Dovada calităţii de reprezentant. Reprezentarea legală/convenţională a persoanei juridice. Decizia nr. 9/2016 pronunțată de Înaltă Curte de Casație și Justitie în Dosarul nr. 507/1/2016

Hotărâre 128 din 08.01.2020


Prin cererea de chemare în judecată  înregistrată pe rolul  Judecătoriei Iaşi la data de 23.10.2019, creditoarea SC C SRL a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC TM SRL, obligarea acesteia la plata sumei de 9708,78 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, cu cheltuieli de judecată.

Prin rezoluţia privind stabilirea primului termen de judecată, instanţa a pus în vedere creditoarei obligaţia de a face dovada calităţii de reprezentant a semnatarului cererii potrivit dispoziţiilor art. 151 C.proc.civ., întrucât din formularea acesteia rezultă că a fost redactată prin reprezentant legal, director general.

Aceste obligaţii au fost comunicate creditoarei la data de 07.11.2019, potrivit dovezii de comunicare aflate la dosar.

La data de 12.11.2019, creditoarea a depus la dosar certificat ORC din cuprinsul căruia rezultă că administratorul cu puteri depline al societăţii este HRD, precum şi o procură generală autentică prin care acesta a împuternicit directorul general să efectueze orice act  sau fapt juridic în vederea unei bune administrări a societăţii.

 În consecinţă, în cadrul şedinţei de judecată din data de 08.01.2020, instanţa a invocat cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 82 alin. (1) C.proc.civ., excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii.

Asupra excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 80 C.proc.civ., părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant, iar potrivit art. 151 alin. (4) C.proc.civ., reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune în copie un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor. De asemenea, potrivit art. 84 C.proc.civ., persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în faţa instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.

Totodată, potrivit art. 82 C.proc.civ., când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

În cauză, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că cererea nu a fost formulată prin reprezentant legal, ci este semnată de un mandatar persoană fizică al reprezentantului legal.

Or, instanţa reţine că, în Monitorul Oficial nr. 400 din 26.05.2016, Partea I, a fost publicată Decizia nr. 9/2016 pronunțată de Înaltă Curte de Casație și Justitie în Dosarul nr. 507/1/2016, privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Brașov-Secția I civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: modul de interpretare a dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedura civilă, în sensul de a ști dacă acestea permit reprezentarea convențională a persoanelor juridice în față instanțelor de judecată printr-un mandatar persoană juridică, inclusiv formularea cererii introductive de instanță printr-o astfel de persoană juridică, respectiv prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.

 Înaltă Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a constatat că dispoziția legală cu privire la care se solicita pronunțarea unei hotărâri prealabile nu poate fi interpretată decât în sensul limitării reprezentării convenționale a persoanelor juridice în față instanțelor de judecată exclusiv prin avocat sau consilier juridic, doctrina în materie fiind unanimă în acest sens.

În acest sens, s-a reținut că art. 209 alin. (1) din Codul civil prevede că persoană juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor. În lipsă organelor de administrare, până la data constituirii acestora, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor care privesc persoană juridică se fac de către fondatori ori de către persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate în acest scop, așa cum prevede art. 210 alin. (1) din Codul civil, iar limitarea prevăzută de art. 84 alin. (1) din Codul de procedura civilă intervine numai în situația în care persoană juridică optează pentru reprezentare convențională în față instanței, caz în care își poate alege reprezentantul doar dintre categoriile prevăzute de textul menționat.

Faţă de aceste considerente, având în vedere caracterul imperativ al considerentelor Deciziei Înaltei Curţi, atâta timp cât la dosar nu a fost depusă dovada faptului că semnatarul cererii de chemare în judecată a fost în mod legal împuternicit de către creditoare să introducă prezenta acţiune, instanţa apreciază întemeiată excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, urmând a o admite şi, în consecinţă, va anula cererea pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.