Obligația de a face; drepturi salariale

obligarea angajatorului la acordarea sporului  de 15% din salariul de bază în conformitate cu certificatul de încadrare în grad de handicap ca urmare a intrării în vigoare a Hotărârii de Guvern nr.751/2018, potrivit căreia la art. 1 este prevăzut că  „ Persoanele care, în conformitate cu certificatul de încadrare în grad de handicap, sunt încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, de oricare tip prevăzut de art. 86 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecția şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază, pentru activitatea desfășurată în cadrul programului normal de lucru, de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare, prevăzut la art. 22 din Legea-cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare”

La data de 15.07.2019, reclamantul S D a chemat în judecată pe pârâta A. P. F. I. R. -M. A. şi D. R., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să-i acorde sporul  de 15% din salariul de bază în conformitate cu certificatul de încadrare în grad de handicap nr.732/21.02.2019 începând cu data nașterii dreptului, respectiv  data de 21.02.2019.

În fapt, a arătat că este angajat  la Centrul R. pentru  F. I. R. 4 S. V. din subordinea AFIR având contract individual de muncă pe durata  nedeterminată în funcția de  conducere de director general adjunct gr. II.

In conformitate cu certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 732/21.02.2019 a fost încadrat în gradul de handicap accentuat, fiind valabil pentru o perioada de 12 luni, până în ianuarie 1990.

 A susţinut că, la data de 25 septembrie 2018 a intrat în vigoare Hotărârea de Guvern nr.751/2018, potrivit căreia la art. 1 este prevăzut că  „ Persoanele care, în conformitate cu certificatul de încadrare în grad de handicap, sunt încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, de oricare tip prevăzut de art. 86 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecția şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază, pentru activitatea desfășurată în cadrul programului normal de lucru, de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare, prevăzut la art. 22 din Legea-cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare”.

 A menţionat că sporul de 15% din salariul dc bază/solda de funcție/salariul dc funcţie/indemnizaţia de încadrare, prevăzut în Legea salarizării personalului plătit din fonduri publice,  trebuie să fie acordat tuturor persoanelor încadrate în gradul de handicap grav sau în gradul de handicap accentuat pentru care tipul de handicap este: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.

Pentru a beneficia de sporul de 15%, a prezentat certificatul de încadrare în gradul de handicap către pârâta A. F. I. R., solicitându-i acordarea acestui spor în baza normei legale menționate.

 A mai arătat că, la data de 08.03.2019 pârâta a emis Decizia nr. 710 prin care a hotărât că, începând cu data de 11.03.2019 va beneficia de un preaviz plătit de 30 zile lucrătoare acordat la desfacerea contractului de munca şi un număr de 3 zile lucrătoare aferente concediului dc odihna suplimentar, fără a i se acorda sporul de 15% solicitat.

Pârâta i-a comunicat adresa nr. E6046/21.03.2019 prin care şi-a  motivat decizia prin faptul ca sunt aplicabile dispozițiile art.22 din Legea cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care se coroborează cu art.34 alin. 2 din OUG nr.l14/28.12.2018

Totodată, i-a dus la cunoștință faptul ca, raportat la luna decembrie 2018, astfel cum a fost stipulat în OUG 114/2018 nu exista nici o funcție similara de director general adjunct gr. II astfel cum este el încadrat care sa beneficieze si de acest spor pentru persoanele cu handicap de 15% din salariul de baza, fapt ce a generat imposibilitatea de a acorda acest spor.

Prin aceeași adresa, parata preciza faptul ca solicitarea sa de acordare a sporului a fost transmisa către Ministerul Muncii si Justiţiei Sociale în vederea obținerii răspunsului la situația generata de angajați cu certificat dc handicap obținut în anul 2019, cu mențiunea ca în momentul în care va intra în posesia răspunsului din partea Ministerului îi vor comunica răspunsul.

La data de 7 mai 2019, pentru a afla demersurile efectuate către Ministerul Muncii, a revenit cu o noua solicitare către AFIR care i-a comunicat prin adresa nr..E11 313/08.07.2019 că prin răspunsul MMJS nr.6356 au fost reiterate aplicarea prevederilor art.22 din Legea cadru nr. 153/2017 coroborat cu art.34 alin.2 din OUG nr.l 14/2018 privind plata sporului de handicap cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget cu aceasta destinație, motiv pentru care nu i se poate acorda sporul de 15% din salariul de baza.

A susţinut că, nota de Fundamentare a HG 751/201S este relevanta în cauza, pentru care se prevede că "La momentul actual, potrivit prevederilor legale, sporul de 15% din salariul de bază se acorda nevăzătorilor cu handicap grav şi accentuat, pentru activitatea desfășurată în cadrul programului normal de lucru, situație cate generează diferențiere pe criterii de dizabilitate, în ceea ce privește câștigurile salariate realizate de persoanele cu handicap”.

 A mai arătat că, odată cu  ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilități, prin Legea nr. 221/2010. România s-a angajat să protejeze şi să promoveze dreptul la muncă pentru persoanele cu dizabilităţi, inclusiv pe durata angajării, prin luarea de măsuri adecvate, inclusiv de ordin legislativ, pentru a interzice discriminarea pe criterii de dizabilitate referitoare la toate aspectele şi formele de încadrare în muncă,.

Astfel, de sporul de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizația de încadrare, prevăzut la art. 22 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, vor beneficia toate persoanele încadrate în gradul de handicap grav sau în gradul de handicap accentuat pentru care tipul de handicap stabilit în anexa la Certificatul de încadrare în grad de handicap este; fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.

Prevederile cuprinse în prezenta hotărâre sc încadrează în categoria măsurilor legislative specifice necesare pentru a accelera sau  obține egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilități în ceea ce privește exercitarea dreptului la muncă, obligație asumată odată cu ratificarea de către România, prin Legea nr. 221/2010, a Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Potrivit Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, măsurile specifice care sunt necesare pentru a accelera sau obține egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilități nu vor fi considerate o discriminare.

 A mai susţinut că, pârâta se contrazice printr-o altă decizie emisa la data de 14.12.2018, respectiv Decizia nr.4539, prin care i-a fost acordat numitei C. A., încadrata cu contract individual de munca pe durata nedeterminata în funcția de consilier gr. IA un spor de 15% din salariul de baza, în baza certificatului de încadrare în grad de handicap prezentat de aceasta.

Prin urmare, faţă de motivele expuse a solicitat admiterea cererii formulate şi pe cale de consecința obligarea pârâtei să-i acorde sporul de 15% din salariul de baza în conformitate cu certificatul de încadrare în grad de handicap nr.732/21.02.2019 începând cu data nașterii dreptului, respectiv data de 21.02.2019.

În dovedirea susținerilor a depus la dosar înscrisuri.

În drept şi-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1 din Hotărârea de Guvern nr. 751/2018.

La data de 30.092019, pârâta a depus la dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prescrisă şi în subsidiar, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția dreptului material la acțiune a susținut că reclamantul este salariatul unității pârâte în baza contractului  individual de muncă pe perioada nedeterminată, încadrat în funcția de conducere de director general adjunct gr.II la C. R. pentru F. I. R. 4  Sud Vest C..

Prin e-mailul înregistrat la A. pentru F. I. R. cu nr. 5351/04.03.2019 şi la Direcţia pentru Gestiunea Performanțelor Profesionale şi Recrutare cu nr.730/04.03.2019, reclamantul a comunicat Certificatul de încadrare în grad de handicap nr.732/21.02.2019 emis de Consiliul Judeţean M. -Direcţia Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, fără să precizeze drepturile de care dorește să beneficieze.

Urmare acestei solicitări, la data de 08.03.2019 a fost emisă Decizia nr. 710 cu aplicabilitate din 11.03.2019, prin intermediul căreia, în baza Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 732/21.02.2019, pe perioada de valabilitate a acestuia, au fost acordate reclamantului drepturile de care beneficiază angajatul cu handicap, prevăzute de Legea nr. 53/2003- Codul Muncii-  republicat, cu modificările şi completările ulterioare şi de Legea nr. 448/2008 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap-Republicare, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv - dreptul la preaviz în cazul concedierii şi 3 zile de concediu de odihnă suplimentar.

La data de 11.03.2019, reclamantul a revenit cu o nouă solicitare, înregistrată la angajator, cu nr. 6046, prin care solicită scutirea de Impozit pe venit şi acordarea sporului de 15% pentru persoanele cu handicap. Scutirea de impozit pe venit a fost procesata de Direcția Economică.

În data de 14.03.2019, în urma retransmiterii pe email a Deciziei nr.710/2019 cu privire la drepturile de care reclamantul beneficiază în baza certificatului transmis, acesta a menționat olograf: „am luat la cunoștință, dar consider că decizia este incompleta întrucât nu mi-au fost conferite toate drepturile prevăzute de legislația în vigoare.

Având în vedere această mențiune, dar şi email-ul din data de 11.03.2019, înregistrat la AFIR cu nr.6046/11.03.2019, pârâta a considerat aceste două demersuri drept o contestație, formatată în temeiul art. 37 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care a fost soluționată prin răspunsul înregistrat sub nr, E6046/21.03.2019, în cuprinsul căruia se menționează că: „ la acest moment v-au fost acordate toate drepturile de care beneficiați în conformitate cu documentele depuse şi cu prevederile legale în vigoare".

Având în vedere faptul că subscrisa a comunicat salariatului răspunsul la contestație prin email-ul din data de 21.03.2019, iar acesta a introdus cererea de chemare în judecată având ca obiect acordarea sporului de handicap la data de 15.07.2019, astfel cum rezultă de pe site-ul oficial al Tribunalului M, apreciază că prezenta acțiune este prescrisă.

Pe fondul cauzei a susținut următoarele:

În ceea ce privește solicitarea reclamantului privind acordarea sporului pentru persoanele cu handicap de 15% din salariul de bază de la data emiterii certificatului de handicap, stabilit în baza prevederilor art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, a precizat că acesta nu a fost acordat având în vedere următoarele prevederi legale:

Articolul 3 alin. (4) din Legea nr. 153/2017: „Ordonatorii de credite au obligația să stabilească salariile de bază/soldele de funcţie/salariile de funcţie/soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare/indemnizațiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani şi în natură prevăzute de lege, să asigure promovarea personalului în funcții, grade şi trepte profesionale şi avansarea în gradații, în condiţiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu".

A mai făcut precizarea că salarizarea personalului contractual din cadrul A.F. I. R. este reglementată de Legea nr. 153/2017 - privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice - salariile de bază şi sporurile fiind stabilite şl acordate conform prevederilor art. 38 alin, (3) lit. a) şi alin. (6), precum şi Anexei nr VIII

 A arătat că, salariile de bază pentru funcțiile de director general şi director general adjunct gr. II din cadrul A.F.I.R. au fost stabilite din 30 martie 2018 conform prevederilor art. III din Legea nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene iar la art. III începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile de director generali şi director general adjunct în cadrul A.F.I.R., prevăzute în capitolul II al anexei nr VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022.

Sporurile în anul 2018 au fost stabilite exclusiv conform prevederilor art. 38 alin. (3) lit. a) şi a art. 23 coroborat cu art. 1 şl 2 din  cap I reglementări specifice personalului încadrat pe bază de contract individual de muncă - personal contractual din administrația publică, din Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.

A susţinut că, personalul din cadrul instituției care deține certificat de încadrare în grad de handicap începând cu ianuarie 2018, este numai personal de execuție şi nu a beneficiat de acordarea sporului de handicap deoarece acesta a fost stabilit numai pentru ne văzători conform art. 22 din Legea nr. 153/2017.

Începând  cu data de 25 septembrie 2018 personalul de execuție care deținea certificat de încadrare în grad de handicap grav sau accentuat conform art. 86 alin. (2) din Legea nr. 443/2006, în baza prevederilor art. 22 din Legea nr. 153/2017 modificat prin Legea nr. 79/2018 şi a prevederilor HG nr. 751/2018, a beneficiat de spor de 15% din salariul de bază şi a respectării încadrării în cheltuielile de personal aprobate în bugetul instituției.

A arătat că, sporul pentru persoanele cu handicap este prevăzut de art. 22 din HG nr.751/2018, astfel că persoanele cu handicap grav sau accentuat, altele decât nevăzătorii, au beneficiat de spor de handicap de 15% din salariul de baza numai începând cu luna septembrie 2018 şl până în decembrie 2018 exclusiv în baza prevederilor art. 22 din Legea nr. 153/2017, cu modificările şl completările ulterioare şi numai după intrarea în vigoare a H,G nr. 751/2018, existând astfel şl în 2018 o condiționare legala a acordării acestui spor.

Pentru anul 2019, prin OUG nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice şi al unor măsuri fiscal bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, în baza art. 34 a fost reglementat modul de majorare a salariilor de bază pentru personalul care nu are salariul de baza stabilit la nivelul anului 2022 dar şl modul de stabilire şl acordare al sporurilor.

Astfel, potrivit art. 34 alin. (2} din acest act normativ: „începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupa aceeași funcție şi îşi desfășoară activitatea în aceleași condiții.

De asemenea, la alin. (3} al aceluiași articol, se reglementează că: „Ordonatorii de credite răspund în condițiile legii de stabilirea nivelului sporurilor cu respectarea alin. (2) şi cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget pe anul 2019”.

Pentru stabilirea şi acordarea sporului pentru persoane cu handicap nu este nicio excepție de la aplicarea art. 34 alin. (2) din OUG nr. 114/2018, prin urmare în 2019 sporul pentru persoane cu handicap se stabilește şi se acordă în baza prevederilor art. 22 din Legea nr.153/2017, cu modificările şi completările ulterioare coroborat cu prevederile art. 34 alin. (2) din OUG nr. 114/2018 şl nu se aplică exclusiv doar prevederile art. 22 din Legea nr, 153/2017.

Având în vedere că OUG nr. 114/2018 a stat la baza fundamentării şi aprobării bugetului pe 2019 în bugetul aprobat pentru AFIR aferent anului 2019 la titlul 10 Cheltuieli de personal, pentru sporul de handicap a fost aprobată suma de 115,000 lei pentru personalul care beneficia din decembrie 2018 de acest spor -11 angajați. Astfel în anul 2019, nu există sume în bugetul instituției pentru plata sporului de handicap cu cuantum ce nu a fost acordat în luna decembrie 2018.

Având în vedere că la nivelul AFIR începând cu 01.01.2019 (statul de personal şi bugetul aprobat), raportat la luna decembrie 2018, cuantumul sporului de handicap a fost menținut şi plătit pentru angajații cărora li s-a acordat acest spor încă din luna septembrie 2018.

În stabilirea şi acordarea sporurilor în anul 2019 angajatorul a avut în vedere existența sursei bugetare stabilită în baza prevederilor legale aplicabile în anul 2019

Cererea reclamantului - director general adjunct gr. II  la CRFIR 4 Sud - Vest Oltenia, privind acordarea sporului de 15 % din salariul de bază pentru încadrarea sa în grad de handicap accentuat cf. certificatului nr. 732/21.02.2019 emis de Direcţia de Asistenţă Socială şl Protecţia Copilului Dr. T. S. jud. M., nu a fost soluționată favorabil deoarece stabilirea şi acordarea sporului de handicap nu se face numai prin raportare la aplicarea exclusivă a prevederilor art. 22 din Legea nr. 153/2017, cum invocă reclamantul în cererea de chemare în judecată, ci acest spor în anul 2019 se poate acorda numai dacă persoana care solicită acest spor, se încadrează în condițiile de acordare reglementate clar de art. 34 alin. (2) din OUG nr. 114/2018 coroborate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 153/2017 şi cu încadrarea în sumele aprobate cu această destinație în bugetul AFIR.

A mai precizat că, reclamantul este încadrat în grad de handicap accentuat începând cu data de 21.02.2019 nefiind beneficiar de spor de handicap din decembrie 2018, astfel că în bugetul AFIR pentru 2019 nu putea fi aprobată de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale o sumă aferentă acestui spor de 15% din salariul de baza de 14.215 lei care să fie plătită lunar deoarece stabilirea sumelor aferente sporului de handicap în bugetul instituţiei a fost condiționată de menținerea cuantumului acordat în decembrie 2018, conform art. 34 alin. (2) din OUG nr. 114/2018, iar cuantum al sporului de handicap pentru director general adjunct în decembrie 2018 la nivelul AFIR nu există.

A mai arătat că, în vederea soluționării cererii reclamantului, AFIR a solicitat punct de vedere de la ministerele avizatoare ale OUG nr. 114/2018 respectiv de la Ministerul Muncii şi Justiției Sociale şi de la Ministerul Finanțelor Publice, în care se menționează clar că acordarea în 2019 a sporului de handicap este condiționată de încadrarea în buget cu respectarea prevederilor art, 22 din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 34 alin. (2) din OUG nr. 114/2018 [„începând cu 01.01.2019 cuantumul sporurilor se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție şi își desfășoară activitatea în aceleași condiții").

Invocarea de către angajat a deciziei 4539/14.12.2018 pentru acordarea sporului de handicap de 15% din salariul de baza d-nei. C. A. - consilier gr. I A la CRFIR 4 în susținerea discriminării sale din 2019, prin neacordarea sporului de handicap de 15 % din salariul de baza al funcției ocupate de acesta - director general adjunct gr. II la CRFIR 4, nu corespunde situației de fapt, deoarece d-na. C. A. beneficia de spor de handicap din septembrie 2018 conform Deciziei nr. 3878/2018 în baza certificatului de handicap 85887/05,12.2017 când i-a fost acordat în baza art. 22 din Legea nr. 153/2017 coroborat cu H.G nr. 751/2018, cuantumul sporului fiind menținut atât în decembrie 2018 cât şi în prezent, conform OUG nr. 114/2018.

Prin Decizia nr. 4539/14.12.2018 a fost stabilită continuitatea acordării sporului de handicap d-nei. C. A., urmare a prelungirii încadrării în grad de handicap cf. certificatului emis în luna decembrie 2018.

Invocarea de către reclamant a situației unei persoane din subordinea sa care are o alta funcţie, respectiv consilier gr. I A şi care este beneficiara sporului de handicap din septembrie 2018 în baza reglementărilor legale, care pentru anul 2019 este clar specificată în OUG nr.114/2018, nu poate fi considerată temei pentru discriminare.

În dovedirea susținerilor a depus la dosar înscrisuri.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 205 c.pr.civ., OUG 41/2014, legea 53/2003 Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare, Legea cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Analizând acţiunea în raport de  probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamantul S.D. este angajatul al pârâtei  A. F. I. R. Jud. M. îndeplinind  funcţia de director general adjunct gr II în cadrul C.R. pentru F. I. R. 4 Sud Vest.

În baza art.248 alin.1 Cod procedură civilă  instanța  se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta A.  F. I. R.:

În speţa dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei A. F. I. R. jud. M. la acordarea  sporului, în cuantum de 15% din salariul de bază, astfel că instanţa apreciază că obiectul speţei deduse judecăţii constă în plata unor drepturi salariale.

Cum, potrivit art. 268 alin 1, lit. c din Codul Muncii cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate „ în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator”, iar acţiunea a fost formulată de reclamant la data de 15.07.2019,instanţa constată că reclamantul a formulat acţiunea înăuntrul termenului de prescripţie

Faţă de cele arătate instanţa apreciază neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de către pârâtă urmând să o respingă.

Pe fond instanţa constată întemeiată acţiunea formulată de reclamant pentru următoarele considerente:

În speţa dedusă judecăţii reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sporului acordat persoanelor încadrate în grad de handicap, de 15% din salariul de bază, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 751/2018,  începând cu data de 21.02.2019, dată la care a fost încadrat în grad de handicap.

Se reţine că, din certificatului de încadrare în grad de handicap eliberat de Consiliul Judeţean M. - Direcţia de Asistenţă şi Protecţia Copilului M., Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap, nr. 732/21.02.2019 reclamantul este persoană încadrat în grad de handicap accentuat cu valabilitate de 12 luni,  fiind beneficiarul dispoziţiilor Legii 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, certificat depus şi la angajator( fila 14 dosar).

Prin Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut sporul pentru personalul cu handicap.

Astfel, în art.22 alin.1, 2 din lege se prevede că „ pentru activitatea desfăşurată de nevăzătorii cu handicap grav şi accentuat, în cadrul programului normal de lucru, se acordă un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare”,  iar alin.2 din acelaşi articol, a prevăzut că celelalte categorii de persoane cu handicap grav şi accentuat care vor beneficia de acest spor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului emisă pana la data de 1 septembrie 2018.

 Ulterior, Hotărârea de Guvern nr. 751/20.09.2018 a prevăzut că persoanele care, în conformitate cu certificatul de încadrare în grad de handicap, sunt încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, de oricare tip prevăzut de art. 86 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază, pentru activitatea desfăşurată în cadrul programului normal de lucru, de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare, prevăzut la art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Motivul emiterii actului normativ este acela că, la momentul adoptării, numai nevăzătorii cu handicap grav şi accentuat beneficiază de spor de 15 % pentru activitatea desfăşurată în cadrul programului normal de lucru, situaţie care genera diferenţe pe criterii de dizabilitate în ceea ce priveşte categoriile salariale realizate de personalul cu handicap.

Odată cu rectificarea Convenţiei privind persoanele cu dizabilități prin Legea 221/2010, România s-a angajat să protejeze şi să promoveze dreptul la muncă pentru persoanele cu dizabilități inclusiv pe durata angajării, prin luarea unor măsuri adecvate, inclusiv de ordin legislativ, pentru a interzice discriminarea pe criterii de dizabilități, referitor la toate aspectele şi formele de încadrare în muncă.

În cazul reclamantului, angajatorul nu a aplicat sporul de 15 % susţinând că, potrivit art. 38 din Legea 153/2017 prevederile legale se aplică etapizat începând cu iulie 2017.

În conformitate cu art. 38 alin 2 pentru perioada iunie 2017- 31 decembrie 2017 reclamantului i s-a menţinut atât salariul de bază şi sporul pentru condiţii de muncă în cuantumul aferent lunii iunie 2017.

Începând cu 01.01.2017 cuantumul brut al salariului de bază a fost majorat cu 25 % precum şi cuantumul brut al sporurilor faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017 fără a depăşi limita prevăzută la art. 25 din lege.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia sporul de 15 % prevăzut de art. 22 alin.2 din Legea 153/2017 se poate acorda în momentul în care salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază prevăzute în anexa la legea cadru, începând cu anul 2019 se reţin următoarele.

În anul 2019 salarizarea personalului plătit din fonduri publice s-a făcut potrivit  prevederilor din Legea 153/2017 coroborate cu art. 34, alin.1 şi 2 din OUG 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul instituţiilor publice şi a unor măsuri bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene.

Art. 34 alin.2 din OUG 114/2018 prevede că începând cu 01 ianuarie 2019 cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2017

Astfel, refuzul privind neacordarea sporului de 15 % prevăzut de art. 22 din Legea 153/2017 este nelegal.

Este adevărat că potrivit art. 38 din Legea 153/2017 prevederile legale se aplică etapizat, iar începând cu data de 01 iulie 2017 se menţin la nivelul acordat pentru luna iulie 2017 până la 31 decembrie 2017, cuantum brut al salariilor, soldelor de funcţie/ salariile de funcţie şi indemnizaţii de încadrare precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, însă a nu acorda unor persoane cu handicap grav sau accentuat, de orice tip prevăzute de art. 86, alin.2 din Legea 448/2016 sporul prevăzut de un act normativ adoptat ulterior datei de 01 iulie 2017, înseamnă a ignora dispoziţiile legale şi a menţine în continuare discriminarea care a fost înlăturată prin adoptarea actului normativ respectiv, cu atât mai mult cu cât prevederile din HG 751/2018 se încadrează în categoria normelor legislative specifice necesare pentru a accelera sau obţine egalitatea de facto a personalelor  cu dizabilităţi în ceea ce priveşte exercitarea dreptului la muncă.

Mai mult, dacă nevăzătorii cu handicap grav sau accentuat beneficiari de spor de 15 % conform art. 19 din Legea cadru 284/2010 beneficiază şi în continuare de acest spor, deci după aplicarea Legii 153/2017 pentru egalitate de tratament o persoană cu handicap grav sau accentuat altul decât cel vizual, conform art. 86 alin.2 din Legea 448/2006 trebuie să beneficieze de sporul prevăzut de lege la data intrării în vigoare a acesteia.

 Susţinerile pârâtei nu pot fi reţinute întrucât, dacă sporul prevăzut la art. 22 alin.2 din Legea 153/2017 s-ar aplica la data când salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază prevăzute în anexe la legea cadru, respectiv anul 2019 şi având în vedere intervenirea unor acte normative care au menţinut cuantumul salariilor şi sporurilor la nivelul lunii decembrie 2018, respectiv OUG 114/2018, s-ar ajunge la situaţia ca o persoană cu handicap grav sau accentuat să nu mai beneficieze pe o perioadă determinată de un drept conferit de lege.

Ca atare, instanţa constată că reclamantul este îndreptăţit la acordarea sporului de 15% din salariul de bază reglementat de art. 22 alin.2 din Legea 153/2017 şi HG 751/20.09.2018 începând cu data de 21.02.2019.

Faţă de cele arătate mai sus instanţa va admite acţiunea reclamantului şi pe cale de consecinţă va obliga pârâta să acorde reclamantului sporul de 15% din salariul de bază prevăzut de art.22 din Legea nr.153/2017 şi HG nr.751/2018, începând cu data de 21.02.2019.

În baza art. 453 al.1 coroborat cu art. 451 al.1 Cod proc. civilă, va fi obligată pârâta, care a pierdut procesul, să plătească reclamantului cheltuielile de judecată efectuate în cauza de faţă, constând în onorariu avocat, în cuantum de 2.380 lei..

Domenii speta

Spete similare