Plângere contravențională. Depășirea limitei de viteză.

Sentinţă civilă *** din 07.11.2019


Conținut speță: Anulare proces verbal de contravenție pentru descrierea insuficientă a faptei.

Rezumat: Descrierea insuficientă în cuprinsul procesului verbal a faptei comise de contravenient conduce la nulitatea acestuia în situația în care conduce la imposibilitatea de determinare a corectei încadrare juridică a faptei săvârșite. Faptul că într-un proces verbal prin care se reține depășirea limitei legale de viteză de către contravenient, nu este specificată limita de viteză pe porțiunea de drum unde a fost constatată fapta duce la anularea procesului verbal întrucât nu se poate stabili încadrarea juridică a faptei.

În fapt, instanța a reținut că prin procesul-verbal de contravenţie seria ..., nr. .... din data de 21.06.2019 (fila 22) petentul a fost sancţionat cu amendă, în cuantum de 1.305 lei şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, deoarece la data de 21.06.2019, în jurul orei 22.54 a condus autoturismul marca Land Rover cu nr. de înmatriculare ...., pe DN 19, în raza localităţii Răteşti cu o viteză de 101 km/h, aspect filmat cu aparatul radar ROM 405 montat pe auto MAI 41312.

Conform dispoziţiilor art. 121, alin.1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligaţi sa respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 121 alin.2 din HG 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constata de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenţie si se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Instanţa, învestită în mod legal, în conformitate cu prevederile art. 31, raportat la art. 34 din OG 2/2001, va proceda la verificarea legalităţii si temeiniciei procesului verbal de contravenţie, faţă de motivele invocate de către petent. Raportat la motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, astfel cum au fost interpretate prin decizia Secţiilor Unite ale ÎCCJ nr. 22/2007, instanţa retine că procesul-verbal de contravenţie cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, şi anume: numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, data comiterii faptei şi semnătura agentului constatator. Cu privire la descrierea faptei, instanţa reţine că, din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art.16 şi art.17 din OG 2/2001 rezultă cerinţa ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenţiei, cu specificarea acţiunii sau inacţiunii autorului şi a tuturor circumstanţelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerinţa este imperativă, întrucât 4 raţiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanţei cercetarea legalităţii actului constatator, prin stabilirea faptelor materiale şi verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o şi justeţea sancţiunii aplicate. Instanţa reţine că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie nu este menţionată limita de viteză pe porţiunea de drum pe care a circulat petentul, aspect care face imposibilă încadrarea juridică a faptei.

Cu privire la insuficienta descriere a faptei, instanţa reţine că aceasta nu poate constitui motiv de nulitate a procesului-verbal decât în situaţia în care, modul defectuos în care a fost descrisă fapta nu ar da posibilitatea instanţei de judecată de a încadra legal fapta contravenţională. Astfel, insuficienta descriere a faptei reţinute lipseşte instanţa de posibilitatea efectivă de a controla legalitatea sancţionării petentului or, faţă de atare concluzie, se reţine faptul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi o noţiune abstractă şi pur formală, ci acesta trebuie să se materializeze, printre altele şi prin posibilitatea efectivă a instanţei de a aprecia asupra legalităţii unei măsuri, prin analiza aspectelor relevante, pentru fiecare materie în parte, inclusiv descrierea faptei presupus contravenţionale.

Pentru considerentele arătate, întrucât nelegalitatea procesului-verbal prevalează temeiniciei, ceea ce înseamnă că, în ipoteza în care actul este nelegal întocmit, urmează a fi desfiinţat chiar dacă situaţia de fapt consemnată în cuprinsul său corespunde realităţii şi faţă de faptul că actul de sancţionare nu cuprinde descrierea în fapt a contravenţiei, în baza art.34 alin.1 din OG 2/2001, instanţa va admite plângerea contravenţională şi va anula procesul-verbal atacat.