Sechestru asigurator, condiţii.- art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă

Potrivit art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă: „Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.”

Creditorul a făcut dovada existenţei unei creanţe constatate în scris precum şi a promovării unei cereri de chemare în judecată prin care a solicitat restituirea respectivei creanţe. De asemenea, s-a conturat şi pericolul înstrăinării imobilelor aflate în proprietatea apelantului debitor.

Deliberând asupra apelului de faţă,

Constată că prin Încheierea Camerei de consiliu nr. 230/CC/S din data de 28 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia I-a civilă, în dosarul nr. xxx2/62/2016 a fost admisă cererea formulată de creditorul A. împotriva debitorului B. şi, în consecinţă:

A fost înfiinţat sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile sau mobile urmăribile ale debitorului până la concurenţa sumei de 50.000 euro.

Debitorul a fost obligat la plata sumei de 1.100 lei, cheltuieli de judecată, către creditor. 

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, creditorul A. a solicitat instanţei să dispună instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului B., până la concurenţa sumei de 50.000 euro, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, se arată că, la data de 08.09.2008, a împrumutat pe debitor cu suma de 50.000 euro, cu scadenţă la data de 01.06.2009, termen ce a fost prelungit succesiv până la 25.10.2016, respectiv 01.11.2016, dar suma împrumutată nu a fost achitată până la data prezentei cereri. 

Consideră că sunt îndeplinite condiţiile instituirii sechestrului, există o creanţă proprie, aceasta este constată printr-un înscris, pe rolul Tribunalului Braşov se află înregistrată o acţiune prin care se tinde la obţinerea unui titlu sub nr. xxx5/62/2016, existând pericolul ca debitorul să-şi înstrăineze averea, parte din imobile fiind în procedura de ofertare la agenţii imobiliare, un imobil fiind  înstrăinat la data de 20.10.2016.

În drept, cererea a fost motivată pe dispoziţiile art. 952 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Tribunalul a reţinut că susţinerile creditorului vizând existenţa împrumutului, neachitarea acestuia şi intentarea acţiunii în restituire sunt confirmate de înscrisurile aflate în dosar nr. xxx5/62/2016, iar existenţa imobilelor în proprietatea debitorului şi pericolul înstrăinării lor rezultă din înscrisurile aflate la filele 6-9 dosar fond.

Potrivit prevederilor art. 952 din Codul de procedură civilă, sechestrul asigurător constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau/şi imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia acestuia în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obţine un titlu executoriu.

În speţă, sunt îndeplinite condiţiile înfiinţării sechestrului, creanţa creditorului fiind constatată în scris şi exigibilă, făcându-se şi dovada că a intentat cerere de chemare în judecată, astfel că, în temeiul indicat, a fost admisă cererea şi s-a înfiinţat sechestrul asigurător solicitat.

Neîndeplinirea obligaţiei de restituire a sumei împrumutate a determinat creditorul să promoveze atât prezenta cerere cât şi pe cea de restituire, debitorul fiind în culpă procesuală din perspectiva prevederilor art. 543 Cod procedură civilă şi a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1100 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat parţial de 1000 lei faţă de cel solicitat de 2.2600 lei (filele 2 şi 10 dosar fond), potrivit art. 451 alin. 2 din acelaşi cod şi în raport de activitatea concretă a apărătorului creditorului care constă în redactarea cererii şi depunerea documentaţiei menţionate mai sus.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel debitorul B. solicitând admiterea apelului, schimbarea încheierii în sensul respingerii cererii de înfiinţare a sechestrului asigurator ca neîntemeiată.

În motivare apelantul a susţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de înfiinţare a sechestrului asigurator, prevăzute de art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă.

Acesta a susţinut că actele pe care intimatul creditor şi-a întemeiat cererea sunt lovite de nulitate absolută. Între părţi nu se poate reţine că a fost încheiat un contract de împrumut. Nici anterior şi nici ulterior datei la care s-a susţinut că s-a încheiat contractul de împrumut intimatul A. nu a dat/predat nici o sumă de bani apelantului.

Apelantul a apreciat că înscrisurile depuse la dosar nu dovedesc existenţa unui contract de împrumut şi nici faptul predării sumei de bani către debitor. Susţinerea creditorului că aşa zisul împrumut nu a fost restituit nu a fost dovedită.

Apelantul a precizat că în dosarul civil nr. xxx5/62/2016 al Tribunalului Braşov a formulat cerere reconvenţională şi întâmpinare, arătând că, în realitate, între părţi nu a fost încheiat un contract de împrumut, creditorul nu a dat debitorului suma de 50000 euro, nici cu titlu de împrumut, nici cu alt titlu.

Apelantul a mai arătat că potrivit art. 953 alin. 3 Cod de procedură civilă, executorul judecătoresc avea obligaţia de a comunica încheierea nr. 230/CC/S/28.11.2016 a Tribunalului Braşov, odată cu luarea măsurii.

Executorul judecătoresc a încălcat prevederile acestui text de lege şi nu a comunicat respectiva încheiere odată cu luarea măsurii înfiinţării sechestrului.

Apelantul a susţinut că, deşi nu i-a fost comunicată încheierea nr. 230/CC/S/28.11.2016, de la cartea funciară i-au fost comunicate încheieri CF prin care a fost înştiinţat că în CF a fost notat sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile ce-i aparţin, în cuprinsul încheierilor CF menţionându-se că sechestrul asigurator a fost înfiinţat conform încheierii nr. 230/CC/S/28.11.2016 a Tribunalului Braşov. Apelantul a formulat cereri de reexaminare împotriva respectivelor încheieri CF.

La data de 14.02.2017 a formulat cerere la executorul judecătoresc prin care a solicitat să-i fie comunicată încheierea nr. 230/CC/S/28.11.2016 a Tribunalului Braşov. La data de 20.02.2017 în cutia poştală i-a fost lăsat plicul cu documentele comunicate de executorul judecătoresc.

După închiderea dezbaterilor intimatul A. a depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării apelului, a solicitat respingerea apelului şi obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Având în vedere dispoziţiile art. 394 alin. 3 Cod procedură civilă potrivit cărora: „După închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă”, curtea constată că excepţia tardivităţii, invocată prin concluziile scrise depuse la data de 14 martie 2017, după închiderea dezbaterilor, nu mai poate fi pusă în discuţia părţilor, astfel că nu o va analiza.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate şi a dispoziţiilor art.476 din Codul de procedură civilă, instanţa de control judiciar constată că apelul promovat împotriva încheierii nr. 230/CC/S/28 noiembrie 2016 a Tribunalului Braşov este nefondat.

Potrivit art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă: „Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.”

În speţă, în mod corect instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de norma legală citată anterior.

Intimatul creditor a făcut dovada existenţei unei creanţe constatate în scris precum şi a promovării unei cereri de chemare în judecată prin care a solicitat restituirea respectivei creanţe.

De asemenea, din înscrisurile depuse în probaţiune s-a conturat şi pericolul înstrăinării imobilelor aflate în proprietatea apelantului debitor.

Faptul că apelantul creditor contestă încheierea unui contract de împrumut între părţi, susţinând că în fapt nu a primit suma de bani menţionată în contractul de împrumut, nu constituie un argument pentru a respinge cererea de înfiinţare a unui sechestru asigurator, temeinicia acestei susţineri urmând a fi analizată în cadrul acţiunii ce are ca obiect restituirea împrumutului.

Susţinerile apelantului potrivit cărora executorul judecătoresc nu i-a comunicat încheierea nr. 230/CC/S/28 noiembrie 2016 a Tribunalului Braşov, aflând despre înfiinţarea sechestrului asigurator prin comunicarea încheierilor de la OCPI C. are relevanţă doar pentru stabilirea promovării în termenul legal a căii de atac, ori asupra excepţiei tardivităţii, invocată de intimat instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 394 alin. 3 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată prin concluziile scrise depuse la data de 14 martie 2017, după închiderea dezbaterilor, Curtea constată că sunt incidente dispoziţiile art. 394 alin. 3 Cod procedură civilă, astfel că nu o va analiza.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constatând că motivele de apel invocate sunt nefondate şi că soluţia primei instanţe este dată cu respectarea legii, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă va respinge apelul declarat de apelantul B. împotriva încheierii nr. 230/CC/S/28 noiembrie 2016 a Tribunalului Braşov.

Domenii speta

Spete similare