de reclamant ca neîntemeiată.

I.Apărări pe excepţii:

1. Excepţia netimbrarii cererii de chemare in judecata.

In conformitate cu dispoziţiilor art.115 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa (intrarea in vigoare in 28.06.2014), toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar in aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru.

Din conţinutul articolului invocat, se desprinde următorul aspect esenţial pentru soluţionarea acestei excepţii, respectiv faptul ca scutirea este acordata pentru acţiunile introduse de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar care privesc aplicarea dispoziţiilor capitolului „Secţiunea a 5-a Situaţia unor acte juridice ale debitorului", inclusiv pentru recuperarea crantelor.

Ca atare, analizând articolele de la acest capitol, respectiv art. 115-131, apreciază ca acţiunile in pretenţii nu se regăsesc in dispozitile menţionate, nici in mod direct si nici in mod indirect.

De asemenea, plecând de la definiţia creanţei, care reprezintă un drept al uneia dintre persoanele care sunt subiect intr-un raport juridic de obligaţie, denumita creditor de a pretinde celeilalte parii, denumita debitor, indeplinirea obligaţiei acesteia, rezulta ca suntem in prezenta unei creanţe numai atunci cand aceasta este stabilita fara nici un dubiu, deci nu constituie obiectul unui litigiu.

Or, in speţă, nu suntem in prezenta unei creanţe certe, intrucat suma solicitata nu este o suma la care subscrisa a fost obligata la plata fata de reclamanta debitoare. Mai mult, dispoziţia invocata se refera la acţiuni care au ca obiect recuperarea creanţelor, iar prezenta acţiune are ca obiect obţinerea unei hotărâri judecătoreşti prin care sa se oblige subscrisa la plata unei eventuale sume nedovedite.

In acest context, intrucat acţiunea care face obiectul acestei cauze nu este scutita de taxa de timbru, ne aflam in ipoteza unui caz de neinvestire a instanţei, cunoscând aspectul ca (i) doar anumite acţiuni in justiţie nu sunt supuse obligaţiei de plata anticipata a taxei judiciare de timbru si ca (ii) aceasta exonerare este incidenţa doar in cazul in care acţiunile in justiţie sunt introduse de către administratorul/lichidatorul judiciar in aplicarea dispoziţiilor capitolului Secţiunea a 5-a Situaţia unor acte juridice ale debitorului. Din aceasta perspectiva, timbrarea este imperativa.

Acţiunea in justiţie dedusa judecaţii are drept obiect, asa cum a fost calificat conform principiului disponibilităţii, obligarea Subscrisei la plata unei sume totale de 500.000 Euro, echivalent in lei.

Cererea de chemare in judecata este supusa timbrajului conform art. 3 alin. 1 lit.f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, respectiv 6.105 lei plus 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei.

In cazul in care nu se va indeplini obligaţia de taxare cu taxa de timbru in suma ce urmează a se stabili de către instanţa de judecata conform legii, solicita anularea petitului ca netimbrat, respectiv insuficient timbrat, in conformitate cu prevederile art.33-36 din OUG nr. 80/2013.

In temeiul art. 248 Cod de procedura civila solicita pronunţarea cu precădere asupra acestei excepţii, excepţie de procedura, dirimanta, de neinvestire a instanţei, care trebuie sa fie rezolvata inaintea oricărei alte excepţii sau alte probleme supuse judecaţii.

2.Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorul judiciar, plecând de la cele susţinute la prima excepţie ridicata.

Potrivit art.80 din Codul de procedura civila, părţile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legala, convenţionala sau judiciara.

Asa cum a susţinut, potrivit art. 115 din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar nu poate reprezenta societatea reclamanta intr-o acţiune in pretenţii, intrucat acestuia ii sunt limitate atribuţiile de acest articol, fiind precizate toate acţiunile care pot fi formulate pentru debitorul fata de care s-a deschis procedura insolventei.

Pe de alta parte, având in vedere si dispoziţiile art. 85 alin. 3 potrivit căruia judecătorul sindic va putea ordona ridicarea, in tot sau in parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, se observa ca nu s-a făcut dovada ridicării dreptului de administrare al administratorului societăţii si prin urmare poate exercita conducerea societăţii.

In acest context, cel care are calitatea de a reprezenta reclamanta intr-o astfel de acţiune civila este chiar administratorul special, care are dreptul de a exercita conducerea activităţii societăţii, in toate aspectele.

Solicita prezentarea la dosarul instanţei a dovezii de reprezentat a celui care a acţionat in instanţa pe BANCA XX SA, semnata si parafata de persoana care are aceasta capacitate de a imputernici un reprezentant pentru exercitarea drepturilor societăţii.

Pe fondul cauzei, solicita respingerea acţiunii reclamantei ca nefondata si netemeinica pentru următoarele considerente:

a) In preambulul acţiunii se invedereaza faptul ca sumele solicitate reprezintă „contravaloarea prejudiciului cauzat subscrisei prin inscrierea P SRL in Centrala Riscului de Credit, la solicitarea paratei si refuzul acesteia de a solicita ştergerea riscului cu privire la subscrisa din Centrala Riscului de Credit".

Prin acţiunea care a făcut obiectul dosarului nr. X/104/2014, reclamanta a solicitat instanţei sa dispună obligarea subscrisei sa solicite Centralei Riscului de Credite din cadrul BNR radierea reclamantei din centralizatorul informaţiilor existente in baza de date, in ce priveşte restantele la creditul nr.X/08.04.2005.

Se susţine ca reclamanta figurează in evidentele centralei Riscului de Credit din cadrul BNR cu sume restante fara nicio culpa, aspect care ii aduce imense prejudicii de imagine si in special financiare, deoarece sunt in imposibilitate sa-si desfăşoare activitatea.

In dovedirea existentei vreunei culpe a subscrisei, reclamanta afirma ca desi aceasta a manifestat operativitate fata de solicitările băncii, a trecut o perioada destul de mare pana la prelungirea liniei de credit, motiv pentru care reclamanta a apărut in evidentele Centralei Riscului de Credit din cadrul BNR cu sume restante de tipul intarzieri peste 90 de zile.

In dovedirea acţiunii, reclamanta a prezentat corespondenta avuta cu BANCA XX pentru prelungirea liniei de credit, ulterior implinirii termenului de rambursare stabilit prin Actul adiţional nr. Xx din 30.09.2013, intrucat reclamanta nerespectand graficul de rambursare stabilit prin acest act adiţional, la data de 30.12.2013 a fost raportata la CRC cu restante tip E in suma de 514.365 lei. Raportare care s-a menţinut si pentru luna ianuarie 2014 si februarie 2014.

Menţionează ca potrivit prevederilor Regulamentului nr. 2/2012 privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei Riscului de Credit, banca are obligaţia de a raporta informaţia de risc de credit.

Urmare acestei raportări, reclamanta a formulat acţiunea de ştergerea de la CRC a restantelor de tip E, raportate asa cum a menţionat la 31.12.2013 si in luna ianuarie si februarie 2014, Tribunalul Olt a admis aceasta cerere si a dispus ştergerea acestor inregistrari privind restantele de tip E, sentinţa care a fost menţinută de către Curtea de Apel Craiova prin decizia civila pronunţata la 26.02.2015.

Rezulta ca instanţa a dispus fata de BANCA XX sa solicite la CRC doare ştergerea restantelor de tip E raportate la 31.12.2013 si in luna ianuarie si februarie 2014, si nicidecum nu a dispus ştergerea restantelor inregistrate de către reclamanta ulterior lunii februarie 2014, intrucat din martie 2014 s-a aplicat intre parti noul Act adiţional nr.Yy din 25.02.2014, iar reclamanta nu mai inregistra restante de tip E la acest contract.

Pentru restantele ulterioare, care au fost raportate in luna iulie 2014, fata de parata BANCA XX nu exista nicio hotărâre judecătoreasca care sa stabilească obligaţia subscrisei de a solicita la CRC ştergerea restantelor de tip E, intrucat aceste raportări nu au făcut obiectul niciunui litigiu intre parti soluţionat de către instanţa de judecata.

Prin urmare, singura perioada la care reclamanta se poate referi cu privire la raportarea făcuta de către BANCA XX la CRC este doar sfârşitul lunii decembrie si lunile ianuarie si februarie 2014, practic ca perioada calendaristica ne referim doar la cele doua luni ianuarie si februarie 2014.

Pe de alta parte, arată că nu exista refuzul băncii in ce priveşte ştergerea reclamantului de la CRC, intrucat reclamantul nu a solicitat niciodată subscrisei indeplinirea obligaţiei din hotărârea judecătoreasca anexata la cererea de chemare in judecata, pentru a exista un astfel de refuz.

In consecinţa, susţinerea reclamantei ca s-a refuzat ştergerea din CRC a restantelor de tip E nu este reala, intrucat băncii nu i s-a solicitat pana in prezent aceasta ştergere, mai ales ca din martie 2014 s-a aplicat intre parti Actul adiţional nr. Yy din 25.02.2014 prin care s-a prelungit linia de credit pe termen de 6 luni, pana la data de 25.08.2014.

Fata de acest aspect, s-a inteles ca reclamanta nu este interesata de ştergerea acestor raportări, atâta timp cat in martie 2014 intre parti se semnase un nou Act adiţional, iar ulterior pentru restantele raportate la CRC in baza acestui act adiţional nu au fost contestate de către reclamanta, intrucat nu exista nici un motiv pentru a fi şterse de la CRC.

b)Răspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie a unei persoane este reglementata in art. 1349 alin.(1) si (2) si art. 1357-1371 cod civil, fiind incidente si dispoziţiile art. 1381-1395 noul Cod civil, care stabilesc regulile aplicabile reparării prejudiciului cauzat in condiţiile răspunderii civile delictuale.

Din analiza textelor legale reproduse mai sus se ajunge la constatarea ca angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, presupune existenta cumulata a patru condiţii sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicita, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovăţia autorului faptei ilicite si prejudiciabile.

Observând cererea de chemare in judecata, reclamanta susţine ca in perioada in care BANCA XX SA a raportat la CRC restantele de tip E, respectiv perioada incepand cu 31.12.2013 si pana la sfârşitul lunii februarie 2014, avea in derulare un proiect privind realizarea unei staţii de producţie a biogazului si energie electrice. Totodată, se arata ca solicitarea băncii de prelungire a liniei de credit a avut drept scop tocmai finalizarea acestui proiect.

Pe de alta parte, se arata ca datorita înscrierii reclamantei in CRC de către banca, reclamanta a fost in imposibilitate de a contracta un alt imprumut bancar care sa asigure resursa financiara, tot pentru finalizarea proiectului privind staţia de biogaz si energie electrica. In continuare, reclamanta arata ca datorita faptului ca nu si-a finalizat staţia de producţie a biogazului si energiei electrice, aceasta a fost in imposibilitate sa-si execute contractele pe care aceasta le încheiase cu diferite societăţi comerciale, fiind apreciat de către reclamanta ca un profit nerealizat in suma de 250.000 euro.

b.1) ln sarcina băncii nu poate fi reţinuta o culpa cu privire la imposibilitatea reclamantei de a obţine un credit de la o alta banca, credit cu ajutorul căruia reclamanta isi asigura resursa financiara necesara pentru finalizarea proiectului aflat in derulare, astfel cum se susţine prin acţiune.

Asa cum a precizat raportarea la CRC s-a realizat in data de 31.12.2013, valabil in sistemul bancar incepand cu luna ianuarie 2014, iar prin semnarea Actului adiţional nr.Yy din 25.02.2014, fiind prelungita linia de credit, in martie 2014 reclamanta nu mai apare cu restante de tip E in Centrala Riscurilor de Credit.

Or, reclamanta a anexat o adresa primita de la C Bank Agenţia B, data in 14.06.2013, cu mult anterior raportării reclamantei la CRC, iar din răspunsul formulat de către C Bank rezulta clar ca nu exclude pe viitor posibilitatea ca in funcţie de oferta de finanţare a băncii si in funcţie de nevoile de finanţare sau de proiectele pe care reclamanta le are in derulare sa reia analiza cererii reclamantei.

Faptul ca in luna iulie 2014 apare raportata la CRC cu restante de tip E, asa cum a precizat, aceste restante nu au făcut obiectul litigiului soluţionat de Tribunalul Olt prin sentinţa civila nr. X/10.09.2014, intrucat este fara dubiu ca instanţa de judecata nu se putea pronunţata pe existenta unor restante de tip E care nu erau raportate la momentul depunerii cererii de chemare in judecata in luna aprilie 2014. Pentru aceasta perioada raportarea la CRC a reclamantului pentru restante s-a făcut ca urmare a nerespectarii de către aceasta a Actului adiţional nr.Yx/28.03.2013. in care era stipulat termenul de valabilitate cel mult 6 luni de la data indeplinirii condiţiilor de la pct. 4.2, dar nu mai târziu de data de 25.08.2014.

Fata de cele arătate, apreciază ca nu se poate retine existenta unei fapte ilicite in contextul in care, reclamanta nu a făcut dovada refuzului acordării unui credit pentru motivul ca BANCA XX a raportat la CRC restantele de tip E la data de 31.12.2013, iar mai mult, BANCA XX i-a prelungit linia de credit reclamantei, asigurandu-i astfel resursele necesare pentru finalizarea proiectului aflat in derulare, aspect precizat de către reclamanta in acţiune.

b.2) In speţa nu pot fi reţinute si nu au fost dovedite caracterul direct, cert al prejudiciului si existenta unei legaturi de cauzalitate intre fapta presupusa fapta a băncii si prejudiciul invocat de reclamanta.

Astfel, una din condiţiile necesare pentru invocarea unui prejudiciu si solicitarea acoperirii acestuia este aceea ca prejudiciul sa fie direct, adică sa constituie un efect nemijlocit al faptei ilicite, de care sa fie legat printr-un raport de cauzalitate.

Or, asa cum a arătat imposibilitatea obţinerii unui credit, in condiţia in care ar fi existat o astfel de solicitare din partea reclamantei la o alta banca, nu a fost impiedicata de raportarea reclamantei la CRC.

Reclamanta susţine ca prejudiciul îl constituie contravaloarea investiţiei pentru implementarea proiectului privind staţia de biogaz si energie electrica, precum si profitul nerealizat, insa documentaţia prezentata nu face dovada existentei unui astfel de prejudiciu, intrucat nu exista un prejudiciu.

BANCA XX a aprobat prelungirea liniei de creditare care face obiectul contactului de credit nr.X/2005, astfel incat banca a oferit reclamantului resursele necesare pentru finalizarea acestui proiect aflat in derulare. Simpla ataşare a unor facturi si a unor contracte semnate de către reclamanta in anul 2012, nu pot face si nici nu fac dovada existentei unui prejudiciu.

In literatura de specialitate se arata ca prejudiciul, ca element esenţial al răspunderii delictuale, consta in rezultatul suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o alta persoana. Daca nu exista prejudiciu nu poate exista răspundere civila delictuala. Prejudiciu intotdeauna trebuie sa fie rezultatul incalcarii unui drept subiectiv. Or, prin conduita băncii in aceasta cauza rezulta fara echivoc ca nu s-a incalcat niciun drept subiectiv al reclamantei. Reclamanta are dreptul si posibilitatea accesării tuturor tipurilor de credite oferite de către băncile din România, dar pentru obţinerea acestora trebuie sa indeplineasca condiţiile de creditare.

Totodată, in sensul celor anterior menţionate, invederează ca, pentru a se putea retine existenta unui raport de cauzalitate intre fapta a băncii si presupusul prejudiciu invocat de către reclamanta, se impune ca fapta băncii sa fie cauza necesara si directa a pagubei invocate de către reclamanta. Cu alte cuvinte, fapta băncii ar trebui sa constituie cauza fara de care nu s-ar fi putut produce consecinţa invocata de către reclamanta.

Or, asa cum a arătat anterior, consecinţa invocata de reclamanta s-a produs independent de fapta băncii, restantele inregistrate la credit dupa data semnării Actului adiţional nr.X/2014 se datorează in totalitate modului de gestionare a activităţii de către reclamanta, iar finalizarea proiectului nu se datorează aspectului raportării la CRC, intrucat Subscrisa i-a prelungit linia de credit, deci i-a asigurat resursele financiare intr-un cuantum de aproximativ 110.000 euro. Linia de credit este un credit acordat pe o perioada de timp care poate fi tras integral la data acordării sau parţial, insa la termen contravaloarea liniei de credit trebuie sa fie rambursata integral. Prelungirea acestei linii urmează sa se faca, numai daca clientul mai indeplineste condiţiile de creditare.

Pe cale de consecinţa, in speţa nu se poate retine existenta unui raport de cauzalitate intre fapta băncii si presupusul prejudiciu invocat de către reclamanta.

c) In ce priveşte despăgubirea pentru prejudiciul moral solicitata de către reclamanta prin prezenta acţiune, in suma de 250.000 euro, apreciază ca nu este dovedita, nu este motivata in fapt si in drept.

In ce priveşte prejudiciul moral, apreciază ca se impune mai intai sa se stabilească daca personalitatea afectiva sau sociala a reclamantei a fost afectata si in ce a constat atingerea adusa acestor valori umane si sociale. In urma acestei analize se poate stabili daca reclamantei i se cuvine o despăgubire cu titlu de reparaţie pentru dauna morala provocata.

Ca atare, pentru a exista dezdaunare morala, se impune ca reclamanta sa faca dovada faptului ca s-a cauzat o prejudiciere morala. Or, in situaţia de speţa, nu exista sub nicio forma un prejudiciu moral efectiv pe care subscrisa sa-l fi produs reclamantei. Nu este admisibil ca o simpla afirmaţie cu privire la prejudicierea morala, nesustinuta de demonstrarea elementelor răspunderii, sa poată fi luata in considerare ca atare.

Prejudiciul moral trebuie susţinut prin probe, nu doar afirmat in mod generic, cum reclamanta arata prin cererea de chemare in judecata, „fata de aspectele menţionate mai sus, apreciez ca suma de 250.000 euro reprezintă o justa satisfactie(o reparare) pentru prejudiciul moral cauzat subscrisei prin fapta BANCA XX SA, fapta care a condus la intrarea societăţii in insolventa."

O simpla insiruire de aprecieri subiective nu este de natura a demonstra prejudiciul moral. Pentru a fi admisibila o asemenea cerere, reclamanta trebuie sa dovedească existenta prejudiciului, a caracterului sau cert, legătura de cauzalitate intre acesta si fapta cauzatoare, simplele prezumţii nefiind suficiente pentru a proba existenta prejudiciului si nici afirmaţiile administratorului judiciar numit in dosarul de insolventa, intrucat acesta are competentele stabilite clar prin Legea nr.85/2014.

In prezenta cauza nu se face dovada prejudiciului moral suferit de către reclamanta. De asemenea, luând in considerare scopul reparator, moral, acordarea daunelor morale trebuie sa se intemeieze pe o legătura de cauzalitate dovedita intre vătămarea pretinsa de către reclamanta si fapta subscrisei, de natura a produce pretinsa vătămare, iar in aceasta situaţie sarcina probei aparţine persoanelor lezate, respectiv a reclamantei din prezenta cauza.

Astfel, reclamanta nu a probat existenta si intinderea prejudiciului moral, a existentei si intinderii vătămării, nefiind suficienta simpla susţinere a săvârşirii vătămării.

Argumentul reclamantei in sensul in care aceasta solicita daune morale pentru faptul ca in Raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la apariţia stării de insolventa a P SRL a fost menţionata afirmaţia administratorului judiciar "Imposibilitatea contractării imprumutului bancar a fost determinata de faptul ca societatea a fost inscrisa in CRC la cererea BANCA XX SA...", apreciează ca nu este de natura sa probeze faptul ca a si suferit un prejudiciu moral.

In consecinţa, apreciază ca solicitarea reclamantei de acordare a daunelor morale in cuantum de 250.000 euro este neintemeiata deoarece astfel cum a menţionat, acesta nu a făcut dovada unui anumit prejudiciu moral suferit din cauza raportării la CRC de către BANCA XX SA , iar existenta acestui prejudiciu nu poate fi presupusa.

Chiar daca este vorba de un prejudiciu moral, el trebuie sa indeplineasca cerinţa de a fi cert sub aspectul existentei, aceasta constituind o cerinţa distincta de posibilitatea de evaluare, cu privire la care este admisa o marja mai larga de apreciere.

In susţinerea celor afirmate, menţionează si practica instanţelor de judecata pe acest aspect, astfel:-decizia nr. X/2013 pronunţata in dosarul nr. X/3/2009 ICCJ "Daunele morale reprezintă atingerea adusa demnităţii, onoarei si prestigiului profesional al reclamantului prin fapta ilicita a paratei.

Pentru a putea fi cuantificat prejudiciul moral este nevoie de un criteriu sigur de referinţa, de un reper fata de care judecătorul sa poată aprecia mărimea daunelor morale pe care le poate acorda reclamantului. Fiecare are despre sine un anumit sistem de autoapreciere, iar reputaţia -aprecierea celorlalți presupune un număr nedefinit de "imagini" ale unei persoane. Acestea fac aproape imposibil de stabilit cat valorează onoarea si demnitatea unei persoane."

-decizia nr.X/20.04.2011 pronunţata in recurs de înalta Curte de Casaţie si Justiţie secția de contencios administrativ si fiscal "daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusa existentei fizice a persoanei, integrităţii corporale si sanatatii, cinstei, demnităţii si onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficient stabilirea culpei autorităţii, ci trebuie dovedite daunele morale suferite.

Partea care solicita acordarea daunelor morale este, deci obligata sa dovedească producerea prejudiciului si legătura de cauzalitate existente intre prejudiciu si fapta autorităţii."

Fata de cele anterior menţionate, arată ca in speţa nu sunt intrunite cumulat condiţiile necesare angajării răspunderii civile delictuale a băncii, pretenţiile reclamantei SC P SRL nu pot fi justificate.

Pe cale de consecinţa, solicită respingerea cererii reclamantei SC P SRL de obligare a băncii la plata sumei de 500.000 euro ca nelegala si nefondata.

In susţinerea celor invocate in prezenta intampinare, solicita incuviintarea probei cu inscrisuri, precum si a oricărei alte probe ce se va dovedi utila si concludenta in cauza.

Prin încheierea de şedinţă din data de 07.07.2017, în temeiul art.400 c.p.c. s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se pune in discutie  suplimentarea probatoriului.

Prin încheierea de ședință din data de 29.09.2017 instanţa a admis declaraţia de abţinere formulată de domnul judecător V S, titular al completului CCF6, de la soluţionarea cauzei nr.X/104/2016. A respins cererea de recuzare formulată de pârâta BANCA XX SA, în această cauză, ca rămasă fără obiect. A dispus restituirea taxei de timbru în cuantum de 100 lei, achitată de pârâtă prin OP nr. X către Primăria Sector 3 Bucureşti.

Prin încheierea de ședință din data de 20.06.2018 reclamanta a depus precizare cu privire la cuantumul cererii de chemare în judecată, în raport de concluziile raportului de expertiză.

La dosar au fost depuse rapoartele de expertiză contabilă şi expertiză tehnică de specialitate electroenergetică, întocmite de experţii desemnaţi, precum şi rapoarte de expertiză întocmite de expertul parte al pârâtei.

La data de 04.07.2018 au fost depuse la dosar de către părţi, concluzii scrise prin care reclamanta a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulata si precizata si obligarea paratei BANCA XX SA la: plata contravalorii prejudiciului cauzat subscrisei prin înscrierea P SRL in Centrala Riscului de Credit la solicitarea paratei, respectiv 8.227.202,77 lei care sa fie actualizata la data plaţii reprezentând despăgubiri materiale, din care: 2.723.204,77 lei-contravaloare investiţie staţie de biogaz, 5.503.998 lei -profit (beneficiu) nerealizat şi 250.000 Euro reprezentând daune morale, precum şi la plata cheltuielilor de judecata: onorarii experţi , iar pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor depuse la dosar.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta SC P SRL a solicitat obligarea pârâtei BANCA XX la  plata contravalorii prejudiciului cauzat prin înscrierea P SRL in Centrala Riscului de Credit la solicitarea paratei, respectiv 8.227.202,77 lei care sa fie actualizata la data plaţii reprezentând despăgubiri materiale, din care: 2.723.204,77 lei-contravaloare investiţie staţie de biogaz, 5.503.998 lei -profit (beneficiu) nerealizat şi 250.000 Euro reprezentând daune morale, precum şi la plata cheltuielilor de judecata: onorarii experţi.

În fapt, reclamanta a arătat că prin înscrierea sa de către BANCA XX în Centrala Riscului de Credit a fost în imposibilitatea contractării unui alt împrumut bancar în vederea finalizării proiectului privind realizarea unei staţii de producţie a biogazului şi energiei electrice.

Analizând cu prioritate condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, instanţa a aratat că acestea constau în: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Aceste condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, pentru ca persoana vinovată de producerea prejudiciului să răspundă pentru fapta sa, fiind obligată la plata contravalorii întregului prejudiciu produs.

Fapta ilicită, potrivit dispoziţiilor art.1349 şi 1357 Cod civ., constă în acţiunea ori inactiunea prin care, încălcându-se normele de drept obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparţine unei persoane.

În cauza de fată, reclamanta a arătat că, urmare a înscrierii sale de către pârâta BANCA XX în Centrala Riscului de Credit, a fost în imposibilitatea contractării unui alt împrumut bancar în vederea finalizării proiectului privind realizarea unei staţii de producţie a biogazului şi energiei electrice.

Prin Sentinţa nr. X/2014 pronunţată de către Tribunalul Olt la 10.09.2014 în dosarul nr. X/104/2014, instanţa a admis cererea de chemare în judecată formulată de către P SRL împotriva BANCA XX, dispunând obligarea pârâtei la radierea reclamantei din Centrala Riscului de Credit. Prin Decizia nr. X/2015, Curtea de Apel Craiova a fost respins apelul BANCA XX , instanţa de control judiciar reţinând că: „ potrivit art. 6 din Regulamentul nr. 2/2012, privind organizarea şi funcţionarea la Bancă Naţională a României a Centralei Riscului de Credit, persoanele declarante sunt obligate să raporteze informaţia de risc de credit pentru fiecare debitor care îndeplineşte condiţia de a fi supus unui risc individual.

Prin urmare, apelanta avea obligaţia legală a raportării riscului de credit înregistrat cu privire la SC P SRL B, în condiţiile în care prin notificarea emisă la data de 17.09.2013 (fila nr. 10 din apel), SC P SRL B a fost încunoștințată că în acel moment figura cu o restanţă la credit de 5.717,62 lei, având o întârziere a datoriei de 15 zile şi că, în caz de neremediere, în termen de 10 zile de la primirea notificării, banca va declara exigibile creanţele sale. Cu toate acestea, cererea SC P SRL B de prelungire a liniei de credit a fost formulată la data de 04.10.2013, întârziere independentă de funcţionalitatea sucursalelor băncii.

În schimb, în îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 6, persoana declarantă trebuie să trimită lunar la centrala riscului de credit şi procedurile de ştergere a riscurilor sau a unui debitor care nu mai îndeplineşte condiţia de a fi raportat."

Totodată, s-a reţinut de către instanţa de control că : „ Ca urmare, fără a avea efecte retroactive, dacă un risc nu mai există sau debitorul nu mai îndeplineşte condiţia de a fi raportat, se impune ca banca să solicite ştergerea riscului sau a debitorului.

Întrucât în cauză a avut loc prelungirea liniei de credit şi nu mai există restanţe, iar debitoarea nu mai îndeplineşte condiţia de a fi raportată, se impune ştergerea riscului raportat anterior, măsură ce îşi produce efectele pentru viitor, independent de vreo faptă culpabilă a băncii.

Cu această motivare, Curtea constată că soluţia instanţei de fond este corectă.”

Instanţa reţine că puterea de lucru judecat are două efecte, unul pozitiv constând în prezumţia de adevăr, adică „impunerea imperativă” a ceea ce s-a judecat, imposibilitatea de a nega „legitimitatea” celor hotărâte de instanţă; obligativitatea regulii de drept incorporată în hotărâre şi unul negativ în sensul că, sub condiţia triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi, litigiul deja tranşat printr-o hotărâre judecătorească nu mai poate fi readus în faţa instanţei.

În analiza faptei ilicite a pârâtei, instanța reţine că înscrierea reclamantei în Centrala de Risc a survenit ca urmare a întârzierilor datorate de aceasta, pârâta fiind obligată să raporteze informaţia de risc de credit pentru fiecare debitor care îndeplineşte condiţia de a fi supus unui risc individual.

În cauză , reclamanta susţine că prelungirea liniei de credit pentru contractul de credit nr. X/08.04.2005 nu s-a putut realiza din motive imputabile pârâtei, întrucât, urmare a reorganizării BANCA XX SA, suscursalele băncilor din judeţul O nu au mai avut competente in ceea ce priveşte prelungirea liniei de credit, astfel încât au început sa apară disfunctionalitati in relaţia băncii cu clienţii, in condiţiile in care intreaga corespondenta dintre parti s-a purtat prin posta electronica, prin e-mail.

Din înscrisurile de la dosar, rezultă că între P SRL si BANCA XX SA-Sucursala B s-a încheiat contractul de credit nr.X/08.04.2005, cu modificările intervenite prin numeroase acte adiţionale, ultimele încheiate fiind actele adiţionale nr.Xx/28.03.2013 si Yx/28.03.2013, obiectul contractului constituindu-l o linie de credit, conform art.1 pct.1 din contract.

Aşa cum se reţine cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 145/ 2015  pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. X/104/2014 prin notificarea emisă la data de 17.09.2013 (fila nr. 10 din apel), SC P SRL B a fost încunoștințată că în acel moment figura cu o restanţă la credit de 5.717,62 lei, având o întârziere a datoriei de 15 zile şi că, în caz de neremediere, în termen de 10 zile de la primirea notificării, banca va declara exigibile creanţele sale. Cu toate acestea, cererea SC P SRL B de prelungire a liniei de credit a fost formulată la data de 04.10.2013, întârziere independentă de funcţionalitatea sucursalelor băncii. Astfel, înscrierea în centrala de risc efectuată de pârâtă nu poate fi considerată o faptă ilicită, aspect subliniat, de altfel, în decizia menţionată.

Pe de altă parte, cererea de prelungire a liniei de credit formulată de reclamantă la data de 04.10.2013 a fost aprobată de pârâta BANCA XX, la data de 17.12.2013, fiind încheiat actul adițional nr. Yx/28.03.2013, moment în care pârâta a sters din Centrala de risc menţiunea privind restanţele de Tip E ale reclamantei.

Susținerea reclamantei potrivit căreia, prin înscrierea în Centrala de Risc de către pârâtă, a fost în imposibilitatea de a accesa alte credite în vederea finalizării proiectului privind realizarea unei staţii de producţie a biogazului şi energiei electrice , este neîntemeiată.

Astfel, din analiza cererilor de credit formulate de reclamantă, se reţine că reclamanta a formulat o cerere de creditare către C Bank la data de 05.02.2013 , solicitare respinsă raportat la mei multe motive, printre care si riscul sistematic al reclamantei care înregistra restanţe începând cu luna august 2012, risc necontestat de reclamantă şi care nu a făcut obiectul litigiului soluţionat în cadrul dosarului nr. X/104/2014(f. 161-163 v.III).

În ceea ce priveşte cererea de creditare formulată de reclamantă către I S Bank , la data de 01.08.2013, via e-mail, conform mențiunilor din adresa înaintată la dosar(f.157 v.III), formularele de credit nu au fost depuse în original, motiv pentru care discuţiile purtate cu reprezentanţii societăţii nu au fost finalizate printr-o soluţie de aprobare sau respingere a creditului.

Nu va fi reţinută nici susţinerea reclamantei privind formularea unei cereri de creditare către  A Bank, în condiţiile în care , din adresa înaintată instnaţei (f.159 v.III) aceasta a răspuns clar că P SRL nu a depus nicio cerere de creditare în perioada 2012-2014.

De altfel, reţine instanţa că înscrierile reclamantei P SRL în CRC au început în noiembrie 2012 fiind prelungite până în martie 2013, acestea fiind singurele existente la momentele analizelor cererilor de credit formulate de reclamantă, însă acestea nu au fost contestate în vreun fel de aceasta, neputându-se constitui într-o faptă ilicită a pârâtei cu consecinţa producerii unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei .

Ori în prezenta cauză, reclamanta susţine că fapta ilicită care a condus la crearea prejudiciului în patrimoniul său este reprezentată de înscrierea sa în CRC de către pârâtă în luna septembrie 2013, moment după care, însă aceasta nu a formulat nicio altă cerere de creditare către alte unităţi bancare.

Raportat la aceaste aspecte, instanţa nu poate reţine o eventuală legătură de cauzalitate între pretinsa faptă ilicită şi prejudiciul invocat de către reclamantă întrucât fapta, având loc ulterior survenirii prejudiciului nu poate fi în legătură de cauză-efect cu acesta.

Totodată, neprelungirea liniei de credit pe care reclamanta o avea deschisă la pârâta BANCA XX, s-a datorat întârzierii formulării de către aceasta a cererii de prelungire, aspect reţinut, de altfel, şi în decizia nr. X/2015 a Curţii de Apel Craiova.

Deşi reclamanta susţine că înscrierea sa în CRC s-a datorat faptului că pârâta BANCA XX nu a analizat în termenul stabilit în contract cererea sa de prelungire a liniei de credit, se reţine că, potrivit clauzei cuprinsă în art. 10.2 din contractul nr. X/08.04.2005 s-a prevăzut că „ linia de credit poate  fi prelungită/majorată, după caz, la cererea clientului, pe noi perioade de creditare, pe baza de acte adiționale, dacă sunt îndeplinite condițiile avute în vedere la acordare, iar încasările din contul curent se situează cel puțin la nivelul de ½ din plafon”  , fără a fi stabilit vreun termen în care pârâta să fie obligată să analizeze cererea de prelungire/majorare.

Prin actul adiţional nr. X/m/345/14.07.2008 părţile au prevăzută la art. 10.1 că: „împrumutatul se obligă să depună la bancă documentaţia necesară prelungirii scadenţei finale , cu cel puţin 45 de zile înainte de scadenţa acesteia. Depunerea documentației cu depășirea acestui termen dă dreptul băncii de a refuza prelungirea. ” La art. 10.2 s-a stabilită că : „ Linia de credit poate fi prelungită/majorată, după caz, la cererea clientului, pe noi perioade de creditare, pe baza de acte adiționale, dacă sunt îndeplinite condițiile avute în vedere la acordare, iar încasările din contul curent se situează cel puțin la nivelul de 1/1  din plafon” .

A fost stabilit aşadar un termen în care împrumutatul are obligaţia de a depune documentaţia necesare necesară prelungirii scadenţei finale, nu însă şi un termen în care banca pârâtă are obligaţia de a analiza această documentaţie.

Scadenţa creditului acordat de pârâtă reclamantei a fost la data de 30.09.2013, iar cererea reclamantei de prelungire a liniei de credit a fost formulată de aceasta la data de 04.10.2013, fiind înregistrată la sediul central al băncii la data de 08.11.2013, astfel încât nu se poate reține nerespectarea de către pârâtă a termenului de analiză a cererii de prelungire a liniei de credit, astfel cum invocă reclamanta.

Nici condiţia prejudiciului nu poate fi considerată îndeplinită, în condiţiile în care nu  este întrunită cerința caracterului cert al prejudiciului.

Astfel, în ceea ce priveşte contravaloarea investiţiei nefinalizate, aceasta nu va fi reţinută drept un prejudiciu din moment ce a condus la dobândirea unor bunuri şi servicii înscrise în contabilitate tocmai cu aceste valori şi care pot fi valorificate ulterior fie prin finalizarea centralei, fie prin vânzarea proiectului în stadiul actual de realizare.

În ceea ce priveşte prejudiciu constând în profitul nerealizat, instanţa reţine că acesta trebuie determinat în raport de înscrisruile existente la dosar şi nu doar raportat la planul de afaceri, împrejurare în care urmează să constate că acesta nu are caracter cert.

Se reţine că, din contractele existente la dosar rezultă că reclamanta P SRL avea suficientă materie primă pentru a produce la capacitatea maximă a staţiei, deşi expertul desemnat în cauză a calculat cantităţile de produse rezultate, în mod eronat, pornind de la premisa aprovizionării cu 100% a staţiei de biogaz şi energie electrică.

Conform adresei CEZ Distribuţie  nr. X/34131/02.02.2013 operatorul de distribuţie a notificat reclamanta P SRL că până la data de 02.07.2013 a dost achitată suma de 30 000 lei reprezentând rata I din graficul de eşalonare a plăţii tarifului de racordare, nefiind plătită cea de-a doua rată de 139.128,38 lei, astfel că prin depăşirea termenului scadent pentru a doua transă, reclamantei i se pune în vedere ca în termenul de plată pentru ambele tranşe restante, în cuantum de 278.256,76 lei este de 3 zile , respectiv 05.07.2013, urmând ca, prin nerespectarea termenului de plată acordat, contractul de racordare să fie reziliat.

Astfel , reclamanta nu deţinea la momentul pornirii motorului contract de racordare pentru vânzarea energiei electrice produse.

De altfel, la dosar nu există procese verbale de recepţie la terminarea lucrărilor de executare a instalației electrice de utilizare şi  nici procese verbale de recepţie parţială/finală a instalației electrice de racordare la rețeaua electrică de distribuție  a energiei electrice.

În raport de aceste aspecte instanța nu va reţine concluziile cuprinse în raportul de expdertiză întocmit în  cauză de expertul desemnat de instanţă, acestea necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.

De altfel, expertul desemnat în cauză de instanţă a reţinut eronat şi cantităţile de materii prime asigurate prin contractele încheiate de reclamantă şi depuse la dosar, împrejurare în care calculele efectuate sunt la rândul lor eronate, cantitățile contractate reprezentând în fapt un procent de 28% şi nr 73% din necesar, aşa cum se reţine în opinia expertului parte al pârâtei.

De asemenea, în conformitate cu norma legală privind schema de personal necesar desfăşurării activităăţii, expertul desemnat de instanţă a apreciat necesar un număr mai mic de angajaţi, ceea ce a condus la un cost mai mic cu forţa de muncă necesară.

Totodată , se reţine că la dosar nu există contracte de muncă încheiate de reclamantă în vederea asigurării personalului necesar desfăşurării activităţii staţiei de biogaz.

Nu există  la dosar nici procesele verbale de recepţie la terminarea lucrărilor la staţia de biogaz şi energie electrică, iar din analiza expertizei contabile reiese că facturile prezentate nu sunt achitate în totalitate, neexistând dovezi cu privire la achiziţia cantităţii integrale de ciment aferent investiţiei şi nici a celorlalte ingrediente necesare – conform opiniei expertului parte al pârâtei, expertul desemnat în cauză trecând peste acestea aspecte.

În ceea ce priveşte expertiza contabilă  efectuat în cauză, instanţ reine că aceasta a pornit de la planul de afaceri prezentat la reclamantă, fără a analiza viabilitatea unui astfel de plan de afaceri, în raport de înscrisurile prezentate de reclamantă.

Raportat la aceste considerente, instanţa reţine lipsa caracterului cert al prejudiciului ca şi condiţie pentru acordarea de despăgubiri.

În condiţiile în care instanţa nu poate reţine o faptă ilicită a pârâtei care să fi condus la producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, nici legătura de cauzalitate, nu există , lanţul cauzal care a determinat imposibilitatea continuării de către reclamantă a proiectului de investiţii fiind  întrerupt de motive străine pârâtei.

S-a reţinut că neatragerea unui nou credit necesar continuării acestei investiţii nu este consecinţa  directă şi nemijlocită a înscrierii reclamantei în CRC, în mod nelegal, de către pârâtă, înscrierea în CRC fiind realizată în mod corect, neputându-se constitui într-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.

Înscrierea în CRC nu reprezintă un impediment legal si absolut pentru creditarea unei societăţi comerciale, rămânând la latitudinea fiecărei bănci de a decide dacă decide sau nu acordarea finanţării în condiţiile cunoaşterii riscului de credit la care se expune.

De altfel, din adresa nr. Y/X/14.06.2013 emisă de C Bank rezultă că instituţia de credit a refuzat cererea, întrucât reclamanta „nu îndeplinea condiţiile impuse de politica de creditare actuală a Băncii" , în situaţia în care luna mai şi în luna iunie a anului 2013, când C Bank a emis adresa de răspuns, reclamanta P era fără restanţe în CRC, fiind trecută cu „0" în toate categoriile de restanţe, astfel încât era imposibilă respingerea creditului pentru motivul unic al existenţei restanţelor de Tip E în CRC.

Pe de altă parte, demersurile la CEC, dar şi la celelalte două unităţi bancare, au fost făcute înainte de raportarea restanţelor de Tip E în CRC, ceea ce demonstrează faptul că, şi în lipsa restanţelor, nu exista nicio certitudine că, în cursul anului 2013, reclamanta ar fi obţinut o finanţare atât de importantă de la o altă bancă din România, pentru a finaliza proiectul de investiţii.

Instanţa nu va reţine concluziile raportului de activitate întocmit de administratorul judiciar al reclamantei în cadrul dosarului de insolvenţă, în condiţiile în care opiniile administratorului judiciar nu au valoare probatorie în sine, fiind simple afirmaţii supuse regimului probatoriu obişnuit.

Astfel, în sine, eventualele impedimente la obţinerea de finanţare bancară nu conduc în mod necesar la imposibilitatea absolută a finanţării şi eşecul consecutiv al proiectului de investiţie al reclamantei P SRL.

Nici condiţia vinovăției nu este îndeplinită, întrucât fapta pretins ilicită a pârâtei de înscriere a reclamante în CRC a survenit ca urmare a întârzierilor reclamantei în achitarea restanţelor, aspecte reliefate în mod clar, cu putere de lucru judecat în decizia civilă nr. X/2015  a Curţii de Apel Craiova pronunţată în dosarul nr.X/1042014 (apelanta avea obligaţia legală a raportării riscului de credit înregistrat cu privire la SC P SRL B, în condiţiile în care prin notificarea emisă la data de 17.09.2013 (fila nr. 10 din apel), SC P SRL B a fost încunoștințată că în acel moment figura cu o restanţă la credit de 5.717,62 lei, având o întârziere a datoriei de 15 zile şi că, în caz de neremediere, în termen de 10 zile de la primirea notificării, banca va declara exigibile creanţele sale).

Pentru aceste considerente, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, potrivit dispoziţiilor art.1349, 1357 Cod civ., motiv pentru care acţiunea reclamantei va fi  respinsă, ca neîntemeiată, pe cale de consecinţa, în raport de motivele expuse, urmând a fi respins şi petitul privind acordarea de daune morale.

În baza art. 451 alin. 1 şi 2 cod procedură civilă, instanţa va dispune obligarea părţii care a căzut în pretenţii la plata cheltuielilor  de judecată în sumă totală de 15425,08 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat şi cheltuieli de deplasare, precum şi onorarii experţi contabili şi electroenergetică.

Asa cum stabilesc dispozitiile art. 451 alin.2 C.p.c: instanta poate, chiar si din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatilor, atunci când acesta este vădit disproportionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăsurată de avocat, tinând seama si de circumstantele cauzei. Măsura luată de instantă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul său.

Curtea Europeană a Drepturilor omului are o jurisprudență constantă în sensul că “un reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil ( Hotărârea Dimitre Dan Popescu împotriva României).

Putem reține drept criterii de apreciere cu privire la munca prestată de avocat caracterul său “real”, “necesar” și „rezonabil”. Munca prestată de avocat trebuie să fie reală, adică să fi fost efectiv desfășurată, activitățile avocațiale trebuie să fi fost realizate, nu doar promise ori prevăzute ca obligație a avocatului în contractul dintre client și avocat.

Fară a minimaliza activitatea desfăşurată de apărătorii  pârâtei, instanţa apreciază că , în raport de criteriile mai sus evocate coroborate cu perioada de timp necesară soluţionării cauzei se impune reducerea cuantumului onorariului de avocat de la suma solicitată de 46.224,84 lei la suma de 5100 lei.

Faţă de aceleaşi considerente, în temeiul dispozițiilor art. 451 alin. 3 cpc, instanţa va diminua sumele reprezentând onorarii de experți solicitate cu titlul de cheltuieli de judecată, de la suma totală de 32450,00 lei la suma de 6500 lei (3500 lei expertiza contabilă şi 3000 lei expertiza electroenergetică), în raport de onorariile stabilite de instanță pentru experții desemnați de instanță în cauză.

Diferența de 2825,08 lei acordată cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezintă cheltuielile de deplasare ale avocaților pentru cele 17 termene de judecată, conform înscrisurilor depuse în dovedirea acestora.

Data publicarii pe portal: 14.01.2020

Domenii speta

Spete similare