Pedeapsă sub minimul legal special. Cazul expres de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 din Codul de procedură penală.

Pedeapsă sub minimul legal special. Cazul expres de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 din Codul de procedură penală.

Dacă prima instanţă nu a ţinut cont de unul din criteriile defipte de art. 72 alin. 1 C.pen., anume de limitele speciale ale pedepsei (deşi potrivit art. 215 alin. 2 Cod penal, limita minimă specială pentru fapta de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului este de 3 ani închisoare, prima instanţă a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 1 an de zile, fără a fi reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante), aceasta constituie cazul expres de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 din Codul de procedură penală.

Secţia penală - Decizia penală nr. 919/09 septembrie 2012

Prin sentinţa penală nr. 348/24.05.2012, pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul  nr. 3710/306/2011, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 215 alin. 1, 2 şi 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., a fost condamnat inculpatul F.Ş.A. la o pedeapsă de 1 an închisoare (două acte materiale).

În baza art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin.2  C.p., a fost condamnat  acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare (4 acte materiale).

În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b C.p., au fost contopite pedepsele şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai  grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin.2  Cp, a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza II-a şi b cp:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie implicând autorităţile de stat.

În baza art.81 alin.2 Cp s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit conform art. 82 al.1 Cp.

În baza art. 359 al. 1 din Codul de procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 cp, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin 5 din Codul penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 14 şi 346 alin. 1 C.p.p. cu aplicarea art. 998-999, art.1003 C.civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC I.G.  SRL şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, prin lichidator judiciar R.A. SPRL Sibiu, la  plata  sumei de 56.793,60  lei cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art. 14 şi 346 alin. 1 C.p.p. cu aplicarea art.998-999, art.1003 Cciv., a fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC W.R.  SRL şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, prin lichidator judiciar R.A. SPRL Sibiu, la plata sumei de  23.578,17  lei cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art. 191 alin. 1 şi 3 C.p.p., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, prin lichidator judiciar R.A. SPRL Sibiu, la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă  Judecătoria  Sibiu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului  F.Ş.A., pentru săvârşirea infracţiunii de emitere a unui cec  căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale, prev. de art. 84 alin 1 pct.2 şi 3 din Legea 59/1934 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p.  şi a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2 şi 3 C.p.  cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că inculpatul F.Ș.C. era asociat şi administrator la SC I. SRL Sibiu, societate având ca obiect de activitate lucrări de pardosire şi placare a pereţilor .

Inculpatul, cu ocazia încheierii şi derulării contractelor cu reprezentanţii SC  I.G. SRL şi SC W.R. SRL, a dat asigurări sau a lăsat să se înţeleagă că are lichidităţi în bancă şi plata mărfurilor achiziţionate sau a serviciilor primite se va face la termen, emiţând şi predând în acest sens file cec şi bilete la ordin, semnate şi ştampilate, acestor unităţi, fără a avea la tras disponibil suficient şi cărora le lipsea unul din elementele esenţiale cerute de alineatele 1, 2, 3 şi 5 ale art. 1 şi art. 11 din Legea nr.59/1934, instrumente de plată care, odată introduse spre decontare, au fost refuzate de bancă pentru lipsă totală de disponibil.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe, fiind indicate filele din dosarul de urmărire penală:

- adresele R.B. de sesizare a incidentelor bancare şi actele de înscriere a refuzului bancar în FNC;

-  declaraţia reprezentantului părţii vătămate SC I.G. SRL – K.A.– şi recunoaşterea după fotografie;

- declaraţia reprezentantului părţii vătămate SC W.R. SRL – A.C.;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între SC I. SRL şi SC I.G. SRL;

- contract de vânzare-cumpărare încheiat între SC I. SRL şi SC W.R. SRL, factură fiscală şi bilete la ordin refuzate la plată;

- cecurile introduse în bancă şi refuzate la plată;

- raport de constatare tehnico-ştiinţifică grafologică;

- datele de identificare ale SC I. SRL;

- fişa cu specimene de semnătură, extrasele de cont şi situaţia incidentelor de plată înregistrate pe SC I. SRL;

- declaraţia martorului P.N.;

- declaraţia martorului B.D.I.;

- declaraţia martorului H.M.C. ;

- declaraţia numitului F.S.B.;

- acte de identificare pentru SC A.G. SRL, PF C.I.  şi SC O.  SRL ;

- declaraţiile  inculpatului F.Ş.A. ;

- fişa de cazier a  inculpatului .

În cursul judecăţii, întrucât inculpatul nu a uzat de procedura simplificată prev de art. 3201 Cpp, prima instanţă a procedat la audierea inculpatului F.Ş.A. şi la audierea martorilor H.M.C.,  B.I., A.I.C., F.S.B., Ţ.R.N.  ,  B.C.L., Ţ.D.I., şi la administrarea probei cu înscrisurile depuse, respectiv cele ce descriu activităţile comerciale desfăşurate cu SC C. SNC şi cele ce reprezintă fişele ORC ale societăţilor implicate.

Analizând materialul probator al cauzei, prima instanţă a reţinut:

SC I. SRL este o societate comercială înfiinţată în anul 2007 de numitul Ţ.R.N., ce are ca obiect principal de activitate lucrări de pardosire şi placare a pereţilor. La data de 26.06.2009, fostul administrator înstrăinează societatea  inculpatului F.Ş.A., fiind schimbat şi sediul social al firmei la adresa de domiciliu a  acestuia.

În perioada imediat următoare  inculpatul, cu ajutorul  martorului F.S.B., a folosit societatea pentru a induce în eroare pe reprezentanţii SC I.G. SRL şi SC W.R. SRL, cu prilejul achiziţionării mai multor cantităţi de materiale de construcţii, pentru plata cărora au fost emise în alb file cec care, la momentul introducerii în bancă, au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont. Ulterior achiziţionării mărfii, aceasta era transportată în diferite locaţii din jud. S., iar cantitatea de marfă era valorificată de îndată, către diferiţi beneficiari, pentru preţuri mult diminuate. 

Astfel, în cursul lunii iulie 2009, numitul F.S.B. s-a prezentat la sediul SC I.G. SRL din Bucureşti, în vederea achiziţionării mai multor produse din PVC, recomandându-se ca fiind director în cadrul SC I. SRL.

În urma negocierilor, între cele două societăţi s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare de profile PVC, potrivit pct.5.3 din contract marfa putând fi achitată printr-un instrument de plată, respectiv filă CEC, scadent în termen de cel mult 30 zile de la data emiterii facturii. După cum a arătat reprezentantul părţii vătămate în faza de urmărire penală – K.A. - contractul a fost trimis prin fax în vederea semnării, iar după circa două săptămâni la sediul societăţii s-a prezentat  inculpatul F.Ş.A. cu un camion în vederea ridicării unei prime cantităţi de marfă. Cu acea ocazie, i-a predat numitului K.A. contractul semnat şi ştampilat şi a emis totodată o filă CEC cu seria RZBR1BA nr.0081XXX, completată cu data emiterii 12.09.2009, pentru suma de suma de 22.619,52 lei, instrumentul de plată fiind semnat de inculpatul F.Ş.A., fără a fi completat însă şi la celelalte rubrici.

După aproximativ o săptămână, reprezentantul SC I.G. SRL a primit un telefon de la numitul F.  care i-a comunicat că societatea sa mai dorea o comandă de marfă. Pentru onorarea comenzii partea vătămată a mai cerut o filă CEC, iar în circa o oră s-a prezentat la sediul SC I.G. SRL un tânăr, care i-a înmânat reprezentantului părţii vătămate un plic cu două file CEC din partea inculpatului F.Ş.A., respectiv fila CEC seria RZBR1BA nr.0081XXX şi fila CEC seria RZBR1BA nr.0081XXX, care nu erau completate, ci doar semnate de  inculpat.

Sus-numiţii au mai încercat la scurt timp să mai ridice o cantitate de marfă, însă au fost condiţionaţi de reprezentanţii SC I.G. SRL de plata livrărilor anterioare, după care nu au mai putut fi contactaţi.

La data scadenţei, reprezentanţii părţii vătămate au completat prima filă CEC seria RZBR1BA nr.0081XXX cu suma de 22.619,52 lei şi au introdus-o în bancă, însă aceasta a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă disponibil în cont.

Partea vătămată a încercat să ia legătura cu  inculpatul, atât telefonic cât şi personal, dar acesta nu a mai putut fi contactat.

În aceste condiţii, administratorul K.A. i-a cerut contabilului societăţii să completeze şi celelalte două file CEC, fila CEC seria RZBR1BA nr.0081XXX cu suma de 17.000,00 lei şi fila CEC seria RZBR1BA nr.0081XXX cu suma de 17.174,08 lei, sume reprezentând contravaloarea celui de-al doilea transport de marfă. Ambele file CEC au fost refuzate ulterior de bancă pe motiv de lipsă disponibil în cont.

În aceeaşi perioadă şi urmărind aceeaşi rezoluţie infracţională, inculpatul F.Ş.A. a încheiat la data de 08.07.2009 un contract de vânzare - cumpărare şi cu SC W.R.  SRL, la punctul de lucru al acestei societăţi din Braşov, având ca obiect diferite materiale de construcţii.

Conform declaraţiei numitului A.I.C., director la punctul de lucru al SC W.R. SRL, în faza de urmărire penală, acesta a cunoscut o persoană care s-a prezentat ca fiind angajat al SC I.  SRL,  pe şantierul C. din Sibiu, unde se deplasase pentru nişte negocieri cu constructorul de acolo. Cu acea ocazie, părţile s-au înţeles la achiziţionarea de către  societatea SC I. SRL a unei cantităţi de materiale de construcţii, după câteva zile  inculpatul  s-a deplasat la sediul părţii vătămate din Braşov, unde a  predat contractul semnat, potrivit căruia  inculpatul a emis societăţii furnizoare fila CEC seria RZBR1BA nr.0041XXX, instrumentul de plată fiind completat cu datele SC I. SRL şi semnat de  inculpat, restul rubricilor urmând să fie completate de reprezentanţii SC W.R.  SRL.

După ridicarea mărfii, pentru achitarea contravalorii acesteia inculpatul a remis reprezentanţilor părţii vătămate două bilete la ordin cu seria RZBR3AF nr.0036XXX, respectiv seria RZBR3AF nr.0036XXX. La data scadenţei, martorul P.N., contabil în cadrul SC W.R. SRL a completat şi introdus în bancă cele două bilete la ordin, în vederea decontării facturii nr.13272/13.07.2009, însă acestea au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală disponibil în cont.

Lovindu-se de aceste refuzuri de onorare a instrumentelor de plată, la data de 18.10.2009 partea vătămată a făcut o notificare scrisă către SC I. SRL, prin care se atrăgea atenţia că în caz de neplată a debitului de 23.578,17 lei, se va proceda la introducerea în bancă a filei CEC lăsată drept garanţie la momentul încheierii contractului.

Întrucât societatea administrată de  inculpat nu a dat curs solicitărilor, reprezentanţii SC W.R. SRL au completat fila CEC cu suma de 23.578,17 lei şi au introdus-o în bancă, însă şi aceasta a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală disponibil în cont, trăgător aflat în interdicţie bancară, fila CEC fiind anulată.

Starea de fapt reţinută de instanţă este dovedită prin următoarele mijloace de probă: adresele R.B. de sesizare a incidentelor bancare şi actele de înscriere a refuzului bancar în FNC, declaraţia reprezentantului părţii vătămate SC I.G. SRL – K.A. – şi recunoaşterea după fotografie, declaraţia reprezentantului părţii vătămate SC W.R. SRL – A.C., contract de vânzare-cumpărare încheiat între SC I.  SRL şi SC I.G. SRL, contract de vânzare-cumpărare încheiat între SC I. SRL şi SC W.R. SRL, factură fiscală şi bilete la ordin refuzate la plată, cecurile introduse în bancă şi refuzate la plată, raport de constatare tehnico-ştiinţifică grafologică,  datele de identificare ale SC I.  SRL ,  fişa cu specimene de semnătură, extrasele de cont şi situaţia incidentelor de plată înregistrate pe SC I. SRL , declaraţia martorului P.N. , declaraţia martorului B.D.I. ,  declaraţia martorului H.M.C., declaraţia  martorilor F.S.B., , H.M.C., Ţ.R.N.,  B.C.L., Ţ.D.I., acte de identificare pentru SC A.G. SRL, PF C.I. şi SC O. SRL, declaraţiile  inculpatului F.Ş.A.

Prima instanţă reţine că în cauză, în cursul urmării penale, a fost efectuată  o constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică nr.38553C/09.08.2010, concluzia raportului de constatare fiind că semnăturile în litigiu depuse pe filele CEC seria RZBR1BA nr.0081XXX; 0081XXX; 0081XXX, respectiv fila CEC seria RZBR1BA nr.0041XXX, au fost executate de  inculpatul F.Ş.A. De altfel, aceeaşi semnătură figurează şi pe contractele de vânzare-cumpărare încheiate între părţi, lucru ce transpare la o simplă analiză a înscrisurilor, chiar şi fără a mai avea nevoie de părerea unui specialist în domeniu.

 Prima instanţă mai reţine că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, însă a arătat că a fost abordat de către martorul Ţ. promiţând-i că va câştiga nişte bani din afacere, astfel că întreaga operaţiune ar fi fost coordonată în totalitate de numitul F.S.B. Dincolo de implicarea evidentă a acestui martor, intenţia infracţională a  inculpatului este dovedită în afară de orice dubiu,  acesta participând direct la relaţiile cu părţile vătămate, semnând contractele de achiziţie şi emiţând instrumentele de plată menţionate, deşi avea cunoştinţă că nu are acoperire în cont, iar ulterior ocupându-se şi el de distribuirea mărfii astfel însuşită.

Este adevărat că F.S.B. a intermediat practic relaţiile dintre SC I. SRL şi SC I.G. SRL,  s-a ocupat împreună cu  inculpatul de distribuţia mărfii, inclusiv către o societate de-a sa, şi tot la iniţiativa acestuia  inculpatul a cedat la scurt timp societatea martorului B.D.I.

Premeditarea întregii activităţi infracţionale reiese cu pregnanţă din materialul probator administrat în cauză.  Inculpatul a solicitat achiziţionarea unor cantităţi însemnate de materiale de construcţii într-un interval de câteva zile, inducând în eroare reprezentanţii societăţilor furnizoare prin emiterea din proprie iniţiativă a unor file cec, pentru a crea astfel aparenţa bunei sale solvabilităţi şi a întări convingerea părţilor vătămate că, în caz de neplată, aveau un instrument de plată valid pe care să-l poată pune în executare.

Din analiza fişei de cont a SC I. SRL se constată însă că societatea nu a desfăşurat nicio activitate în perioada relaţiilor comerciale cu SC I.G. SRL şi SC W.R. SRL şi nici după aceea, conturându-se cu evidenţă premizele unei „societăţi de tip fantomă” de care făptuitorul s-a folosit în activitatea lui infracţională. Acelaşi aspect rezultă şi din modalitatea în care s-a realizat intrarea în societate a  inculpatului F.Ş.A. şi cedarea imediată a acesteia la scurt timp după intrarea în posesia mărfurilor prin înşelarea părţilor vătămate.

Instanţa reţine că inculpatul a preluat SC I. SRL la data de 26.06.2009, de la fostul asociat Ţ.R.N., după nici o lună,  începând relaţiile comerciale cu părţile vătămate, pe parcursul  unei singure luni, respectiv, iulie 2009 fiind efectuate toate transporturile de marfă achiziţionate de la acestea. Ulterior, în încercarea de a se sustrage răspunderii penale, la data de 15.10.2009, deci la nici 4 luni de la preluare,  inculpatul a cesionat societatea martorului B.D.I., persoană interpusă care nu are nici o legătură cu administrarea societăţii în cauză. Faptul că SC I. SRL, la fel ca şi SC O.S.  SRL, au fost cedate doar scriptic, de activitatea acestora continuând să se ocupe în fapt tot  inculpatul şi alţii, rezultă în mod evident şi din declaraţia martorului B.D.I.. Acesta a precizat că a fost de acord să preia SC I. SRL pentru a face astfel rost de bani, însă  inculpatul F.  nu i-a predat nici un document contabil sau un alt înscris legat de firmă, toate actele constitutive rămânând la acesta din urmă.

Audiat fiind,  martorul H. a precizat de altfel că şi el achiziţionase SC O.S.  SRL tot în mod intempestiv, preluarea fiindu-i propusă de numitul F. în timp ce se afla într-o pizzerie contra unei sume de bani. A mai arătat sus-numitul că şi după preluare, de activitatea societăţii respective s-a ocupat tot numitul F., care nu i-a predat niciun document contabil sau un alt înscris legat de firmă.

A mai precizat acesta că în cursul anului 2009 numitul F. i-a făcut cunoştinţă cu  inculpatul F.Ş.A., iar după un timp i-a cerut să semneze nişte chitanţe, spunându-i că pe numele SC O.S. SRL urma să vină un transport de marfă. Ulterior, a fost sunat de acelaşi F. care i-a cerut să ia legătura cu  inculpatul pentru a-i comunica că banii pentru marfa recepţionată se aflau la el, urmând să se înţeleagă ulterior cu privire la acest aspect.

 Prima instanţă are în vedere şi activitatea inculpatului ulterior preluării mărfii, mijloacele de transport fiind direcţionate către diferite locaţii din jud. Sibiu, unde marfa era descărcată în grabă, după care era distribuită imediat către diferiţi beneficiari, pentru a i se şterge urma, cu preţuri mult sub preţul real.

Din chiar declaraţiile  inculpatului F. şi ale  martorului F. rezultă că marfa a fost livrată către firme fantomă, respectiv, SC A.G. SRL, SC C.M. şi, nu în ultimul rând, către  SC O.S. SRL, care după cum precizam era societatea administrată în fapt de numitul F., societăţi interpuse, pentru a complica circuitul juridic al mărfurilor şi a îngreuna astfel identificarea făptuitorilor.

În acest sens, se constată că SC A.G.  SRL este o societate cedată încă din cursul anului 2009 către C.D., persoană arhicunoscută în jud. S. pentru activitatea sa de preluare a unui număr însemnat de societăţi, care fie fuseseră folosite la diferite manopere frauduloase de genul celei de faţă, fie înregistrau datorii însemnate la bugetul de stat. La rândul ei, PF C.I. figurează ca radiată din circuitul economic încă din luna februarie 2009, deci anterior perioadei în care a fost valorificată marfa obţinută prin înşelarea părţilor vătămate s-a înfiinţat SC C.  SNC.

 Apoi, instanţa mai constată că atât  în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de judecată,  inculpatul nu a putut furniza nici un document contabil pentru circuitul legal al mărfii, ulterior preluării ei de la părţile vătămate,  lucru care dovedeşte  că acesta nu avea nici o intenţie de a rula marfa prin societate, ca şi activitate comercială înregistrată, ci a urmărit doar valorificarea urgentă a acesteia pentru obţinerea unui venit imediat şi ilegal.

În drept, fapta  inculpatului F.Ş.A. care, în cursul lunii iulie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi acţionând în calitate de administrator al SC I. SRL, a indus în eroare pe reprezentanţii părţilor vătămate SC I.G. SRL şi SC W.R. SRL, cu ocazia încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare, având ca obiect achiziţionarea mai multor cantităţi de materiale de construcţii, şi a remis în mod fraudulos spre plată filele CEC seria RZBR1BA nr.0081XXX, nr.0081XXX şi nr.0081XXX, respectiv seria RZBR1BA nr.0041XXX, precum şi biletele la ordin cu seria RZBR3AF nr.0036XXX şi nr.0036XXX, instrumente de plată care odată introduse spre decontare au fost refuzate de bancă pentru lipsă totală de disponibil, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin.1, 2 şi 3 C.p. cu aplic. art.41 alin.2 C.p. (două acte materiale).

 În drept, fapta  inculpatului F.Ş.A. care a emis către SC I.G. SRL filele CEC seria RZBR1BA nr.0081XXX, nr.0081XXX şi nr.0081XXX şi către SC W.R.  SRL fila CEC seria RZBR1BA nr.0041XXX, fără a avea la tras disponibil suficient şi cărora le lipsea unul din elementele esenţiale cerute de alineatele 1, 2, 3 şi 5 ale art. 1 şi art. 11, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art.84 alin.1 pct.2 şi 3 din Legea nr.59/1934 cu aplic. art.41 alin.2 C.p. (4 acte materiale).

Instanţa aminteşte că cecul sub formă de garanţie, deşi invocat frecvent în relaţiile comerciale, reprezintă o inovaţie nereglementată de vreun act normativ, iar emiterea lui în această modalitate este contrară prevederilor legale, astfel că îi sunt aplicabile dispoz. art.29 din Legea nr.59/1934 cu privire la nulitatea stipulaţiilor contrare legii.

Prin garanţie a creditorului se înţeleg acele mijloace tehnice menite să asigure executarea unei obligaţii. Regimul juridic al garanţiilor mobiliare este reglementat de Legea nr.99/1999, care nu prevede printre acestea şi cecul, acesta fiind un instrument de plată şi nicidecum o garanţie. În plus, potrivit actului normativ menţionat, orice garanţie mobiliară se poate constitui numai pe baza unui contract de garanţie, încheiat în formă autentică sau prin înscris sub semnătură privată şi trebuie semnat de debitor (art.13-14).

Mai mult, potrivit art. 18 din Legea nr.99/1999, contractul de garanţie se poate referi la o garanţie reală asupra unor bunuri viitoare. O astfel de garanţie reală produce efecte  în momentul când debitorul obţine proprietatea asupra bunurilor care răspund descrierii stabilite în contract. Per a contrario, din acest text de lege rezultă ca atâta timp cât debitorul nu are obiectul garanţiei nu se poate vorbi de existenţa unei garanţii valabile. Transferând raţionamentul la regimul juridic al cecului, se poate afirma ca atâta timp cât nu există provizia necesară în cont, cecul nu ar putea îndeplini condiţiile pentru a fi o garanţie reală mobiliară. Or, prezentarea intenţionată ca fiind garanţie a ceva ce nu este în realitate garanţie şi acceptat ca atare de persoana indusă în eroare, poate constitui tocmai un element al înşelăciunii.

Potrivit Legii nr.59/1934, pentru ca cecul să fie legal emis, e necesară îndeplinirea mai multor condiţii:

• în primul rând, disponibilul din cont să fie constituit anterior emiterii cecului.

Anterioritatea disponibilului în cont este prevăzută în art.3 alin.2 din lege unde se arată că „cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras...”, art.4 alin.2 unde se foloseşte expresia „...efectul confirmării existenţei disponibilului...” şi art.29 în care se arată că „cecul este plătibil la vedere. Orice stipulaţiune contrară se socoteşte nescrisă.”

De asemenea, conform pct.34 din Normele-Cadru ale BNR nr. 7/1994 privind comerţul făcut de societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit, cu cecuri, modificate prin Norma nr.6/2008, „Trăgătorul poate emite un cec numai în condiţiile existenţei prealabile la tras a unor fonduri proprii, disponibile, în momentul emiterii instrumentului, care să-i facă posibilă trasului efectuarea plăţii, disponibilul având valoare mai mare sau egală cu cea a sumei înscrisă pe cec”.

• disponibilul să reprezinte o valoare mai mare sau cel puţin egală cu aceea a cecului.

Această obligaţie rezultă expres din analiza dispoz. art.84  unde se foloseşte expresia „disponibil suficient la tras” (pct.2) şi „disponibilul necesar mai înainte de prezentarea cecului” (alin. ultim).

• suma de bani din cont trebuie să fie disponibilă în sensul că să fie lichidă, certă şi exigibilă în raportul dintre bancă şi emitentul cecului, iar acesta să aibă dreptul de a dispune de provizia necesară.

În acest sens, pct.34 alin.3 din Normele-Cadru ale BNR nr. 7/1994 modificate prin Norma nr.6/2008, prevăd „Disponibilul trebuie să fie lichid, cert şi exigibil, adică să nu existe nici un impediment de ordin juridic sau material care să împiedice efectuarea plăţii cecului”.

Astfel, cecul este un instrument de plată şi nu o garanţie, aspect ce rezultă în mod expres din dispoz. pct. 2 din Normele-Cadru ale BNR nr. 7/1994 – „Cecul este un instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzător în aceste conturi” şi ale pct.4 – „Cecul este un instrument de plată care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul”.

Tocmai de aceea, pct.8 alin.2 din Normele-Cadru prevede că „în toate redactările cecul trebuie să cuprindă menţiunile obligatorii dispuse de lege care să satisfacă cerinţele suficientei informaţii, precum şi cerinţele reflectării garanţiei date de trăgător privind plata prin înscrisul respectiv”.

În plus, principiul nelegalităţii cecului emis altfel decât ca instrument de plată rezultă implicit din prev. pct.16 din Normele-Cadru ale BNR nr. 7/1994, unde se arată că „Orice condiţii, limitări sau contraprestaţii, care se adaugă ordinului de a plăti, pe cec, duc la nulitatea instrumentului”, cât şi în cele ale art.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, unde se menţionează printre menţiunile cecului „ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani”. Or, cecul „lăsat în alb ca şi garanţie” ar reprezenta tocmai o astfel de condiţionare („se va introduce în bancă numai dacă nu se plăteşte în numerar”).

Totodată, conform art.13 din Legea cecului, trăgătorul răspunde de plată. Orice clauză prin care trăgătorul se descarcă de această răspundere se socoteşte nescrisă, aceasta fiind o dispoziţie imperativă a legii, care nu poate fi încălcată prin voinţa părţilor. Iar art.29 stipulează: „Cecul este plătibil la vedere. Orice stipulaţiune contrară se socoteşte nescrisă”. Drept urmare, orice stipulaţie între părţi (verbală sau atestată în scris) care ar face imposibilă plata la vedere a cecului (acceptarea emiterii cecului fără disponibil în cont, condiţionarea alimentării ulterioare a contului în cazul cecului în alb lăsat ca şi garanţie etc.) se socoteşte nescrisă, deci inexistentă, fiind contrară unei dispoziţii exprese a legii.

În cauză sunt aplicabile şi dispoziţiile articolului 33 lit a C.p. privind  concursul real.

La individualizarea judiciară a pedepsei pe care prima instanţă a aplicat-o inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cp; gradul de pericol social al faptei (mediu, având în vedere că acesta a emis  două file cec cărora le lipsea unul din elementele constitutive  şi infracţiunea de înşelăciune prin care s-a produs un prejudiciu de mare  56.793,60 lei plus 23.578,17 lei nerecuperat ), persoana inculpatului ( în vârstă de 27 ani, necăsătorit,  fără ocupaţie, fără antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei atât în cursul urmăririi penale cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti).

Aşadar, în raport de împrejurările săvârşirii faptei si datele favorabile ce caracterizează pe inculpat exista suficiente temeiuri pentru a concluziona ca realizarea scopului pedepsei aşa cum este definit in art. 52 cp, e posibil si prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.

Astfel, prima instanţă i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de emitere a unui cec căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale prev. de art. 84 al. 1 pct. 2şi3  din Lg 59/1934 cu aplicarea art. 41 al. 2 cp şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 al. 1,2 şi3  cp.

În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b C.p.  inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, a mai dispus prima instanţă.

În baza art. 81 din Codul penal, prima instanţă  a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit conform art. 82 al. 1 cp.

În baza art. 359 al. 1 cpp a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 cp, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 cp, a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza II-a şi b cp:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie implicând autorităţile de stat.

În baza art. 71 al. 5 Cp pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat  şi executarea pedepselor accesorii.

În ceea ce priveşte latura civilă a acuzei, prima instanţă a reţinut că  cele două societăţi comerciale s-au constituit părţi civile în dosar, respectiv  SC  I.G. SRL cu suma de  56.793,60 lei , SC W.R.  SRL cu suma de 23.578,17 lei . De vreme ce în cauză sunt întrunite toate condiţiile răspunderii civile delictuale (fapta ilicită a inculpatului cauzatoare de prejudicii, prejudiciul cert atât sub aspectul existenţei sale cât şi a întinderii lui, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită a inculpatului şi prejudiciul încercat de către  părţile vătămate şi vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei) şi de vreme ce inculpatul a fost de acord cu acoperirea  prejudiciilor susţinute de către părţile  civile,  prima instanţă  admis acţiunea civilă exercitată în cauză de către  părţile civile, constatând că sunt întrunite condiţiile art.998-999 Cod civil, motiv pentru care, în baza art.14 Cpp rap la art.346 Cpp a obligat inculpatul  F.Ş.A. la plata sumelor solicitate de acestea.

A mai constat prima instanţă că partea responsabilă civilmente, SC I. SRL se află în lichidare.

Împotriva acestei sentinţe au formulat, în termen, recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu şi inculpatul.

Prin recursul său, parchetul a solicitat casarea sentinţei şi, în rejudecare, aplicarea unei pedepse în limitele legale pentru infracţiunea de înşelăciune.

În motivarea recursului său parchetul a arătat, în esenţă, că hotărârea de prima instanţă este nelegală deoarece pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru înşelăciune este situată sub limita minimă de 3 ani închisoare, prevăzută de art. 215 alin. 2 C.pen.

Prin concluziile puse în faţa instanţei de recurs, parchetul a precizat că solicită a se face aplicarea dispoziţiilor art. 861 Cod penal referitor la modalitatea de executare a pedepsei.

Prin recursul său, inculpatul a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 11 pt. 2 raportat la art. 10 lit. c CP pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3 CP cu aplicarea art.41 alin. 2 CP de asemenea să dispuneţi achitarea si pentru infracţiunile prev. de art.84 alin.l pt. 2 si 3 din Legea 59/1934, iar in subsidiar, in cazul in care instanţa va considera ca se face vinovat de una din cazurile prev. de art. 84 sa dispuneţi aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul prev. de lege.

În motivarea recursului său, inculpatul a arătat că, faptele reţinute in rechizitoriu sunt contrazise de probatoriul existent la dosar, de declaraţiile martorilor audiaţi si de documentele depuse in fata instanţei.

În fapt, arată inculpatul, în cursul anului 2009, a fost abordat de numitul T.R.N. care i-a propus sa preia firma pe care o deţinea, urmând ca a se ocupa de administrarea societăţii. Mai arată că nu a discutat si nu l-a întrebat niciodată pe numitul T. care este motivul pentru care doreşte sa o înstrăineze, acesta promiţându-i că-l va ajuta să fac afaceri si să câştige nişte bani, fără a-i detalia modul in care o sa desfăşoare activităţile economice, spunându-i ca o sa se ocupe el, modul de operare al martorului fiind acelaşi  ca si in cazul numiţilor B.D.I. si H.M.C., martori audiaţi in fata instanţei, si care declara aceeaşi situaţie si stare de fapt prin care a trecut si inculpatul .

Mai susţine inculpatul că întreaga activitate a societăţii SC I. SRL si SC O.S. era direcţionala de către doua persoane, T.R.N. si F.S., care în numele şi pentru persoanele printre se regăseşte şi inculpatul, achiziţionau marfa şi o vindeau mai departe, fără ca persoanele interpuse să-şi însuşească sume din tranzacţiile efectuate de aceştia.

Mai arată inculpatul că nu poate fi acuzat decât de un singur lucru şi anume de faptul ca a semnat două contracte de achiziţie marfa, unul prin mail (cel de la I. ) şi unul pe care i l-a pus in fata T., la Sibiu ( cel cu W. ), şi 5 file CEC in alb, file CEC pe care le-a dat numitului T.R.N. care la rândul lui a dat 3 dintre acestea numitului F.S., cu care acesta era prieten.

Din declaraţiile martorului K.A., administrator la societatea SC I.G. SRL Bucureşti, ale martorului A.I.C., director vânzări SC W.R. SRL nu rezultă decât un singur lucru, mai susţine inculpatul, anume faptul ca nici unul dintre cei doi nu îl cunosc (K.A. nu l-a recunoscut de pe planşa foto, iar A.I. nu l-a recunoscut în sala de judecata), ci pe cei doi mai sus menţionaţi (K.A. arata că îi cunoaşte pe F. si ca acesta a menţionat ca este administrator la SC I. SRL, în timp ce A.I. în mod evident minte în declaraţia sa când spune ca nu îi cunoaşte pe T.R., acest aspect ieşind in evidenta din declaraţia martorului T.D., care a declarat ca îl cunoaşte pe T. si ca a făcut transporturi pentru acesta inclusiv de la societatea unde A.I. este Director de vânzări, dovada în acest sens fiind factura de la fila X dosar de urmărire penală, unde acesta apare ca şi delegat.

Mai arată inculpatul că, pe tot parcursul acestor activităţi desfăşurate de către F.S. si T.R. am discutat doar telefonic cu cei doi care mi-au spus să stau liniştit ca au ei grija de faptul ca nu aveau sold disponibil în cont şi că urmează să se facă plata către cele doua societăţi păgubite după ce marfa achiziţionată va fi vânduta către alte societăţi.

Inculpatul învederează că şi-a dat seama târziu ca ceva nu este în regula şi a vândut societatea numitului B., tocmai pentru ca nu vroia să aibă probleme.

Mai arată că nu a încercat nici un moment să înşele pe cineva, că s-a preocupat să acopere sumele pe care le avea de plătit către cele doua societăţi păgubite, că a vândut chiar o parte din marfa către SC C. SNC Mediaş fapt pe care a încercat sa îl dovedească cu facturile care i-au fost reţinute la Politie şi pe care nu le mai regăseşte la dosar, facturi enumerate în declaraţia dată la organele de urmărire penală, toate având serie şi data.

Referitor la faptul ca nu a furnizat documente contabile pentru circuitul mărfii, aşa cum se arată în rechizitoriu, inculpatul arată ca acest lucru este neadevărat întrucât a predate personal şi în original facturile şi chitanţele societăţii organelor de Politie, în speţa ag. S.V.V., care ulterior au arătat ca nu deţin aceste documente, deşi le-a enumerat şi arătat în declaraţia de la fila X şi Y din dosarul de urmărire penală, astfel ca existenţa lor nu poate fi negată.

Referitor la fapta de a emite cele 4 file CEC către cele doua societăţi, fără a avea la tras disponibil suficient, inculpatul susţine că, încă de la început, pe tot parcursul urmăririi penale si in fata instanţei de judecată, a recunoscut faptul ca a semnat filele CEC pe care le-a înmânat numitului T.R., fără a cunoaşte destinaţia lor, fără a îşi însuşi sumele menţionate si societăţile cărora erau destinate, forma si modalitatea de acceptare a acestor file CEC aparţinând in totalitate societăţilor părţi vătămate in dosarul de fata, care, pe lângă faptul ca au acceptat aceasta forma de plata fără a mai avea relaţii contractuale cu societatea SC I. SRL, au încălcat si dispoziţiile legale prev. de Legea 59/1934(in speţa SC I.G. SRL ).

Concluzionează inculpatul că nu poate fi acuzat decât de faptul ca a avut încredere in nişte oameni care l-au folosit pentru interesul lor personal si pentru faptul a semnat in alb filele CEC, drept pentru care solicită achitarea si pentru infracţiunile prev. de art.84 alin. l pt. 2 si 3 din Legea 59/1934, iar in subsidiar, in cazul in care instanta va considera ca se face vinovat de una din cazurile prev. de art. 84, sa se dispună aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul prev. de lege.

Analizând recursurile cu respectarea art. 3856 alin. 3 şi art. 38514 din Codul de procedură penală, Curtea a reţinut  următoarele:

Curtea de apel  a constat că, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză şi însuşindu-şi complet argumentele relevate de procuror în expunerea rechizitoriului, prima instanţă a stabilit în mod corect vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi emitere de file cec cu nerespectarea condiţiilor legale.

Faptele de care este acuzat inculpatul şi dovedite în mod complet de probele administrate în cauză întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cpen. cu aplicarea art. 41 alin.2 Cpen. şi de emitere de file cec cu nerespectarea condiţiilor legale, prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin.2  Cp.

Curtea a reţinut  şi că încadrarea juridică dată faptelor inculpatului este în deplină concordanţă cu Decizia nr. 9/2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite în recurs în interesul legii.

Curtea nu poate reţine apărările inculpatului în sensul că este nevinovat pentru infracţiunea de înşelăciune, din înseşi motivele de recurs ale acestuia desprinzându-se concluzia că inculpatul a semnat doua contracte de achiziţie marfa, unul prin mail (cel de la I. ) si unul pe care i l-a pus in fata T., la Sibiu ( cel cu W. ), si 5 file CEC in alb, file CEC pe care le-a dat numitului T.R.N., care la rândul lui a dat 3 dintre acestea numitului F.S., cu care acesta era prieten.

Susţinerea inculpatului că nu a avut intenţia de a înşela şi că a greşit doar prin faptul că s-a încrezut în numiţii T.R.N. şi F.S., nu poate fi reţinută de către Curte.

O astfel de apărare nu este veridică în contextul în care chiar inculpatul arată că a preluat firma de la numitul T. în scopul de a face bani din afaceri fără a discuta niciodată cu acesta din urmă care este motivul pentru care doreşte sa o înstrăineze şi nici care va fi modalitatea de a face bani, fiind greu e închipuit cum o persoană în deplinătatea facultăţilor mintale, precum este inculpatul, nu pune întrebări legate de motivele pentru care cineva îi cedează calităţile de asociat şi administrator al unei societăţi comerciale.

La fel de neveridică este şi apărarea inculpatului în sensul că nu a ştiut ce urmează să se întâmple cu filele cec semnate de el atâta timp cât ştia că pentru acoperirea acelor file cec nu existau şi nici nu vor exista vreodată disponibilităţi în conturi.

Relevante pentru a demonstra intenţia frauduloasă a inculpatului este, aşa cu corect a reţinut şi prima instanţă, şi activitatea post infracţională a inculpatului, constând în aceea că a cedat mai departe calitatea de asociat al SC I. SRL, că atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de judecată, inculpatul nu a putut furniza nici un document contabil pentru circuitul legal al mărfii, ulterior preluării ei de la părţile vătămate, acest din urmă aspect neputând fi contrazis de simplele afirmaţii ale inculpatului în sensul că ar fi predat astfel de acte fiscale organelor de urmărire penală şi că aceste documente nu se mai găsesc la dosar.

Analizând, în continuare, motivele de recurs al parchetului, Curtea  reţine că, în procesul de individualizare a pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune, prima instanţă nu a ţinut cont de unul din criteriile defipte de art. 72 alin. 1 C.pen., anume de limitele speciale ale pedepsei, ceea ce constituie şi cazul expres de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 din Codul de procedură penală.

Astfel, deşi potrivit art. 215 alin. 2 Cod penal, limita minimă specială pentru fapta de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului este de 3 ani închisoare, prima instanţă a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 1 an de zile.

O reducere a pedepsei sub minimul special ar fi fost permisă doar în contextul în care prima instanţă ar fi reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, ceea ce, în speţă, în mod corect, de altfel, nu s-a realizat.

Pentru aceste din urmă considerente, sentinţa recurată urmează a fi casată sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului F.Ş.A. pentru infracţiunea prev.de art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal acestuia

În rejudecare, procedând la propria individualizare, Curtea reţine că, faţă de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este suficient ca pentru infracţiunea de înşelăciune să-i fie aplicată pedeapsa închisorii în cuantumul minim special prevăzut de art. 215 alin. 2 C.pen, anume 3 ani închisoare.

Ţinând cont de aceleaşi aspecte legate de lipsa de antecedente penale, la care se adaugă atitudinea cooperantă a inculpatului cu organele judiciare, Curtea apreciază, ca şi reprezentantului parchetului care a pus concluzii asupra prezentului recurs, că pentru reeducarea inculpatului nu este nevoie de executarea în regim de detenţie, pronunţarea hotărârii de condamnare constituind un serios avertisment pentru inculpat, menit, alături de măsuri specifice de supraveghere, a-l determina să nu mai săvârşească, pe viitor, fapte prevăzute de legea penală, drept pentru care, se va face aplicarea dispoziţiilor art. 861 şi urm. din Codul penal.

Aşadar, pentru toate considerentele de mai sus, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, Curtea a admis recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu împotriva sentinţei penale nr.348/24.05.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul  nr. 3710/306/2011, pe care a casat-o  sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului F.Ş.A. pentru infracţiunea prev.de art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal acestuia şi al individualizării judiciare a executării pedepsei rezultante şi, procedând la rejudecare în aceste limite:

A descontopit  pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului F.Ş.A. în elementele ei componente, respectiv :

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev.de art.215 alin.1, 2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (două acte materiale).

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (patru acte materiale).

A majorat  pedeapsa aplicată inculpatului  pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal de la 1 an închisoare la 3 ani închisoare.

 În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b Cod penal, a contopit  pedepsele de 3 ani închisoare şi 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A interzis  inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art.71 Cod penal, a  următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a şi lit.b Cod penal:

 - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice

 - dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat

 A înlăturat din sentinţa penală atacată dispoziţiile privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani.

În baza art. 86 ind. 1, 86 ind. 2  Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului F.Ş.A., sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi a încredinţat supravegherea inculpatului Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

 Pe aceeaşi durată, de 5 ani, a suspendat şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art.71 alin. ultim C.penal.

 În baza art. 86 ind.3 alin. 1 C.penal a stabilit că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau

locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui

de existenţă

A făcut aplicarea art.359 alin.1 Cod procedură penală şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 ind.4 alin.1 raportat la  art. 83 şi art. 84 Cod penal şi ale art. 86 ind.4 alin.2 Cod penal.

A menţinut  în rest dispoziţiile sentinţei penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Pentru aceleaşi considerente, văzând dispoziţiile art. 31815 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de către inculpatul F.Ş.A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea a obligat  inculpatul să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

Domenii speta

Spete similare