Judecătorul reţine că potrivit art. 296 alin. 1, alin. 2 Cod proc. penală „Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei. Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei.”
Din aceste dispoziţii rezultă că momentul de la care curge termenul de 3 luni este unul subiectiv, care implică două aspecte: pe de o parte persoana trebuie să afle că împotriva sa s-a comis o infracţiune, adică trebuie să fie capabilă să perceapă prin propriile simţuri că printr-o acţiune/inacţiune a unui terţ a suferit o vătămare fizică, materială sau morală, iar pe de altă parte trebui să fie capabilă să îşi exercite drepturile pe care le are conform legii în această situaţie (concluzie care se desprinde din dispoziţiile alin. 2 al art. 296 Cod proc. penală).
Prin termenul „incapabil” art. 296 alin. 2 Cod proc. penală desemnează situaţia persoanei fizice puse sub interdicţie judecătorească, potrivit art. 43 alin. 1 Cod civil şi art. 164 - 177 Cod civil.
Interdicţia judecătorească este definită ca fiind măsura luată în interesul persoanei care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale (art. 164 alin. 1 Cod civil). Aşadar interdicţia judecătorească este o instituţie juridică prin care se constată o situaţie de fapt specială, respectiv că o persoană nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale.
În ceea ce priveşte plângerea prealabilă, se constată că legea procesual penală conferă şi ea o protecţie specială persoanelor aflate în această situaţie atunci când este legal constatată de instanţa judecătorească prin aceea că este necesar ca o altă persoană, legal numită în procedura punerii sub interdicţie, să facă acest lucru, inclusiv prin formularea plângerii prealabile, în cazurile prevăzute de lege.
Având în vedere că substanţa protecţiei în acest caz este lipsa capacităţii victimei de a-şi proteja interesele legitime prevăzute de lege în favoarea ei (adică de a înţelege că poate cere sancţionarea penală şi/sau civilă a autorului unei posibile infracţiuni şi să decidă în consecinţă), judecătorul consideră că şi în situaţia în care, în fapt, se dovedeşte persoana vătămată nu are, în intervalul relevant conform art. 296 alin. 1Cod proc. penală, discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, chiar dacă această situaţie nu a fost încă stabilită de instanţa civilă, nu se poate reţine că victima „a aflat despre săvârşirea faptei” în sensul art. 296 alin. 1Cod proc. penală deoarece persoana care se află într-o astfel de situaţie, deşi ar putea percepe strict senzorial că a fost, spre exemplu, lovită de un terţ, nu poate conştientiza şi decide în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte existenţa şi exerciţiul dreptului de a face plângere prealabilă. Altfel spus, nu se află în situaţia de persoană care „a aflat despre săvârşirea faptei”cea care are, eventual, doar o percepţie senzorială a unui eveniment (a fost lovită de ceva/cineva, de exemplu).
Având în vedre că prezumţiade capacitate instituită de art. 296 alin. 1Cod proc. penală pentru orice alte persoane decât cele aflate în ipoteza de la alin. 2 este una relativă, aceasta poate fi răsturnată prin administrarea de probe.
În cauza dedusă judecăţii judecătorul constată că există indicii puternice că, în fapt, petenta A nu avea şi nu are capacitatea de a se îngriji de interesele sale.
Astfel, la scurt timp după constatarea accidentului auto organele de poliţie s-au deplasat la spitalul unde a fost dusă însă au constatat că „Nu s-a putut stabili un dialogvis-a-vis de modul producerii accidentului rutier. Conform diagnosticului: Schizofrenie paranoidă”.
Totodată din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că petenta are stabilit acest diagnostic încă din anul 2008 şi că în prezent pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti se află dosarul nr. ... prin care se solicită punerea sub interdicţie a acesteia.
Faptul că la data de 20.02.2018 a fost depusă la dosarul de urmărire penală o cerere de studiere a dosarului şi de administrare de probe de către un avocat ales în numele petentei nu este de natură, la acest moment, să răstoarne indiciile mai sus evocate, având în vedere că avocatul a arătat judecătorului că a fost angajat de fratele petentei, nu de aceasta, şi că a obţinut informaţii limitate cu privire la situaţia de fapt doar de la acest frate.
Pentru toate aceste motive se va admite plângerea formulată.
Tribunalul Dolj
contestatie masura de siguranta prev de art 110 cp -art 246 alin 13 cpp
Curtea de Apel Galați
În procedura validării popririi debitorul poprit poate invoca orice împrejurare ulterioară obţinerii titlului de natură să anihileze creanţa fără a fi necesar întotdeauna să formuleze o contestaţie la propriu
Curtea de Apel Galați
Hotărâri nelegale şi netemeinice, la fond şi apel.
Tribunalul Maramureș
Plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată. Interpretare eronată a actelor efectuate la urmărire penală cu privire la momentul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal. C...
Curtea de Apel București
Respingerea greșită a cererii de amânare a cauzei formulată de apărătorul ales în cauzele în care asistența juridică nu este obligatorie. Consecințe