Contencios administrativ şi fiscal

TitluContencios administrativ şi fiscal

Tip speţăSENTINŢĂ

Număr speţă741

Data speţă31.05.2019

Domeniul asociatDrepturi salariale

Conţinut speţăSENTINŢA NR. 741

 Data: 31.05.2019

Autor: Iorga Dragoş Adrian

Domeniul asociat: drepturi salariale

Obiect: Contencios administrativ şi fiscal - litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti secţia a II-a de Contencios administrativ şi fiscal, sub nr.3592/3/2018,, la data de 29.10.2018, SNPVPL, în numele reclamantului MA, a formulat cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâtul IGPR, solicitând:

- obligarea pârâtului să includă în salariu premiul anual pentru anul 2010 şi să-l achite reclamantului;

- în principal, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa între salariile cuvenite ca urmare a includerii în salariu a premiului anual pentru anul 2010 şi salariile efectiv achitate reclamantului începând cu trei ani în urmă de la data introducerii acţiunii şi până la data includerii acestuia în salariu, sau, în subsidiar, de la data de 01.11.2015 când a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 şi până la data includerii acestuia în salariu, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele inflaţiei de la data scadenţei lunare până la data plaţii efective;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale aferente diferenţei rezultate dintre salariile cuvenite şi cele efectiv achitate reclamantului, de la data scadenţei lunare până la data plaţii efective;

- cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt, reclamatul a arătat că este membru al sindicatul şi salariat în cadrul pârâtului. Potrivit art.25 din Legea nr.330/2009, personalul plătit din fondurile publice beneficiază de un premiu anual, egal cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare, realizate în anul pentru care se face premierea. Aceste dispoziţii ale Legii nr. 330/2009 au fost abrogate prin art. 39 lit. w din legea 284/2010. In acelaşi timp, Legea nr. 285/2010 ce a reglementat salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a prevăzut expres prin art. 8 ca “sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi ”. Analizând modificările legislative intervenite în acea perioadă, atât Curtea Constituţională, cât şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au subliniat faptul că acest drept este unul cert, de care personalul bugetar beneficiază în continuare, modificându-se doar modalitatea de acordare, respectiv eşalonat şi succesiv. Astfel, prin Decizia 170/2015, Curtea Constituţională a reţinut că: ”s-a pronunţat în numeroase cauze, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a acestora... (art. 8 din legea 285/2010). Curtea a mai reţinut că legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizaţia de bază al/a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeaşi lege. Premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public, şi constituie un "bun" în sensul arţ.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar dispoziţiile de lege criticate prevăd în acelaşi timp doar modalitatea prin care statul urmează să îşi execute întru totul această obligaţie financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanţe. ” ...La paragraful 21, Curtea a constatat că majorarea salariată din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizaţia de bază, este acordată şi în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată acelaşi nivel al retribuţiei, în condiţiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011. “

În consecinţă, sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 trebuiau avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce s-au acordat în anul 2011, rămânând ulterior în plată pentru personalul bugetar, fiind reglementată expres o creştere a cuantumului salariului/soldei/indemnizaţiei de bază, acesta reprezentând o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de care este ţinut angajatorul.

Consideră reclamantul că este îndreptăţit la plata sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010, în modalitatea actuală stabilită de legiuitor, respectiv eşalonat şi succesiv.

În subsidiar, prevederile Legii nr. 71/2015 se aplică şi angajaţilor din alte instituţii şi autorităţi publice, precum şi celor din administraţia publică locală, astfel cum a lămurit înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr.23/26.09.2016 pronunţată de în Dosarul 1733/1/2016.

În motivarea cererii în subsidiar, înţelege să-şi întemeieze cererea pe dispoziţiile şi considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 794/2016. Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.31 alin.(12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, sunt neconstituţionale.

Referitor strict la obiectul procesului, precizează faptul că prin Decizia civilă nr.1025/26.02.2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul în dosarul nr.1013/87/2015 şi a obligat pârâtul să acorde reclamanţilor diferenţa de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 21.04.2012 şi până la includerea acestuia în salariu, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

În drept au fost invocate dispoz. Legii nr.285/2010.

În susţinerea cererii de chemare în judecată a ataşat înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul.

Pârâtul IGPR a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, în condiţiile lipsei fundamentului juridic pentru acordarea după anul 2010 a dreptului pretins.

La primul termen de judecată, cu procedura de citare legal îndeplinită, conform art.131 cpc. instanţa a invocat din oficiu şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Bucureşti-secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 392/25.01.2019, Tribunalul Bucureşti - secţia a II-a de Contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect litigiu privind funcţionari publici, formulată de reclamantul MAF PRIN SNPVPL în contradictoriu cu pârâta IGPR, în favoarea Tribunalului Prahova.

Dosarul a fost înregistrat la tribunalul Prahova - secţia a II-a Civilă de Contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr unic, la data de 07.03.2019.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Legea nr. 330/2009, Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, au fost abrogate toate celelalte prevederi privind salarizarea personalului bugetar.

Potrivit art. 25 alin. (1) din acest act normativ, „pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază a indemnizaţiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea”, plata făcându-se potrivit alin. 4 al aceluiaşi articol începând cu luna ianuarie a anului următor.

Modul de calcul al drepturilor salariale pentru anul 2010 a fost stabilit de OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrări în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilire a salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar.

Ulterior, potrivit art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă... Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice".

Din aceste dispoziţii reiese că s-a abrogat Legea nr. 330/2009 în integralitatea sa, inclusiv art. 25 care prevedea acordarea premiului anual.

Modul de stabilire a drepturilor salariale în anul 2011 a fost stabilit prin Legea 285/2010.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, sumele corespunzătoare premiului anual pe anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.

Drepturile salariale începând cu data de 1 ianuarie 2011 au fost stabilite potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, iar în majorarea de 15% a acestora a fost inclusă suma corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010.

Problema de drept privind interpretarea dispoziţiilor art.8 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost tranşată în mod definitiv de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea Constituţională.

Potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. 4 Cod de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, dezlegarea problemelor de drept dată de Completul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial.

Prin Decizia nr. 21/18 noiembrie 2013 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie dată într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.

Aşa cum rezultă din considerentele Deciziei ÎCCJ nr. 21/18.11.2013, cu privire la art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin deciziile nr. 115/2012 şi 257/2012, stabilind că acest text normativ dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar, pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi cuprinse în creşterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizaţia de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeaşi lege.

Referitor la natura premiilor în bani acordate angajaţilor s-a constatat că sporurile, premiile şi alte stimulente acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie, legiuitorul fiind în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.

Prin deciziile pronunţate, Curtea a mai statuat că dispoziţiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar şi că nu se poate vorbi de drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, aşa încât nu este incident art. 41 din Constituţie, care garantează salariaţilor dreptul la salariu.

Totodată, având în vedere faptul că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, premiul anual 2010 reprezentând o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public şi constituie un „bun" în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dispoziţiile de lege criticate prevăd, în acelaşi timp, doar modalitatea prin care urmează să îşi execute întru totul această obligaţie financiară şi anume, eşalonat şi succesiv, respectiv prin creşterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizaţiei de bază, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanţe.

Nu a fost reţinută nici încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constituţie. Dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conţinutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivităţii legi.

Curtea a mai constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizaţia de bază, este acordată şi în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată acelaşi nivel al retribuţiei, în condiţiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe 2011.

Prin urmare, în condiţiile în care atât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cât şi Curtea Constituţională au stabilit faptul că premiul anual aferent anului 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalul din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, sunt nefondate toate pretenţiile reclamantului, pentru membrul de sindicat, angajat al pârâtului, vizând premiul anual pentru anul 2010.

Cu privire la solicitarea subsidiară a reclamantului, ce vizează intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015, tribunalul a reținut că Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în procedura dezlegării unei chestiuni de drept, nu are relevanță în cauză din perspectiva drepturilor de natură salarială solicitate de reclamant pentru membrul de sindicat, instanța supremă stabilind categoriile de personal bugetar cărora li se aplică dispozițiile art. 1 alin. 51 din OUG nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015. Decizia indicată nu produce în mod automat efecte juridice în favoarea funcționarilor publici reprezentați de sindicat întrucât stabilirea categoriilor de bugetari vizați de dispoziția legală precizată implică dovedirea prestării activității în aceleași condiții de muncă, vechime și studii cu alți funcționari publici salarizați la un nivel mai mare. Or, această dovadă nu a fost făcută.

În același timp, tribunalul a constatat că nu este incidentă în cauză Decizia CCR nr. 794/2016 prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. 12 din OUG nr. 57/2015 (introdus prin OUG nr. 43/2016) sunt neconstituţionale, având în vedere că dosarul de față nu vizează drepturi stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești.

De asemenea, s-a mai reținut și faptul că începând cu data de 09.06.2016 a intrat în vigoare OUG nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, alin. 1 al art. 31 (astfel introdus) prevăzând că începând cu luna august 2016 personalul plătit din fonduri publice  care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază /indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate după caz, va fi salarizat la nivel maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituţiei sau a autorităţii publice respective, dacă îşi desfășoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Având în vedere toate considerentele expuse, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare