Anulare act administrativ

S-a solicitat anularea unei Hotărâri emise de Colegiul de Conducere a  Curţii de Apel ... pe motiv de incompatibilitate a unui membru din Colegiul de Conducere al Curţii de Apel ..., conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, precum şi nemotivarea acestei hotărâri.

Decizia nr. 313/5.06.2020 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului … sub nr. 2049/113/2019, reclamanţii …, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel … şi Colegiul de Conducere al Curţii de Apel …, au solicitat anularea în parte şi suspendarea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel ... nr.12/29.05.2019 , respectiv a pct.7.1 şi 7.2 referitoare la desființarea completurilor C6 apel minori şi C 6 apel din cadrul Secţiei penale şi pentru cauze penale cu minori, de familie a Curţii de Apel ...

Prin sentinţa nr. 501/10.12.2019 Tribunalul … a respins  ca nefondate atât cererea de suspendare, cât şi cea privind anularea Hotărârii nr.12/29.05.2019 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel …

Împotriva sentinței nr. 501/10.12.2019 pronunţată de Tribunalul …, în termen legal au promovat recurs reclamanţii, recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel … sub nr. 2049/113/2019, solicitând casarea hotărârii.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții critică sentinţa, arătând că prima instanţă, deşi a reţinut că Hotărârea de colegiu contestată a fost adoptată cu participarea persoanei direct interesată în desfiinţarea completelor în cauză, a stabilit că hotărârea aparţine unui organ colegial, voinţa colegiului fiind distinctă de voinţa  fiecărui membru în parte.

Recurenții critică şi faptul că prima instanţă a apreciat că motivele care au determinat adoptarea hotărârii de colegiu erau cunoscute – respectiv reorganizarea completurilor de judecată la nivelul secţiei penale a Curții de Apel  … fiind determinată de eliberarea din funcţie prin pensionare a unui judecător şi eventuala degrevare a preşedintelui instanţei, motiv adus la cunoştinţa reclamanţilor prin minuta secţiei penale din 21.05.2019. Aceştia arată că această minută nu le-a fost comunicată, iar din cuprinsul ei nu rezultă necesitatea desfiinţării celor două completuri de judecată. Susţin totodată că motivarea Hotărârii de colegiu nu putea fi suplinită prin acte juridice distincte, precum minuta Secţiei penale din 21.05.2019.

În continuare recurenții susţin că motivarea actului administrativ legată de degrevarea președintelui Curţii  de Apel … este contrazisă de situaţia de fapt ulterioară, întrucât cele două completuri desfiinţate au fost reînfiinţate în luna septembrie 2019, din compunerea cărora face parte şi preşedintele instanței,  aşadar actul administrativ nu este motivat.

Recurenţii arată şi faptul că situaţia litigioasă generată de desfiinţarea celor două completuri nu s-a rezolvat prin trimiterea cauzelor care i-au aparţinut iniţial şi care fuseseră repartizate ciclic altor completuri, întrucât doar într-o singură situaţie s-a procedat în această manieră, restul cauzelor nefiind restituite în penal celor două completuri. În plus, susțin că în baza Deciziei nr.268 din 9.10.2019 a Vicepreşedintelui Curţii de Apel …, toate dosarele repartizate ciclic către toate completurile de judecată de la un complet desfiinţat prin Hotărâre a Colegiului de Conducere, rămân spre soluţionare la completurile investite prin repartizarea ciclică.

Recurenţii opinează că Hotărârea de Colegiu contestată este nelegală, întrucât cele două completuri au fost desfiinţate urmare a eliberării din funcţie prin pensionare a unui judecător, în condiţiile în care celălalt membru din completurile desfiinţate a continuat să funcţioneze în cadrul Secției penale şi în hotărâre nu s-a făcut nicio menţiune privind degrevarea sa.

Recurenţii consideră că în această situație cele două completuri ar fi trebuit să fie menţinute, cu o componenţă modificată, aşa cum s-a procedat în trecut şi eventual cu excluderea de la repartizare aleatorie până la ocuparea unui post vacant, în scopul respectării principiului continuităţii completului de judecată.

Recurenţii susţin că modificarea compunerii completului de judecată urmare a repartizării ciclice a dosarelor ce au fost repartizate completurilor C6 apel minori şi C 6 apel, nu a avut o justificare, atâta vreme cât măsura care a generat o  astfel de modificare a completului nu a avut ea însăşi o justificare. Recurenţii susţin că această concluzie se justifică prin prisma evenimentelor ulterioare (respectiv reînfiinţarea celor două completuri prin Hotărârea Colegului de Conducere nr.17/6.09.2019, având în compunere pe domnul judecător ... şi pe un judecător delegat la instanţa respectivă.

Revenind la nemotivarea Hotărârii de Colegiu contestate în cauză, recurenţii-reclamanţi precizează că nu au contestat temeiul legal al adoptării acestei hotărâri, ci modul de aplicare a dispoziţiilor din Regulamentul de Ordine Interioară respectiv disp.art. 104 al.3. Fără a nega posibilitatea desfiinţării unor completuri de judecată, recurenţii arată că la nivelul aceleiaşi secţii penale în perioada mai-septembrie 2019 au mai existat completuri colegiale în care, nefiind membrii titulari nu au fost desfiinţate, ci reconfigurate. În acest context, consideră că prezenta hotărâre de colegiu trebuia motivată şi adusă la cunoștința celor interesaţi.

Precizează că aceste aspecte se impuneau, cu atât mai mult cu cât disp. art.104 al. 3 din Regulamentul de Ordine Interioară nu se bucură de precizie şi claritate, putând face loc unor interpretări şi posibile  abuzuri în practică, iar măsura desfiinţării unui complet nu poate fi dispusă discreționar, principiul repartizării aleatorii reprezentând regula.

În continuare recurenții susţin că ipoteza referitoare la degrevarea parţială de atribuţiile de judecată a domnului judecător … în calitate de președinte al instanţei nu se regăseşte în hotărârea de colegiu contestată, iar în măsura în care se regăsește în procesul verbal al ședinței de colegiu din 29.05.2019, acest document nu le-a fost comunicat.

Combătând soluția de desființare a celor două complete, recurenţii exemplifică o situaţie anterioară la nivelul secţiei, în perioada 2013-2014, când domnul judecător … a făcut parte din 7 complete colegiale.

Dezvoltând un alt motiv de nelegalitate a hotărârii de colegiu contestată în cauză, recurenţii invocă nerespectarea disp. art. 5 al. 2 din Legea nr. 303/ 2004, în sensul că domnul judecător  …, în calitate de președinte al  Curţii de Apel ... şi membru de drept al Colegiului de conducere, nu s-a abţinut de la luarea unei decizii legate de desfiinţarea celor două completuri din care făcea parte la acea dată.

Recurenții apreciază că măsurile adoptate prin această hotărâre de colegiu sunt discreționare şi îi prejudiciază şi din perspectiva tratamentului egal statuat de art.16 din Constituţia României, întrucât în situații similare unui colegi au fost avantajaţi, alţii dezavantajaţi sub aspectul încărcăturii şi al volumului de activitate.

În altă ordine de idei, recurenţii subliniază faptul că aspectele ce ţin de compunerea completelor de judecată în materie penală se află  în atenția CEDO, a Curţii Constituţionale şi a instanţelor de contencios administrativ, astfel că o eventuală culpă a statului derivă şi din măsurile de ordin administrativ care pot genera întârzieri în soluţionarea cauzelor.

Invocând practica unor instanţe naționale în materie, recurenţii susţin şi că decizia atacată îşi pune amprenta asupra calităţii actului de justiţie şi asupra situaţiei profesionale a judecătorului.

Recurenţii mai arată că în condiţiile în care la data de 29.05.2019 CSM - Secţia pentru judecători, prin Hotărârea nr.713 a decis publicarea anunţului pentru organizarea unei sesiuni de numire a procurorilor în funcţia de judecător, argumentele referitoare la faptul că nu se ştia că doamna judecător … va activa în cadrul instanţei, poate fi valabil în cazul membrilor aleşi al Colegiului, nu însă şi în privința domnului preşedinte  … În aceste condiţii nu a existat un motiv temeinic şi excepţional care să justifice o excepţie de la principiul continuităţii ca garanţie a respectării repartiţiei aleatorii, iar aspectele astfel contestate nu ţin de oportunitatea actului, ci de legalitatea lui.

Recurenţii critică opinia primei instanţe conform căreia actul administrativ atacat nu mai poate fi anulat, întrucât şi-a produs efectele, textul disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 neconținând nicio limitare.  Arată totodată că nelegalitatea unui act nu se poate decela doar în lumina unor fapte şi împrejurări contemporane acestuia, ci şi în lumina unor fapte şi împrejurări ulterioare care confirmă fapta ilicită care a stat la baza actului atacat.

În final recurenţii subliniază că nu au invocat numai aspecte ulterioare, ci şi motive anterioare hotărârii de colegiu - lipsa justificării desfiinţării completelor din perspectiva continuării activităţii de către unul  din membrii, precum şi motive concomitente adoptării hotărârii – legate de forma acestuia.

Recurenţii au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimatul-pârât Colegiul de Conducere al Curţii de Apel … a formulat întâmpinare la recurs, prin care a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată.

În dezvoltarea motivelor întâmpinării, intimatul-pârât arată că prin recurs, reclamanţii au completat argumentele de nelegalitate în raport cu cererea principală.

În continuare intimatul  precizează că Hotărârea de Colegiu  contestată a fost adoptată  în unanimitate, iar cele două completuri de judecată astfel desfiinţate erau blocate de la repartizare începând cu data de 24.05.2019, ca urmare a eliberării din funcţie prin pensionarea domnului judecător … şi în scopul degrevării parțiale a preşedintelui instanței. Prin aceeaşi hotărâre s-a stabilit repartizarea ciclică a dosarelor nesoluţionate, conform regulilor statuate de disp.art.2 din Hotărârea nr.3/22.01.2016 a Colegiului de Conducere.

Intimatul susţine că Hotărârea de colegiu contestată şi-a produs efectele, multe cauze repartizate ciclic procedural la administrarea de probe şi la soluționarea definitivă a cauzelor, iar opoziţiile au apărut odată cu adoptarea Hotărârii nr.17/6.09.2019 a Colegiului de Conducere, prin care s-au înfiinţat completurile de apel C6A şi C6A minori în a căror componenţă a intrat domnul judecător  …

Intimatul justifică adoptarea Hotărârii contestate prin aceea că unul din membrii s-a pensionat, iar menţinerea celor 2 complete ar fi impus participarea altui judecător din cadrul secţiei, care ar fi intrat în complet, în plus faţă de activitatea sa. În plus, susţine că nu s-a ştiut faptul că într-un timp relativ scurt va veni un nou judecător la secţia penală.

În privinţa criticilor privind nemotivarea Hotărârii de colegiu, intimatul arată că argumentele avute în vedere de membrii Colegiului de conducere sunt menţionate în procesul verbal din 29.05.2019, care face corp comun cu Hotărârea nr.12/29.05.2019. În plus, la pct.3 de la ordinea de zi s-a menționat necesitatea reorganizării completurilor de judecată la nivelul secţiei penale şi pentru cauze penale cu minori şi de familie din cadrul Curţii de Apel, determinată de pensionarea domnului judecător …, plecarea în concediu prenatal şi de maternitate a doamnei judecător ... şi lipsa temporară de la instanţă  a domnului judecător …, ca şi faptul blocării de la repartizarea aleatorie a Completului C6 apel minori din 24.05.2019.

Intimatul relevă faptul că soluția de menţinere a completurilor în discuţie  nu era oportună, în condițiile în care în alte patru completuri s-a procedat la înlocuire, lipsind câte un membru.

După ce în prealabil preşedintele Secţiei penale a convocat judecătorii secţiei pentru expunerea unui punct de vedere asupra propunerilor care au format obiectul ordinii de zi a şedinţei de colegiu (niciun judecător neformulând obiecţiuni), ulterior a fost adoptată Hotărârea nr.12/29.05.2019.

Intimatul arată că potrivit Minutei din 21.05.2019, în care s-a menționat că participanţii la şedinţă sunt de acord cu desfiinţarea completurilor C 6 apel şi C 6 apel minori şi cu repartizarea ciclică a dosarelor, în finalul acestui act fiind consemnate opoziţiile a doi judecători la măsura de  desființare a completurilor fără  a fi clar dacă se referă la C 6 apel, C 6 apel minori şi C 7 apel, C 7 apel minori. Intimatul precizează că lipsa opoziţiei/obiecţiunilor membrilor secţiei nu afectează legalitatea măsurii de desfiinţare a unui complet de judecată.

Intimatul contestă apărarea recurenţilor privind existenţa unei stări de incompatibilitate, arătând că membrii colegiului de conducere nu devin incompatibili când soluţionează propuneri legate de activitatea secţiilor şi completurilor din care fac parte.

Totodată intimatul califică motivele invocate de recurenţi  ca fiind legate de oportunitate şi nu de nelegalitate, motive ulterioare datei adoptării Hotărârii de colegiu.

În acest sens precizează şi că numirea doamnei … în funcția de judecător la  Judecătoria … s-a realizat prin Decretul nr. 603/19.07.2019, iar la data de 29.05.2019 procedura de numire a acesteia în funcţia de judecător încă nu fusese demarată. Ulterior, prin Hotărârea  Colegiului de Conducere nr.17/6.09.2019 s-au înființat şi completele C 6 apel şi C 6 apel minori, în compunerea cărora au intrat domnul judecător  … şi doamna judecător …, iar faptul că aceste complete au primit acelaşi indicativ, nu a însemnat reînfiinţarea celor desfiinţate, indicativul fiind acordat  din motive tehnice.

Intimatul învederează că nu sunt incidente disp.art.111 al.3 teza I din ROI şi nici art.52 al.1 din Legea nr. 303/2004 invocate de recurenți.

Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

 În ședința publică din data de 2.04.2020 Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul declarat împotriva dispoziţiei din sentinţa civilă nr.501/10.12.2019 a Tribunalului Brăila, cu privire la modul de soluţionare a cererii de suspendare  cu motivarea cuprinsă în Încheierea din aceeaşi zi.

Verificând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs, Curtea de Apel reţine următoarele:

Potrivit disp. art. 488 al.1 pct.8 C.pr.civ., „Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.

În cauză Curtea constată că reclamanţii au investit instanţa de contencios administrativ cu o contestație împotriva Hotărârii nr.12/29.05.2019 adoptată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel …, contestație prin care au solicitat anularea pct.7.1 şi pct.7.2.

Cele două măsuri contestate vizau desfiinţarea completelor C6 apel şi C6 apel minori începând cu data de 1.06.2019 şi respectiv repartizarea ciclică a dosarelor nesoluționate către celelalte complete competente, în ordinea numerotării lor.

Prima instanţă, respingând acţiunea ca nefondată, a reţinut în considerente că Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel … nr. 12/29.05.2019 este legală, atât din perspectiva inexistenței motivului de incompatibilitate invocat de reclamanţi (respectiv participarea la vot a domnului judecător  …), cât şi din perspectiva motivării.

Prima instanță a reţinut şi respectarea disp.art.104 din ROI, precum şi faptul că restul aspectelor în discuţie vizează oportunitatea adoptării măsurilor la nivelul colegiului de conducere şi nu  legalitatea lor, hotărârea de colegiu contestată producându-şi efectele.

Reclamanţii au recurat această sentință, invocând ca motiv de nelegalitate disp. art. 488 al.1 pct.8 C.pr.civ.

Din lecturarea motivelor de recurs instanţa reține că aspectele noi reclamate de intimat prin întâmpinare nu reprezintă „cereri noi” ori motive noi de nelegalitate a actului administrativ contestat, ci doar explicitări, lămuriri, permise în această cale extraordinară de atac.

Analizând un prim motiv de recurs, prin care este criticată sentinţa în privinţa aprecierii primei instanţe în sensul că Hotărârea Colegiului de Conducere este motivată, Curtea de Apel reţine că nu este fondat.

Astfel din enunţul pct.7.1 a ordinii de zi (extras) a şedinţei Colegiului de conducere al Curţii de Apel ... din 29.05.2019 rezultă că propunerea de desfiinţare, începând cu data de 1.06.2019 a Completului C 6 apel minori are la bază eliberarea din funcţie prin pensionare a domnului judecător … şi faptul că acest complet a fost blocat de la repartizare începând cu data de 24.05.2019, prin Decizia nr.152/23.05.2019 a Preşedintelui Curţii de Apel … La pct.7.2 – s-a menționat că dosarele rămase la 1.06.2019 în stocul acestui complet, vor fi repartizate ciclic între completurile de judecată competente, conf. art. 104 din Hotărârea CSM nr.1375/2015, în ordinea înregistrării lor pe rolul Curţii, urmare a desființării completului C6 apel minori.

Totodată, din cuprinsul art. 3 din Hotărârea nr.12/29.05.2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel … rezultă motivarea măsurilor dispuse, motivare care vizează şi necesitatea reorganizării completurilor de judecată la nivelul  Secției penale determinată de eliberarea din funcție prin pensionare  a domnului judecător … începând cu 14.06.2019, de plecarea în concediu prenatal şi de maternitate a doamnei judecător … începând cu 1.08.2019 şi de lipsa temporară de la instanţă a domnului judecător … începând cu data de 1.05.2019.

Mai mult, din conţinutul pct.7.1 şi pct.7.2 din Hotărârea nr.12/29.05.2019, rezultă şi temeiul în drept – respectiv art.19 al.1 lit.c din ROI şi art.104 al.3 din ROI.

Cerinţa motivării, atât în fapt, cât şi în drept, a actului administrativ individual atacat, a fost îndeplinită.

Nemulţumirea reclamanţilor vizează faptul că în motivarea Hotărârii de Colegiu nu se regăsesc menţiuni legate de degrevarea domnului judecător …, membru al completurilor C6 apel şi C 6 apel minori, în condițiile în care aceste complete ar fi putut fi menţinute, cu includerea unui alt judecător în locul celui pensionat.

Curtea subliniază faptul că măsurile adoptate la pct.7.1 şi 7.2 sunt motivate în fapt şi în drept, este adevărat că aceste măsuri au avut ca efect şi degrevarea domnului judecător …, însă niciun text de lege nu obligă emitentul unui act administrativ de a motiva efectele sale. Aşadar, degrevarea preşedintelui instanței de aceste activităţi, prin desfiinţarea celor 2 completuri din care făcea parte nu a reprezentat decât un efect al Hotărârii Colegiului, nefiind necesară motivarea sub acest aspect.

Celelalte aspecte invocate amplu de recurenţi referitoare la necomunicarea altor procese verbale ale şedinţei sunt irelevante, atâta vreme cât Hotărârea nr.12/29.05.2019 întruneşte cerința motivării.

Analizând al doilea motiv de recurs, prin care  recurenţii critică dezlegarea dată de prima instanţă cu privire la incompatibilitatea în care s-ar fi aflat preşedintele instanței la momentul adoptării Hotărârii nr.12/29.05.2019 a Colegiului de conducere, Curtea de Apel reţine că nu este fondat. Deşi s-au invocat disp. art. 5 al. 2 din Legea nr. 303/2004, (dispoziţii conform cărora „judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să se abţină de la orice activitate legată de actul de justiţie în cazuri în care presupune existenta unui conflict între interesele lor şi interesul public de înfăptuire a actului de justiţie sau de apărare a intereselor generale ale societăţii”), Curtea, în acord cu prima instanță, apreciază că această situaţie de incompatibilitate nu se regăseşte în cauza de faţă. Preşedintele instanței, membru de drept al  Colegiului de conducere, şi-a exercitat atribuţiile  alături de ceilalţi membri ai Colegiului, analizând şi hotărând asupra aspectelor/propunerilor legate de activitatea secțiilor instanței. Faptul că a votat pentru adoptarea măsurilor dispuse la pct. 7.1 şi 7.2 (în sensul desfiinţării unor completuri colegiale din care făcea parte)  nu poate constitui „o activitate legată de actul de justiţie” (în sensul disp.art.5 al.2 din Legea nr.303/2004) în care există un conflict între interesul personal şi interesul public „de înfăptuire a actului de justiţie”.

Prin urmare, disp. art. 5 al. 2 din Legea nr. 303/2004 nu sunt incidente în cauză, iar hotărârea de colegiu adoptată reprezintă voinţa colectivă a tuturor membrilor colegiului de conducere. În plus, atâta vreme cât Hotărârea nr.12/29.05.2019 a fost adoptată cu unanimitate  de voturi, o eventuală „abţinere” a Preşedintelui instanţei nu ar fi avut niciun efect, urmând a fi adoptată şi cu majoritate.

Curtea de Apel, sintetizând, constată că în faţa instanței de fond au fost invocate două motive de nelegalitate a Hotărârii Colegiului de conducere nr.12/29.05.2019 – incompatibilitatea domnului judecător  … şi nemotivarea hotărârii, aspecte analizate atât de instanţa de  fond, cât şi de instanţa de control judiciar, prin prisma celor două motive de recurs analizate mai sus.

Recurenţii-reclamanţi totodată au invocat în susţinerea acţiunii în anulare a Hotărârii colegiului de conducere şi discriminarea, susţinând în esenţă că au fost discriminaţi în raport cu alţi colegi, sub aspectul volumului de activitate.

Curtea subliniază că în jurisprudenţa instanțelor comunitare s-a reţinut că discriminarea este acţiunea prin care unele persoane sunt tratate diferit sau lipsite de anumite drepturi în mod nejustificat, după anumite criterii, expres prevăzute în lege şi că nu orice diferențiere reprezintă discriminare.

Recurenţii au invocat ca temei de drept în acest sens disp.art.16 al.1 din Constituţia României, text de lege conform căruia „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităților publice, fără privilegii şi fără discriminări”.

Potrivit disp.art.2 al.1 din OG nr.137/2000, prin discriminare se înţelege „orice deosebire, excludere, restricţie sau preferință, bazată pe rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau ca efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice domeniu al vieţii publice”.

În practica judiciară s-a cristalizat opinia conform căreia există o faptă de discriminare atunci când o persoană este tratată în mod nefavorabil, prin comparaţie cu modul în care au fost tratate alte persoane, aflate într-o situaţie similară, motivul acestui tratament constituindu-l o  caracteristică concretă a persoanelor, caracteristică ce se încadrează în categoria „criteriu protejat”.

În lumina acestor considerente, Curtea constată că în „situația similară”, recurenţii nu au fost discriminaţi, întrucât prin pct.7.2 din Hotărârea nr.12/29.05.2019 cauzele nesoluționate care au aparţinut completului C6 apel s-au repartizat ciclic, tuturor celorlalte complete competente şi nu doar unora, astfel că volumul de activitate/încărcătura s-a mărit pentru fiecare complet. Aceste aspecte se analizează în raport de repartizarea ciclică în favoarea tuturor completelor conform Hotărârii nr.12/29.05.2019.

Raportarea recurenţilor la situațiile rezultate din aplicarea altor hotărâri de colegiu este irelevantă sub aspectul discriminării, în acele ipoteze nefiind întrunită condiția „situaţiei similare”.

Prin urmare, Curtea reţine inexistența discriminării recurenţilor în situația aplicării Hotărârii nr.12/29.05.2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel …

Celelalte aspecte invocate amplu de recurenţi în acţiunea introductivă de instanţă şi reiterate  în cererea de recurs, nu pot fi analizate ca motive de nelegalitate a Hotărârii Colegiului de conducere nr.12/29.05.2019.

Astfel, legalitatea unui act administrativ presupune cenzurarea sa prin raportare la dispoziţiile legale şi nicidecum prin raportare la o situație de fapt asemănătoare, chiar identică.

Faptul că în alte situaţii Colegiul de conducere al Curţii de Apel … a hotărât să nu desfiinţeze un complet colegial de judecată, deşi unul din membri nu a mai fost, nu este de natură a conduce la concluzia că prezenta hotărâre de colegiu care a adoptat o soluţie contrară, ar fi nelegală.

Mai mult, faptul că ulterior adoptării acestei hotărâri a fost repartizat la secţia penală un nou judecător, nu reprezintă un motiv de nelegalitate a Hotărârii nr.12/29.05.2019.

Evenimentele ulterioare - adoptarea Hotărârii Colegiului de conducere  nr.17/6.09.2019, nu reprezintă motiv de nelegalitate, în condițiile în care prin această ultimă hotărâre s-a aprobat înființarea altor complete – urmare a delegării altui judecător la  Secţia penală la data de 1.09.2019, respectiv C 6 apel şi C 6 apel minori, având o nouă compunere.

Concluzionând, Hotărârea nr.12/29.05.2019 a fost adoptată în conformitate cu dispoziţiile legale, cu respectarea disp. art. 52 al. 1 din Legea nr. 303/2004  şi a art.104 al. 3 din Hotărârea CSM nr.1375/2015.

Afirmaţiile recurenţilor privind încălcarea principiului continuităţii completului de judecată prin adoptarea Hotărârii nr.12/29.05.2019 nu sunt fondate, atâta vreme cât repartizarea ciclică este prevăzută ca excepție permisă de Regulament, conf. art. 104 al. 3, art. 24 al.1 lit.b din Hotărârea CSM nr.1375/2015.

Nu în ultimul rând, în situația de fapt expusă în art.3 din Hotărârea nr.12/29.05.2019 (necesitatea reorganizării completurilor de judecată la nivelul secției penale a Curţii de Apel … determinate de pensionarea unui judecător, de plecarea în concediu prenatal şi de maternitate a altui judecător, de lipsa temporară a altui judecător), Colegiul de conducere al Curţii de Apel, sesizat de Preşedintele de secţie penală, conf.art.24 al.1 din ROI, a apreciat oportună desființarea celor 2 completuri.

Nedovedindu-se motivele de nelegalitate a hotărârii astfel adoptate, Curtea constată că prima instanţă a pronunţat o sentinţă care nu se impune a fi reformată, motiv pentru care în baza disp.art.496 C.pr.civ. va  respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare