Termenul până la care partea civilă poate mări sau micşora întinderea pretenţiilor civile.

Legislaţie relevantă

Art. 20 al. 1 şi 5 lit. b  Cod de procedură penală

Rezumat: Nefiind  edificată cu privire la natura pretenţiilor părţii civile exprimate prin cereri depuse la dosar pe parcursul urmăririi penale respectiv a judecăţii în primă instanţă, instanţa trebuie să solicite lămuriri şi nu să procedeze în mod arbitrar  la calificarea cererilor ca fiind de acordare a daunelor morale, cu consecinţa respingerii cererii de majorare a pretenţiilor ca tardivă.

Prin sentinţa penală nr. 116 din data de 05 aprilie 2016 pronunţată în dosar nr. 2161/237/2014, Judecătoria Gura Humorului, în temeiul art. 120 Cod penal a aplicat  inculpatului C. I. V., măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 4 luni pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. şi ped. de art. 193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin.3 Cod penal.

Inculpatul C. I. V. a fost obligat să respecte programul stabilit de Serviciul de Probaţiune Suceava.

În baza art. 1357 alin. 1 şi 2, art. 1370 şi art. 1372 Cod civil s-a  admis acţiunea civilă formulată  de partea civilă A.L.C. şi partea civilă Spitalul Municipal C. şi a fost obligat inculpatul C.I.V., în solidar cu  părţile responsabile civilmente C.M. şi C.C. să plătească părţii civile A. L. C. echivalentul în lei a sumei de 400 euro reprezentând despăgubiri şi părţii civile Spitalul Municipal C.  suma de 795,99 lei.

 S-a respins, ca tardivă, cererea de majorare a pretenţiilor, formulată de partea civilă A.L.C.

În temeiul art. 398 rap. la art. 274 al.2 şi 3 Cod procedură penală,  inculpatul C. I.V. a fost obligat, în solidar cu părţile responsabile civilmente C.M. şi C.C., să plătească statului suma de 1000 lei cu titlu de  cheltuieli judiciare din care suma de 300 lei din cursul urmăririi penale, iar părţii civile A. L. C.  suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 274 al.1 teza a II-a Cod procedură penală  rap. la art. 272 al.2 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 lei, a rămas în sarcina statului urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului nr. 747/P/2013 din data de 25 august 2014, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului C. I. V. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev de art.193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.113 alin.3 Cod penal, constând în aceea că, la data de 08.06.2013, în jurul orelor 20.00, în timp ce se afla pe strada LVM din oraşul GH, jud. S. l-a lovit pe numitul A. L. C. cu un briceag în zona spatelui cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Examinând probatoriul administrat în cauză, prima instanţă a reţinut că, faţă de modalitatea în care se coroborează materialul probator administrat în cauză, prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul a fost răsturnată, vinovăţia sa fiind dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, în drept, fapta săvârşită întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. şi ped. de art.193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.113 alin.3 Cod penal.

Pentru  stabilirea legii penale mai favorabile, instanţa a avut în vedere o serie de criterii respectiv condiţiile de incriminare, cele de tragere la răspundere penală şi criteriul pedepsei.

Având în vedere că la data săvârşirii infracţiunii inculpatul C. I. V. era minor, iar Noul Cod penal stabileşte în cazul infracţiunilor comise de către minori un regim sancţionator compus numai din măsuri educative, cu excluderea pedepselor, s-a apreciat că mai favorabilă este legea nouă, aşa încât, faţă de inculpat s-a  dispus luarea unei măsuri educative neprivative de libertate, la individualizarea căreia instanţa a avut în vedere împrejurările săvârşirii infracţiunii, atitudinea sinceră a inculpatului în faza de urmărire penală, împrejurarea că minorul inculpat este la primul contact cu legea penală. În privinţa împrejurărilor comiterii infracţiunii, instanţa a reţinut că gradul de pericol social al inculpatului este ridicat întrucât a comis faptele prin folosirea unei arme, respectiv a unui briceag deşi ceilalţi participanţi la conflict, inclusiv victima erau neînarmaţi. De asemenea, inculpatul a profitat de neatenţia victimei implicată în conflict şi a lovit-o prin surprindere în partea din spate, aceasta observând leziunile abia după încetarea conflictului. Cu privire la urmarea produsă, instanţa a reţinut că infracţiunea dedusă judecăţii este una de o gravitate relativ ridicată, leziunile produse necesitând pentru vindecare 16-18 zile.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 120 Cod penal  a aplicat inculpatului C. I. V. măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 4 luni, acesta fiind obligat să respecte programul stabilit de Serviciul de Probaţiune Suceava.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut  că  A. L. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 400 euro fără a preciza în concret natura pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care aceasta se întemeiază. A precizat totuşi partea civilă că suma de 400 de euro este suma solicitată inculpatului pentru a se împăca. Întrucât suma indicată în cuprinsul declaraţiei din data de 11.06.2013 (fila 20 d.u.p.) de 400 de euro, reprezintă suma solicitată de partea civilă pentru împăcare, iar partea civilă nu a arătat că a suferit vreun prejudiciu material în urma săvârşirii faptei, instanţa de fond a apreciat că natura pretenţiilor solicitate de persoana vătămată reprezintă daune morale pentru prejudiciul moral suferit. Faţă de această cerere instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 1391 alin.1 Cod civil, referitoare la repararea prejudiciului nepatrimonial, potrivit cărora în caz de vătămare a integrităţii sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Faţă de aceste aspecte, a apreciat că suma de 400 euro solicitată de partea civilă este suficientă pentru repararea prejudiciului moral suferit.

Totodată, prima instanţă a constatat că la data de 30.10.2015 a fost primită la dosarul cauzei o cerere de majorare a pretenţiilor civile de la suma de 400 euro la suma de 1000 de euro cu titlu de despăgubiri civile pe care a arătat că intenţionează să le dovedească cu ajutorul martorilor. Deşi partea civilă a arătat că cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 20 alin.5 lit. b Cod procedură penală, instanţa a apreciat că prin indicarea naturii pretenţiilor şi a probelor pe care se întemeiază,  reprezintă o cerere modificatoare a celei de constituire parte civilă şi nu doar una de mărire a întinderii pretenţiilor şi cum această cerere nu a fost formulată în termenul prevăzut de disp. art. 20 alin.1 Cod procedură penală, respectiv până la începerea cercetării judecătoreşti, a respins-o  ca fiind tardivă.

În  baza art. 1357 alin.1 şi 2, art.1370 şi art.1372 Cod civil, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă A.L.C. şi partea civilă Spitalul Municipal C. şi a obligat pe inculpat, în solidar cu părţile responsabile civilmente C.M. şi C.C. la plata către partea civilă A.L.C. a echivalentului în lei a sumei de 400 euro reprezentând despăgubiri si la plata către partea civilă Spitalul Municipal C. a sumei de 795,99 lei.

Împotriva acestei sentinţe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate motivat de faptul că în mod greşit instanţa a respins ca tardivă cererea de majorare a pretenţiilor formulată de partea civilă A.L.C. deşi aceasta a depus la dosar o cerere prin care şi-a majorat pretenţiile la suma de 1000 euro, posibilitate conferită de dispoziţiile art .20 alin.5 lit. b Cod procedură penală.

Prin decizia nr. 726 din 2 septembrie 2016 a Curţii de Apel Suceava s-a admis  apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, împotriva sentinţei penale nr.116 din 05 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Gura Humorului, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, în sensul că s-a înlăturat dispoziţia de respingere ca tardivă a cererii de majorare a pretenţiilor formulată de partea civilă A. L. C.

S-a admis  în parte, acţiunea civilă promovată de partea civilă A. L. C.  şi inculpatul C. I. V. a fost obligat  în solidar cu părţile responsabile civilmente C. M. şi C. C.  să plătească acesteia  suma de 400 euro  cu titlu de  daune  morale.

S-au menţinut  celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei.

Cheltuielile judiciare  din apel au rămas în sarcina statului.

 Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate şi în baza actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art.417 şi art.420 Cod procedură penală, Curtea a constatat că acesta este întemeiat, pentru următoarele motive:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că persoana vătămată A. L. C. s-a constituit parte civilă  pe parcursul urmăririi  penale cu suma de 400 euro exprimându-şi prin aceeaşi cerere şi disponibilitatea de a se împăca cu inculpatul C. I. V.  privitor la incidentul din data de 8.06.2013  când a fost agresată fizic de acesta.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti partea civilă şi-a majorat pretenţiile la suma de 1000 euro, indicând ca temei al cererii dispoziţiile art. 20 alin.5 lit. b Cod procedură penală .

Este real că în cererea formulată în acest sens şi depusă la dosar pe parcursul judecăţii, partea civilă arată că îşi va dovedi pretenţiile cu martori, însă s-a reţinut că, această precizare nu poate fi interpretată ca o solicitare de obligare a inculpatului exclusiv la plata de daune materiale în condiţiile în care şi cele morale pot fi dovedite cu probe testimoniale propuse de partea interesată în acordarea de despăgubiri în scopul de a-i fi reparat prejudiciul de această natură ce i-a fost cauzat prin fapta ilicită a persoanei împotriva căreia a formulat plângere penală.

De asemenea, s-a apreciat că,  nici interpretarea dată cererii iniţiale a părţii vătămate, formulată pe parcursul urmăririi penale, ca fiind o solicitare ce vizează acordarea de daune morale nu se justifică, cât timp în conţinutul cererii nu se face vreo precizare în acest sens, motivarea din considerentele hotărârii potrivit căreia suma de 400 euro reprezintă daune morale întrucât partea civilă nu a arătat că a suferit vreun prejudiciu material  neputând fi primită cât timp, actul medico-legal emis pe numele acesteia confirmă necesitatea unor zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite, cu internarea acesteia în spital o perioadă de timp, fiind de notorietate că acest fapt presupune  cheltuieli băneşti şi din partea persoanei lezate, nu doar  a unităţii spitaliceşti.

Nefiind  edificată cu privire la natura pretenţiilor părţii civile exprimate prin cele două cereri,  instanţa de fond trebuia să solicite acesteia lămuriri şi nu să procedeze în mod arbitrar  la calificarea cererilor ceea ce a condus la respingerea în mod greşit a pretenţiilor materiale ca fiind cerute după expirarea termenului prevăzut de art.20 alin.1 Cod procedură penală.

Aşa fiind şi cum în apelul procurorului, nu s-a solicitat  reaprecierea cuantumului pretenţiilor civile acordate, arătându-se că suma stabilită, de 400 euro este suficientă pentru repararea prejudiciului cauzat părţii civile intimate A. L. C., în condiţiile în care aceasta nu a înţeles să promoveze calea de atac, instanţa de control judiciar a procedat la înlăturarea din sentinţa atacată a dispoziţiei nelegale şi, admiţând în parte acţiunea civilă promovată în cauză, a menţinut cuantumul daunelor stabilite de prima instanţă în sarcina inculpatului intimat C. I. V., în solidar cu părţile responsabile civilmente C.M. şi C.C.

S-au  menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu sunt contrare deciziei.

Domenii speta

Spete similare