Modificarea obiectului acţiunii nu poate forma obiect de judecată pentru prima dată în calea de atac a apelului. Nelegala compunere a completului de judecată dat fiind starea de incompatibilitate a judecătorului, care a constatat perimată cererea reclaman

Modificarea obiectului acţiunii nu poate forma obiect de judecată pentru prima dată în calea de atac a apelului. Nelegala compunere a completului de judecată dat fiind starea de incompatibilitate a judecătorului, care a constatat perimată cererea reclamantului

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, rep.: art. 41 alin. (1), art. 176 pct. 4, art. 478 alin. (3) 

Decizia de recalculare a pensiei nu a format obiectul judecăţii în primă instanţă, iar solicitarea de analiză a aceste decizii nu poate fi primită în apel în condiţiile în care, potrivit art. 478 alin. (3)  Cod procedură civilă în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată, şi nici nu se pot formula pretenţii noi. Această soluţie decurge din funcţia fundamentală a instanţei de control judiciar, anume aceea de a examina regularitatea hotărârii primei instanţe cu privire la pretenţiile ce au fost deduse în faţa acesteia.

Judecătorul a avut de analizat în ce măsură părţile au mai stăruit sau nu în continuarea procesului civil, iar concluzia că această cauză a rămas în nelucrare o perioadă de timp, corespunzătoare soluţiei că a intervenit perimarea, nu conduce la concluzia că judecătorul a devenit incompatibil în continuarea judecăţii în situaţia în care instanţa de control judiciar a stabilit contrariul.

(Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

Decizia civilă nr. 190 din 28 februarie 2017,

rezumată de judecător Camelia Lucaciuc)

Prin Sentinţa civilă nr. 3215 pronunțată la data de 18.10.2016 de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/108/2013, a fost respinsă acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul A…  împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii B…, având ca obiect contestarea deciziei de pensionare nr. x/09.04.2013 emisă de pârâtă şi recalculare pensie, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul  a reţinut că,  prin decizia nr. x/9.04.2013, reclamantul a fost înscris la pensia pentru limită de vârstă în baza art. 52 din Legea nr. 263/2010, drepturile fiindu-i stabilite începând cu data de 06.02.2013, pentru o vechime totală în muncă de 36 ani, 2 luni şi 21 zile, realizată în perioada 15.09.1967 - 12.08.2005, din care: condiţii normale - 21 an 5 luni 4 zile, în grupa II - 6 ani 11 luni 11 zile, perioade asimilate - 6 ani 3 luni 20 zile, stagiu aferent perioadelor de incapacitate temporară de muncă -  0 ani 0 luna 16 zile; stagiu aferent grupe/condiţii muncă - 1 an 6 luni.

Vârsta standard de pensionare a reclamantului a fost redusă în temeiul Legii nr. 263/2010 de la 64 ani 9 luni, la 63 ani 9 luni, cu l an pentru cei 6 ani prestaţi în grupa a II-a de muncă conform tabelului nr. 1 al art. 55 din Legea nr. 263/2010. Punctajul mediu anual rezultat din calcul este de 1.42598 puncte care înmulţit cu valoarea punctului de pensie de 762,10 lei conduce spre un cuantum al pensiei de 1087 lei - la data 06.02.2013 (art. 94-101 din lege). Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii deciziei, contrar susţinerilor reclamantului, Casa Judeţeană de Pensii B… a luat în calcul datele înregistrate de angajator în carnetul de muncă şi din adeverinţele întocmite conform dispoziţiilor legale în forma și condiţiile prevăzute în art. 76 în Anexa - din  HCJ nr. 257/20.03.2011  pentru aprobarea Normelor de aplicare a  prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii public precum şi în art. 124,125 din acelaşi act normativ.

Probele administrate, dar mai ales buletinul de calcul anexat a evidenţiat că, pentru stagiul de cotizare realizat de reclamant şi cuprins în perioada 15.09.1967 - 31.03.2001 adică înainte de data de 1.04.2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2001) respectând dispoziţiile tranzitorii ale art.165 din Legea nr.263/2010, Casa Judeţeană de Pensii B… a utilizat, la determinarea punctajului anual necesar calculului pensiei, salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, precum şi sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare ( Legea nr. 3/1977, Legea nr. 49/1992, în prezent abrogate).

Din Buletinul de Calcul a  rezultat indubitabil că perioada 02.04.1993-01.06.1997 a fost luată în calcul la determinarea punctajului mediu anual.

În mod similar indemnizaţia de conducere, a fost luată în calcul aşa cum a rezultat din acelaşi buletin de calcul coroborat cu înscrisurile din carnetul de muncă poziţia 18, în intervalul 01.08.1990-01.01.1991 cuantumul acesteia fiind de 400 lei. 

Înscrisurile prin care reclamantul a tins a dovedi anumite sporuri sau bonificaţii nu au îndeplinit exigenţele la care fac referire dispoziţiile art. 76 din H.G. nr. 257/20.03.2011, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice precum şi în art. 124 şi 125.

În conformitate cu dispoziţiile art. 165 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, până la 1 aprilie 1992 sporul  de vechime este dat automat de programul informatic conform procentelor din lege iar după aprilie 1992 sporul de vechime utilizat la calcul de către Casa Judeţeană de Pensii B…a fost cel înscris în carnetul de muncă certificat de angajator, singurul răspunzător pentru înregistrările făcute.

A rezultat astfel următorul spor de vechime utilizat: pentru perioada 01.03.1978-01.03.1983 - 3%, pentru perioada 01.03.1983-01.09.1983-5%, pentru perioada 01.09.1983-01.03.1l88-9%,  pentru perioada 01.03.1988-01.04.1992-12%.

Ulterior acestei perioade, din citirea carnetului de muncă, ori alte acte, nu au rezultat dovezi, sub forma cerută de lege, înscriere în carnetul de muncă sau adeverinţe prin care să se certifice acest spor aşa cum se cere în mod  expres prin art. 165 alin. (4) din Legea nr.  263/2010.

Cât priveşte adeverinţa nr. x/21.04.1998, s-a notat că aceasta nu a fost emisă de angajator şi nu a avut forma cerută de lege pentru o astfel de adeverinţă. Decretul-Lege nr. 92/1976, şi dispoziţiile art. 127 din Normele la Legea nr. 263/2010, stipulează că aceste adeverinţe vor conţine obligatoriu datele de identificare ale persoanei, aspect omis la data completării acesteia şi fără de care adeverinţa nu are valoare probantă.

Tot astfel,  adeverinţa nr. x/01.08.1975 referitoare la perioada 01.10.1974 - 11.07.1975, ce s-a evidenţiat a fi mai degrabă o recomandare, nu este întocmită conform dispoziţiilor legale, neconfirmând datele de identificare ale reclamantului şi nici salariul tarifar, contrar susţinerilor reclamantului care solicită luarea în calcul pentru această perioadă  a unei retribuţii de 2060 lei, acesta suma nefiind înserată sub nicio formă în înscrisul arătat.

De altfel, această perioadă a fost inclusă în calcul ca stagiu asimilat 01.10.1970-31.07.1975 (conform buletinului de calcul) pentru studiile superioare efectuate la zi, certificate prin adeverinţa x/19.09.2012 emisă de C…, prin care se certifică faptul că domnul A… „a fost înmatriculat în data de 01.10.1970 și a absolvit la data de 15.09.1975, obţinând diploma de zootehnist”. Potrivit art. 49 alin. (2) şi (3) din  Legea nr. 263/2010, asiguraţii beneficiază de asimilarea ca stagiu de cotizare a unei singure perioade de studii superioare, cursuri de zi, la alegere şi dacă nu au realizat stagii de cotizare în condiţiile prezentei legi care să se suprapună cu această perioadă.

Reclamantului, perioada 01.10.1970-01.10.1975, i-a fost luată în calcul ca stagiu asimilat, neexistând la dosar înscrisuri care să certifice altă situaţie de fapt, în condiţiile art. 49 lit. b) din Legea nr. 263/2010.

Pentru stagiul de cotizare al reclamantului cuprins în perioada 01.04.2001- 12.08.2095, adică stagiul realizat după 01.04.2001, pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 din Legea 263/2010, care reglementează baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale şi dispoziţiile art. 96 din aceeaşi lege care reglementează determinarea punctajului anual al asiguratului prin valorificarea salariilor brute lunare, inclusiv a sporurilor şi adausurilor, pârâta a valorificat, aceste venituri certificate în adeverinţa privind stagiul de cotizare  nr. x/02.08.2012  eliberată de pârâtă.

Potrivit art. 103 coroborat cu art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 cererile privind recalcularea drepturilor de pensie se depun împreună cu adeverinţele în original la sediul pârâtei, singura instituţie cu atribuţii în ce priveşte calculul pensiei.

Conformându-se celor de mai sus, cu cererea nr. x/22.06.2015, reclamantul înţelege sa solicite recalcularea drepturilor de pensie anexând Adeverinţa nr. x/27.02.2015 eliberata de SC D… SA, adeverinţă nr. 136 eliberata de SC E… SRL, Certificat nr. … eliberat  de Arhivele Naţionale - Serviciul Judeţean Arad.

Urmare cererii de mai sus, Casa Judeţeană de Pensii B… emite decizia nr. x/16.09.2015, prin care,  potrivit motivării s-a luat în calcul indemnizaţia de conducere conform adeverinţei nr. x/2015 şi y/12015, precum și sporul de vechime anterior perioadei 01.04.1992, care se valorifică în condiţiile art. 165 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, iar pensia suplimentară se acordă conform art. 168 alin. (1) din aceeaşi lege.

Adeverinţa emisă şi eliberată de angajator la data de 01.10.2015 nu putea fi valorificată iar drepturile rezultate din ea nu pot fi acordate începând cu data înscrierii iniţiale la pensie, adică retroactiv aşa cum fără temei solicită reclamantul. A proceda în sensul preconizat de reclamant înseamnă a nu da eficienţă dispoziţiilor  legale precizate şi a valida starea de pasivitate a acestuia în obţinerea la timp a adeverinţelor invocate.

Decizia nr. x/16.09.2015 a fost contestată doar pe calea procedurii prealabile, reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010, Nota de prezentare nr. x/12.11.2015 fiind înaintată spre competentă soluţionare Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul CNPP Bucureşti.

 Reclamantul nu a făcut dovada contestării deciziei nr. x/16.09.2015 în prezentul dosar civil, astfel că aceasta nu poate face obiectul controlului de legalitate şi temeinicie în prezentul dosar, şi datorită celor mai sus indicate, raportul de expertiză efectuat în cauză, răspunsul la obiecţiunile formulate de părţi la acesta, dar şi suplimentul la raportul de expertiză, împreună cu răspunsul la obiecţiunile la acesta urmează a fi înlăturate, la baza întocmirii acestora stând adeverinţe emise ulterior deciziei contestate în prezenta cauză. De altfel, în răspunsul la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză contabilă (filele 62-64) expertul consideră că decizia nr. x/16.09.2015 (care nu face obiectul cenzurii în prezentul dosar) este corectă. Expertiza întocmită nu conţine anexele privind modul de calcul al punctajelor lunare.

Prin urmare, apreciind că pensia reclamantului a fost corect şi legal stabilită prin decizia  nr. x/9.04.2013 respectându-se întocmai prevederile legale în materie, Tribunalul găsind neîntemeiată acţiunea civilă exercitată de acesta în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii B…, în baza temeiurilor de drept mai sus arătate, o va respinge. 

Împotriva sentinței civile a declarat  apel reclamantul A…, înregistrat pe rolul acestei instanțe, la data de 04.01.2017, sub nr. x/108/2013, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii cenzurate, cu admiterea acţiunii împotriva deciziei nr x/09.04.2013, cu modificarea ei.

Instanţa, în baza probelor administrate, califică cererea, la propunerea pârâtei, ca o cerere de recalculare a pensiei pe art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, suspendând judecarea cauzei prin încheierea din data de 29.10.2013, dând posibilitatea pârâtei să refacă calculul pensiei greşite.

Reclamantul menționează că, prin sentinţa nr. 131/03.03.2015, instanţa legal sesizată a încearcă voalat să-i respingă cererea sa. În recurs, Curtea de Apel Timişoara prin decizia civilă nr. 46/17.06.2015, a eliminat abuzurile prin admiterea recursului şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi judecător, ce trebuia să se abţină de la continuarea judecării cauzei.

 Pârâta,  a modificat decizia de pensionare nr. x/09.04.2013 în data de 16.09. 2015, de la 1087 lei, la 1217 lei lunar, pensie majorată ce o şi plăteşte retroactiv din 09. 04.2013.  Modificarea deciziei iniţiale de pensionare, a fost contestată la pârâtă, cu contestaţia nr. x/05.11.2015.

În consecinţă nu s-a emis o nouă decizie de pensionare, ci s-a „modificat” cea iniţială, ce nu mai avea nevoie de o nouă procedură prealabilă, aşa cum greşit s-a cerut în hotărârea atacată. S-a făcut o nouă procedură prealabilă după care instanţa verifică totuşi „cotizarea nevalorificată", dovedită cu adeverinţe legale, având în vedere că în perioada anterioară datei de 01.04.2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000, societăţile de stat plăteau contribuţiile pentru asigurările sociale de stat la fondul de salariu global şi nu pe fiecare angajat în parte, iar Ordinul nr.340/2001 la art. 1 ce prevede că din 01.04.2001 obligaţiile de plată a asigurărilor sociale s-au realizat prin evidenţa nominală a asiguraţilor.

Reclamantul apelant precizează că, în aplicarea acestei prevederi legale, instanţa de fond a fost obligată să verifice indemnizaţia de conducere nevalorificată în decizia de pensionare iniţială cu adeverinţa nr. x/27 02.2015, sporul de vechime din adeverinţa nr. y/28 01 2015 nevalorificat şi valorificarea contribuţiei ca inginer 1 stagiar din 01.10.1974-31.07.1975, la care se adaugă şi cota de pensie reţinută, dovedită de angajator, din retribuţia avută în funcţia de director, dată de Ministerul de resort, conform dovezii de la dosar.

Aceste verificări ale punctajului mediu calculat anterior în recalcularea drepturilor de pensie s-au încuviinţat prin proba expertizei contabile admise şi finalizate cu un raport de expertiză, la care s-a încuviinţat şi un supliment la cererea părţilor din litigiu. Subliniază faptul că, Raportul de expertiză şi suplimentul, dovedesc modificarea pensiei de la 1087 lei lunar peste 1217 lei lunar, cât a calculat pârâta, ca şi contribuţie la pensie reţinută de stat, raportul de expertiză reţinând o pensie în varianta I corectă, fără a se lua în seamă contribuţia la pensie pentru munca ca şef de fermă retribuită, ca inginer stagiar I cu o pensie în sumă de 1448,80 lei lunar, ce o consideră reală, iar varianta a doua cu pensia de 1468,30 lei lună elimină perioada de contributivitate  pentru perioada 01.10.1974 - 31.07.1975, ca inginer stagiar 1, pe considerentul că această perioadă se suprapune cu anul V de facultate, apreciere ce a lăsat-o la latitudinea  instanţei în admisibilitatea pensiei. Instanţa de fond nu a valorificat în totalitate, probele administrate la dosar, respingând greşii acţiunea, sens în care solicită a se observa că modificarea deciziei iniţiale de pensionare, este greşită la stabilirea cuantumului de pensie lunară de 1217 lei lunar.

În drept, reclamantul apelant și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 480 alin. (2) şi art. 453 C.pr.civ

În cauză s-a depus întâmpinare de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii B…, care a solicitat  respingerea ca nefondat a apelului şi pe cale de consecinţă, să se menţină ca temeinică şi legală Sentinţa civilă nr. 3215/18.10.2016 a Tribunalului Arad, pentru următoarele considerente:

Iniţial, prin decizia nr. x/9.04.2013, reclamantul a fost înscris la pensia pentru limită de vârstă în baza art. 52 din Legea nr. 263/2010.

Drepturile au fost stabilite începând cu data de 06.02.2013, pentru o vechime totală în muncă de 36 ani, 2 luni şi 21 zile, realizată în perioada 15.09.1967 - 12.08.2005, din care: condiţii normale 21 an 5 luni 4 zile;  în grupa II 6 ani 11 luni 11 zile; perioade  asimilate 6 an 3 luni 20 zile stagiu incapacitate temporară de muncă  0 ani 0 lună 16 zile; stagiu aferent grupe/condiţii muncă 1 ani 6 luni.

Reclamantul a beneficiat de reducerea vârstei standard prevăzută de Legea nr. 263/2010 (de la 64 ani 9 luni la 63 ani 9 luni) cu 1 an pentru cei 6 ani prestaţi în grupa a II-a de muncă, conform tabelului nr. 1 al art. 55 din Legea nr. 263/2010. Punctajul mediu anual rezultat din calcul este de 1.42598 puncte care înmulţit cu valoarea punctului de pensie de 762,10 lei conduce spre un cuantum al pensiei de 1087 lei la data 06.02.2013, (art. 94-101 din lege).

Prin cererea nr. x/22.06.2015, reclamantul înțelege să solicite recalcularea drepturilor de pensie anexând Adeverinţa nr. 1331/27.02.2015 eliberata de SC D…. SA, Adeverinţa nr. y eliberata de SC E… SRL, Certificat …  eliberat de Arhivele Naţionale - Serviciul Judeţean Arad.

Urmare cererii de mai sus, Casa Judeţeană de Pensii B… emite decizia nr. x/16.09.2015, prin care, potrivit motivării, „s-a luat în calcul indemnizaţia de conducere conform Adeverinţei nr. x/2015 şi y/2015, precum şi sporul de vechime anterior perioadei 01.04.1992 se valorifica în condiţiile art. 165 alin (3) din Legea nr. 263/2010, iar pensia suplimentară se acordă conform art. 168 alin. (1) din aceiaşi lege".

Menţionează că, decizia nr. x/16.09.2015 a fost contestata doar pe calea procedurii prealabile reglementata de dispoziţiile Legii nr. 263/2010, Nota de prezentare nr. x/12.11.2015 fiind înaintată  spre competenta soluţionare Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul CNPP Bucureşti.

Câtă vreme reclamantul nu a înţeles să conteste decizia nr. x/16.09.2015 în prezentul dosar civil, apreciază că aceasta nu face obiectul prezentului dosar.

Casa Judeţeană de Pensii B… s-a pronunţat asupra actelor depuse iniţial la dosarul administrativ prin decizia nr. x/9.04.2013, actele care au avut altă natura decât cele cerute de lege nu au fost valorificate, neexistând temei legal pentru valorificarea acestora.

Totodată, societatea pârâtă solicită a se observa faptul că, în afară de a face acuzaţii defăimătoare la adresa instituţiei sale, reclamantul nu înțelege să formuleze pretenţii temeinice privind drepturile de pensie.

Mai mult decât atât, probatoriul administrat în cauza şi în special concluziile raportului de expertiza nu releva altceva decât corectitudinea şi legalitatea deciziei contestate şi a drepturilor de pensie ale domnului A… .

În drept, pârâta intimată şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 471 alin. (5) C. pr. civ. - Legea nr. 303/2014 rep., legea nr. 118/2014 - Legea nr. 263/2010, H.G. nr. 257/2011.

Analizând apelul reclamantului, prin prisma motivelor invocate, precum şi a actelor de procedură efectuate în faţa primei instanţe de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 466 şi urm. C. pr. civ.., Curtea reţine următoarele:

În fapt, se constată că reclamantul a fost pensionat prin Decizia nr. x/09.04.2013 a Casei Teritoriale de Pensii B…, decizie ce a făcut obiectul judecăţii în primă instanţă.

În continuare, pe parcursul judecăţii, reclamantul prin cererea înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii B… sub nr. 19632/22.06.2015 a solicitat recalcularea drepturilor la pensie, anexând adeverinţa nr. x/27.02.2015 eliberată de SC D…. SA, Adeverinţa nr. y/28.01.2015 eliberată de SC E… SRL, Certificat … eliberată de Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Arad. Casa Judeţeană de Pensii a emis Decizia nr. x/16.09.2015, decizie depusă de pârâtă la fila 21 dosar primă instanţă. Reclamantul a contestat pe calea procedurii prealabile reglementată de Legea nr. 263/2010, Decizia nr. x/16.09.2015, Nota de prezentare nr. x/12.11.2015 fiind înaintată Comisiei Centrale de Contestaţii.

În apel, o primă critică a reclamantului a fost reţinerea greşită de către prima instanţă a împrejurării că nu ar fi contestat decizia de recalculare şi că nu ar fi urmat procedura prealabilă în ceea ce priveşte această ultimă decizie de recalculare a  drepturilor la pensie x/16.09.2015.

Sub acest aspect, Curtea reţine că în prezentul demers judiciar reclamantul apelant a contestat doar Decizia nr. x/09.04.2013 a Casei Judeţene de Pensii B… . Deşi la dosarul cauzei pârâta a depus Decizia nr. x/16.09.2015, reclamantul nu şi-a modificat acţiunea iniţială în sensul că solicită analizarea acestei ultimei decizii.

Or, potrivit art. 204 alin. (1) C. pr. civ., termenul limită pentru întregirea sau modificare acţiunii este primul termen de judecată la care reclamantul este legal citat, acesta din urmă neputând să solicite un nou termen pentru modificarea sau completarea acţiunii sale, cu excepţia situaţiei reglementate de art. 204 alin. (3) din acelaşi act normativ. În speţă, decizia nr. x/16.09.2015 a fost depusă de pârâtă la termenul din data de 13.10.2015 (f.29 vol. II), cu mult peste termenul limită impus pentru modificarea acţiunii.

Dispoziţiile art. 204 alin. (3) C. pr. civ. prevăd posibilitatea ca, prin acordul expres al tuturor părţilor cauzei, formularea cererii modificatoare să aibă loc şi cu depăşirea primului termen de judecată la care reclamantul este legal citat, situaţie în care nu va interveni sancţiunea decăderii, iar instanţa va fi învestită cu cererea reclamantului astfel cum a fost modificată sau completată. Din formularea acestui text legal, se reţine, în primul rând, faptul că, după depăşirea termenului procedural imperativ, promovarea cererii modificatoare este condiţionată de acordul expres al tuturor părţilor. În al doilea rând, din art. 204 alin. (3) C. pr. civ. rezultă faptul că acordul expres al tuturor părţilor din proces poate fi exprimat fie verbal în şedinţă, caz în care va fi consemnat în încheierea de şedinţă, fie prin cerere scrisă, indiferent de denumirea dată de către parte actului de procedură săvârşit. Întrucât legea face referire la acordul expres al părţilor, rezultă că învoiala acestora nu poate fi dedusă, pe cale de interpretare, aşa cum sugerează apelantul în motivele de apel, în sensul că ar fi fost administrate probe şi în privinţa Deciziei nr. x/16.09.2015.

În concluzie, instanţa constată că Decizia nr. x/16.09.2015 nu a format obiectul judecăţii în primă instanţă, iar solicitarea de analiză a aceste decizii nu poate fi primită în apel în condiţiile în care, potrivit art. 478 alin. (3) Cod procedură civilă în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată, şi nici nu se pot formula pretenţii noi. Această soluţie decurgând din funcţia fundamentală a instanţei de control judiciar, anume aceea de a examina regularitatea hotărârii primei instanţe cu privire la pretenţiile ce au fost deduse în faţa acesteia. Prin urmare, modificarea pretenţiilor în apel, în sensul analizei legalităţii Deciziei nr. x/16.09.2015, solicitare care nu a fost formulată în primă instanţă, judecătorul fondului nefiind învestit cu o asemenea acţiune, astfel cum s-a arătat mai sus, este inadmisibilă, o atare modificare a obiectului acţiunii neputând forma obiect de judecată pentru prima dată în calea de atac. Faţă de această motivare, este de prisos a mai spune că neformând obiect al judecăţii nu se poate analiza procedura instituită de art. 106 alin. (3) coroborat cu art. 149 şi următoarele din Legea nr. 263/2010 privitoare la contestarea acesteia în faţa Comisiei Centrale de Contestaţii.

Cea de a doua critică a reclamantului a format-o refuzul instanţei, nejustificat în opinia sa, de a valorifica  raportul de expertiză, obiecţiunile şi suplimentului la raportul de expertiză.

Analizând această critică, Curtea constată că raportul de expertiză a fost fundamentat pe adeverinţa nr. x/27.02.2015 eliberată de SC D… SA şi Adeverinţa nr. y/28.01.2015 eliberată de SC E… SRL.

Curtea reţine că la soluţionarea contestaţiei îndreptate împotriva deciziei de pensionare, instanţa ţine seama doar de documentaţia existentă la dosarul administrativ la momentul emiterii deciziei, reclamantul având posibilitatea de a valorifica orice alte menţiuni din adeverinţele ulterioare pe calea unei cereri de recalculare întemeiată pe dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 (cum de altfel s-a şi întâmplat în speţă). Astfel, legea reglementează procedurile de stabilire a drepturilor de asigurări sociale, procedură în care persoana interesată ataşează actele doveditoare. Tipul actelor şi conţinutul acestora este prevăzut expres în Legea nr. 263/2010 şi în normele metodologice. În baza actelor depuse, după verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, casele de pensii emit o decizie. Legalitatea si temeinicia deciziei se analizează de instanţă în raport de cererea formulata, de actele depuse şi de condiţiile îndeplinite la momentul formulării cererii. Analiza drepturilor de pensie, se face în raport cu momentul investirii casei de pensii cu soluţionarea acestor acte, instanţa având rolul de a efectua un control judiciar asupra legalităţii emiterii deciziilor privitoare la drepturile de asigurări sociale, fără însă a se putea substitui rolul casei de pensii în procedura expusă.

În consecinţă, critica apelantului privitoare la faptul că prima instanţă nu a avut în vedere la pronunţarea hotărârii judecătoreşti Adeverinţele nr. x/27.02.2015 eliberată de SC D… SA şi nr. y/28.01.2015 eliberată de SC E… SRL este neîntemeiată, în condiţiile în care aceste adeverinţe sunt eliberate de angajator după emiterea Decizia nr. x/09.04.2013 ce face obiectul prezentului litigiu. În continuarea raţionamentului expus, Curtea reţine că orice probă administrată de prima instanţă (inclusiv expertiza contabilă)  în legătură cu aceste înscrisuri ulterioare deciziei ce face obiectul judecăţii nu pot fi valorificate în prezentul proces, neavând legătură cu cauza.

O altă critică formulată de reclamant vizează nelegala compunere a completului de judecată dat fiind starea de incompatibilitate a judecătorului, care a constatat perimată cererea reclamantului şi care a continuat să judece cauza în urma casării cu trimitere spre continuarea judecării cauzei.

Curtea reţine că incompatibilitatea absolută obiectivă poate fi invocată, cu titlu de excepţie absolută, în orice stare a pricinii, având în vedere dispoziţiile art. 45 C. pr. civ., potrivit cărora, „în cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abţinut ori nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii”.

De asemenea, potrivit art. 176 pct. 4 C. pr. civ., hotărârea pronunţată de către un judecător incompatibil este lovită de nulitate necondiţionată de existenţa unei vătămări.

Având a analiza dacă hotărârea primei instanţe este lovita de nulitate absolută, Curtea reţine că incompatibilitatea nu intervine numai în situaţii în care judecătorul cauzei şi-a spus părerea cu privire la fondul acesteia, ci în orice situaţii în care a rezolvat prin hotărârea pronunţată o chestiune litigioasă cu înrâurire asupra soluţiei pronunţate în proces. În cauză, judecătorul a avut de analizat în ce măsură părţile au mai stăruit sau nu în continuarea procesului civil, iar concluzia că această cauză a rămas în nelucrare o perioadă de timp, corespunzătoare soluţiei că a intervenit perimarea, nu conduce la concluzia că judecătorul a devenit incompatibil în continuarea judecăţii în situaţia în care instanţa de control judiciar a stabilit contrariul.

Raţiunea şi scopul prevederilor art.41 alin. (1) C. pr. civ. nu se regăsesc într-o astfel de situaţie întrucât aspectele referitoare la perimare nu mai pot fi repuse în discuţie pe parcursul procesului. Acest raţionament rezultă şi din interpretarea teleologică a textului de lege menţionat, legiuitorul urmărind asigurarea imparţialităţii obiective a judecătorului şi evitarea situaţiilor în care acesta, în virtutea activităţii sale jurisdicţionale anterioare, a exprimat deja o părere asupra fondului procesului pe care trebuie din nou să îl soluţioneze. Or, în speţă aşa cum deja s-a menţionat acest incident procedural intervine în legătură cu actele procedură în care se materializează activitatea procesuală, fiind vorba de o problemă care priveşte stăruinţa în continuarea judecăţii, iar nu o soluţionare a unei chestiuni litigioase cu înrâurire asupra soluţiei care se pronunţă în cauză. Aşa fiind. Curtea concluzionează că şi această critică este neîntemeiată.

Asupra legalităţii Deciziei de pensionare nr. x/09.04.2013 emisă de Casa Judeţeană de Pensii B…, singura care a format obiectul judecăţii, Curtea reţine că nemulţumirea apelantului a constat în faptul că nu s-a luat în calcul la determinarea punctajului mediul anual perioada 02.04.1993-01.06.1997; indemnizaţia de conducere; sporul de vechime; Adeverinţa nr. x/01.08.75. Curtea constată că şi aceste critici sunt neîntemeiate. Astfel, Casa Judeţeană de Pensii B…s-a pronunţat asupra actelor depuse iniţial la dosarul de administrativ, iar Decizia de pensionare a fost emisă în baza dispoziţiilor legale. Actele la care face referire reclamantul, având altă natură decât cea cerută de lege, în mod legal nu au fost valorificate. În privinţa perioadei 02.04.1993-01.06.1997, se constată că potrivit Buletinului de calcul aceasta a fost luată în calcul la determinarea punctajului mediu anual, contrar afirmaţiilor reclamantului. Pentru indemnizaţia de conducere, în mod legal s-a constatat că singura perioadă atestată de carnetul de muncă a fost 01.08.1990-01.01.1991, iar pentru perioada pretinsă de reclamant nu au fost depuse acte doveditoare în sensul Legii nr. 263/2010. Actele interne ale angajatorului de acordare a unor sporuri sau bonificaţii, pe de o parte sunt incomplete, necuprinzând valoarea sporului pe perioada pretinsă de reclamant, iar pe de altă parte nu satisfac cerinţele de fond şi formă ale legii. În privinţa sporului de vechime, conform art. 165 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 pentru perioada anterioară 01.04.1992 acesta a fost calculat conform procentelor indicate de Legea nr. 263/2010, iar pentru perioada ulterioară din carnetul de muncă nu a rezultat dacă a fost acordat vreun spor sau dacă acesta a fost introdus în salariu. În lipsa unor adeverinţe din care să rezulte acordarea sporului de vechime, în mod legal prima instanţă a constatat că susţinerile sunt neîntemeiate. Referirea reclamantului la adeverinţa nr. x/212.04.1998 nu conduce la o altă concluzie în condiţiile în care, pe de o parte aceasta este incompletă furnizând relaţii doar pentru o perioadă scurtă faţă de cea reclamată de apelant, iar pe de altă parte aceasta nu este eliberată de angajator şi nici nu cuprinde toate datele de identificare pentru a putea fi valorificată.

În privinţa refuzului Casei Judeţene de Pensii B… de valorificare a Adeverinţei nr. x/01.08.1975 (fila 40 dosar primă instanţă), Curtea constată că acest înscris nu este o adeverinţă în sensul legii, deşi cuprinde această titulatură, necuprinzând date de identificare şi nici salariul tarifar. În fapt, acest înscris este o recomandare acordată titularului prin care se atesta faptul că odată cu luarea „examenului de stat se va încadra cu succes în producţie”. Curtea mai reţine sub acest aspect că pentru perioada reclamată 01.10.1970-01.10.1975, Casa Judeţeană de Pensii a valorificat în mod legal Adeverinţa nr. x/19.09.2012 emisă de C…, perioada fiind inclusă în calcul ca stagiu asimilat pentru studiile superioare efectuate la zi, la dosarul administrativ neexistând înscrisuri care să certifice o altă situaţie de fapt.

Faţă de aceste considerente, reţinând că hotărârea primei instanţe respectă cerinţele de legalitate şi temeinicie, iar criticile formulate în apel sunt neîntemeiate, Curtea conform art. 480 alin. (1) Cod procedură civilă a respins apelul declarat de reclamantul A…  împotriva sentinței civile nr. 3215 pronunțată la 18.10.2016 de către Tribunalul Arad în dosarul nr. x/108/2013, în contradictoriu cu pârâtei Casa Judeţeană de Pensii B… .

Domenii speta

Spete similare