Art. 193 al. 2 Cod penal. Amendă penală.

Prin rechizitoriul nr.740/P/2018 din data de 21.05.2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani a trimis în judecată în stare de libertate pe inculpatul F. M.-C., pentru săvârşirea infracţiunii de Lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen.

În fapt, s-a reţinut în rechizitoriu că la data de 28.02.2018, în jurul orei 17.00, în timp ce se afla în incinta autogării I.  C. din oraşul Târgu-Frumos, inculpatul F. M.-C., i-a aplicat persoanei vătămate L. N.-D. lovituri cu palma şi pumnul în zona feței, provocându-i leziuni ce au necesitat un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În latura civilă a cauzei, la primul termen de judecată, anterior începerii cercetării judecătoreşti, persoana vătămată L. N.-D. s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei cu titlu de daune morale pentru suferința cauzată.

În cursul judecăţii, la termenul cu procedură completă din data de 09.10.2019, anterior începerii cercetării judecătoreşti, inculpatul personal a arătat că înţelege să recunoască în totalitate săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei şi a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 374 alin. 4, 375 şi 377 C.proc.pen., ca judecarea cauzei să se facă prin aplicarea procedurii speciale în cazul recunoaşterii învinuirii.

Instanţa, din oficiu, a solicitat fişa de cazier judiciar a inculpatului din care rezultă faptul că acesta nu se află înscris cu antecedente penale.

Instanţa, după punerea în discuţia contradictorie a cererii formulatǎ în baza art. 374 alin. 4 C.proc.pen., a admis cererea inculpatului de judecare în cazul recunoaşterii învinuirii şi a reţinut cauza spre soluţionare.

Analizând actele şi lucrările dosarului de faţă, prin coroborarea probatoriilor administrate atât în cursul urmării penale cât şi în cursul cercetǎrii judecǎtoreşti, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

La data de 28.02.2018, în jurul orei 17.00, în timp ce se afla în incinta autogării I.  C. din oraşul Târgu-Frumos, persoana vătămată L. N. D. a fost agresată fizic de către inculpatul F. M.-C. care după ce a îmbrâncit-o într-un gard, i-a aplicat lovituri cu palma şi pumnul în zona feței.

Astfel, camerele de supraveghere din incinta gării îl surprind pe inculpat însoţit de o terţă persoană îndreptându-se năvalnic către persoana vătămată pe care o îmbrânceşte cu putere şi îi aplică lovituri de palmă şi pumn în zona feţei.

Martorii oculari C. C. şi B. A. I. confirmă în cursul urmăririi penale momentul lovirii victimei de către inculpat.

Ulterior incidentului, persoanei vătămate i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr.16486 din data de 01.03.2018 care atestă că leziunile cauzate victimei au necesitat 6-7 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, putând data din 28.02.2018.

Fiind audiat în calitate de suspect şi inculpat, F. M. C. a recunoscut fapta aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu.

Situaţia de fapt reţinută mai sus este probată de întreg materialul probator administrat în prezenta cauză, atât în faza de urmǎrire penalǎ cât şi în faza de judecatǎ, coroborat cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului datǎ conform dispoziţiilor art. 374 alin. 4 C.proc.pen., prin care a arătat că recunoaşte în totalitate fapta descrisă în cuprinsul actului de sesizare, după cum s-a arătat mai sus.

În ceea ce privește analiza și aprecierea probelor, instanța consideră că înregistrarea video aflată pe suport cd la dosarul de urmărire penală care îl surprinde pe inculpat atacând persoana vătămată, coroborată cu declaraţiile martorilor oculari audiaţi în cauză, cu declaraţia persoanei vătămate şi certificatul medico-legal eliberat acesteia, dovedesc indubitabil fapta de lovire reținută în sarcina inculpatului care de altfel a recunoscut acuzația care i se aduce pe tot parcursul procesului penal.

În drept, fapta constând în aceea că la data de 28.02.2018, în jurul orei 17.00, în timp ce se afla în incinta autogării I. C. din oraşul Târgu-Frumos, inculpatul F. M.-C., i-a aplicat persoanei vătămate L. N.-D. lovituri cu palma şi pumnul în zona feței, provocându-i leziuni ce au necesitat un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe în formǎ agravatǎ, faptǎ prevăzutǎ de art. 193 alin. 2 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, instanţa reţine că elementul material al infracţiunii s-a realizat prin actele de lovire mai sus descrise, respectiv prin lovirea victimei cu pumnul și palma în zona feţei.

Urmarea imediată a acestei infracţiuni comise constă în atingerea adusă valorilor de natură nepatrimonială protejate prin legea penală, respectiv integritatea corporalǎ şi sǎnǎtatea persoanei, fapta comisă de inculpat cauzând persoanei vătămate suferinţe fizice și leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 6-7 zile.

Între elementul material şi urmarea imediatǎ, mai sus analizate, există legătură de cauzalitate, fiind dovedită cu întreg materialul probator administrat în cauză.

Fapta de lovire sau alte violenţe a fost comisă de inculpat în forma agravată, prev. de art.193 alin.2 C.pen. având în vedere că leziunile suferite de persoana vătămată au necesitat pentru vindecare un numǎr de 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Din punct de vedere al laturii subiective, instanţa reţine că poziţia psihică a inculpatului faţă de fapta comisă şi faţă de urmările acesteia a fost cea specifică intenţiei directe, prevăzute de dispoziţiile art. 16 alin. 3, lit. a C.pen., acesta prevăzând şi urmărind rezultatul faptei sale.

Fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind doveditǎ şi reţinutǎ de către instanţă, urmează a se trece la individualizarea judiciară a acesteia în vederea stabilirii unei pedepse concrete, de natură să ducă la finalitatea legii penale.

Instanţa va avea în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare a acesteia, care să ţină seama şi de persoana căreia îi este destinatǎ, pentru a fi ajutatǎ să se reintegreze în societate.

La alegerea pedepsei ce va fi aplicatǎ inculpatului precum şi pentru o justă individualizare a cuantumului acesteia, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 74 alin. 1 C.pen., dând totodată eficienţă în prezenta cauzǎ dispoziţiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen.

Pentru stabilirea pedepsei care va fi aplicatǎ inculpatului, instanţa va avea în vedere şi criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevǎzute de dispoziţiile art. 74 alin. 1 lit. a-g C.pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.

În contextul elementelor de individualizare prevǎzute de art. 74 alin. 1 lit. a-g C.pen., analizând gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, instanţa reţine, în primul rând, faptul că limitele speciale de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea de Lovire sau alte violenţe, prev. de art.193 alin.2 C.pen., sunt situate între 6 luni şi 5 ani închisoare sau amendă penală.

Având în vedere toate criteriile de individualizare mai sus descrise, observând şi regimul sancţionator al acestei infracţiuni comise, instanţa, ţinând cont de toate cele arătate mai sus, consideră că aplicarea pentru inculpat a unei pedepse cu amenda penală poate duce la îndeplinirea scopului legii penale în acest caz.

În vederea luării în considerare a pedepsei amenzii penale, instanţa are în vedere lipsa unor urmări grave ale faptei inculpatului, lipsa antecentelor penale din cazierul judiciar al acestuia precum şi faptul că inculpatul este o persoană integrată social, în urma audierii nemijlocite instanța formându-și convingerea că fapta inculpatului reprezintă un accident în viața sa socială, acesta fiind capabil să realizeze necesitatea îmbunătățirii comportamentului său social și fără a-i fi aplicată o pedeapsă cu închisoarea.

În ceea ce priveşte stabilirea cuantumului amenzii, instanţa are în vedere art.61 din Codul penal care la alin.2 stabileşte că cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă iar suma corespunzătoare unei zile-amendă cuprinsă între 10 lei şi 500 lei se înmulţeşte  cu numărul zilelor amendă care este cuprins între 30 de zile şi 400 de zile.

În ceea ce priveşte cuantumul amenzii, art.61 alin.3 C.pen. stabileşte că cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinere.

Din datele personale existente la dosar cu privire la inculpatul F. M.-C. rezultă că figurează ca angajat-gestionar, este necăsătorit şi nu are persoane în întreţinerea sa.

Având în vedere posibilităţile materiale modice ale inculpatului, şi pentru ca amenda ce se va aplica să nu devină o sancţiune nejustificată  în baza art.61 alin.2, instanţa va stabili suma corespunzătoare unei zile amendă la valoarea de 10 lei.

În ceea ce priveşte numărul zilelor amendă, limitele generale sunt prevăzute de art.61 alin.2 C.pen. şi sunt  cuprinse în intervalul 30 şi 400 de zile, iar limitele speciale sunt stabilite de art.61 alin.4  C.pen. în funcţie de gravitatea pedepsei prevăzută pentru infracţiunea care face obiectul pedepsei.

La stabilirea intervalului de zile-amendă instanţa are în vedere existenţa cauza de reducere a pedepsei prev. de art.396 alin.10 C.pr.pen. care are ca efect reducerea cu o pătrime a limitelor pedepsei amenzii.

În acest sens, instanţa constată mai întâi că pentru infracţiunea de Lovire sau alte violenţe, prev. de art.193 alin.2 C.pen. săvârşită de inculpatul F. M.-C., legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii cu un maxim de 5 ani, ceea ce face ca la stabilirea în concret a zilelor amendă instanţa să aibă în vedere dispoziţiile art.61 alin.4 lit.c care stabileşte un interval cuprins între 180 şi 300 zile amendă când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

În continuare instanţa va da efect cauzei de reducere a pedepsei prev. de art.396  alin.10 din C.pr.pen.

În consecinţă instanţa constată că limitele speciale de zile amendă cu un interval cuprins  între 180 şi 300 de zile incidente în cauză şi prevăzute de art.61 alin.4 lit.c C.pen. se reduc cu o pătrime conform art.396 alin.10 C.pr.pen, rezultând un interval cuprins între 135 şi 225 zile amendă.

Pentru stabilirea numărului de zile amendă instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 61 alin.3 C.pen. potrivit căruia la stabilirea numărului de zile amendă instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Astfel, având în vedere prevederile art. 74 alin.1 C.pen. instanţa apreciază că fapta săvârşită de către inculpatul F. M.-C. raportată la împrejurările de comitere,  modul de săvârşire a faptei, urmările produse, respectiv provocarea unor leziuni ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru persoana vătămată, lipsa antecedentelor penale, nu dovedeşte în concret, o gravitate sporită  şi nicio periculozitate avansată a inculpatului, motiv pentru care va stabili un număr de 170 zile amendă, raportat la dispoziţiile art.61 alin.4 lit.c din Codul penal şi art.396 alin.10 C.pr.pen.

În vederea stabilirii cuantumului amenzii instanţa are în vedere, cuantumul stabilit al unei zile-amendă în valoare de 10 lei şi numărul de zile amendă stabilit de 170 zile amendă.

Astfel, instanţa face aplicarea dispoziţiilor art.61 alin.2 C.pen. care stabileşte că suma corespunzătoare unei zile-amendă se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă şi  în consecinţă instanţa stabileşte o amendă în cuantum de 1700 lei în sarcina inculpatului F. M.-C.

Cât priveşte aplicarea pedepsei complementare, chiar şi în condiţiile aplicării pedepsei amenzii în prezentul dosar, în considerarea dispoziţiilor art. 67 alin. 1 C.pen., având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, instanţa constată că această pedeapsă complementarǎ nu este necesară; mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 193 alin. 2 C.pen. coroborate cu dispoziţiile art. 67 alin. 2 C.pen. interpretat per a contrario, aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi nu este obligatorie în cazul prezentei infracţiuni, întrucât legea nu prevede această pedeapsă în mod expres pentru infracţiunea săvârşită de inculpatul din prezentul dosar.

Potrivit art. 65 alin. 1 C.pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi d-o C.pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

Or, având în vedere că, potrivit celor de mai sus, instanţa nu a aplicat vreo pedeapsă complementară pentru inculpatul din prezentul dosar, în baza art. 65 alin. 1 C.pen. interpretat per a contrario, instanţa nu va aplica nicio pedeapsă accesorie inculpatului din prezenta speţă.

Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei principale stabilite prin prezenta sentinţă penală, apreciind că măsura amânării aplicării pedepsei amenzii ar fi o soluţie nejustificat de blândă raportat la cuantumul amenzii stabilite, instanţa va dispune condamnarea inculpatului şi obligarea acestuia la plata amenzii penale.

Instanţa va atrage atenţia inculpatului F. M.-C. cu privire la dispoziţiile art.63 alin.1 C.pen. potrivit cărora neplata cu rea-credinţă a amenzii penale poate atrage înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

În latura civilă a cauzei, persoana vătămată L. N.-D. s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei cu titlu de daune morale pentru suferința cauzată.

În drept, instanţa reţine cǎ rǎspunderea civilǎ delictualǎ este angajatǎ prin întrunirea cumulativǎ a patru condiţii deduse din interpretarea art. 1349 şi 1357-1358 C.civ. Potrivit art. 1349 şi 1357-1358 C.civ., orice faptǎ a omului care cauzeazǎ altuia un prejudiciu obligǎ pe acela din a cǎrui greşealǎ s-a ocazionat a-l repara. Aşadar, exigenţele legale cer dovedirea unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicitǎ şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovǎţiei celui care a cauzat prejudiciul, vinovǎţie care existǎ atât sub forma intenţiei, cât şi a culpei, neglijenţei sau a imprudenţei.

Instanţa reţine că în cauză a fost făcută dovada existenţei faptei ilicite, a vinovăţiei inculpatului precum şi a existenţei prejudiciului.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de partea civilă, instanţa constată că imaginile video au surprins persoana vătămată într-o ipostază deosebit de umilitoare, respectiv în timp ce se afla înconjurată de colegii de şcoală cu care dialoga, persoana vătămată a fost surprinsă şi asaltată de inculpat, care cu furie a izbit-o de gard, i-a aplicat un pumn şi o palmă peste faţă care practic au întors victima cu spatele, fără ca aceasta să se apere sau să riposteze în vreun fel.

Astfel de evenimente, instanţa le apreciază ca fiind deosebit de degradante şi umilitoare în viaţa unei persoane, neputinţa victimei de a se apăra obligând-o pe aceasta să accepte să fie umilită prin violenţe, în mod public, sub privirile nepăsătoare ale colegilor care nu i-au luat apărarea în niciun fel.

Indiferent de motivele anterioare care i-ar fi provocat starea de furie inculpatului, acesta nu avea în nicio situaţie justificarea de a trata într-un mod atât de violent şi degradant o persoană în plină zi sub privirile atâtor persoane care se aflau în jur.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 şi 1357-1358 C.civ., cu referire la art.1371 alin.1 C.civ., cu referire la art. 19 alin. 1 şi 25 alin. 1 C.proc.pen., instanța va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă L. N.-D. şi va obliga pe inculpatul F. M.-C. să plătească părţii civile suma  de 2000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.

Cât priveşte cheltuielile judiciare avansate de stat şi ocazionate de acest proces penal, în baza art. 398 şi art. 274 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., instanţa va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 847,21 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 547,21 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 300 lei cheltuielile judiciare din timpul judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E :

În baza art.193 alin.2 C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen., condamnă pe inculpatul F. M.-C., la pedeapsa de 1700 lei amendă penală (170 de zile, suma corespunzătoare unei zile - amendă fiind de 10 lei) pentru săvârşirea infracţiunii de Lovire sau alte violenţe, în dauna persoanei vătămate L. N.-D.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.63 alin.1 C.pen. potrivit cărora neplata cu rea-credinţă a amenzii penale poate atrage înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 şi 1357-1358 C.civ., cu referire la art.1371 alin.1 C.civ., cu referire la art. 19 alin. 1 şi 25 alin. 1 C.proc.pen., admite acţiunea civilă formulată de partea civilă L. N.-D. şi obligă pe inculpatul F. M.-C. să plătească părţii civile suma de 2000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.

În baza art. 398 şi art. 274 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., obligă pe inculpatul F. M.-C. să plătească statului suma de 847,21 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 547,21 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 300 lei cheltuielile judiciare din timpul judecăţii.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei către persoana vătămată, părţi şi procuror, conform art. 410 alin. 1 C.proc.pen.

Pronunţată  în şedinţă publică, astăzi, 24.10.2019.

Preşedinte,

A. B.

Grefier,

A. P. I.

Domenii speta

Spete similare