Cerere acordare drepturi de natură salarială. Spor de dificultate în aplicarea legilor funciare. Nelegalitatea sporului

Prin acţiunea înregistrată la nr. …/87/13.02.2015, reclamantul Prefectului Judeţului Teleorman a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii  PRIMARUL COMUNEI T., C.M., S.F., L.M., N.I. ŞI S.A. anularea dispoziţiei nr. 38 din 02.02.2015 emisă de Primarul comunei T.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, la data de 11 septembrie 2012 Primarul comunie Nenciuleşti a emis dispoziţia nr. 42 prin care a dispus „acordarea sporului lunar de dificultate membrilor comisiei de fond funciar”.

A susţinut reclamantul că, dispoziţia este emisă cu încălcarea prevederilor legale, întrucât legiuitorul a stabilit că acordarea sporului de dificultate pentru implicarea în aplicarea legilor fondului funciar se face înlăuntrul unor perioade determinate, respectiv înlăuntrul perioadei cuprinsă între 3 iulie 2006 – 3 iulie 2007 pentru persoanele prevăzute de art. II alin. 1 din Legea nr. 263/2006, iar pentru persoanele prevăzute la art. I din OUG nr. 136/2006 înlăuntrul perioadei cuprinsă între 28.12.2006 – 28. 12.2007.

Consideră reclamantul că, prevederile legale care reglementează perioada înăuntrul căreia se acordă sporul  de dificultate pentru implicarea în aplicarea prevederilor legilor fondului funciar sunt norme cu caracter temporar în sensul dispoziţiilor art. 55 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă republicată.

A precizat reclamantul că, expirând perioada reglementată de legiuitor pentru acordarea sporului de dificultate pentru implicarea în aplicarea legilor fondului  funciar nu mai există temei legal pentru a emite un act administrativ similar celui a cărui anulare o solicită.

Făcând referire la dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 18/1991 reclamantul a arătat că, potrivit acestora de sporul de dificultate urma să beneficieze numai acei membrii ai comisiilor locale care nu erau încadraţi cu contract individual de muncă, ceilalţi membrii fiind consideraţi delegaţi, indemnizaţie ce se stabilea prin regulamentul de aplicare a legii, însă art. 8 din Regulamentul aprobat prin HGR nr. 131/1991 a fost abrogat, reglementările ulterioare neconţinând dispoziţii cu privire la remunerarea membrilor comisiilor locale de fond funciar.

A menţionat reclamantul că, dispoziţia a cărei anulare o solicită a fost emisă şi cu încălcarea prevederilor Legii nr. 284/2010  privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, întrucât sporul de dificultate nu se regăseşte printre cele reglementate de actul normativ.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 340/2004, Legii nr. 554/2004, Legii nr. 215/2001, Legii nr. 263/2006, OUG nr. 136/2006, Legii nr. 24/2000 şi Legii nr. 18/1991.

În dovedirea acţiunii reclamantul a depus la dosar în xerocopie dispoziţia nr. 38/02.02.2015 .

Pârâtul Primarul comunei T., a depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi menţinerea actului administrativ ca legal şi temeinic.

În motivarea cererii, pârâtul au arătat în esenţă că: activitatea comisiei comunale de fond funciar este una permanentă, nu şi-a încetat activitatea, nefiind emis un ordin al prefectului în acest sens, ci dimpotrivă acţionează pentru soluţionarea problemelor de fond funciar, intervenite în aplicarea legii, sau ţinând de acţiuni litigioase ivite pe parcurs, fapt ce rezultă din procesele verbale ale şedinţelor; dispoziţiile art. II alin. 1 din Legea nr. 263/2006 şi ale art. III din OUG nr. 136/2006 nu au caracter temporar în sensul art. 55 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, aşa cum în mod nelegal susţine prefectul, ci este stabilit doar momentul de la care începe să curgă acest beneficiu pentru membrii comisiei locale de fond funciar; sporul de dificultate se acordă în baza unor prevederi speciale, iar cuantumul se determină prin aplicarea procentului stabilit de conducătorul instituţiei, în speţă primarul, la salariul de încadrare determinat potrivit Legii nr. 284/2010; sporurile prevăzute de Legea nr. 284/2010 se acordă de conducătorul instituţiei publice unde este încadrat salariatul în vederea stabilirii remuneraţiei pentru activitatea desfăşurată de salariat în cadrul instituţiei publice, pe când sporul de dificultate se acordă de primari pentru activitatea desfăşurată în cadrul comisiilor locale de fond funciar.

Analizând cererea reclamantului prin prisma probelor administrate şi prevederilor legale incidente în cauză se constată a fi întemeiată pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. II alin. 1 din Legea nr. 263/2006 privind aprobarea OUG nr. 209/2005, „Salariaţii instituţiilor publice implicaţi în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariaţilor care beneficiază de acest drept şi a cuantumul sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituţiei implicate în aplicarea dispoziţiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietăţii funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor”.

Prin OUG nr. 136/2006 pentru completarea Legii nr. 263/2006 s-a instituit un spor similar pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese sau numite, din administraţia publică locală şi centrală implicate în mod direct în organizarea executării şi executarea în concret a actelor normative din domeniul restituirii proprietăţilor. La art. II s-au prevăzut următoarele: „Sporul de dificultate prevăzut la art. I se asigură din bugetele administraţiei publice centrale sau locale la nivelul cărora sunt numite ori alese persoanele respective şi se acordă pe o perioadă de un an, calculată cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”.

Din analiza acestor texte de lege rezultă, că sporul de dificultate instituit este unul temporar, acordat pe perioadă determinată, de un an, calculată de la data intrării în vigoare a actului normativ, aşa cum  a prevăzut expres legiuitorul, formularea fiind clară şi nelăsând loc de interpretări.

Faptul că în art. II alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 263/2006 se prevede că stabilirea beneficiarilor şi a cuantumului sporului se face „anual” se justifică prin necesitatea respectării disciplinei bugetare, în contextul în care perioada de acordare a sporului, de un an de la intrarea în vigoare a legii, respectiv de la 06.07.2006 până la 06.07.2007, se întinde pe parcursul a doi ani bugetari succesivi, iar sporul se acordă în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor, această alocare fiind anuală.

Se învederează, totodată că, la data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010, care prevede în mod expres sporurile care se pot acorda personalului plătit din fonduri publice, sporuri printre care nu se regăseşte sporul de dificultate, cu menţiunea că drepturile salariale „sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege” – art. 1 alin. (2).

Împrejurarea că activitatea comisiilor de fond funciar nu se epuizează în termen de un an nu poate fi primită ca argument pentru acordarea în continuare a sporului, după expirarea termenului de un an de la data intrării în vigoare a actului normativ prin care a fost instituit, întrucât prin salariul sau indemnizaţia încasate conform legii membrii comisiilor sunt retribuiţi inclusiv pentru activitatea prestată în cadrul comisiilor, iar eventualele suplimente salariale nu pot fi acordate decât în condiţiile legii.

Reglementările cuprinse în dispoziţiile primarilor nu pot contraveni reglementărilor din actele normative de nivel superior, această prevedere fiind o expresie a principiului ierarhiei forţei juridice a actelor normative consacrat de art.  alin. 5 din Constituţie şi art. 4 din Legea nr. 24/2000.

Cum, acordarea sporului în cauză prin actul administrativ dedus judecăţii s-a realizat fără un suport legal, se va admite acţiunea, iar în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se va dispune anularea dispoziţiei nr. 38/02.02.2015 ca nelegală.

Domenii speta

Spete similare