Momentul stabilirii cauțiunii în soluționarea unei cereri de măsuri asigurătorii. Posibilitatea solicitării concomitente a mai multor măsuri asigurătorii

Decizie 223 din 07.08.2019


Stabilirea cauțiunii în cazul sechestrului asigurător şi a popririi asigurătorii se face în condiţiile art. 953 alin. (1) teza finală şi art. 970 C. proc. civ., care se coroborează cu cele art. 956 C. proc. civ., la care art. 971 C. proc. civ. face trimitere în mod expres. În mod legal Tribunalul Galaţi a procedat la fixarea cauţiunii datorate şi a termenului în care se impunea a fi achitată prin încheierea de înfiinţare a celor două măsuri asigurătorii, iar nu anterior acestui moment.

 Un creditor are posibilitatea să solicite aplicarea uneia dintre măsurile asigurătorii sau a ambelor, concomitent, întrucât legiuitorul nu a instituit o ordine de prioritate a acestora. Cu toate acestea, asupra necesităţii instituirii uneia sau a ambelor măsuri va decide instanţa în funcţie de cuantumul sumelor alegate, de împrejurările care fundamentează cererea de măsuri asigurătorii, precum şi de scopul pentru care acestea au fost reglementate de către legiuitor.

Decizia civilă nr. 223/7.08.2019 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 02.05.2019, sub dosar nr. 1977/121/2019, creditoarea ... a solicitat instanţei înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei ... şi a unei popriri asigurătorii asupra sumelor de bani datorate debitoarei de terţi, până la concurenţa sumei de 259070,13 lei.

În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că deţine o creanţă împotriva debitoarei în cuantumul arătat, astfel cum rezultă din facturile fiscale depuse la dosar şi semnate de debitoare, şi în raport de această situaţie se impune instituirea măsurilor asigurătorii pentru valorificarea creanţei.

Creditoarea a arătat că nu are titlu executoriu, dar că a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea debitoarei la suma arătată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1558, 1559 C. civ., 952 şi următoarele C. proc. civ.

Prin Încheierea din 23.05.2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi, a fost admisă cererea formulată de către creditoarea  ... în contradictoriu cu debitoarea ... şi s-a dispus înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând debitoarei, până la concurenţa sumei de 259070,13 lei.

S-a stabilit cauţiune pentru măsura sechestrului asigurător în cuantum de 38860,51 lei, ce va fi plătită de creditoare în termen de o lună de zile.

S-a înfiinţat poprire asigurătorii asupra sumelor de bani, până la concurenţa sumei de 259070,13 lei.

 S-a stabilit cauţiune pentru măsura popririi asigurătorii în cuantum de 38860,51 lei, care va fi plătită de creditoare în termen de o lună de zile.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

În fapt,  creditoarea a emis mai multe facturi fiscale privind plata contravalorii mai multor produse pe care le-ar fi furnizat debitoarei, facturile fiind acceptate la plată prin semnătură de debitoare.

Ca urmare a emiterii acestor facturi, creditoarea a înscris sumele facturate în fişa analitică a debitoarei.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 953 alin. 1 Cod de procedură civilă, creditoarea solicită instituirea sechestrului pentru recuperarea unei sume de bani reprezentând contravaloarea unor facturi pentru în care nu este precizat vreun termen de plată.

 Prin urmare, creditoarea invocă existenţa unei creanţe exigibile, care este constatată prin înscris.

Totodată,  prima instanţă a constatat că pe rolul Tribunalului Galaţi a fost introdusă cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 1967/121/2019 având ca obiect recuperarea sumei invocate prin cererea de instituire a măsurilor asigurătorii, astfel cum rezultă şi din certificatul de grefă din data de 03.05.2019, depus la dosar.

În concluzie, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 953 alin. 1 C. proc. civ. şi ale art. 970 raportat la art. 953 alin. 1 C. proc. civ., motiv pentru a admis cererea şi a dispus instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei şi măsura popririi asigurătorii, până la concurenţa sumei de 259070,13 lei.

În ceea ce priveşte stabilirea cauţiunii, prima instanţă a constatat că aceasta se impune pentru ambele măsuri asigurătorii, având în vedere că indisponibilizările solicitate sunt pentru sume importante care pot afecta activitatea societăţii debitoare.

În consecinţă, instanţa de fond a stabilit câte o cauțiune pentru fiecare măsură asiguratorie instituită, în cuantum de câte 15% din valoarea sumei invocate de creditoare, în conformitate cu dispoziţiile art. 1057 alin. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat apel debitoarea ..., criticând-o pentru următoarele motive:

Sub un prim aspect s-a invocat momentul plăţii cauţiunii, solicitând a se verifica dacă reclamanta intimată a achitat cauțiunea stabilită, deși cuantumul este nelegal, dat fiind faptul că termenul clement al instanței este împlinit la data înregistrării cererii, sub sancțiunea respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.

Pe fond, a criticat Încheierea primei instanţe pentru nelegalitate, întrucât deși instanţa a obligat la consemnarea unei cauțiuni, s-a pronunțat fără a obliga mai întâi reclamanta la plata cauțiunii, întrucât respectiva cauţiune se impunea a fi consemnată cu prioritate şi înainte de soluţionarea cererii, solicitând admiterea apelului pe acest motiv.

Un alt motiv de apel vizează neconcordanţa între considerente si dispozitiv. Astfel, deși in considerente instanța când s-a referit la stabilirea cauțiunii, în mod legal, folosește sintagma „câte o cauțiune pentru fiecare măsură asiguratorie instituită”, prin dispozitiv a obligat reclamanta la plata unei cauțiuni de 38860,51 lei în loc de 77721,009 lei cât s-ar fi cuvenit prin aplicarea a 15% la suma datorată înmulțit cu două măsuri asigurătorii instituite.

Nelegalitatea, dar mai ales oportunitatea, dispunerii măsurii asigurătorii atât asupra bunurilor mobile si imobile, cât şi asupra conturilor, a fost apreciată ca fiind excesivă, pârâta fiind astfel în imposibilitatea derulării activității.

Existenţa popririi pe cont face imposibilă orice plată, iar terenul cu construcții urmează a fi, de asemenea, indisponibilizat.

Ori, faţă de suma datorată, a apreciat că era suficient a se institui doar ipoteca asiguratorie pe bun, fără a fi necesară şi oportună indisponibilizarea contului care stopează orice încasări şi plăţi ale pârâtei, fapt ce o duce la insolvabilitate faţă de propriile plăţi exigibile, la cererea şi pentru un creditor a cărei sumă este în litigiu şi faţă de care a refuzat plata în condițiile în care s-a dovedit că marfa livrată nu era furajul adecvat creșterii şi îngrășării mieilor, ci rezid industrial, aşa cum rezultă din înscrisurile pe care le-a anexat.

 Ca atare, reclamanta nu are o creanță certă care să o îndreptățească la plata unei mărfi şi, pe cale de consecință, la încuviințarea cererii de măsuri asigurătorii precum în cauză.

A precizat că în dosarul de fond nr. 1967/121/2019 a formulat nu doar întâmpinare, ci si cerere reconvențională pentru prejudiciu creat din lipsa sporului în greutate a animalelor livrate în perioada cât au stat în fermă şi au fost hrănite cu furajul intimatei.

Pentru considerentele expuse, a solicitat admiterea apelului cu modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii, iar dacă se va reţine pe fond că reclamanta este îndreptățită la dispunerea masurilor asigurătorii să se modifice corespunzător hotărârea în sensul acordării doar a ipotecii asigurătorii.

In cazul lipsei dovezii consemnării cauțiunii a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.

Intimata-reclamantă … a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

A precizat că executorul judecătoresc, mai înainte de a se deplasa la sediul apelantei, a instituit poprirea asupra conturilor apelantei, și cu această ocazie a comunicat hotărârea acesteia, astfel că termenul de apel trebuia calculat de la această dată şi pe cale de consecinţă apelul este tardiv formulat.

Pe fond,  în ceea ce priveşte primul motiv de apel referitor la momentul plăţii cauţiunii, a arătat că acesta este nefondat în raport de disp. art. 954 alin. 2 Cod de procedură civilă şi art. 956 C.p.c.

Referitor la inoportunitatea măsurilor dispuse, în sensul că admiterea sechestrului cât și a popririi este excesivă, apelanta plângându-se de faptul că are activitatea blocată şi nu mai poate efectua plăți, a arătat că apelanta își invocă propria culpă, având în vedere că aceasta a refuzat să-și execute obligațiile contractate, cu bună-credință,  invocând motive absurde și departe de situația reală.

Întrucât cele două măsuri sunt reglementate separat de către legiuitor rezultă că un creditor are posibilitatea să solicite aplicarea uneia dintre ele, sau a ambelor, legiuitorul neinstituind o ordine de prioritate a acestora.

A apreciat că opinia apelantei este eronată, măsura popririi nu-i blochează activitatea, iar ceea ce depășește suma stabilită de judecătorul fondului este la dispoziția apelantei și o poate folosi nestingherită, astfel că şi acest motiv este nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de apel prin care se invocă fondul litigiului dintre părţi, a arătat că acesta excede cadrului procesual, întrucât în acest proces nu se poate pune în discuție legitimitatea creanței, ci cât timp  a depus înscrisuri care constată creanța, instanța de fond nu putea face alte verificări cu privire la fondul dreptului.

A apreciat că nici susţinerea privitoare la existenţa unei contradicţii între considerente şi dispozitiv nu este adevărată, deoarece dispozitivul prevede două cauţiuni, câte una pentru fiecare măsură admisă  şi care au fost achitate.

A solicitat admiterea probei cu înscrisuri.

În drept, au fost invocate disp. art. 205 Cod de procedură civilă.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii apelului, întrucât cererea a fost promovată în termenul legal de 5 zile de la comunicarea încheierii apelate.

A precizat că de măsurile stabilite prin încheierea 21/23.05.2019 a luat la cunoștință din momentul comunicării acesteia de către executorul judecătoresc, la cerere si astfel cum prevede art. 953 al. 3 C.pr.civilă, la data de 19.06.2019, când executorul … s-a prezentat la punctul de lucru al societarii apelante “prezentând si titlul executoriu”.

In condițiile date, precum si în lipsa unei dovezi din partea intimatului a susținerii că încheierea din 23.05.2019 a fost comunicată la o altă dată, solicitarea este de respingere a excepției.

Pe fondul cauzei, a arătat că întrucât s-a stabilit indubitabil că se impune să se consemneze o cauțiune, instanța ar fi trebuit să acorde un termen până la care să se achite cauțiunea, urmând a judeca cererea în aceeași camera de consiliu, fără citirea părţilor, astfel cum a statuat şi practica instanței.

In condițiile în care instanța a considerat că este cazul de consemnare a unei cauțiuni, iar sancțiunea în caz de neconfirmare este aceea a respingerii cererii ca inadmisibilă, apreciază că acesta măsură şi aducerea sa la îndeplinire se impunea a fi verificată încă de la fond, acesta cu atât mai mult cu cât rolul său este de a despăgubi pe debitor în situația in care pretențiile se dovedesc a fi neîntemeiate.

Totodată, controlul de îndeplinire a consemnării se impune şi datorită termenului scurt în care se exercită calea de atac, dar mai ales datorită faptului că hotărârea se comunică abia de organul de executare, ori până la împlinirea termenului dat de instanță, termenul căii de atac poate fi trecut. In condițiile date, opinia ca hotărârea este nelegala pe aspectul cauțiunii si momentului plătii ei.

A ataşat copia Procesului verbal din 24.06.2019 prin care a fost sechestrat imobilul din corn. …, tarla …, P …, constând în teren în suprafața de 8021 mp si construcții de 478 mp, precum şi dovada în sensul că valoarea bunului sechestrat depășește valoarea creanței pretinse pentru care s-a dispus măsura, în vederea justificării solicitării de a fi admis apelul cel puțin în parte în privința respingerii măsurii popririi, cu consecința menținerii cel mult numai a măsurii asigurătorii pe bunul imobil.

La termenul din 7 august 2019, instanţa a luat act că intimata-reclamantă a renunţat la excepţia de tardivitate, invocată prin întâmpinare.

Analizând apelul prin prisma motivelor de apel invocate, în limitele devolutive stabilite de art. 476 şi art. 477 C. proc. civ.,  Curtea constată că apelul declarat în cauză este întemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 476 din Codul de procedură civilă, apelul provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept.

Curtea reţine că apelanta – intimată ... a dezvoltat în argumentarea apelului două critici, pe o parte o critică de nelegalitate şi pe de altă parte o critică intitulată de parte de inoportunitate, dar pe care instanţa de apel o apreciază ca reprezentând în fapt o critică de netemeinicie.

1.Astfel, critica de nelegalitate a vizat, în esenţă, aspectul cauţiunii stabilite de către prima instanţă.

a) Sub un prim aspect, apelanta ... a apreciat că se impunea consemnarea cauţiunii cu prioritate, anterior soluţionării cererii, astfel că obligarea la plata acesteia în termen de o lună de la soluţionarea cererii este nelegală. Această susţinere a societăţii ... este neîntemeiată.

Astfel, Curtea reţine că legiuitorul a prevăzut cu titlu general în privinţa stabilirii cauţiunii, prin dispoziţiile art. 1057 alin. (1) C. proc.  civ. că atunci când legea prevede darea unei cauţiuni, suma datorată de parte cu acest titlu se stabileşte de către instanţă în condiţiile legii … Prin urmare, stabilirea acesteia în cazul sechestrului asigurător şi a popririi asigurătorii se face în condiţiile art. 953 alin. (1) teza finală şi art. 970 C. proc. civ., care se coroborează cu cele art. 956 C. proc. civ., la care art. 971 C. proc. civ. face trimitere în mod expres.

Este adevărat că în cele mai multe situaţii reglementate de către legiuitor, cum ar fi cererile având ca obiect suspendarea executării provizorii a unei hotărâri judecătoreşti sau suspendarea provizorie a executării provizorii a unei hotărâri, reglementate de art. 450 C. proc. civ., respectiv suspendarea şi suspendarea provizorie a executării silite, reglementate de art. 719 C. proc. civ., plata cauţiunii constituie o condiţie de admisibilitate a cererii sau un fine de neprimire, astfel l-a desemnat apelanta - intimată ...

Cu toate acestea, în privinţa sechestrului asigurător şi a popririi asigurătorii, intenţia legiuitorului a fost diferită, astfel cum reiese din interpretarea gramaticală a dispoziţiilor art. 956 C. proc. civ. şi din interpretarea sistematică a  acestui articol cu cel al art. 953 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Astfel, art. 956 C. proc. civ. se referă la desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător, desfiinţare care este atrasă de nedepunerea cauţiunii. Aşadar, pentru a fi desfiinţat, rezultă că mai întâi trebuie să fie instituit şi prin aceeaşi încheiere prin care se instituie măsura se fixează şi cuantumul cauţiunii, în cazul art. art. 953 alin. (1) teza finală, respectiv termenul în care aceasta trebuie achitată. De altfel, aceasta este interpretarea şi aplicarea care a fost făcută în mod constant în doctrină şi jurisprudenţă, subliniindu-se chiar că ar fi contrar acestor prevederi legale să se fixeze la primul termen cuantumul cauţiunii şi apoi să se acorde un al doilea termen în vederea depunerii acesteia, iar numai după consemnarea sa să se soluţioneze cererea de înfiinţare a măsurii asigurătorii (de ex. M. Tăbârcă, Drept procesual civil 2017, vol. III, pag. 454, G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil – ed. a IV –a , Editura Hamangiu, 2017, pag. 414).

Prin urmare, acest prim motiv de nelegalitate invocat de către apelantă este neîntemeiat, Curtea apreciind că în mod legal Tribunalul Galaţi a procedat la fixarea cauţiunii datorate şi a termenului în care se impunea a fi achitată prin încheierea de înfiinţare a celor două măsuri asigurătorii, iar nu anterior acestui moment.

b)Prin cel de-al doilea motiv de nelegalitate apelanta a susţinut existenţa unei neconcordanţe între considerente şi dispozitiv, constând în aceea că deşi prima instanţă a menţiona în considerente că urmează a obliga creditoarea petentă la plata câte unei cauţiuni pentru fiecare măsură instituită, prin dispozitiv a obligat la plata unei cauţiuni de 38.886,51 lei, în loc  de 77.721,009 lei, atât cât s-ar fi cuvenit prin aplicarea a 15 procente la suma datorată înmulţit cu două măsuri asigurătorii.

În privinţa acestei critici de nelegalitate Curtea constată că este vădit neîntemeiată, faţă de caracterul expres şi neechivoc al dispozitivului încheierii nr. 21 din data de 23.05.2019, obiect al prezentului apel, în care se menţionează: „Stabileşte cauţiune pentru măsura sechestrului asigurător în cuantum de 38860,51 lei, care va fi plătită de creditoare în termen de o lună de zile … Stabileşte cauţiune pentru măsura popririi asigurătorii în cuantum de 38860,51 lei, care va fi plătită de creditoare în termen de o lună de zile …”.

Astfel, în concordanţă cu partea cuprinzând considerentele hotărârii, prin încheierea atacată, prima instanţă a stabilit două cauţiuni, prin aplicarea a 15 procente la suma datorată, pentru fiecare dintre cele două măsuri dispuse, care însumate determină suma de 77.721, 02 lei la care a făcut trimitere şi societatea apelantă.

De altfel, intimata-petentă ... a făcut dovada achitării celor două cauţiuni, astfel cum rezultă din ordinele de plată având nr. 479/20.06.2019 şi din extrasul de cont din data de 20.06.2019.

Cât priveşte aspectul de netemeinicie invocat de către societatea ..., sub forma inoportunităţii instituirii popririi asigurătorii asupra sumelor de bani ale acesteia, în condiţiile instituirii şi a măsurii sechestrului asigurător asupra imobilului identificat prin procesul-verbal al executorului judecătoresc la 19.06.2019, Curtea o apreciază întemeiată.

Instanţa de apel apreciază că în mod judicios a susţinut intimata-petentă ..., prin întâmpinarea formulată, că un creditor are posibilitatea să solicite aplicarea uneia dintre măsurile asigurătorii sau a ambelor, concomitent, întrucât legiuitorul nu a instituit o ordine de prioritate a acestora.

Cu toate acestea, asupra necesităţii instituirii uneia sau a ambelor măsuri va decide instanţa în funcţie de cuantumul sumelor alegate, de împrejurările care fundamentează cererea de măsuri asigurătorii, precum şi de scopul pentru care acestea au fost reglementate de către legiuitor.

Astfel, potrivit art. 952 C. proc. civ., sechestrul asigurător are drept scop crearea posibilităţii creditorului de a valorifica bunurile indisponibilizate în momentul în care acesta va obţine un titlu executoriu. Este real că la momentul formulării cererii de instituire a măsurilor asigurătorii, ca de altfel şi la cel al pronunţării soluţiei în primă instanţă nu se cunoşteau bunurile debitoarei intimate ... şi prin urmare, nu se putea determina dacă acestea ar fi îndestulătoare pentru acoperirea creanţei alegate de către petenta ..., însă trebuie luat în considerare că litigiul de fond dintre părţi vizează produse livrate de către petentă şi în privinţa cărora intimata ... a înţeles să facă părţi parţiale semnificative astfel cum rezultă din fişa analitică şi extrasul de cont din data de 01.08.2018, fapt ce indică bonitatea apelantei-intimate ... şi inexistenţa unui risc semnificativ pentru petenta  ... de a-şi recupera prin executare silită eventuala creanţă ce ar putea fi stabilită prin hotărârea prin care se va soluţiona fondul litigiului dintre părţi.

Totodată, Curtea are în vedere că din procesul-verbal  din data de 19.06.2019 întocmit de BEJA ...şi ... în dosarul de executare nr. 35/2019 din care reiese că au fost identificate bunurile imobile teren şi construcţii situate în com. ..., sat ..., jud. ..., aparţinând societăţii ..., asupra cărora s-a executat măsura sechestrului prin procesul-verbal din data de 24.06.2019 există un raport de evaluare extrajudiciară întocmit de  expert ... în care se opinează asupra unei valori de piaţă a bunurilor sechestrate în cuantum de 798.626 lei.

Aceste aspecte au fundamentat convingerea instanţei de apel în sensul admiterii căii de atac a apelului, în sensul schimbării în parte a încheierii apelate în sensul de a respinge ca nefondată măsura popririi solicitată de reclamantă, urmând a înlătura dispoziţiile contrarii prezentei decizii şi a menţine celelalte dispoziţii ale Încheierii nr. 21 din 23.05.2019 a Tribunalului Galaţi, apreciind că măsura sechestrului este suficientă pentru a asigura scopul unei eventuale recuperări a creanţei petentei-intimate şi luând în considerare şi faptul că respingerea măsurii popririi asigurătorii ar genera un disponibil bănesc suplimentar, derivând din cauţiunea aferentă restituită, la dispoziţia ..., pe care aceasta îl va putea folosi în activitatea zilnică, astfel cum a indicat în cererea de a nu fi obligată la plata unei cauţiuni  ori de a fi stabilită la un nivel minim.

Totodată, faţă de dispoziţiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., având în vedere respingerea cererii pentru care a fost depusă cauţiunea, respectiv a cererii având ca obiect poprirea asigurătorie,  urmează a dispune restituirea cauţiunii în sumă de 38860,51 lei stabilită în sarcina creditoarei pentru măsura popririi, achitată prin unul din ordinele de plată nr. 479 din 20.06.2019 emise de ...