Plângere împotriva solutiilor date de procuror. Persoanele care pot formula plângerea. În cazul în care persoana care a formulat plângerea împotriva solutiei data de procuror nu este persoana vatamata prin infractiune si nici nu just...

Decizie 1560 din 26.10.2009


Domenii asociate:

- plângere împotriva solutiilor date de procuror

- procedura penala

Dosar nr. 13263/3/2009 (2145/2009)

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 1560 din 26 octombrie 2009

Plângere împotriva solutiilor date de procuror. Persoanele care pot formula plângerea.

În cazul în care persoana care a formulat plângerea împotriva solutiei data de procuror nu este persoana vatamata prin infractiune si nici nu justifica vatamarea unui interes legitim, aceasta nu are calitatea procesuala de a formula o asemenea plângere, care, pe cale de consecinta, trebuie respinsa ca inadmisibila.

art.2781 C. pr. pen.

 

Prin sentinta penala nr.761/10.08.2009 Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a C. pr. pen., a respins ca nefondata plângerea formulata de petenta SC E.S. LTD împotriva rezolutiei nr. 163/P/2002 din data de 11.02.2009 emisa de Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Sectia de Combatere a Coruptiei, mentinând rezolutia atacata.

S-a retinut ca prin rezolutia de mai sus s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitilor I.L.S. si T.S. pentru infractiunea prev. de art. 257 Cp. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 (republicata), întrucât din actele de urmarire penala efectuate nu a rezultat existenta acestor fapte.

Analizând materialul probator administrat în cauza, Tribunalul a apreciat ca solutia data de procuror si mentinuta de procurorul ierarhic superior este legala si temeinica, având corespondent atât în probele administrate în cauza, cât si în dispozitiile legale ce reglementeaza aceasta materie.

Împotriva acestei sentinte a formulat recurs petenta SC E.S. LTD, solicitând casarea hotarârii si admiterea plângerii formulate, aratând ca materialul probator existent la dosar a fost analizat cu superficialitate atât de catre parchet cât si de catre instanta de fond, din acesta rezultând savârsirea de catre I.L.S. si T.S. a infractiunii de trafic de influenta prev. de art.257 C. pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000.

Curtea a constatat ca recursul este nefondat.

Potrivit dispozitiilor art. 2781 alin. 1 C. pr. pen., plângerea împotriva rezolutiilor si ordonantelor de netrimitere în judecata poate fi formulata de catre persoana vatamata precum si orice alta persoana ale carei interese legitime au fost vatamate.

În raport de infractiunea pentru care s-a formulat plângere penala împotriva celor doi intimati, petenta S.C. E.S. LTD nu are calitate de parte vatamata si nici nu a dovedit vatamarea vreunui interes legitim care sa îi confere calitatea procesuala de a formula plângere întemeiata pe dispozitiile art. 2781 C. pr. pen.

Astfel, instanta de recurs retine ca organele de urmarire penala au fost sesizate cu plângere penala formulata de catre numitul H.F.W., administrator al S.C. E.S. LTD, care a sustinut ca la data de 24.08.2001, intimatul T.S, ce detinea functia de director de cabinet în cadrul aparatului de lucru al primului ministru, i-ar fi pretins suma de 2,5 milioane USD, pentru a-si trafica influenta pe lânga persoane competente sa dispuna prelungirea contractului de functionare a firmei, cerere ce ar fi fost reiterata de catre I.L.S., fost consilier de stat.

Cei doi intimati au fost cercetati sub aspectul savârsirii infractiunii de trafic de influenta prev. de art.257 C. pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, infractiune care are ca obiect juridic special relatiile sociale a caror normala desfasurare implica combaterea si reprimarea faptelor acelor persoane, care, speculând influenta lor pe lânga un functionar, creeaza o stare de neîncredere în legatura cu corectitudinea acestuia dar si cu privire la buna reputatie de care trebuie sa se bucure orice institutie.

Subiectul pasiv principal este institutia publica sau persoana juridica în al carui serviciu se afla functionarul pentru a carei influenta subiectul activ primeste, pretinde ori accepta promisiunea de daruri, etc, infractiunea presupunând si un subiect pasiv secundar care este chiar functionarul în ale carei atributii de serviciu intra efectuarea actului pentru care este cumparata influenta.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. 1 C. pr. pen., parte vatamata este persoana ce a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala (deci persoana vatamata), care participa în procesul penal. Asadar, în plan procesual, aceasta este chiar subiectul pasiv al raportului de drept penal substantial.

În raport de cele retinute, în mod evident, petenta S.C. E.S. LTD, societate al carei administrator este numitul denuntatorul H.F.W., nu are calitatea de persoana vatamata în prezenta cauza.

Asa cum s-a aratat anterior, prin art. 2781 alin. 1 C. pr. pen. s-a acordat si altor persoane posibilitatea de a formula plângere împotriva solutiilor de netrimitere în judecata, respectiv celor ale caror interese legitime au fost vatamate. Textul preia formularea din art. 275 C. pr. pen. care arata ca orice persoana poate face plângere împotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin aceasta i s-a adus o vatamare a intereselor sale legitime. Dispozitiile sunt similare celor de la art. 362 alin. 1 lit. f C. pr. pen. care permit oricarei persoane ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau un act al instantei sa exercite împotriva hotarârii calea de atac a apelului, respectiv a recursului (art. 3852 C. pr. pen.).

Se constata, astfel, ca legiuitorul a largit sfera persoanelor care pot ataca o solutie, limitând-o totodata la cele care dovedesc încalcarea unui interes legitim. Ca atare, textele nu au în vedere interesul general al societatii (acela ca orice persoana vinovata de savârsirea unei infractiuni sa fie trasa la raspundere penala) care, de altfel, în cadrul procesului penal, este aparat de catre Ministerul Public, ci interesul particular, personal, care are la baza un drept ce se sustine ca ar fi fost încalcat.

Instanta de recurs retine ca aceasta este si practica Curtii E.D.O. care, în mai multe împrejurari, a decis ca dispozitiile Conventiei nu garanteaza dreptul la o "actio popularis". De aceea, atât existenta interesului legitim cât si a vatamarii acestuia trebuie dovedite.

Curtea constata ca, în cauza, petenta nu a justificat nici un interes legitim, nici un drept care sa fi fost încalcat prin solutia de scoatere de sub urmarire penala a celor doi intimati. Punându-i-se în vedere aceste împrejurari de catre instanta de recurs, petenta, prin aparator, nu a putut preciza în cel fel a fost vatamata prin rezolutia atacata, motivându-si doar interesul de a recura hotarârea primei instantei (sustinând netemeinicia solutiei), confundând practic cele doua chestiuni.

În raport de cele retinute, Curtea a constatat ca în mod gresit prima instanta a procedat la solutionarea pe fond a plângerii, fara a analiza conditiile de admisibilitatea a acesteia.

Principiul non reformatio in pejus, reglementat de dispozitiile art. 3858 alin. 1 C. pr. pen., împiedica instanta de recurs sa pronunte o solutie de respingere a plângerii ca inadmisibila, având în vedere împrejurarea ca petenta este singura care a recurat hotarârea. Acest principiu nu obliga însa la perpetuarea greselii facuta de instanta de fond si analizarea fondului plângerii, în conditiile în care aceasta era inadmisibila.

Pentru aceste considerente, Curtea a respins recursul ca nefondat.