Condiții de eliberare a pașaportului simplu pentru cetățenii români minori, reglementate de art.17 alin. (1) lit. a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români și Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.248/2005, apro

Condiții de eliberare a pașaportului simplu pentru cetățenii români minori, reglementate de art.17 alin. (1) lit. a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români și Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.248/2005, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 94/2006.

Procedura recunoaşterii hotărârilor străine reglementată de art.1094 şi următoarele din Codul de procedură civilă se referă la hotărârile judecătoreşti pronunţate în statele membre ale Uniunii Europene; pentru recunoașterea unei hotărâri  pronunţată în Germania, stat membru al Uniunii Europene,  nu se aplică Codul de procedură civilă, ci Regulamentul CE nr.2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor  judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti.

Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr.1099 din 21 decembrie 2020

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de sub nr…/107/2020, reclamanta D.  a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenta Paşapoartelor A., solicitând pronunţarea unei sentinţe prin care să se dispună obligarea pârâtului să procedeze la emiterea paşaportului pentru minorul R. născut la data de …, în baza hotărârii judecătoreşti nr…/18 pronunţată de Judecătoria AU, Tribunalul Pentru Familie, Germania si fără a-i solicita parcurgerea unei proceduri de recunoaştere a acesteia pe teritoriul României,

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe Regulamentul nr.2201/2003.

Prin sentința nr…/2020 Tribunalul Alba a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor A. - din cadrul Instituției Prefectului Județului A.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a hotărârii atacate şi, rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, invocând prevederile art. 20 din Legea nr.554/2004.

În expunerea de motive, recurenta a arătat că sentinţa atacată este nelegală, pentru următoarele motive:

Dreptul cetățenilor români la libera circulație în străinătate este garantat, atât prin Constituție, cât și prin Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. În acest sens sunt dispozițiile art.2 (1) Cetățenilor români care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege le este garantat dreptul de a călători în străinătate, de a emigra şi de a reveni oricând în țară. Nici o autoritate română nu îi poate interzice, în nici o situație, unui cetățean român să se reîntoarcă pe teritoriul României.

(2) Cetățenii români minori pot călători în străinătate numai însoțiți, cu acordul părinților ori al reprezentanților legali, în condițiile prezentei legi. În sensul prezentei legi, prin reprezentant legal se înțelege persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligațiile părintești față de minor. Articolul 3 (1)”Limitarea exercitării dreptului cetățenilor români la libera circulație în străinătate se poate face numai temporar, în cazurile şi în condițiile prevăzute în prezenta lege şi constă în suspendarea sau, după caz, restrângerea exercitării acestui drept. ”

Acest drept, de liberă circulație, a fost încălcat de către pârâtă prin refuzul acesteia de a  preschimba pașaportul minorului.

În fapt, pentru a preîntâmpina expirarea pașaportului fiului său minor, recurenta a fost nevoită să se adreseze  autorităților române în vederea eliberării unui nou pașaport, depunând în acest sens toate documentele necesare, cu respectarea prevederilor art. 15 şi 17 din Legea nr.248/2005.

Art.17 (1) prevede că „Minorilor cetățeni români, care nu se află în una dintre situațiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulație în străinătate, li se eliberează pașapoarte simple în următoarele condiții: a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau, după caz, a reprezentantului legal.”

Pârâtul a refuzat eliberarea pașaportului, în acest sens fiind adresele …/19.11.2019 şi …/10.03.2020, fiind nevoită a se adresa instanței de judecată.

Instanța de fond a respins acțiunea de obligare a pârâtului la eliberarea pașaportului pentru minor,  făcând o interpretare şi aplicare greșită a prevederilor legale. Instanţa a apreciat că potrivit art.9 alin.5 din HG nr.94/2006 „Hotărârile pronunțate în străinătate trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru recunoaștere şi punere în executare”, în speţă trebuie solicitată încuviințarea executării hotărârii de către instanța română.

Consideră că prin această interpretare se adaugă la lege.

Hotărârea judecătorească de încredințare a minorului, fie că este vorba despre o hotărâre pronunțată în România, fie că este vorba de o hotărâre pronunțată în străinătate, este solicitată şi trebuie depusă pentru dovedirea calității persoanei ce solicită eliberarea pașaportului minorului.

Art.7 lit. ( c) se referă la hotărârea judecătorească rămasă definitivă si irevocabilă ori hotărârea judecătorească rămasă definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 (c) părintele căruia i-a fost încredințat minorul prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă ori care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă şi irevocabilă sau în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013)

Nu se prevede nicăieri obligativitatea obținerii încuviințării executării.

În mod similar, în cazul hotărârii pronunțate în UE, normele metodologice se referă la îndeplinirea condițiilor pentru recunoaștere şi executare şi nu se referă la obținerea încuviințării executării.

Îndeplinirea de către o hotărâre pronunțată în străinătate a condițiilor legale pentru recunoaștere şi executare, presupune verificarea, de către autoritatea însărcinată cu primirea documentelor pentru eliberarea pașaportului, a îndeplinirii condițiilor formale necesare pentru recunoaște (hotărârea în original care să fie definitivă, Certificatul emis conform Regulamentului, traducerea legalizată a hotărârii).

Procedura prevăzută de art. 28 din Regulamentul nr.2201/2003 vizează situația în care persoana parte în hotărâre de stabilire a autorității părintești, nu recunoaște şi nu respectă această hotărâre, nu şi situația în care, o autoritate a statului român, care nu este parte în hotărârea privind exercitarea autorității părintești, nu recunoaște şi nu respectă această hotărâre.

Hotărârea nr…/18 emisă de Judecătoria AU, definitivă, a cărei recunoaștere în România a fost dispusă şi prin Decizia civilă  nr…/2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr…/107/2019 îi justifică calitatea de reprezentant legal al minorului, în baza căreia a formulat cererea de eliberare pașaport, fără a exista vreo obligație în sarcina pârâtului pentru care ar trebuie să solicite punerea în executare.

Pârâtul, ca reprezentat, ca autoritate a statului român, avea şi are obligația, așa cum de altfel s-a reținut şi în decizia civilă nr…/2020 a Curții de Apel Alba Iulia, să recunoască hotărârea, ceea ce înseamnă că trebuie să constate că este  reprezentatul legal al minorului şi este persoana îndreptățită să formuleze cererea de eliberare pașaport.

Dreptul minorului de a obține pașaportul nu este conferit prin hotărârea judecătorească pronunțată de instanța din Germania, pentru a se susține către trebuie executată hotărârea, doar calitatea de persoană îndreptățită să depună actele în vederea eliberării pașaportului pe numele minorului este atestată de hotărâre.

Intimatul parat  Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Paşapoartelor A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat  respingerea recursului pentru următoarele motive:

Intimatul nu contestă faptul că dreptul cetăţenilor români la liberă circulaţie este garantat prin Constituţia României, republicată şi prin normele legale în materie.

Prezenta speţă vizează însă un alt aspect, respectiv obligarea instituției la emiterea pașaportului pentru minorul R., în baza Hotărârii judecătoreşti nr…/18 pronunțată de Judecătoria AU, Tribunalul pentru Familie, Germania.

Cu privire la acest aspect, recurenta nu aduce niciun motiv în plus din care să rezulte că în speţă nu sunt aplicabile dispozițiile art.28 alin.(1) din Regulamentul (CE) nr.2201/2003 care statuează că: "hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru cu privire la exercitarea răspunderii părintești faţă de un copil, care sunt executorii în acel stat şi care au fost notificate sau comunicate, se execută într-un alt stat membru după ce s-a încuviințat executarea la cererea oricărei părţi interesate".

În speţă, reclamanta a solicitat unei instanţe de judecată românești doar recunoașterea unei hotărâri judecătorești străine - ceea ce face obiectul art.21 alin.(1) din Regulamentul (CE) nr.2201/2003 Cap. III, Secțiunea I şi nu încuviințarea executării hotărârii judecătorești străine care face obiectul altui articol din Regulament - si aici face referire la art.28.

În acord cu normele dreptului european, această distincție este făcută şi de legislația de pașapoarte în vigoare în România, respectiv art.9 alin.(5) din Anexa la HG  nr.94/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.248/2005, cu modificările şi completările ulterioare, cu atât mai mult cu cât, eliberarea unui pașaport este un act de executare raportat la efectele hotărârii judecătorești străine.

Din cele mai sus arătate, reiese fără echivoc faptul că  în conformitate cu prevederile art.28 alin.(1) din Regulament (CE) nr.2201/2003, reclamanta trebuie să se adreseze unei instanțe de judecată din România pentru a solicita încuviințarea executării Hotărârii judecătorești nr…/18 pronunțată de Judecătoria AU, Tribunalul pentru Familie, Germania, ulterior putându-se adresa SPCEEP A. pentru eliberarea pașaportului pentru minorul R.

În precizarea la recurs, recurenta afirmă că în cazul hotărârilor pronunțate în UE, normele metodologice se referă la îndeplinirea condițiilor pentru recunoaștere şi executare şi nu se referă la obținerea încuviințării executării.

Or, instituția tocmai acest aspect îl susține, respectiv în speță se impunea recunoașterea şi executarea.

Solicită a se observa că în dosarul nr…/107/2019, recurenta a solicitat doar recunoașterea şi nu a solicitat şi executarea hotărârii pronunțate în UE. Acesta este motivul pentru care i s-a respins cererea, motiv pe care îl recunoaște chiar şi recurenta prin precizarea formulată. În acest context, solicită respingerea recursului şi menținerea ca temeinică şi legală a sentinței atacate.

Prin decizia nr.1099/2020,  Curtea a admis recursul reclamantei, reținând următoarele:

Reclamanta se pretinde a fi o persoană  vătămată prin refuzul autorităţii administrative de a-i soluţiona cererea în sensul eliberării  paşaportului pentru fiul său minor R. născut la data de …, cerere înregistrată sub nr…/19.11.2019. Aşadar conflictul juridic  dedus judecății presupune stabilirea caracterului justificat sau nejustificat al refuzului pârâtului de a efectua operațiunile administrative care presupun eliberarea  paşaportului pentru cetăţeanul român minor R., a cărui custodie exclusivă a fost stabilită în favoarea mamei de o instanţă din Germania, stat membru al UE.

Recurenta reclamantă D.  invocă faptul că Tribunalul  Alba a făcut o greşită aplicare a prevederilor HG nr.94/2006 -  Normele  Metodologice de punere în aplicare a Legii nr.248/2005 coroborate cu prevederile art.28  din Regulamentul (CE) nr.2201/2003, criticile acesteia fiind întemeiate, aşa cum se va arăta în continuare:

Prin Hotărârea nr…/18, emisă de Judecătoria AU –Tribunalul pentru Familie, s-a acordat reclamantei D. custodia pentru minorul R., născut la data de …, hotărârea fiind definitivă  din data de 7.07.2018, conform menţiunilor de pe acest înscris  aflat în copie  tradusă şi conformă cu originalul la filele x, dosar fond.

În temeiul acestei hotărâri  judecătoreşti, la data de 19.11.2019 reclamanta a solicitat pârâtului Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Paşapoartelor A. din cadrul Instituţiei  Prefectului Județului A., eliberarea pașaportului  pentru fiul său minor R., invocând prevederile art. 21 din Regulamentul CE nr.2201/2003.

Conform art.17 alin. (1) din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate „minorilor cetățeni români, care nu se află în una dintre situațiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulație în străinătate, li se eliberează pașapoarte simple în următoarele condiții: a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau, după caz, a reprezentantului legal.

Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.248/2005, aprobate prin HG nr.94/2006 prevăd la art.9 alin.5 că „Hotărârile pronunțate în străinătate trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru recunoaștere şi punere în executare”.

A îndeplini condiţiile prevăzute de lege ”pentru recunoaştere şi executare” nu înseamnă că  hotărârea  pronunţată în Germania trebuie să fie recunoscută şi pusă în executare, aşa cum în mod eronat a interpretat  textul de lege  pârâtul şi apoi instanţa de fond.

În ceea ce priveşte recunoaşterea hotărârii, acest aspect a fost tranşat prin sentinţa nr…/2020  a Tribunalului Alba şi decizia nr…/2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, ambele pronunţate în dosar nr…/107/2019, instanţele reținând că sentinţa pronunţată de Tribunalul din AU. trebuia recunoscută de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea  şi Evidenţa Paşapoartelor Simple  A.  fără nicio formalitate şi fără a fi necesară parcurgerea vreunei proceduri, fiind îndeplinite deci condiţiile pentru recunoaştere, în sensul art. 9 alin. 5 din HG nr.94/2006.

Trebuie subliniate în acest sens şi  prevederile art.21 alin.1 din Regulamentul CE nr.2201/2003 care prevăd că hotărârile judecătorești pronunţate într-un  stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar  să se recurgă la vreo procedură.

Mai subliniem faptul că în adresa nr… din data de 26.11.2019, comunicată reclamantei drept răspuns cererii acesteia din 19.11.2019, pârâtul face referire la procedura recunoaşterii hotărârilor străine reglementată de art.1094 şi următoarele din Codul de procedură civilă şi, pe acest temei respinge solicitarea reclamantei.

O asemenea interpretare a legii este profund eronată și pune la îndoială chiar buna credinţă a pârâtului, ca reprezentant al Statului Roman, care nu observă că art.1094 şi următoarele din Codul de procedură civilă se referă la hotărârile judecătoreşti pronunţate în statele nemembre ale Uniunii Europene. Or, în speţă vorbim de o hotărâre pronunţată în Germania, stat membru al Uniunii Europene, pentru recunoaşterea căreia nu se aplică Codul de procedură civilă, ci Regulamentul CE nr.2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor  judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti.

În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de lege pentru executare, în sensul  art. 9 alin. 5 din HG nr.94/2006, acestea nu se referă decât la faptul ca hotărârea trebuie să fie definitivă şi executorie, să fie depusă în original,  tradusă şi apostilată, nefiind necesară încuviinţarea executării silite a hotărârii pronunţate în străinătate.

Dispoziţiile art.28 şi următoarele din Regulament reglementează o procedură  de încuviinţare a executării la cererea oricărei părţi interesate. Astfel,  potrivit art.28 alin.1 din Regulamentul CE nr.2201/2003,  hotărârile pronunțate într-un stat membru asupra exercitării răspunderii părintești față de un copil, care sunt executorii în acel stat și care au fost notificate sau comunicate, se execută într-un alt stat membru, după ce s-a încuviințat executarea, la cererea oricărei părți interesate.

În mod evident, partea interesată în executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în alt stat membru este una din persoanele  care au fost părţi în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea judecătorească a cărei executare se solicită. În speţă, în dosarul nr…ER, au fost părţi reclamanta D. şi pârâtul V., tatăl minorului, aceştia purtând un proces pentru custodia  minorului R., custodie  care a fost atribuită în mod exclusiv mamei, D. Aşadar, reclamanta trebuia să parcurgă procedura de încuviinţare a executării hotărârii numai dacă solicita executarea hotărârii în contradictoriu cu tatăl minorului, persoana care are calitatea de parte interesată în sensul dispoziţiilor din Regulament.

O astfel de interpretare se impune din lecturarea cu atenţie a întregii Secţiuni II  din  Capitolul III – Recunoaştere şi executare – din actul menţionat mai sus. Astfel, art.31 din Regulament se referă la posibilitatea instanţei  de a pronunţa o hotărâre  fără ca persoana  împotriva căreia  se solicită executarea …. să prezinte observaţii. De asemenea, art.33  alin.4 se referă la partea împotriva căreia se solicită executarea, care este citată să se prezinte în faţa instanţei … Or, pârâtul SPCEEP A. nu poate fi, în niciun caz, parte împotriva căreia să  fie solicitată executarea, ci este doar un terţ care nu poate refuza cererea reclamantei care în baza hotărârii judecătorești străine nu face decât să-şi justifice calitatea procesuală cerută oricărui părinte care exercită singur autoritatea părintească.

Conform art.17 alin.1 lit.a din Legea nr.248/2005 şi art.7 lit.c din HG nr.94/2006 paşapoartele simple se eliberează cetăţenilor români minori la cererea … părintelui care exercită singur autoritatea părintească, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, (sau definitiv şi irevocabile, în funcţie de  codul de procedură civilă care a fost în vigoare la data judecării procesului), nefiind cerută  încuviinţarea executării  unei asemenea hotărâri, astfel că, o asemenea condiţie nu poate fi cerută unei hotărâri pronunţată într-un stat membru al UE.

Reţinerea primei instanţe în sensul că art.28 alin.1 din Regulamentul CE nr.2201/2003  nu  distinge în vreun fel în ceea ce priveşte modalitatea de exercitare a drepturilor părinteşti, în sensul că  impune obligativitatea încuviinţării executării hotărârilor pronunțate într-un stat membru asupra exercitării răspunderii părintești față de un copil, este corectă, însă nu este aplicabilă în speţă.

Un asemenea raţionament s-ar fi aplicat dacă pârâtul V. refuza executarea hotărârii, respectiv refuza să recunoască mamei deplina custodie asupra minorului R.; atunci, într-adevăr, reclamanta trebuia să solicite şi să obţină încuviinţarea executării hotărârii pronunţate în străinătate, de către o instanţă din România, potrivit procedurii prevăzute de art.28 şi următoarele din Regulament, ceea ce nu este cazul în speţă. 

Prin urmare, Curtea a constatat  că refuzul pârâtului de a elibera paşaportul minorului R., refuz exprimat prin adresele  nr…/19.11.2019 şi …/10.03.2020  este  nejustificat,  întrucât este exprimat cu încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, astfel cum sunt reglementate de  prevederile Legii nr.248/2005 şi de  Regulamentul CE nr.2201/2003.

Reținând caracterul nejustificat al refuzului pârâtului intimat, Curtea a obligat  pârâtul să procedeze la eliberarea paşaportului pentru minorul R. născut la data de …, în baza hotărârii judecătoreşti  nr…/18 pronunţată de Judecătoria  AU - Germania, Tribunalul pentru Familie.

Domenii speta

Spete similare