Acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte în condițiile Legii 165/2013 .

Decizie 1028 din 31.10.2019


Solicitarea ca, ulterior anulării procesului-verbal de punere în posesie pentru terenul primit în compensare şi pierderea proprietății asupra acestuia, persoana îndreptățită să formuleze o altă notificare constituie un formalism excesiv, care nu este în spiritul legii nr.10/2001.

Decizia civilă nr. 1028/31.10.2019

Prin decizia civilă nr. 1028/31.10.2019 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de  reclamantul Instituția Prefectului Județului G., reprezentată de Prefect, împotriva sentinței civile nr. 159/11.03.2019 pronunțată de Tribunalul Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 159/11.03.2019 a Tribunalului  Galați  s-a respins,  ca nefondată, acțiunea  formulată de reclamantul Prefectul Județului G., în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului G., U.A.T. Municipiul G. şi C.D., instanța de fond apreciind că Dispoziția nr. 4366/SR/28.11.2017 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fiind temeinică şi legală.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o prin prisma următoarelor motive de nelegalitate:

Prin Dispoziția nr. 4366/SR din 28.11.2017, comunicată Instituției Prefectului - județul G. în data de 03.01.2018, se stabilește la art. 1: „se propune acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în condițiile Legii 165/2013, cu modificările fi completările ulterioare, pentru imobilul situat în Galați, str. G.P. nr.17, imposibil de restituit în natură, compus din teren în suprafață de 220,8 m.p.”, iar la art.3: „beneficiarul măsurii compensatorii fiind domnul C.D.”.

În vederea exercitării controlului de legalitate de către prefect, au fost verificate actele din dosar care au stat la fundamentarea acestei dispoziții. Astfel, s-au constatat următoarele:

Potrivit adresei cu nr. 125000 din 22.12,2017, înregistrată la Instituția Prefectului județul G. cu nr. 9 din 03.01.2018, Primăria Municipiului G. a comunicat dosarul ce conține Dispoziția nr. 4366/SR din 28.11.2017, cu precizarea că notificarea nr. 3629/23.04 2001 lipsește din dosar întrucât se află în dosarul ce conține Dispoziția 2474/SR din 24.01.2006 care a fost înaintat către A.N.R.P., cu procesul verbal nr. 002480 din 09.02.2006.

La solicitarea instituției recurente, A.N.R.P. a comunicat, cu adresa nr. 7563/RG din 19.04.2018, înregistrată la Instituția Prefectului județul G. cu nr. 9 din 23.04.2018, o copie a notificării nr. 3629/23.04,2001 depusă de domnul C.V. 

Prin Sentința civilă nr. 11103 din 16.11.1999 Judecătoria Galați „Constată nulitatea ofertei de donație autentificată sub nr. 2333/27 aprilie 1979 de Notariatul de Stat Județean Galați. Constată că reclamantul (C.V.) este proprietarul suprafeței de 225 m.p. teren situat în intravilanul Mun. G.”. Această sentință a fost pusă în executare potrivit Procesului Verbal din 22 decembrie 1999 prin care reprezentanții Primăriei Municipiului G. au predat domnului C.V. suprafața de 220,8 mp în strada D.C. nr. 2.

Prin notificarea nr. 3629/23.04.2001 depusă prin biroul executorilor judecătorești de pe lângă Judecătoria Galați, domnul C.V., moștenitorul defunctului C.D., a solicitat „despăgubiri pentru locuința proprietate personală format din 3 camere plus antret și dependințe formate din 3 camere. Suprafață locuibilă a fost de 100 mp”.

Dispoziția nr. 1861/SR din 06.06.2005 emisă de Primarul municipiului G. privind „soluționarea dosarului întocmit în baza notificării nr. 3629/23.04.2001, depusă de către domnul C.V., prin care se solicită restituirea în echivalent a imobilului situat în G., str. G.P. nr.17, respinge cererea de restituire în echivalent a imobilului situat în G., str. G.P. nr.17, formulată de către d-nul C.V.”.

Prin sentința civilă nr, 1439 din 21.10.2005 Tribunalul Galați „Anulează Dispoziția nr. 1861/SR din 06.06.2005. Constată că reclamantul (C.V.) are dreptul la despăgubiri pentru suprafața de 4,2 mp teren din str. G.P. nr.17 si pentru construcția în suprafață de 24,10 m.p, situată pe acesta, expropriată prin Decretul nr. 541/1978, despăgubiri ce vor fi stabilite fi acordate conform procedurii prev. de Titlul VII din Legea 247/2005”.

În baza sentinței civile nr. 1439 din 21.10.2005 pronunțată de Tribunalul Galați, Primarul municipiului G. a emis Dispoziția nr. 2474/SR din 24.01.2006, prin care s-a propus „soluționarea dosarului întocmit în baza notificării nr. 3629/23,04.2001, depusă de către domnul C.V., prin care se solicită restituirea în echivalent a imobilului situat în G., str. G.P. nr.17  - se propune acordarea de despăgubiri în condițiile Legii speciale nr. 247/2005, Titlul VII, privind regimul stabilirii fi plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în G., str. G.P. nr.17”.

Ulterior, în dosarul nr. .../233/2010, Judecătoria Galați, prin sentința civilă nr. 6122/08.06.2012, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 09.04.2015, „constată nulitatea absolută a procesului - verbal de punere în posesie întocmit de Primăria mun. G. cu pârâtul C.V. la data de 22.12.1999 privind suprafața de 220,8 mp teren situate în intravilanul mun. G., str. D.C. nr.2. Dispune radierea intabulării dreptului de proprietate al pârâților C.V. și C.N. cu privire la suprafața de 220.8 mp teren situat în intravilanul mun. G., str. D.C. nr.2, înscris în cartea funciară nr. 9695 a mun. Galați și cu nr. cadastral 5013.

În considerentele sentinței recurate, instanța de fond folosește noțiuni relative „dacă la momentul depunerii notificării nr. 3629 autorul reclamantului nu ar fi fost pus în posesie prin compensare în altă parte, ar fi cerut fi terenul, fără a întemeia în drept rațiunile pentru care în lipsa existenței unei notificări C.D. este îndreptățit la măsuri compensatorii sub formă de puncte, în condițiile Legii 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, pentru imobilul situat în G., str. G.P. nr.17, imposibil de restituit în natură, compus din teren în suprafață de 220,8 m.p.”.

De asemenea, considerentele sentinței recurate, instanța de fond în mod eronat a interpretat dispozițiile art. 22 (1) și (2) Legii nr. 10/2001 și a reținut că „Tribunalul consideră că solicitarea ca ulterior anulării procesului — verbal de punere în posesie pentru terenul primit în compensare și pierderea proprietății acestuia, persoana îndreptățită să formuleze o altă notificare, constituie un formalism excesiv, care nu este în spiritul Legii 10/2001”.

Potrivit art. 22 (1) și (2) din Legea 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în mod indubitabil se stabilește că „Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. In cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil. Notificarea va cuprinde denumirea fi adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum fi valoarea estimată a acestuia”,

Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și prin O.U.G. nr. 145/2001.

Notificarea trebuia să îndeplinească două condiții cumulative:

1.să fie transmisă prin intermediul unui executor judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se afla imobilul solicitat.

2.să fi fost formulată în intervalul 14 februarie 2001 -14 februarie 2002.

Nedepunerea notificării în termenul de mai sus atrage pierderea dreptului de a mai depune notificarea sau de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau în echivalent.

La apariția Legii nr. 10/2001 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 - republicată, domnul C.V. deținea în proprietate suprafața de 220,8 mp teren intravilan ce a făcut obiectul ofertei de donație autentificată sub nr. 2333/27 aprilie 1979 de Notariatul de Stat Județean G. Din acest considerent prin notificarea nr. 3629/23.04.2001 depusă prin biroul executorilor judecătorești de pe lângă Judecătoria Galați, domnul C.V., moștenitorul defunctului C.D., a solicitat „despăgubiri pentru locuința proprietate personală formată din 3 camere plus antret și dependințe formate din 3 camere. Suprafață locuibilă a fost de 100 mp” și nu a solicitat despăgubiri pentru teren.

Pe baza considerentelor mai sus precizate, solicită admiterea recursului, anularea sentinței recurate ca fiind netemeinică și nelegală și pe cale de consecință anularea Dispoziției nr. 4366/SR din 28.11.2017 emisă de Primarul municipiului G..

Prin întâmpinarea depusă în termen legal, intimatul Municipiul G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința atacată fiind legală și temeinică.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile art. 488 C.proc.civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele ce se vor expune.

Astfel  cum corect a reținut prima instanță,  prin Dispoziția nr. 4366/SR din 28.11.2017, emisă de Primarul municipiului G., în baza Raportului comisiei interne nr. 3629/27.11.2017, s-a propus acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în condițiile Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, pentru imobilul situat în G,, str. G.P. nr.17, imposibil de restituit în natură, compus din teren în suprafață de 220,8 m.p. către domnul C.D.,  în calitatea acestuia de persoană îndreptățită conform certificatelor de moștenitor nr. 74/22.07.2014 şi nr.44/13.04.2016 în baza notificării nr.3629/23.04.2001

Notificarea nr.3629/23.04.2001, prin care autorul pârâtului C.V., C.D., a solicitat şi celelalte drepturi care îi reveneau conform Legii nr.10/2001 respectiv pentru imobilul casă de locuit a fost formulată ulterior punerii în posesie conform procesului-verbal din data de 22.12.1999.

La data de 21.10.2005, prin sentința civilă nr.1439/2005, se anulează dispoziția de respingere nr.1861/SR din 06.06.2005, dispoziție prin care cererea de restituire prin echivalent fusese respinsă pentru că solicitantul era proprietar conform sentinței civile nr.11103/16.11.1999 şi i se recunoaște acestuia dreptul la despăgubiri doar pentru diferența de 4,2 m.p. teren din str. G.P. nr.17 şi pentru construcția în suprafață de 24,10 m.p. de pe acesta.

În temeiul acestei sentințe a fost emisă Dispoziția nr.2474/SR din 24.01.2006 de acordare despăgubiri. 

Prin sentința civilă nr.6122/08.06.2012, definitivă la data de 09.04.2015, s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie întocmit la data de 22.12.1999 privind suprafața de 220,8 m.p. situat în intravilanul mun. G., str. D.C. nr.2 şi s-a dispus radierea intabulării dreptului de proprietate al pârâților C.V. şi C.N. cu privire la această suprafață, înscris în cartea funciară nr.9695 a mun. G. şi cu nr. cadastral 5013, astfel încât din toată suprafața inițială de 225 m.p. teren, autorul pârâtului a primit despăgubirile doar pentru suprafața de 4,2 m.p.

Reclamantul a susținut că anularea Dispoziției nr.4366/SR din 28.11.2017 se impune având în vedere că prin notificarea nr.3629/23.04.2001 nu s-a solicitat suprafața de 220,8 m.p. ci doar despăgubiri pentru locuința proprietate personală formată din 3 camere plus antreu şi dependințe formate din 3 camere, suprafață locuibilă de 100 m.p.

Deci, problema care se pune este dacă pentru teren există ori nu notificare făcută conform legii, având în vedere că din notificarea nr.3629 reiese că obiectul acesteia este doar construcția, iar nu şi terenul.

Or, este evident că, dacă la momentul depunerii notificării nr. 3629 autorul reclamantului nu ar fi fost pus în posesie prin compensare în altă parte, ar fi cerut şi terenul, situație de fapt reținută în sentința civilă nr. 1110316.11.1999  atunci când i se recunoaște acestuia dreptul la despăgubiri doar pentru diferența dintre toată suprafața şi cea obținută prin compensare.

În aceste condiții, Tribunalul a considerat că solicitarea ca ulterior anulării procesului-verbal de punere în posesie pentru terenul primit în compensare şi pierderea proprietății asupra  acestuia, persoana îndreptățită să formuleze o altă notificare, constituie un formalism excesiv, care nu este în spiritul legii nr.10/2001.

Rezultă deci că notificarea nr.3629/23.04.2001 este suficientă pentru restituirea în echivalent a întregului imobil din str. G.P. nr.17.

Văzând şi cererea expresă a beneficiarului nr.77779/08.11.2017 de acordare de despăgubiri în condițiile Legii nr.165/2013 pentru terenul din str. G.P. nr. 17, în mod corect, Tribunalul a constatat că acțiunea este nefondată şi a fost respinsă ca atare.

Din probele administrate rezultă că, la data apariției Legii nr. 10/2001 și în momentul depunerii notificării nr. 3629/23.04.2001, domnul C.V. deținea încă suprafața de 220,8 mp și nu putea anticipa faptul că familia P. va depune, la rândul ei, cerere de revendicarea pentru locația respectivă.

Cu toate acestea susținerile Prefectului Județului G., potrivit cărora, prin notificarea nr. 3629/23.04.2001, domnul C.V. ar fi cerut despăgubiri numai pentru construcția demolată sunt nefondate, din următoarele considerente:

Revendicatorul nu intrase în posesia întregii suprafețe de teren aferentă imobilului situat pe str. G.P. nr, 17, astfel că avea tot interesul să solicite diferența de suprafață ne retrocedată;

În cuprinsul cererii sale, notificatorul folosește sintagma ,,locuință proprietate personală”, expresie ce echivalează cu cea de ,,imobil cu destinație de locuință”, genul proxim al acesteia fiind definit de Codul Civil și Legea 7/1996, Legea Cadastrului și Publicității Imobiliare, ca fiind „parcela de teren cu sau fără construcții”;

Dacă ar fi dorit să ceară despăgubiri doar pentru clădire ar fi folosit cu siguranță sintagma ,,construcție” și nu pe cea de locuință;

Mai mult, anulând Dispoziția nr. 1861/SR/06.06.2005 prin Sentința civilă nr. 1439/21.10.2005, Tribunalul Galați, a înlăturat susținerile intimatului și a constatat dreptul la despăgubiri al reclamantului atât pentru construcția demolată, în suprafață de 24,10 mp, cât și pentru suprafața de 4,2 mp teren (constând în diferența dintre suprafața preluată de stat și cea pe care încă o mai dețineau la momentul judecății pârâții), drept pentru care există autoritate de lucru judecat asupra acestei chestiuni, aspect reținut și de instanța de fond din prezenta cauză, în motivarea hotărârii pronunțate.

Dispoziția nr. 4366/SR/28.11.2017 a fost emisă în condițiile în care familia C. a pierdut dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 220,8 mp situat în municipiului Galați, str. D.C. nr. 2, obținut în compensare înainte de apariția Legii nr. 10/2001, iar titlul reconstitutiv de proprietate, respectiv Sentința civilă nr. 11103 din 16.11.1999 a Judecătoriei Galați, obținut în contradictoriu cu Consiliul Local G., entitate fără personalitate juridică și patrimoniu propriu, nu mai poate fi pus în executare după apariția O.U.G. nr. 63/2010.

Nu trebuie uitat nici faptul că persoanele îndreptățite au optat în mod expres pentru acordarea de despăgubiri bănești, prin cererea nr. 77779/08.11.2017, depusă la instituția pârâtă.

Toate aceste aspecte au fost corect reținute de către prima instanță, sentința de fond fiind  temeinic motivată în fapt şi în drept,  cu respectarea prevederilor art. 425 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă.