Contestaţii la tabelul preliminar al creanţelor

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de ZZ.LL.2018, creditoarea contestatoare Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, faţă de acceptarea înscrierii în tabelul preliminar al creanţelor întocmit sub nr. .../ZZ.LL.2018 de Cabinetul Individual de Insolvenţă A, în calitate de administrator judiciar al debitoarei B S.R.L., doar cu suma de 424.631 lei faţă de totalul creanţei în cuantum de 573.213 lei, a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor cu suma totală de 573.213 lei.

În motivarea contestaţiei, creditoarea contestatoare a arătat că faţă de societatea debitoare B SRL a fost deschisă procedura insolvenţei prin sentinţa civilă nr. .../.../ZZ.LL.2018, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. .../.../2018, sens în care creditoarea a procedat la înscrierea la masa credală a debitoarei cu un debit în cuantum total de 573.213 lei, sumă astfel cum a fost defalcată prin adresa nr. 1/ZZ.LL.2018 şi prin adresa nr. 2/ZZ.LL.2018, emise de către AJFP Satu Mare. Practicianul în insolvenţă a procedat la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 3/ZZ.LL.2018 a Tabelului preliminar al creanţelor, instituţia contestatoare fiind înscrisă în acesta cu o creanţă în cuantum de 366.084 lei, în loc de 573.213 lei.

Potrivit Legii nr. 85/2014, creanţele bugetare nu sunt supuse procedurii de verificare, fiind vorba despre creanţe rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. Potrivit art. 105 alin. (1) din legea nr. 85/2014, toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia creanţelor constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, precum şi prin hotărâri arbitrale executorii [...], iar, la alin. (2) al aceluiaşi articol, se prevede că nu sunt supuse acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. Una dintre principalele atribuţii ale administratorului judiciar este aceea de verificare a creanţelor solicitate a fi înscrise la masa creadală, prin declaraţiile de creanţă, fiind alături de instanţele judecătoreşti unul dintre organele care aplică procedura insolvenţei. Ca atare, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 40 cu cele ale art. 58 din Legea nr. 85/2014, rezultă că practicianul în insolvenţă aplică procedura prin exercitarea atribuţiilor pe care legea specială i le conferă, expres din dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 85/2014, astfel încât orice altă interpretare, în sensul că poate verifica legalitatea pe fond a creanţelor incluse în declaraţiile de creanţă, întrucât o atare verificare este posibilă doar în baza unor proceduri speciale prevăzute de lege, implicând atribuţii de judecată ce revin exclusiv instanţei judecătoreşti competente potrivit unor dispoziţii speciale. Administratorul judiciar nu poate să analizeze pe fond creanţa nici în situaţia în care aceasta a fost contesată întrucât legiuitorul a prevăzut o cale specială de contestare, respectiv legea contenciosului administrativ, iar o interpretare contrară ar contraveni principiului constituţional privind unicitatea căilor de atac. Dispoziţiile art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 stabilesc regula verificării tuturor creanţelor ce fac obiectul unei cereri de înscriere în tabelul de creanţă, de către practicianul în insolvenţă, iar prevederile legale amintite stabilesc excepţia de la procedura verificării pentru creanţele izvorâte din titluri executorii necontestate în termenele prevăzute de legi speciale, în speţă fiind vorba despre acte administrative emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Raţiunea excluderii creanţelor bugetare de la procedura de verificare de către administratorul judiciar rezultă din reglementarea expresă şi obligatorie a acţiunii în contencios administrativ şi fiscal, prin art. 126 alin. (6) din Constituţia României, potrivit căruia controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat. Administratorul judiciar nu poate infirma acte emise în regim de putere publică, ci doar poate analiza creanţa formal, respectiv dacă este plătită parţial sau total şi dacă este contestată, cu menţionarea acestui aspect, potrivit art. 58 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2014. Verificarea legalităţii unei creanţe fiscale cuprinse într-un titlu executoriu nu poate fi efectuată decât în condiţiile reglementate de legislaţia specială, respectiv de Codul de procedură fiscală, iar nu în cadrul procedurii insolvenţei, supuse unei alte reglementări legale speciale. Prin urmare, controlul de legalitate şi de temeinicie a titlurilor executorii din care izvorăsc creanţe bugetare, pentru care se solicită înscrierea în tabelul de creanţe, în ipoteza în care aceste titluri au fost contestate în faţa instanţei judecătoreşti în termenele speciale prevăzute de legea specială, revine exclusiv instanţei specializate de control administrativ şi fiscal, o atare verificare pe fond neputând fi făcută de către practicianul în insolvenţă. În schimb, administratorul judiciar este obligat, conform atribuţiilor legale, să verifice sub aspect formal creanţa bugetară ce se solicită a se înscrie în tabelul de creanţe. Astfel, administratorul judiciar este obligat să analizeze aspecte ce ţin de stingerea parţială sau totală a creanţei, precum şi caracterul contestat al creanţei şi să menţioneze acest aspect în ce priveşte creanţa respectivă, conform prevederilor art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014.

În concluzie, contestatoarea a apreciat că adminstratorul judiciar nu poate face verificări pe fond ale creanţei bugetare, limitele verificării efectuate de către acesta reducându-se la aspectele de ordin formal precizate anterior. Aşadar, din interpretarea prevederilor art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar nu are atribuţii de a verifica pe fond creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în faţa instanţei specializate. Din prisma celor arătate mai sus, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei, înscrierea sa în tabelul preliminar al creanţelor cu suma totală de 573.213 lei.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 85/2014.

În baza art. 223 alin. (2) şi (3) C.pr.civ., contestatoarea a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Contestaţia este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de ZZ.LL.2018, creditoarea contestatoare C a solicitat eliminarea din tabelul preliminar de creanţe a debitoarei B SRL a creanţei creditorului D, înscrisă la poziţia nr. .. din Tabelul preliminar de creanţe publicat de Cabinetul Individual de Insolvenţă A în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. .../ZZ.LL.2018, în cuantum de 274.532,18 lei.

În motivare, contestatoarea a arătat că intimatul creditor D a înregistrat cererea de admitere a creanţelor în Tabelul preliminar de creanţe a debitoarei B SRL la data de ZZ.LL.2018, astfel cum rezultă din ştampila registraturii Tribunalului Satu Mare, aplicată pe prima pagină a cererii. Termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor în tabelul preliminar de creanţe a debitoarei B SRL a fost stabilit, astfel cum reiese din Sentinţa civilă nr. ../2018/.. din data de ZZ.LL.2018, pentru data de ZZ.LL.2018, astfel că cererea formulată de către creditorul D este tardivă, sens în care contestatoarea a solicitat să se admită contestaţia sa.

În al doilea rând, creditorul D a depus în probaţiune, la dosarul cauzei, un înscris intitulat „Balanţă de verificare la martie 2018”, fără a anexa şi alte înscrisuri în dovedirea creanţei, astfel încât, în opinia creditoarei contestatoare, această creanţă pretinsă de intimatul D, în lipsa altor înscrisuri care să ateste realitatea acesteia, nu poate fi admisă în tabelul preliminar de creanţe, sens în care a solicitat să fie admisă contestaţia, cu consecinţa eliminării creanţei din tabelul preliminar de creanţe.

Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 111 alin. (1)-(4) din Legea nr. 85/2014.

Contestaţia a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform art. 14 alin. (1) din OUG nr. 80/2013.

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de ZZ.LL.2018, creditoarea contestatoare C a solicitat eliminarea din tabelul preliminar de creanţe a debitoarei B SRL a creanţei creditorului E, înscrisă la poziţia nr. ... din Tabelul preliminar de creanţe publicat de Cabinetul Individual de Insolvenţă A în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. .../ZZ.LL.2018, în cuantum de 50.449,67 lei lei.

În motivare, contestatoarea a arătat că această creanţă a intimatului creditor E este prescrisă extinctiv. Creditorul E a înregistrat la data de ZZ.LL.2018 cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei B SRL, având ca obiect creanţa în cuantum de 43.297 lei, echivalentul sumei de 10.000 Euro, la cursul BNR din data de 29.05.2013, urmare a nerestituirii împrumutului contractat de către debitoarea B SRL, împrumut ce a făcut obiectul contractului de împrumut cu ipotecă imobiliară, autentificat de notar public F sub nr. .../ZZ.LL.2013, înscris care a fost depus la dosarul cauzei ca şi anexă la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei. Tribunalul Satu Mare a admis cererea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei B SRL, formulată de către intimatul creditor E, prin Sentinţa civilă nr. .../2018/.... Conform contractului de împrumut cu ipotecă imobiliară autentificat de notar public F sub nr. .../ZZ.LL.2013, încheiat între creditorul E şi debitoarea B SRL, în calitate de debitor şi garant ipotecar, suma ce a făcut obiectul contractului de împrumut a fost în cuantum de 10.000 Euro, fără dobândă, echivalentul sumei de 43.297 lei, calculat la cursul BNR din data de 29.05.2013, cu menţiunea că „debitoarea o va restitui în aceeaşi monedă (euro) în termen de 3 luni de la data semnării prezentului contract”, respectiv până la data de 29.08.2013. Potrivit art. 2.524 alin. (1) C.civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, în cazul obligaţiilor contractuale de a da sau de a face prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă şi debitorul trebuia astfel s-o execute. De asemenea, potrivit art. 2.517 C.civ., termenul de prescripţie este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen. De la data scadenţei restituirii împrumutului şi până la data înregistrării cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei B SRL de către creditorul E (ZZ.LL.2018) s-au scurs aproximativ 4 ani şi 6 luni, astfel că este prescrisă creanţa menţionată.

Cu privire la cuantumul creanţei creditorului E, înscris în tabelul preliminar de creanţe, contestatoarea a arătat că, prin Sentinţa civilă nr. .../2018/..., s-a stabilit termenul limită de depunere a cererii de admitere a creanţelor la data de ZZ.LL.2018. Până la data de ZZ.LL.2018, creditorul E nu a formulat cerere de admitere a creanţei sale în tabelul preliminar de creanţe. Potrivit art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, creanţa în baza căreia s-a deschis procedura insolvenţei este înregistrată de administratorul judiciar, în baza documentelor justificative ataşate cererii de deschidere a procedurii şi în urma verificării, fără a fi necesară depunerea unei cereri de admitere, potrivit alin. (1), cu excepţia cazului în care se calculează accesorii până la data deschiderii procedurii. Conform contractului de împrumut cu ipotecă imobiliară autentificat sub nr. .../ZZ.LL.2013, suma ce a făcut obiectul contractului de împrumut a fost în cuantum de 10.000 Euro, fără dobândă, echivalentul sumei de 43.297 lei, calculat la cursul BNR din data de 29.05.2013, cu menţiunea că „debitoarea o va restitui în aceeaşi monedă (euro) în termen de 3 luni de la data semnării prezentului contract” şi, „în caz de nerestituire a creanţei la termenul stabilit de comun acord de către părţi, se vor percepe daune-interese moratorii (penalităţi de întârziere) în cuantum de 0,01%/zi de întârziere din suma de bani neachitată, de la data scadenţei până la achitarea integrală a împrumutului [...]”. Creditorul E, prin cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei B SRL, înregistrată la data de ZZ.LL.2018, a solicitat înscrierea în tabelul preliminar de creanţe a sumei de 43.297 lei, „la care se vor adăuga dobânzile legale calculate de la data scadenţei şi până la data deschiderii procedurii”, cu menţiunea că dobânzile „le voi preciza ulterior, în funcţie de momentul procedurii”, precizare care, însă, nu a mai fost înregistrată la dosarul cauzei. Creditorul E a formulat, pe de o parte, o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei B SRL, iar, prin aceeaşi cerere, a solicitat şi înscrierea în tabelul preliminar de creanţe a sumei de 43.297 lei, la care se vor adăuga şi dobânzile legale calculate de la data scadenţei şi până la data deschiderii procedurii, fără ca ulterior să formuleze separat o cerere de înscriere a creanţei sale în tabelul preliminar de creanţe, cerere care ar fi trebuit şi aceasta timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, încălcând astfel dispoziţiile legale imperative în materie, cu atât mai mult cu cât este obligatorie formularea unei cereri de admitere a creanţei în tabelul preliminar de creanţe în cazul în care se calculează accesorii până la data deschiderii procedurii, potrivit art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Având în vedere cele mai sus-arătate, contestatoarea a solicitat eliminarea din tabelul preliminar de creanţe a debitoarei B SRL a creanţei creditorului E, înscrisă la poziţia nr. ... din Tabelul preliminar de creanţe publicat de Cabinetul Individual de Insolvenţă A în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. .../ZZ.LL.2018, în cuantum de 50.449,67 lei lei.

Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 111 alin. (1)-(4) din Legea nr. 85/2014.

Contestaţia a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform art. 14 alin. (1) din OUG nr. 80/2013.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în data de ZZ.LL.2018, administratorul judiciar C.I.I. A a solicitat respingerea contestaţiei formulate de către contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare.

În motivare, administratorul judiciar a arătat că, prin sentinţa civilă nr. .../.../ZZ.LL.2018 a Tribunalului Satu Mare, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă prevăzute de Legea nr. 85/2014, numindu-se în calitate de administrator judiciar C.I.I. A. Prin aceeaşi sentinţă, s-a fixat termenul limită pentru depunerea creanţelor la data de ZZ.LL.2018. Notificarea deschiderii procedurii fiind comunicată şi publicată conform prevederilor Legii nr. 85/2014, creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, a depus în termenul legal stabilit de instanţă cererea de admitere a creanţei/document nr. 1/ZZ.LL.2018, pentru suma de 31.651 lei. Conform art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, „cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii [...]”. în data de ZZ.LL.2018, a fost comunicată administratorului judiciar adresa nr. 4/ZZ.LL.2018, prin care creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, a solicitat comunicarea întinderii obligaţiilor fiscale stabilite, cel târziu până la data de ZZ.LL.2018, raportat la dispoziţia măsuri asigurătorii comunicată de către organele D.R.A.F. nr. 6 Oradea, pentru suma de 535.298 lei, conform procesului-verbal nr. 5/ZZ.LL.2017, întocmit de către D.R.A.F. nr. 6 Oradea, proces-verbal care nu a fost regăsit la dosarul fiscal al societăţii debitoare, conform adresei menţionate mai sus de către contestatoare. În urma adresei cu nr. 6/ZZ.LL.2018, contestatoarea a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei B SRL cu suma de 541.562 lei, conform procesului-verbal nr. 7/ZZ.LL.2018 (termenul limită pentru depunerea creanţelor fiind ZZ.LL.2018), creanţă compusă din: 297.242 lei TVA suplimentar, 189.232 lei majorări şi penalităţi de întârziere TVA, 42.590 lei impozit pe profit, 12.498 lei majorări şi penalităţi de întârziere la impozitul pe profit. Prin precizarea la cererea de admitere a creanţei, înregistrată la dosarul cauzei la data de ZZ.LL.2018, cu nr. 2/ZZ.LL.2018, contestatoarea a solicitat suplimentarea înscrierii în tabelul preliminar cu suma de 541.562 lei, conform procesului-verbal nr. 7/ZZ.LL.2018 şi a dispoziţiei de măsuri asigurătorii comunicate de către organele D.R.A.F. nr. 6 Oradea. Conform art. 106 alin. (1) din legea nr. 85/2014, administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe. Conform art. 106 alin. (2) din legea nr. 85/2014, în cazul în care, prin derogare de la prevederile art. 2.512 şi următoarele din Codul civil, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar constată că a intervenit prescripţia extinctivă a creanţei, va notifica în acest sens creditorul, fără a mai face verificări de fond ale creanţei pretinse. Administratorul judiciar a procedat la întocmirea Tabelului preliminar/document nr. .../ZZ.LL.2018, publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. .../ZZ.LL.2018, unde a înscris contestatoarea la masa credală cu suma de 424.631 lei (reprezentând 31.651 lei conform cererii de admitere a creanţei/document nr. .../ZZ.LL.2018, respectiv 392.980 lei, conform procesului-verbal nr. 7/ZZ.LL.2018) şi nu cu suma de 366.084 lei, cum a menţionat aceasta în contestaţia formulată.

În urma verificării de către administratorul judiciar a procesului-verbal nr. 7/ZZ.LL.2018, s-a constatat faptul că a intervenit prescripţia pentru TVA-ul aferent facturilor din anul 2012, în valoare de 95.456 lei (pct. 1, pag. 3), iar la pct. 2, pag. 4, cu privire la avansurile încasate, nu s-a făcut referire la perioada desfăşurată, TVA-ul fiind în valoare de 53.126 lei. Drept urmare, contestatoarea a fost înscrisă în tabelul preliminar cu suma de 424.631 lei.

Faţă de cele menţionate, administratorul judiciar a considerat ca neîntemeiată cererea de înscriere a creanţei şi, implicit, contestaţia formulată, solicitând respingerea acesteia ca nefondată.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în data de ZZ.LL.2018, intimatul creditor E a solicitat respingerea contestaţiei formulate de creditoarea contestatoare C.

În motivare, intimatul creditor a arătat că este nefondată contestaţia formulată întrucât, contrar celor susţinute de creditoare, creanţa deţinută împotriva sa nu este prescrisă, fiind incident cazul de întrerupere a prescripţiei prevăzut de art. 2.537 pct. 1 C.civ. Potrivit dispoziţiilor legale menţionate anterior, prescripţia se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune s-a prescris, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia. Astfel, intimatul creditor a arătat că, prin admiterea cererii de înscriere în tabelul preliminar de creanţe, s-a întrerupt termenul de prescripţie. În momentul întocmirii tabelului preliminar, administratorul judiciar verifică fiecare cerere în baza documentelor depuse de către debitor, astfel că înscrierea creanţei în tabelul preliminar echivalează cu o recunoaştere a creanţei ce întrerupe cursul prescripţiei. Mai mult decât atât, intimatul a arătat că această creanţă a sa a stat la baza deschiderii procedurii de insolvenţă cu privire la debitoarea B SRL, făcând obiectul unei verificări preliminare ce a condus la deschiderea procedurii de insolvenţă.

Pentru aceste considerente, intimatul a solicitat să se respingă contestaţia formulată.

Prin punctul de vedere formulat cu privire la contestaţia creditoarei C faţă de creanţa declarată de către creditorul D, administratorul judiciar a arătat că a procedat conform prevederilor art. 106 din Legea nr. 85/2014 la verificarea declaraţiei de creanţă depuse la dosarul cauzei. Au fost verificate documentele depuse de către creditor şi, în urma analizei documentelor depuse în probaţiune, s-a constatat faptul că există o creanţă în cuantum de 274.532,18 lei, drept pentru care s-a procedat la înscrierea creanţei, astfel cum a fost declarată, în tabelul de creanţe. Prin contestaţia formulată, creditoarea C a menţionat faptul că cererea de înscriere la masa credală este tardivă şi faptul că nu s-au depus înscrisuri în dovedirea creanţei. Administratorul judiciar a arătat că termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă a fost stabilit pentru data de ZZ.LL.2018, iar creditorul D a depus în termenul stabilit de către instanţă cererea de admitere a creanţelor, în data de ZZ.LL.2018, conform facturii nr. 9 din data de ZZ.LL.2018 a C.N. Poşta Română S.A. În urma verificării şi analizării documentelor depuse de către creditor, administratorul judiciar a constatat faptul că există creanţa reprezentând aport asociat conform documentelor anexate, drept pentru care a apreciat contestaţia ca fiind neîntemeiată, solicitând respingerea acesteia.

Prin punctul de vedere formulat cu privire la contestaţia creditoarei C faţă de creanţa declarată de către creditorul E, administratorul judiciar a arătat că a procedat conform prevederilor art. 106 din Legea nr. 85/2014 la verificarea declaraţiei de creanţă depuse la dosarul cauzei. Au fost verificate documentele depuse de către creditor şi, în urma analizei documentelor depuse în probaţiune, s-a constatat faptul că există o creanţă în cuantum de 50.449,67 lei, drept pentru care s-a procedat la înscrierea creanţei, astfel cum a fost declarată, în tabelul de creanţe. Prin contestaţia formulată, creditoarea C a menţionat faptul că această creanţă este prescrisă. Administratorul judiciar a arătat că termenul de prescripţie a fost întrerupt conform art. 2.537 C.civ., conform notificării anexate, drept pentru care a apreciat contestaţia ca fiind neîntemeiată, solicitând respingerea acesteia.

Prin notele de şedinţă depuse la data de ZZ.LL.2018, intimatul creditor D a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii formulării de către creditorul D a cererii de admitere a creanţei ca nefondată; respingerea contestaţiei ca nefondată şi menţinerea în tabelul preliminar de creanţe a creanţei acestui creditor; obligarea creditoarei contestatoare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.380 lei, conform facturii şi chitanţei anexate. Intimatul creditor a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa sa de la dezbateri.

În motivare, intimatul a arătat că este nefondată excepţia tardivităţii întrucât facil se poate observa că cererea a fost formulată în termenul legal, fiind depusă la Oficiul Poştal în data de ZZ.LL.2018, astfel că au fost respectate prevederile art. 183 C.pr.civ.

Pe fondul contestaţiei, intimatul a arătat că balanţa de verificare este un procedeu specific al metodei contabilităţii, care asigură verificarea exactităţii operaţiilor economice în conturi, legătura dintre conturile sintetice şi bilanţ, legătura dintre conturile sintetice şi conturile analitice, precum şi centralizarea datelor contabilităţii curente. Mai mult, creditorul justifică această creanţă a sa cu contractele de împrumut: nr. 1/ZZ.LL.2014 (conform căruia intimatul D a împrumutat debitoarea cu suma de 60.000 lei); nr. 2/ZZ.LL.2014 (conform căruia intimatul D a împrumutat debitoarea cu 60.000 lei); nr. 3/ZZ.LL.2014 (conform căruia intimatul D a împrumutat debitoarea cu suma de 58.000 lei); nr. 4/ZZ.LL.2014 (conform căruia intimatul D a împrumutat debitoarea cu suma de 50.000 lei); nr. 5/ZZ.LL.2014 (conform căruia intimatul D a împrumutat debitoarea cu suma de 60.500 lei). Raportat la aceste înscrisuri, creanţa creditorului D este pe deplin dovedită şi se impune a fi menţinută în tabelul preliminar de creanţe, iar contestaţia se impune a fi respinsă ca nefondată.

Analizând actele dosarului, judecătorul sindic constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. ../2018/.., pronunţată de Tribunalul Satu Mare la data de ZZ.LL.2018 în dosarul nr. ../../2018, au fost admise cererile formulate de creditoarea C, precum şi de creditorul E, în sensul că, în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei B S.R.L., iar, în temeiul art. 73 din Legea privind procedura insolvenţei, a fost numit în calitate de administrator judiciar provizoriu Cabinetul Individual de Insolvenţă A.

În tabelul preliminar al creanţelor întocmit sub nr. .../ZZ.LL.2018 de Cabinetul Individual de Insolvenţă A, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. ../ZZ.LL.2018 (fila 14), au fost înscrise următoarele creanţe asupra debitoarei B S.R.L.; 1. creanţa intimatului creditor E, în sumă de 50.449,67 lei; 2. creanţa contestatoarei creditoare Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, în sumă de 424.631 lei; 3. creanţa contestatoarei creditoare C, în sumă de 269.774,95 lei; 4. creanţa intimatului creditor D, în sumă de 274.532,18 lei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, (1) Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel. (2) Contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată. (3) Sub sancţiunea anulării, contestaţia va fi însoţită de dovada, în original, a achitării taxei de timbru, precum şi de toate înscrisurile de care partea înţelege să se folosească în dovedirea susţinerilor sale, cu arătarea oricăror altor probe care se solicită, cu excepţia celor care nu se află în posesia părţii sau nu sunt cunoscute la momentul formulării contestaţiei. (4) Partea care formulează contestaţia trimite, cu confirmare de primire, câte un exemplar al contestaţiei şi al documentelor ce o însoţesc administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, creditorului a cărui creanţă se contestă, precum şi administratorului special. În cazul în care această obligaţie nu a fost respectată, judecătorul-sindic va putea aplica, din oficiu, o amendă în condiţiile Codului de procedură civilă. (5) Întâmpinarea se depune în termen de 10 zile de la data comunicării contestaţiei şi a documentelor ce o însoţesc. Un exemplar al întâmpinării se comunică, cu confirmare de primire, de către partea care formulează întâmpinarea şi contestatorului, administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi debitorului, sub sancţiunea prevăzută de art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă. (6) La termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanţe, judecătorul-sindic va soluţiona deodată, printr-o singură sentinţă, toate contestaţiile, chiar dacă pentru soluţionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecătorul-sindic poate admite, în tot sau în parte, înscrierea creanţelor respective în mod provizoriu în tabelul definitiv. Creanţele înscrise provizoriu vor avea toate drepturile prevăzute de lege cu excepţia dreptului de a încasa sumele propuse spre distribuire. Acestea se vor consemna în contul unic până la definitivarea creanţei. (7) Dacă se admite creanţa fără dreptul de preferinţă pretins, aceasta va participa la repartiţiile sumelor obţinute din valorificarea bunurilor negrevate de cauze de preferinţă. (8) Din sumele care s-ar obţine din valorificarea bunurilor supuse dreptului de preferinţă contestat se va consemna partea ce s-ar cuveni acelei creanţe.

I. Asupra contestaţiei formulate de creditoarea contestatoare Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, judecătorul sindic constată că această creditoare a solicitat înscrierea sa în tabelul preliminar de creanţe cu suma totală de 573.213 lei, iar administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă A a acceptat înscrierea sumei de 424.631 lei (fila 47). Motivul pentru care nu a fost acceptată înscrierea întregii creanţe declarate a constat în aceea că, în urma verificării de către administratorul judiciar a procesului-verbal nr. 7/ZZ.LL.2018 (filele 51-61), acesta a constatat că a intervenit prescripţia pentru taxa pe valoare adăugată aferentă facturilor din anul 2012, în valoare de 95.456 lei (pct. 1, pag. 3), iar la pct. 2, pag. 4, cu privire la avansurile încasate, a constatat că nu s-a făcut referire la perioada desfăşurată, taxa pe valoare adăugată fiind în valoare de 53.126 lei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 105 alin. (1)-(2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, (1) Toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia creanţelor constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, precum şi prin hotărâri arbitrale executorii. În cazul în care aceste hotărâri judecătoreşti sau arbitrale sunt anulate, casate sau modificate în căile de atac, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va reface tabelul de creanţe în mod corespunzător. În cazul în care instanţa de judecată, anulând sau casând hotărârea, nu dezleagă şi fondul dedus judecăţii, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va proceda la verificarea acelei creanţe, notificând creditorii în cazul neînscrierii totale sau parţiale a creanţei, potrivit prevederilor art. 110 alin. (4). În acest din urmă caz, împotriva măsurii înscrierii parţiale sau neînscrierii în tabel a respectivei creanţe, creditorii pot formula contestaţie în condiţiile art. 59 alin. (5). (2) Nu sunt supuse acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. Totodată, potrivit art. 106 din acelaşi act normativ, (1) Administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe. (2) În cazul în care, prin derogare de la prevederile art. 2.512 şi următoarele din Codul civil, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar constată că a intervenit prescripţia extinctivă a creanţei, va notifica în acest sens creditorul, fără a mai face verificări de fond ale creanţei pretinse. (3) În vederea îndeplinirii atribuţiei prevăzute la alin. (1), administratorul judiciar va putea solicita explicaţii de la debitor, va putea să poarte discuţii cu fiecare debitor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informaţii şi documente suplimentare.

Prin Decizia nr. 11/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), publicată în Monitorul Oficial nr. 436 din 10 iunie 2016, a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă în Dosarul nr. 4.120/107/2014/a2 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, în interpretarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014, s-a stabilit că administratorul/lichidatorul judiciar nu are atribuţia de a verifica pe fond creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în faţa instanţei specializate. În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că: „[...] actuala reglementare, ca de altfel şi cea veche, stabileşte că una dintre principalele atribuţii ale administratorului/lichidatorului judiciar este aceea de verificare a creanţelor solicitate a fi înscrise la masa credală, prin declaraţiile de creanţă [(art. 58 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2014)], fiind, alături de instanţele judecătoreşti, unul dintre organele care aplică procedura insolvenţei (art. 40 din Legea nr. 85/2014). Ca atare, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 40 cu cele ale uz7art. 58 din Legea nr. 85/2014 rezultă că practicianul în insolvenţă aplică procedura prin exercitarea atribuţiilor pe care legea specială i le conferă expres prin dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 85/2014, astfel încât orice altă interpretare, în sensul că poate verifica legalitatea pe fond a creanţelor incluse în declaraţiile de creanţă, adaugă la lege, întrucât o atare verificare este posibilă doar în baza unor proceduri speciale prevăzute de lege, implicând atribuţii de judecată ce revin, exclusiv, instanţei judecătoreşti competente potrivit unor dispoziţii speciale. În conformitate cu prevederile art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 nu sunt supuse verificării de către administratorul/lichidatorul judiciar creanţele constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, prin hotărâri arbitrale executorii şi creanţele bugetare rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale, cu excepţia cazurilor în care se constată stingerea, în tot sau în parte, a creanţei sau prescrierea dreptului de a cere executarea silită a acesteia. Administratorul/Lichidatorul judiciar nu poate, pe fond, să analizeze creanţa nici în situaţia în care aceasta a fost contestată, întrucât legiuitorul a prevăzut o cale specială de contestare, respectiv legea contenciosului administrativ, iar o interpretare contrară ar contraveni principiului constituţional privind unicitatea căilor de atac. Dispoziţiile art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, ca de altfel şi dispoziţiile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, stabilesc regula verificării tuturor creanţelor ce fac obiectul unei cereri de înscriere în tabelul de creanţă, de către practicianul în insolvenţă, iar dispoziţiile art. 105 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, la fel ca şi art. 66 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, stabilesc excepţia de la procedura verificării pentru creanţele izvorâte din titlurile executorii necontestate în termenele prevăzute de legi speciale, în speţă fiind vorba despre deciziile de impunere ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. În ipoteza în care creanţa bugetară rezultând dintr-un titlu executoriu a fost contestată în termenele speciale în faţa instanţei de contencios administrativ, aşadar debitoarea a ales calea contestaţiei administrative prevăzute de art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, cum este cazul în speţă, administratorul judiciar/lichidatorul nu este competent să analizeze pe fond creanţa bugetară, întrucât actele administrative ce o stabilesc - decizia de impunere şi raportul de inspecţie fiscală - au fost contestate în termen în faţa instanţei judecătoreşti competente. În caz contrar ar fi încălcată competenţa unei instanţe judecătoreşti specializate de către administratorul/lichidatorul judiciar, ceea ce ar afecta garanţia constituţională prevăzută art. 126 alin. (6) din Constituţia României. Raţiunea excluderii creanţelor bugetare de la procedura de verificare de către administratorul/lichidatorul judiciar rezultă din reglementarea expresă şi obligatorie a acţiunii în contencios administrativ fiscal, prin art. 126 alin. (6) din Constituţia României, potrivit căruia controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar şi, respectiv, a procedurii reglementate de art. 208 din Codul de procedură fiscală. Administratorul/Lichidatorul judiciar nu poate infirma acte emise în regim de putere publică, ci doar poate analiza creanţa formal, respectiv dacă este plătită parţial sau total, dacă este prescrisă şi dacă este contestată, cu menţionarea acestui aspect, potrivit art. 58 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2014. O creanţă bugetară rezultând dintr-un titlu executoriu contestat în condiţiile legii speciale va fi supusă procedurii de verificare prevăzute de art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, dar această verificare este limitată, deoarece existenţa dreptului de creanţă va fi stabilită în procedura contenciosului fiscal. Verificarea legalităţii unei creanţe fiscale cuprinse într-un titlu executoriu nu poate fi efectuată decât în condiţiile reglementate de legislaţia specială, respectiv Codul de procedură fiscală, iar nu în cadrul procedurii insolvenţei, supuse unei alte reglementări legale speciale. Prin urmare, controlul de legalitate/de temeinicie a titlurilor executorii din care izvorăsc creanţe bugetare, pentru care se solicită înscrierea în tabelul de creanţă, în ipoteza în care aceste titluri au fost contestate în faţa instanţei judecătoreşti în termenele speciale prevăzute de legea specială, revine exclusiv instanţei specializate de control administrativ şi fiscal, o atare verificare pe fond neputând fi făcută de practicianul în insolvenţă. În schimb, administratorul/lichidatorul judiciar este obligat, conform atribuţiilor sale legale, să verifice sub aspect formal creanţa bugetară ce se solicită a se înscrie în tabelul de creanţe. Astfel, administratorul/lichidatorul judiciar este obligat să analizeze aspecte ce ţin de stingerea parţială sau totală a creanţei ori intervenirea prescripţiei extinctive, precum şi caracterul contestat al creanţei şi să menţioneze acest aspect în ce priveşte creanţa respectivă, conform art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014. În concluzie, administratorul/lichidatorul judiciar nu poate face verificări pe fond ale creanţei bugetare, limitele verificării efectuate de către acesta reducându-se la aspectele de ordin formal precizate mai sus”.

În consecinţă, judecătorul sindic constată că este întemeiată contestaţia formulată de către creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, în contextul în care din întâmpinarea administratorului judiciar (fila 45) rezultă că acesta nu a procedat doar la o analiză formală a creanţei, ci a analizat chiar legalitatea aplicării taxei pe valoare adăugată în cuantum de 95.456 lei (întrucât aceasta este aferentă facturilor din anul 2012), respectiv în cuantum de 53.126 lei (întrucât, cu privire la avansurile încasate, nu s-a făcut referire la perioada desfăşurată).

Or, efectele procesului-verbal nr. 7/ZZ.LL.2018 (filele 51-61) nu puteau fi anihilate de către administratorul judiciar câtă vreme verificarea legalităţii unei creanţe fiscale cuprinse într-un titlu executoriu nu poate fi efectuată decât în condiţiile reglementate de legislaţia specială, respectiv Codul de procedură fiscală, iar nu în cadrul procedurii insolvenţei, supuse unei alte reglementări legale speciale. Totodată, este de observat că analiza formală a unei creanţe bugetare presupune, conform considerentelor mai sus-expuse, constatarea stingerii, în tot sau în parte, a creanţei sau constatarea prescrierii dreptului de a cere executarea silită a acesteia, iar nu constatarea prescripţiei dreptului de a stabili această creanţă fiscală (în speţă, taxa pe valoare adăugată) ori constatarea incertitudinii cu privire la perioada desfăşurată, întrucât aceste din urmă constatări pot avea loc doar pe calea unei proceduri specifice, reglementate de Codul de proceedură fiscală. Astfel, în cazul creanţelor bugetare pentru care există titluri executorii, administratorul/lichidatorul judiciar are competenţa de a analiza dacă a intervenit sau nu prescrierea dreptului de a cere executarea silită a creanţei bugetare (art. 215-219 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală), însă nu şi prescripţia dreptului de a stabili această creanţă (art. 110-112 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală), întrucât prin aceasta ar fi anihilate efectele actului administrativ-fiscal, cu eludarea unei proceduri speciale reglementate de legiuitor în acest sens.

În contextul dat, analizându-se de către administratorul judiciar legalitatea aplicării taxei pe valoare adăugate aferente facturilor din anul 2012, respectiv pentru avansuri încasate într-o perioadă nespecificată, au fost eludate dispoziţiile speciale aplicabile în materie, cu încălcarea celor statuate prin Decizia nr. 11/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

Totodată, judecătorul sindic reţine că cererea de admitere a creanţei menţionate a fost formulată cu respectarea prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 (potrivit cărora „Cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii; cererile de admitere a creanţelor vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului. Sunt creanţe anterioare şi creanţele bugetare constatate printr-un raport de inspecţie fiscală întocmit ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului. În termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecţie fiscală vor efectua inspecţia fiscală şi vor întocmi raportul de inspecţie fiscală, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Creditorii bugetari vor înregistra cererea de admitere a creanţei în termenul prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), urmând ca, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale, dacă este cazul”).

În consecinţă, judecătorul sindic constată că este întemeiată contestaţia formulată de către creditoarea contestatoare Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, sens în care, în temeiul art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, o va admite şi va dispune înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor a sumei totale de 573.213 lei reprezentând creanţa creditoarei contestatoare Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, asupra averii debitoarei B S.R.L.

II. Asupra contestaţiei formulate de către creditoarea contestatoare C cu privire la creanţa intimatului E, judecătorul sindic reţine că, prin cererea înregistrată la dosarul cauzei în data de ZZ.LL.2018 (fila 47 vol. I din dosarul nr. .../.../2018), creditorul E a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei S.C. B S.R.L. Totodată, acest creditor a mai solicitat ca, în conformitate cu art. 66 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, după deschiderea procedurii, administratorul judiciar să înscrie în tabelul preliminar creanţa sa în sumă de 43.297 lei, la care se vor adăuga şi dobânzile legale calculate de la data scadenţei şi până la data deschiderii procedurii, dobânzi pe care creditorul s-a obligat să le precizeze ulterior, în funcţie de momentul deschiderii procedurii.

În primul rând, judecătorul sindic constată că admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de către acest creditor nu impietează asupra temeiniciei contestaţiei formulate cu privire la creanţa înscrisă în tabelul preliminar de creanţe. La momentul deschiderii procedurii insolvenţei, a fost analizată creanţa acestui intimat în raport cu susţinerile, apărările şi înscrisurile existente la dosarul cauzei la acel moment, admiterea cererii neputând împiedica eliminarea creanţei din tabelul preliminar de creanţe ca urmare a unor împrejurări relevate ulterior.

În al doilea rând, judecătorul sindic reţine că, potrivit art. 66 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, invocate de intimatul creditor E prin cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, „la înregistrarea cererii, serviciul de registratură va efectua verificări, din oficiu, cu privire la existenţa pe rol a unor alte cereri de deschidere a procedurii formulate anterior de creditori. În cazul în care sunt înregistrate cereri formulate de creditori, se soluţionează cererea debitorului în procedură necontencioasă, prin aceeaşi încheiere judecătorul dispunând conexarea cererilor creditorilor, care în cazul deschiderii procedurii devin declaraţii de creanţă, iar dacă se respinge cererea debitorului, se soluţionează potrivit art. 72 şi următoarele”. Însă, totodată, este de observat că, potrivit art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, „creanţa în baza căreia s-a deschis procedura insolvenţei este înregistrată de administratorul judiciar, în baza documentelor justificative ataşate cererii de deschidere a procedurii şi în urma verificării, fără a fi necesară depunerea unei cereri de admitere, potrivit alin. (1), cu excepţia cazului în care se calculează accesorii până la data deschiderii procedurii”.

Raportat la aceste din urmă dispoziţii, judecătorul sindic constată că înscrierea în tabelul preliminar de creanţe a sumei de 50.449,67 lei nu putea avea loc decât ca urmare a formulării de către intimatul creditor a unei cereri de admitere a creanţei în care să se indice calculul accesoriilor până la data deschiderii procedurii. Astfel, în contextul în care, prin cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, intimatul creditor E a solicitat ca, în conformitate cu art. 66 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, după deschiderea procedurii, să fie înscrisă în tabelul preliminar creanţa în sumă de 43.297 lei, la care urmau să se adauge şi dobânzile legale calculate de la data scadenţei şi până la data deschiderii procedurii (fila 63 vol. I din dosarul nr. .../.../2018), iar ulterior nu a mai formulat cerere de admitere a creanţei, conform art. 102 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, timbrată corespunzător, în care să indice cuantumul accesoriilor calculate până la data deschiderii procedurii, judecătorul sindic constată că este întemeiată contestaţia formulată de către creditoarea C, înscrierea creanţei în sumă de 50.449,67 lei având loc cu încălcarea prevederilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Mai mult, judecătorul sindic constată că sunt întemeiate criticile formulate de către creditoarea C inclusiv sub aspectul prescripţiei extinctive (prescripţia dreptului material la acţiune, tinzând spre admiterea contestaţiei, iar nu spre respingerea ori tergiversarea judecării ei, reprezintă în fapt o apărare de fond, o critică sub aspectul caracterului cert al creanţei înscrise în tabelul preliminar în favoarea intimatului, iar nu o excepţie propriu-zisă care să fie soluţionată în temeiul art. 248 C.pr.civ.). Astfel, este de observat că, prin contractul de împrumut cu ipotecă imobiliară autentificat sub nr. .../ZZ.LL.2013 (filele 65-70 vol. I din dosarul nr. .../.../2018), intimatul creditor E a acordat cu titlu de împrumut debitoarei S.C. B S.R.L. suma de 10.000 euro (respectiv, 43.297 lei, la cursul valutar al BNR din data de 29.05.2013), iar debitoarea s-a obligat să restituie suma împrumutată în termen de 3 luni de la semnării data contractului. Aşadar, contractul fiind semnat la data de ZZ.LL.2013, împrumutul trebuia restituit până la data de ZZ.LL.2013. Or, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost înregistrată la data de ZZ.LL.2018 ((fila 47 vol. I din dosarul nr. .../.../2018)), cu mult după împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani.

Astfel, potrivit art. 2.517 C.civ., termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen. Administratorul judiciar a apreciat că termenul de prescripţie a fost întrerupt în baza art. 2.537 C.civ., conform notificării anexate (fila 91). În conformitate cu prevederile art. 2.537 pct. 1 C.civ., prescripţia se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia. Potrivit art. 2.538 alin. (1) C.civ., recunoaşterea se poate face unilateral sau convenţional şi poate fi expresă sau tacită. Raportat la aceste dispoziţii, este de observat că pe notificarea invocată de administratorul judiciar (fila 91), emisă de intimatul creditor E către debitoarea B SRL, figurează menţiunea administratorului debitoarei, D, cum că a primit un exemplar la data de ZZ.LL.2015. Or, o asemenea menţiunea presupune doar recunoaşterea primirii notificării de către reprezentantul debitoarei, iar nu şi recunoaşterea datoriei cu privire la care a fost emisă notificarea.

Totodată, judecătorul sindic reţine că, potrivit art. 1.522 alin. (1)-(3) C.civ., (1) Debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligaţiei, fie prin cererea de chemare în judecată. (2) Dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării. (3) Prin notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de executare, ţinând seama de natura obligaţiei şi de împrejurări. Dacă prin notificare nu se acordă un asemenea termen, debitorul poate să execute obligaţia într-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicării notificării. În primul rând, este de observat că notificarea invocată de administratorul judiciar (prin care debitoarei i s-a pus în vedere faptul că a expirat termenul pentru restituirea împrumutului conform contractului de împrumut cu ipotecă imobiliară autentificat sub nr. .../ZZ.LL.2013, sens în care intimatul creditor E a invitat debitoarea ca, la data de ZZ.LL.2015, să se prezinte la sediul notarului public F, pentru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă – fila 91) nu are dată certă. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 alin. (1) C.pr.civ., data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege, respectiv: 1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcţionar competent în această privinţă; 2. din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sau instituţie publică, făcându-se despre aceasta menţiune pe înscrisuri; 3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public; 4. din ziua morţii ori din ziua când a survenit neputinţa fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz; 5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar şi pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condiţiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar; 6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului.

Prin urmare, data menţionată pe acest înscris sub semnătură privată (ZZ.LL.2015) nu este opozabilă terţilor şi nu poate fi apreciată ca fiind întreruptivă de prescripţie. Oricum, însă, este de observat că, potrivit art. 2.540 C.civ., prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere. Or, chiar avându-se în vedere datele menţionate pe acest înscris, în contextul în care cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost formulată în anul 2018, iar notificarea a fost emisă şi comunicată în anul 2015, prescripţia nu este întreruptă prin această notificare întrucât nu a fost urmată de chemarea în judecată a debitoarei în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.

Pentru considerentele mai sus-expuse, judecătorul sindic constată că este întemeiată contestaţia formulată de către creditoarea C cu privire la creanţa intimatului E, sens în care, în temeiul art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, o va admite şi va dispune eliminarea din tabelul preliminar al creanţelor a sumei de 50.449,67 lei reprezentând creanţa declarată de creditorul intimat E asupra averii debitoarei B S.R.L.

III. Asupra contestaţiei formulate de către creditoarea contestatoare C cu privire la creanţa intimatului D, judecătorul sindic constată că, prin declaraţia de creanţă formulată de acest intimat, s-a solicitat înscrierea în tabelul preliminar de creanţe a sumei de 274.532,18 lei, administratorul judiciar procedând la înscrierea creanţei, astfel cum a fost declarată.

Critica referitoare la tardivitatea cererii de admitere a creanţei (care, tinzând spre admiterea contestaţiei, iar nu spre respingerea ori tergiversarea judecăţii acesteia, nu se analizează ca excepţie propriu-zisă, în baza art. 248 C.pr.civ.) nu poate fi primită în contextul în care, prin sentinţa civilă nr. .../2018/..., pronunţată de Tribunalul Satu Mare la data de ZZ.LL.2018 în dosarul nr. .../.../2018, a fost fixat termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă la data de ZZ.LL.2018, conform dispoziţiilor art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014, iar cererea intimatului creditor a fost expediată prin poştă la data de ZZ.LL.2018, conform facturii nr. 9 din data de ZZ.LL.2018, emise de C.N. Poşta Română S.A. (fila 117). Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 183 C.pr.civ., (1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen. (2) Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administraţia locului de deţinere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.

De asemenea, judecătorul sindic constată că nu poate fi primită nici critica referitoare la temeinicia cererii de admitere a creanţei. Astfel, după cum rezultă din punctul de vedere formulat de administratorul judiciar, acesta a constatat că există creanţa reprezentând aport asociat, invocată de intimatul D, în urma verificării şi analizării documentelor depuse de către creditor (filele 118-122). Or, din documentele anexate de administratorul judiciar, rezultă că a fost avută în vedere nu doar balanţa de verificare pe luna martie 2018, ci au fost analizate şi contractele de împrumut încheiate între intimatul creditor D, în calitate de împrumutător, şi debitoarea B SRL, în calitate de împrumutat (filele 118-122), astfel: contractul de împrumut nr. 1/ZZ.LL.2014 (conform căruia intimatul D a împrumutat debitoarea cu suma de 60.000 lei); nr. 2/ZZ.LL.2014 (conform căruia intimatul D a împrumutat debitoarea cu 55.000 lei); nr. 3/ZZ.LL.2014 (conform căruia intimatul D a împrumutat debitoarea cu suma de 58.000 lei); nr. 4/ZZ.LL.2014 (conform căruia intimatul D a împrumutat debitoarea cu suma de 50.000 lei); nr. 5/ZZ.LL.2014 (conform căruia intimatul D a împrumutat debitoarea cu suma de 60.500 lei).

Pentru considerentele mai sus-expuse, judecătorul sindic constată că este neîntemeiată contestaţia formulată de către creditoarea C cu privire la creanţa intimatului D, sens în care, în temeiul art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, o va respinge.

Totodată, în temeiul art. 342 alin. (1), raportat la art. 453 alin. (1) C.pr.civ., judecătorul sindic va obliga creditoarea contestatoare C să achite creditorului intimat D suma de 2.380 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând din onorariu avocaţial (dovedit conform facturii nr. ../ZZ.LL.2018, respectiv conform chitanţei nr. .../ZZ.LL.2018 – fila78, 78verso).

Domenii speta

Spete similare