Cerere valoare redusă

Sentinţă civilă 24 din 06.01.2017


SENTINŢA CIVILĂ NR. 24

Şedinţa publică din data de 06.01.2017

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 23.12.2014 sub nr. ....... reclamanta OM a formulat acţiune în pretenţii în contradictoriu cu pârâtul SN, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligat la plata sumei de 45.000 lei acordată cu titlu de împrumut în baza contractului de împrumut autentificat de Biroul Notarului Public " Avram Elena".

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că suma pretinsă provine din vânzarea apartamentului său moştenire de familie şi este recunoscută de pârât, potrivit declaraţiei dată de acesta sub semnătură privată la data de 30.11.2011. 

La data de 19.08.2015 reclamanta a depus la dosarul cauzei cererea modificatoare solicitând să se constate rezoluţiunea de plin drept a contractului de împrumut autentificat de Biroul Notarului Public, obligarea pârâtului la restituirea sumei de 45.000 lei, urmând a fi calculată dobânda legală şi penalizatoare, actualizată la indicele mediu de inflaţie începând cu data de 28.12.2011 la zi.

În drept au fost invocate prevederile art. 1576 şi următoarele din vechiul Cod de procedură civilă şi ale OG nr. 13/2011, iar în susţinerea acţiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (filele nr. 4-6).

Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepţie prescripţia dreptului la executare şi prescripţia dreptului la acţiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În probaţiune, instanţa a încuviinţat potrivit art. 258 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba cu expertiza contabilă.

Reclamanta a depus la dosar acordul de mediere din data de 16.07.2012 încheiat la Biroul de mediator. 

Analizând actele şi lucrările dosarului faţă de excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, reţine următoarele:

În fapt, se va reţine că prin acţiunea formulată, astfel cum a fost modificată, reclamanta din prezenta cauză valorifică împotriva pârâtului un drept de creanţă, născut dintr-un raport contractual dintre cele două părţi, în speţă, solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 45.000 lei, şi la constatarea rezoluţiunii de plin drept a contractului de împrumut autentificat de BNP.

Potrivit contractului de împrumut autentificat de notarul public, reclamanta a împrumut pârâtului suma de 45.000 lei, sumă ce urma a-i fi restituită la data de 30.06.2008.

Din conţinutul contractului de împrumut nu reiese că ar fi fost inserat un pact comisoriu de ultim grad, caz în care instanţa ar fi putea să constate rezoluţiunea, după ce în prealabil ar fi verificat îndeplinirea condiţiilor pentru intervenţia acesteia. În lipsa unui astfel de pact comisoriu, rezoluţiunea poate fi doar judiciară, respectiv poate să fie dispusă de instanţă, şi nu doar constată că ar fi intervenit.

Dat fiind că obiectul final şi capătului prin care se solicită constatarea rezoluţiunii este tot valorificarea unui drept de creanţă, şi acest capăt de cerere se supune aceluiaşi regim juridic, în ce priveşte prescripţia, cu regimul aplicabil capătului prin care se solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 45.000 lei.

Potrivit Deciziei ÎCCJ nr. 1 din 17 februarie 2014 (Decizia 1/2014), Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursurilor, pronunţând următoarea soluţie: ”Admite recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabileşte că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.

Având în vedere că data de restituire a împrumutului a fost 30.06.2008 se constată că prescripţia dreptului material la acţiune este guvernată de disp. Decretului nr. 167/1958.

Astfel, în considerarea disp. art. 1 şi art. 3 din Decretului nr. 167/1958 se va reţine că prescripţia dreptului material la acţiune a început să curgă la 30.06.2008 şi că termenul de 3 ani s-a împlinit la data de 30.06.2011.

În atare condiţii nu se poate reţine că prin declaraţia olografă din 30.11.2011 s-ar fi putut întrerupe termenul de prescripţie, din moment ce termenul fusese deja împlinit din data de 30.06.2011. De asemenea, se va reţine că pârâtul din prezenta cauză nu-şi recunoaşte semnătura pe declaraţia din data de 30.11.2011 (fila 5), el arătând că semnătura „pare” să fie a lui, şi că nu putea semna această declaraţie.

Se va reţine că odată cu împlinirea termenului de prescripţie şi stingerea dreptului material la acţiune pentru debitul principal, în temeiul art. 1 alin.2 din Decretului nr. 167/1958, s-a stins şi dreptul la acţiune cu privire la dobânzile legale şi actualizarea creanţei, solicitate de reclamantă prin cel de al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, după depunerea cererii modificatoare.

Faţă de cele de mai sus, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de către pârât, şi pe cale de consecinţă va respinge acţiunea, astfel cum a fost modificată, ca urmare a prescrierii dreptului material la acţiune.

Deşi pârâtul a câştigat procesul, dat fiind că acesta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, instanţa va respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.