Plângere contravenţională. Individualizarea sancţiunii contravenționale

 Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 04.02.2019, petenta SC PRF SRL a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria IS-OP nr. X din 04.01.2019, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, petenta a arătat că a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 400 de lei  pentru că la data de 04.01.2019, a desfăşurat, la punctul de lucru situat în Iaşi, activităţi de comerţ, fără a deţine autorizaţie de funcţionare eliberată de Primăria Municipiului Iaşi.

Petenta susţine că a încheiat un contract de locațiune al cărui obiect îl constituie închirierea unui spaţiu comercial situat în Iaşi, iar procedura sinuoasă condiționată de preexistenţa unei pleiade de autorizaţii, avize şi acorduri ar fi presupus să aştepte între 90-120 de zile de la data contractării unui spaţiu comercial până la intrarea în legalitate. Or, niciunui comerciant nu îi profită să plătească chiria lunară pentru o perioadă îndelungată fără a exploata spaţiul astfel închiriat.

În consecinţă, petenta apreciază că declaraţia pe proprie răspundere a administratorului prin care acesta îşi asumă cunoaşterea şi respectarea legislaţiei în vigoare era suficientă pentru desfăşurarea activităţii şi învederează instanţei că a depus diligenţele necesare obţinerii autorizaţiei de funcţionare.

De asemenea, petenta arată că Legea nr. 359/2004 are caracter de normă specială în raport de OG nr. 99/2000.

În drept, a invocat dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.

În probaţiune, petenta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Plângerea contravenţională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi implicit a sancţiunii aplicate.

În drept, intimatul a invocat dispoziţiile art. 205-208 C.proc.civ.

În dovedire, intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În susţinere, intimatul a depus la dosar intimatul a depus la dosar o serie de înscrisuri.

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că la data de 12.02.2019, a fost eliberată Autorizaţia de funcţionare nr. 45 pentru spaţiul comercial din Iaşi.

La termenul din data de 19.06.2019, în baza art. 258 raportat la art. 255 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria IS-OP nr. X din 04.01.2019, petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 400 de lei pentru că, la data de 04.01.2019, a desfăşurat, la punctul de lucru situat în Iaşi, activităţi de comerţ, fără a deţine autorizaţie de funcţionare eliberată de Primăria Municipiului Iaşi, faptă prevăzută de art. 5 alin. (1) din OG nr. 99/2000.

În drept, potrivit art. 1 din OG nr. 99/2000, prezenta ordonanţă stabileşte principiile generale privind desfăşurarea activităţii comerciale şi urmăreşte dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor de piaţă, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi a mediului.

Potrivit art. 5 alin. (1) din OG nr. 99/2000, orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii, iar potrivit art. 73 din acelaşi act normativ, constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează: 1. desfăşurarea oricărui exerciţiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), cu suspendarea activităţii comerciale până la data autorizării şi cu amendă: a) de la 200 lei la 500 lei pentru structurile de vânzare cu suprafaţă mică.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 4 din Legea nr. 359 din 08.09.2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, autorizarea funcţionării solicitanţilor se face cu îndeplinirea procedurii prevăzute de prezenta lege şi de actele normative speciale, armonizate cu prevederile prezentei legi.

Potrivit prevederilor art. 34 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanţa constată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că petenta nu a contestat săvârşirea faptei reţinute în sarcina acesteia, respectiv că a desfăşurat activitate comercială fără autorizaţia prevăzută de lege, ci a invocat, pe de o parte, procedura greoaie de obţinere a autorizației, de natură să conducă la reducerea profitului societăţii, iar pe de altă parte, inutilitatea unei asemenea condiţionări, în condiţiile noilor modificări legislative în domeniul autorizării funcţionării persoanelor juridice.

Sub un prim aspect, instanţa reţine că, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 359 din 08.09.2004, nu s-a eliminat obligaţia de obţinere prealabilă a autorizaţiei de funcţionare în condiţiile OG nr. 99/2000, în sensul invocat de către petentă.

De asemenea, instanţa reţine din sumarul legislaţiei incidente că obţinerea acestei autorizaţii reprezintă o condiţie prealabilă desfăşurării oricărei activităţi comerciale, termenele de eliberare a acesteia de către autorităţile administrative sau o eventuală diminuare a profitului nefiind în măsură a exonera petenta de obligaţia ce-i revine în acest sens.

Totodată, nu revine petentei şi nici instanţei prerogativa de a aprecia asupra oportunităţii reglementării din domeniu, obligaţia de respectare a acesteia revenind oricărui comerciant în vederea desfăşurării de activităţi comerciale.

Deşi instanţa reţine că a fost eliberată petentei autorizaţia de funcţionare în cursul judecăţii cauzei, acest aspect nu poate fi reţinut ca având caracter exonerator de răspundere pentru fapta de a fi desfăşurat activitate comercială în lipsa autorizaţiei prevăzute de lege.

Pentru aceleaşi considerente, având în vedere şi cuantumul redus al amenzii aplicate, instanţa apreciază că nu se impune în cauză înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertismentul.

Astfel, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 21 alin. (3) din OG 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Totodată, potrivit art. 5 alin. (5),sancţiunea trebuie să fie proporţională cu pericolul social al faptei săvârşite, precum şi pe dispoziţiile art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ, conform cărora, la aplicarea sancţiunii, trebuie să se ţină cont de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

În acest sens, instanţa apreciază că, prin raportare la faptele reţinute în sarcina petentei, care are calitatea de comerciant, calitate în care îi revine obligaţia de a cunoaşte şi de a aplica legislaţia specifică şi de a obţine toate autorizaţiile şi avizele necesare pentru desfășurarea, în condiţiile legii, a activităţii comerciale şi la apărările formulate, faţă de caracterul punitiv dar mai ales preventiv al sancţiunilor contravenționale, se impune în cauză menţinerea amenzii astfel aplicate.

Faţă de aceste considerente, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravenţională formulată.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., faţă de soluţia dispusă cu privire la capătul principal de cerere, instanţa va respinge şi cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare