Impreviziunea fundamendată pe creşterea cursului pentru un contract de credit în usd.

Decizie 300 din 09.07.2019


Deşi creşterea cursului LEU-USD s-a accentuat după încheierea contractului, trendul ascendent al acestuia era notoriu, consumatorii putându-se aştepta la o apreciere a dolarului faţă de leu, nefiind vorba despre o situaţie imprevizibilă, cu atât mai mult cu cât debitoarea lucra în domeniul bancar.

 Decizia civilă nr. 300/2019/09.07.2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 24.06.2016 contestatoarea G BANK SA a formulat, în contradictoriu cu intimații IA și ID, contestaţie împotriva notificării cu numărul de intrare  …/13.06.2016 solicitând repunerea părților în situația anterioară transmiterii notificării, constatarea inaplicabilității dispozițiilor Legii nr. 77/2016, obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 4622/31.07.2018, Judecătoria Galaţi a admis contestaţia formulată de contestatoarea G BANK SA în contradictoriu cu intimații IA și ID, a constatat neîndeplinite condiţiile pentru darea în plată, a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii notificării din data de 13.06.2016 şi a obligat intimații la plata către contestatoarea G BANK SA a sumei de 980 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 300/2019/09.07.2019 a respins ca neîntemeiat apelul formulat de apelanţii IA și ID împotriva sentinţei civile nr. 4622 pronunţată la data de 31.07.2018 de Judecătoria Galaţi în dosarul înregistrat cu nr. …/233/2016, în contradictoriu cu intimata G BANK SA.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

În fapt, între G BANK SA şi IA și ID a fost încheiat contractul de credit de consum nr. …/14.03.2008 având ca obiect acordarea unui credit ipotecar în sumă de 67880 USD.

Prin notificarea din data de 13.06.2016 (fila 22), intimaţii au adus la cunoştinţa contestatoarei, că solicită stingerea datoriilor izvorâte din contractul de credit în temeiul art. 8 alin. 1 din Legea nr. 77/2016.

Pentru a limita caracterul discreţionar al dreptului consumatorilor de a solicita darea în plată, prin Decizia nr. 623/25.10.2016, Curtea Constituţională a stabilit că procedura dării în plată (în concret art. art.11 teza întâi raportat la art.3 teza a doua, art.4, art.7 şi art.8 din Legea nr.77/2016) este constituţională numai în măsura în care instanța judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii.

Astfel cum a reţinut şi prima instanţă, pentru a putea fi reţinută impreviziunea trebuie îndeplinite următoarele condiţii, după cum sunt enunţate şi la pct. 96 din Decizia nr. 623/25.10.2016 a Curţii constituţionale: să existe un contract cu titlu oneros şi comutativ încheiat între părţi, ulterior încheierii acestuia să apară un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale care să creeze un dezechilibru contractual major, părţile să nu îşi fi asumat riscul contractual cauzat de elementul exterior intervenit.

Cu privire la îndeplinirea condiţiilor impreviziunii este de observat că evenimentul excepţional şi exterior contractului invocat de către intimaţi în justificarea solicitării dării în plată este reprezentat de faptul notoriu al creşterii cursului USD-LEU, de la momentul încheierii contractului de credit şi până la cel al solicitării dării în plată.

În ceea ce priveşte acest element exterior contractului invocat de intimaţi în susţinerea intervenirii dezechilibrului contractual instanţa constată că nu este îndeplinită condiţia impreviziunii în planul obligaţiilor împrumutaţilor.

 Astfel, mai întâi, în contextul în care contractul de credit a fost încheiat în anul 2008 se impune a considera că, în baza art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, efectele sale, precum şi toate aspectele legate de executarea actului juridic, sunt guvernate de Cod civil 1864, or, în temeiul art. 969 alin. 1, Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, cu menţiunea că, în baza art. 970 alin. (1) - (2) din Cod civil 1864, Convenţiile trebuie executate cu bună - credinţă.

Ele obligă nu numai la ceea ce este expres prevăzut în acestea, dar şi la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa. Aşadar, ca regulă generală, toate efectele juridice produse prin actul juridic intervenit se impun părţilor sale, datoare a aduce la îndeplinire sarcinile ce ar rezulta din cuprinsul său, consecinţele astfel derivate urmând a fi avute în vedere, în mod corespunzător, de instanţele judecătoreşti chemate a se asigura, la cererea celui îndreptăţit, că obligaţiile asumate sunt executate adecvat.

Or, în cauză, este limpede că, potrivit clauzelor contractuale, intimaţii s-au angajat a restitui împrumutul şi a achita dobânzile, comisioanele, pe întreaga perioadă de rambursare a creditului.

De asemenea, este deja acceptat că, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţă, în privinţa contractelor cu executare succesivă guvernate de Cod civil 1864, acestea pot fi supuse, în intervalul de timp în care produc efecte, unor împrejurări exterioare, care nu puteau fi prevăzute, anticipate, în mod rezonabil, la momentul în care s-au perfectat şi ce derivă, cu precădere, din anumite conjuncturi economice, inclusiv fluctuaţii monetare, conducând la producerea unei pagube unuia dintre contractanţi, ca urmare a unui dezechilibru grav, deosebit de semnificativ de valoare, care se manifestă între prestaţiile sale şi cele asumate de partea adversă, pe timpul executării convenţiei.

Aşadar, în esenţă, impreviziunea rămâne specifică numai actelor juridice cu titlu oneros, fiind o problemă economico - financiară, consecinţă directă a fluctuaţiilor monetare şi a preţurilor ori a altor împrejurări ce determină un caracter excesiv de împovărător al obligaţiilor uneia din părţi faţă de contraprestaţiile celeilalte, însă aceasta se manifestă, în toate situaţiile, numai posterior încheierii valabile a convenţiei, pe durata executării sale.

Totodată, se are în vedere că, prin Decizia nr. 623/2016 pronunţată de Curtea Constituţională, în perioada de executare a convenţiei există posibilitatea ca, pe fondul unor împrejurări exterioare, excepţionale, imprevizibile relativ, care se reflectă asupra prestaţiilor la care s-a îndatorat una dintre părţi, atribuindu-le un caracter excesiv de oneros, să poată fi identificat un risc specific, supraadăugat, care nu a putut forma obiectul unei aprecieri, în concret, la data contractării, aflat dincolo de posibilitatea de prevedere efectivă, în măsură a justifica şi fundamenta o reamenajare sau reconsiderare a îndatoririlor la care părţile s-au obligat, în condiţiile noii realităţi economice sau juridice, însă evaluarea intervenirii acestui risc trebuie cercetată din prisma calităţii şi pregătirii cocontractanţilor, respectiv după cum aceştia erau profesionişti în domeniu sau simplii consumatori, a valorii prestaţiilor stabilite prin contract, a riscului deja materializat şi suportat, pe perioada derulării convenţiei de credit, precum şi a noilor împrejurări economice, care denaturează atât voinţa părţilor, cât şi utilitatea socială a actului juridic.

Referitor la pricina de faţă, se remarcă faptul că, ţinând seama de circumstanţele cauzei, nu se poate afirma că ar exista o schimbare semnificativă a împrejurărilor, a cărei întindere nu a fost şi nici nu a putut fi preconizată, în mod rezonabil, de către reclamanţi, la momentul contractării, ce s-ar fi produs posterior perfectării actului juridic.

Instanța apreciază ca fiind cert că, în realitate, intimaţii au anticipat posibilitatea fluctuaţiei cursului monedei creditului, în condiţiile în care la momentul perfectării contractului cursul valutar USD-LEU era de 1 USD - aproximativ 2,38 lei, iar variaţia cursului în sens ascendent fiind de aproximativ 68 % în 8 ani, raportat la cursul USD-LEU din data formulării notificării de 1 USD - aproximativ 4,01 lei. 

De asemenea, se are în vedere şi istoricul cursului valutar USD-LEU anterior perfectării contractului, raportat la fluctuaţia cursului valutar într-o perioadă asemănătoare anterior perfectării contractului de credit,  anume o creştere de aproximativ 24% ,  avându-se în vedere cursul valutar din anul 2000 anume 1 USD = 1,91 lei.

Astfel că, la un moment în care fluctuaţia parităţii dintre monede era una ascendentă, este cert că intimaţii au putut avea în vedere şi şi-au asumat, implicit, posibilitatea unei noi variaţii în acelaşi sens.

Deşi ulterior încheierii contractului aprecierea dolarului faţă de leu s-a accentuat, trendul a fost unul previzibil având în vedere fluctuaţia cursului, inclusiv în mod mult mai accentuat anterior anului 2000.

De asemenea, trebuie avută în vedere faptul că intimata IA lucra în domeniul bancar, chiar la societatea care a acordat creditul, fiind suficient informată cu privire la riscurile pe care le implică contractarea unui credit în monedă străină. Din acest punct de vedere, majorării cursului USD-LEU îi lipseşte caracterul imprevizibil care să atragă impreviziunea în cazul contractului intimaţilor.