Infracţiunea de concurenţă neloială, diferenţa dintre firmă şi marcă

c. (...) se reţine că, potrivit art. 30 din Legea nr. 26/1990: „Firma este numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează.”

De asemenea, conform art. 2 din Legea nr. 84/1998: „Poate constitui marcăorice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a ambalajului său, culori, combinaţii de culori, holograme, semnale sonore, precum şi orice combinaţie a acestora, cu condiţia ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.”, iar potrivit art. 1 alin. 2: „Prezenta lege se aplică mărcilor de produse şi servicii, …”.

Aşadar, noţiunile juridice de „firmă” şi „marcă” nu sunt identice şi nu se confundă:

- firma reprezintă un element de identificare a comerciantului, prin care acesta se prezintă participanţilor la circuitul civil şi prin care se diferenţiază de alţi comercianţi (denumirea pe care o foloseşte şi sub care semnează);

- marca se referă la un produs/serviciu (nu la identitatea comerciantului) şi permite diferenţierea produsului/serviciului de alte produse/servicii.

În speţă, petenta a reclamat folosirea de către A şi B a sintagmei „...” în denumirea unui site de internet (www.....ro) şi cuprinsul a două site-uri (subpaginile „Termeni şi condiţii”, „Harta site”):

c.1Această activitate nu constituie o folosire a firmei deoarece persoanele reclamate nu s-au prezentat participanţilor la circuitul civil ca fiind acelaşi comerciant ca şi societatea petentă (C) sau un comerciant cu denumire asemănătoare.

Astfel, atât în cuprinsul site-ului wwww.....ro, cât şi al site-ului www.....ro, deşi a fost folosită sintagma „...”, era indicată clar identitatea comerciantului ca fiind B:

- „Proprietarul www.....ro este B”;

- „Acesta este site-ul oficial al .... Proprietarul www.....ro este B.”;

- şi, respectiv: „Proprietarul www.....ro este B. … Dacă nu eşti de acord cu condiţiile de utilizare de către tine a website-ului şi a datelor cu caracter personal de către B, nu mai utiliza acest website.”

Niciunde, persoanele reclamate nu s-au prezentat ca fiind C

Aşadar, sintagma „...” nu a fost folosită ca firmă.

c.2 Faţă de prevederile art. 2 din Legea nr. 84/1998 (redate mai sus), activitatea persoanelor reclamate reprezintă o folosire a mărcii.

De altfel, chiar în plângerea penală se observă ca petenta a reclamat folosirea mărcii:

„În cuprinsul unuia dintre multele domenii de internet pe care le deţine societatea „B” S.R.L. se află şi site-ul www.....ro pe a cărui sub-pagină „Harta site” se găseşte marca noastră înregistrată (s.n.) „...”, folosind-o deci fără drept, în scopul obţinerii unei situaţii mai favorabile …” (fila 16 d.u.p.).

În prezenta plângere (adresată judecătorului de cameră preliminară), petenta s-a referit la folosirea sintagmei „...” ca marcă: „sub logo-ul pârâtei … se afla marca noastră înregistrată”, „marca noastră fiind folosită deci fără drept” (fila 7 d.i.), şi ca firmă: „domeniul de internet folosit ilicit de suspect conţinea sintagma „...”, adică exact firma subscrisei”, „A a întrebuinţat implicit firma subscrisei” (fila 9 d.i.), confundând practic cele două noţiuni juridice.

În plus, chiar din hotărârea judecătorească invocată de petentă în prezenta plângere, decizia civilă nr. ..., pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. ... (petenta criticând că nu a fost avută în vedere de organele de urmărire penală, ajungându-se la „situaţia în care Curtea de Apel spune că există concurenţă neloială, iar procurorul spune că nu există”), rezultă că A și B au folosit sintagma „...” ca marcă:

- „Obligă pârâta B să înceteze utilizarea mărcii naţionale (s.n.) „...” precum şi a tuturor actelor de concurenţă neloială faţă de reclamantă”;

-  „… Curtea consideră că prin dobândirea unui site având ca numemarca înregistrată s.n.) a apelantei şi folosirea unor formulări atât pe acest site cât şi pe cel www.....ro menite să facă o asociere între intimată şi marca reclamantei (s.n.) societatea intimată pârâtă a săvârşit acte de concurenţă neloială în sensul Legii 11/1991.” (fila 85 d.u.p.).

Aşadar, sintagma „...” a fost folosită ca marcă.

c.3 Conform art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 11/1991:„Constituie infracţiune de concurenţă neloială … : a) întrebuinţarea unei firme (s.n.), unei embleme, unor desemnări speciale sau a unor ambalaje de natură a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;”.

Se observă că textul de lege nu incriminează folosirea unei mărci.

Textul de lege a fost modificat în acest fel prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (în vigoare de la 01.02.2014), anterior având următorul conţinut:

„Constituie infracţiune … : a) întrebuinţarea unei firme, invenţii, mărci (s.n.), indicaţii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau a unui ambalaj de natură a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;”

Aşadar, prin modificarea legislativă, întrebuinţarea mărcii a fost scoasă din elementul material la infracţiunii de concurenţă neloială.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 4 C.pen. privind legea penală de dezincriminare (astfel cum sunt explicitate şi prin prevederile art. 3 din Legea nr. 187/2012- legea penală de dezincriminare este aplicabilă şi în situaţia în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii), faptele lui A şi B constând în aceea că, în perioada 2012-2013, au folosit pe site-urile de internet wwww.....ro şi www.....ro, marca „...”, înregistrată la O.S.I.M. de către petenta C, conform certificatului de înregistrare a mărcii nr. ..., nu este, în prezent, prevăzută de legea penală.

c.4 Faţă de cele expuse, în mod corect, a concluzionat procurorul faptele reclamate nu se încadrează în noţiunea de „folosire a firmei”, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

c.5. Soluţia din prezenta cauză nu este în contradicţie cu decizia civilă nr. ..., pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, cum eronat susţine petenta, deoarece hotărârea definitivă a instanţei civile a constatat existenţa actelor de concurenţă neloială prin folosirea mărcii înregistrate „...”, iar în prezenta cauză s-a constatat inexistenţa infracţiunii prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 11/1991, tocmai pentru că sintagma nu a fost folosită ca firmă, ci ca marcă.

Aşadar, cele două soluţii nu sunt contradictorii, ci dimpotrivă, convergente.

c.6 De asemenea, împrejurarea că instanţa civilă a stabilit că B a săvârşit acte de concurenţă neloială nu înseamnă, în mod automat, că există şi infracţiunea de concurenţă neloială prevăzută de art. 5 din aceeaşi lege (Legea nr. 11/1991).

Nu toate actele de concurenţă neloială constituie şi infracţiune, ci numai cele expres incriminate de art. 5 din Legea nr. 11/1991.

De aceea, nu sunt întemeiate concluziile avocatului petentei că există concurenţă neloială deoarece acest lucru a fost stabilit şi prin decizia Curţii de Apel Bucureşti.

Domenii speta

Spete similare