Contestație în anulare. Inadmisibilitate. Tardivitate

Decizie 928 din 10.09.2019


Interpretând per a contrario art. 431 alin. 2 Cod procedură penală rezultă că în situația în care se constată că cererea de contestaţie în anulare nu este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia nu este dintre cele prevăzute la art. 426 Cod procedură penală şi că în sprijinul contestaţiei nu se depun ori nu se invocă dovezi care sunt la dosar, contestaţia nu poate fi admisă în principiu.

Din actele dosarului de apel în care s-a pronunțat decizia penală nr. 1341/21.12.2016 a Curţii de Apel Galaţi rezultă că această decizie a instanței de apel a fost comunicată contestatorului ...  la data de 29.03.2017, fiind primită de ..., persoană care locuiește cu acesta, mai precis mama sa, conform datelor de stare civilă, potrivit art.264 Cod procedură penală în referire la art.261  Cod procedură penală.

Prezenta contestație în anulare a fost formulată la data de 01.07.2019, cu mult peste termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei instanței de apel, prevăzut de art. 428 alin.1 Cod procedură penală.

Prin urmare, prezenta contestație în anulare este tardiv formulată.

Decizia penală nr. 928/A/10.09.2019 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată sub nr. 615/44/2019 contestatorul ... a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 1341/21.12.2016 a Curţii de Apel Galaţi, invocând cazurile prev. de art.426 lit.d Cod procedură penală.

Cererea a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 01.07.2019, contestatarul invocând faptul că recursul în casație a fost soluționat de un complet format din trei judecători care nu erau specializați pe corupție, conform unei deciziei recente a Curții Constituționale.

Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cererea Curții de Apel Galați.

În motivarea orală a contestației în anulare, apărătorul ales al contestatarului a arătat, în esență, că decizia penală nr. 1341/21.12.2016 a Curţii de Apel Galaţi a fost pronunțată de un complet care nu era specializat în soluționarea infracțiunilor de corupție, conform deciziei din 03.07.2019 a Curții Constituționale.

Procurorul a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare întrucât aceasta este tardiv formulată iar completul care a soluționat apelul a fost legal constituit.

Examinând actele și lucrările dosarului se constată că prin sentinţa penală nr. 105/04.07.2016 a Tribunalului Vrancea s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul ..., de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de luare de mită prevăzută de articolul 254 alin. 1 C.pen. 1969, cu referire la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată, în infracţiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 alin. 1 C.pen. 1969. Pe de altă parte, s-a admis cererea formulată de același inculpat, de schimbare a încadrării juridice prin aplicarea art. 5 din noul Cod penal şi, în consecinţă, în baza art. 386 C.proc.pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, astfel:

- din infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 din noul Cod penal, în infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de articolul 248 C.pen. (1969);

- din infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. 1 şi 2 din noul Cod penal, în infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de articolul 288 alin. 2 C.pen. (1969);

- din infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. 1 din noul Cod penal, cu referire la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată, în infracţiunea de luare de mită prevăzută de articolul 254 alin. 1 C.pen. (1969), cu referire la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată.

A fost condamnat inculpatul ... pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C.pen. (1969), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare;

- fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. 2 C.pen. (1969), la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare;

- luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 C.pen. (1969), cu referire la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată, la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b C.pen. (1969), s-a dispus ca inculpatul ... să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 86 ind. 1 C.pen. (1969), s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 86 ind. 2 C.pen. (1969).

În temeiul art. 71 C.pen. (1969), s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C.pen. (1969), iar în temeiul art. 71 ind. 1 C.pen. (1969), pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

S-a impus inculpatului ... ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 ind. 3 C.pen. (1969) și obligațiile prev. de art. 86 ind. 3 alin. 3 C.pen. (1969).

A fost anulat actul falsificat, respectiv raportul de sinteză din data de 20.12.2013.

Totodată, s-a dispus confiscarea de la inculpatul ... a sumei de 600 lei.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că inculpatul ..., agent de poliţie – organ de cercetare al poliţiei judiciare, la data de 20.12.2013, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în timp ce efectua controlul traficului rutier pe DN…, pe raza comunei …, a oprit în trafic pe numitul …, ocazie cu care a întocmit un proces-verbal de constatare a infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, iar ulterior nu a prezentat procesul-verbal pentru a fi înregistrat în evidenţele Postului de Poliţie …, falsificând raportul de sinteză din data de 20.12.2013, întocmit la ieşirea din schimb, prin modificarea scrierii la rubricile „infractori prinşi în flagrant” şi „infracţiuni constate în flagrant”, iar în cursul zilei de 21.12.2013 a pretins şi primi de la ... suma de 600 lei, pretinzând şi o cantitate de material lemnos, care nu i-a mai fost însă dată, în schimbul neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu.

Prin decizia penală nr. 1341/21.12.2016 a Curţii de Apel Galaţi, care face obiectul prezentei contestații în anulare, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpatul ..., desființându-se în parte sentința penală nr. 105/04.07.2016 a Tribunalului Vrancea. 

S-au înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului ..., pe cele referitoare la aplicarea pedepselor principale și stabilirea pedepsei principale rezultante, precum și pe cele vizând confiscarea de la inculpat a sumei de 600 lei.

În baza art. 386 alin. 1 C.proc.pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor deduse judecății, după cum urmează:

- din infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 din noul Cod penal, în infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C.pen. (1969);

- din infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. 1 şi 2 din noul Cod penal, în infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 2 C.pen. (1969);

- din infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. 1 din noul Cod penal, cu referire la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată, în infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 și 2 C.pen. (1969), cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 (în forma în vigoare până la data de 01.02.2014).

În baza art. 248 C.pen. (1969), cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul ... la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 288 alin. 2 C.pen. (1969), cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul … la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 254 alin. 1 și 2 C.pen. (1969), cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 (în forma în vigoare până la data de 01.02.2014), cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul ... la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 33 lit. a – 34 lit. b C.pen. (1969), s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul ... să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-au menținut dispozițiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principală și accesorie aplicate inculpatului ... și s-a redus, de la 7 ani la 6 ani, durata termenului de încercare.

În baza art. 255 alin. 3 și 5 C.pen. (1969), a fost obligat inculpatul ... să restituie martorului denunțător ... suma de 600 lei.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În motivarea acestei decizii s-a reținut că hotărârea apelată este nelegală cu privire la suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale rezultante de 4 ani închisoare, care contravine art. 86 ind. 1 alin. 2 din vechiul Cod penal.

Pentru înlăturarea acestei nelegalități, instanța de apel a apreciat că, raportat la situaţia de fapt concretă dedusă judecăţii, dar şi la gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, împrejurările personale favorabile acestuia (a fost un poliţist disciplinat, nu are antecedente penale, suma primită cu titlu de mită a fost una relativ mică, de numai 600 lei, perioada relativ lungă scursă de la săvârşirea faptei şi de la formularea denunţului), este necesară reducerea pedepselor principale individuale și, implicit, pedeapsa principală rezultantă până la un prag care să permită suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare este aptă să realizeze atât prevenţia generală, cât şi prevenţia specială şi să satisfacă scopul preventiv-educativ, prin executarea pedepsei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi de regulile de convieţuire socială. De asemenea, în opinia Curţii, un atare cuantum al pedepsei, precum și o astfel de modalitate de individualizare a executării apar ca fiind proporţionale cu împrejurările de fapt concrete ale cauzei, cu atitudinea procesuală a inculpatului, dar şi cu împrejurările care caracterizează persoana acestuia.

Instanța de apel a mai observat că încadrările juridice date de instanța de fond infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului … nu respectă întru totul Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că dispoziţiile art. 5 din noul Cod penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. Prin prisma acestei decizii, prima instanță ar fi trebuit să aibă în vedere la stabilirea încadrărilor juridice ale faptelor exclusiv dispozițiile legale în vigoare la momentul comiterii faptelor, respectiv Codul penal din 1969 și Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în forma în vigoare până la data de 01.02.2014).

S-a reținut că s-a făcut dovada – dincolo de orice îndoială rezonabilă – că inculpatul ..., în calitatea sa de agent de poliţie – organ de cercetare al poliţiei judiciare, la data de 20.12.2013, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în timp ce efectua controlul traficului rutier pe DN…, pe raza comunei … din județul …, împreună cu martorii … și …, a oprit în trafic pe martorul denunțător ..., ocazie cu care a întocmit un proces-verbal de constatare a infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, iar ulterior nu doar că nu a mai prezentat procesul-verbal pentru a fi înregistrat în evidenţele Postului de Poliţie …, dar a şi falsificat raportul de sinteză din data de 20.12.2013, întocmit la ieşirea din schimb de martorul …, prin modificarea scrierii la rubricile „infractori prinşi în flagrant” şi „infracţiuni constate în flagrant”, iar în cursul zilei de 21.12.2013 a pretins şi primit de la … suma de 600 lei, solicitând şi o cantitate de material lemnos, care nu i-a mai fost însă dată, în schimbul neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu, astfel că nu au fost primite cererile de achitare formulate de inculpat pe considerentele prevăzute de art. 16 alin. 1 lit. a C.proc.pen. ori de art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen.

În legătură cu intervenirea Deciziei nr. 405/2016 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 08.07.2016, prin care s-a statuat că dispozițiile art.246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din noul Cod penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”, s-a constatat că aceasta nu produce niciun efect în cauza de față, inculpatul ... încălcând – printre altele – dispozițiile Codului de procedură penală referitoare la constatarea și cercetarea infracțiunilor.

Prezenta contestaţia în anulare promovată de contestatorul ... este inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor art.426 lit.d Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazul în care  instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.

Conform art. 428 alin.1 Cod procedură penală, contestația în anulare întemeiată, între altele, pe cazul prevăzut de  art.426 lit.d  Cod procedură penală se face în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei instanței de apel.

Conform art. 431 alin. 1 Cod procedură penală „Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, cu citarea părţilor şi cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică examinarea admisibilităţii în principiu“.

Alineatul  2 al  art. 431 Cod procedură penală prevede că „Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate“.

Interpretând per a contrario art. 431 alin. 2 Cod procedură penală rezultă că în situația în care se constată că cererea de contestaţie în anulare nu este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia nu este dintre cele prevăzute la art. 426 Cod procedură penală şi că în sprijinul contestaţiei nu se depun ori nu se invocă dovezi care sunt la dosar, contestaţia nu poate fi admisă în principiu.

Din actele dosarului de apel în care s-a pronunțat decizia penală nr. 1341/21.12.2016 a Curţii de Apel Galaţi rezultă că această decizie a instanței de apel a fost comunicată contestatorului ...  la data de 29.03.2017, fiind primită de …, persoană care locuiește cu acesta, mai precis mama sa, conform datelor de stare civilă, potrivit art.264 Cod procedură penală în referire la art.261  Cod procedură penală.

Prezenta contestație în anulare a fost formulată la data de 01.07.2019, cu mult peste termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei instanței de apel, prevăzut de art. 428 alin.1 Cod procedură penală.

Prin urmare, prezenta contestație în anulare este tardiv formulată.

Față de acest incident procesual, este de prisos a se mai analiza motivul invocat de contestator (completul de apel nu ar fi fost specializat în judecarea infracțiunilor de corupție), mai ales că Decizia 417/03.07.2019 a Curții Constituționale nu are aplicabilitate în cauză deoarece privește doar situația neconstituirii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, contrar celor prevăzute de art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.161/2003, nu și de către celelalte instanțe judecătorești și nici cu privire la judecarea căilor de atac. Această decizie privește doar cauzele soluționate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în primă instanță, anterior Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.14 din 23 ianuarie 2019, în măsura în care nu au devenit definitive, nu și hotărârile altor instanțe judecătorești.

Faţă de cele arătate, întrucât prezenta contestaţia în anulare formulată de contestatorul ...  este  tardivă, fiind introdusă peste terenul  prevăzut de art. 428 alin.1 Cod procedură penală, se va dispune respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.