Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Potrivit art. 519 C.pr.civ., dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al curții de apel, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. Aşadar, legea impune mai multe condiții pentru legala sesizare a Înaltei Curţi, iar neîndeplinirea şi a uneia singură dintre condiţiile de sesizare, care sunt cumulative, duce la respingerea cererii.

Încheierea din 03.06.2020 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea formulată, apelantul administrator judiciar ..., în calitate de administrator judiciar al societăţii ... a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație şi Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care se referă la dispozițiile art.106 alin.(2) si (3) prin raportare la dispozițiile art.104 alin.(2) şi art.106 alin.(2) din Legea nr.85/2014 în sensul:

-dacă noțiunea de „documentele suplimentare” se referă la documente justificative ale creanței ce trebuiesc depuse cel mai târziu în termenul stabilit pentru depunerea cererii de admitere a creanței;

-dacă verificarea pe fond a creanței se realizează în cadrul contestației prevăzută la art. 111 din Legea nr. 85/2014 în cazul în care administratorul judiciar a constatat că a intervenit prescripția extinctivă a creanței.

Cu privire la condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație şi Justiție prevăzute de art.519 CPC, a arătat că acestea sunt îndeplinite pentru următoarele argumente:

De lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispozițiilor legale arătate mai sus depinde soluționarea pe fond a cauzei.

Astfel, a arătat că administratorul judiciar susține că actele adiționale la contractele de împrumut, reprezentând documente justificative ale creanței, trebuiau depuse de către contestatoare în termenul prevăzut de judecătorul sindic pentru depunerea declarațiilor de creanță. Depunerea documentelor justificative ale creanței cu întârziere, odată cu contestația la tabelul de creanțe, conducând la imposibilitatea administratorului judiciar de a analiza pe fond creanța cu privire la caracterul sau cert, lichid şi exigibil la data deschiderii procedurii de insolvenţă.

Pe de altă parte, contestatoarele susțin faptul că administratorul judiciar nu a solicitat informații şi documente suplimentare cu privire la creanțele solicitate, respectiv dacă contractele de împrumut au fost sau nu modificate prin acte adiționale sau dacă sumele de bani prevăzute în contractele de împrumut au fost sau nu efectiv plătite conform susținerilor din declarațiile de creanță.

Problema de drept enunțată în textul de lege prevăzut la art.106 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 reprezintă un element de noutate în materia legislației privind insolvenţă, judecata se află pe rolul Curții de Apel Galați, aceasta fiind investită cu soluționarea cauzei în ultima instanță.

A mai arătat că din verificările efectuate nu a regăsit ca chestiunile invocate să fi primit vreo dezlegare din partea Înaltei Curți de Casație si Justiție şi faţă de situația de fapt şi de drept invocate, a solicitat să se dispună în conformitate cu dispozițiile art.519 şi urm. CPC sesizarea ICCJ cu privire la aspectele invocate şi suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea soluției de către instanța supremă. A solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În cauza de faţă, la termenul de judecată din 03.06.2020, a fost pusă în discuţie cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cerere formulată de apelanta-debitoare ... prin administratorul judiciar ...

Potrivit art. 519 C.pr.civ., dacă în cursul judecății, un complet de judecată al curții de apel, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. Aşadar, legea impune mai multe condiții pentru legala sesizare a Înaltei Curţi, cum ar fi:

-chestiune de drept să fie una nouă şi

-de ea să depindă soluționarea pe fond a cauzei respective.

În cauză, apelanta-debitoare ... a solicitat sesizarea Înaltei Curţi cu următoarele probleme de drept:

-dacă noţiunea de „documente suplimentare” prevăzută de art. 106 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 se referă la documente justificative ale creanței ce trebuie depuse cel mai târziu în termenul stabilit pentru depunerea cererii de admitere a creanței, conform art. 104 alin. (2) din lege; şi

-dacă verificarea pe fond a creanței se realizează în cadrul contestaţiei prevăzute de art. 111 din lege în cazul în care administratorul judiciar a constatat că a intervenit prescripția extinctivă a creanței potrivit art. 106 alin. (2) din lege.

Curtea reamintește că noutatea soluției legislative nu se raportează doar la actul normativ în care se regăsește (din această perspectivă, dispozițiile menționate fiind cuprinse într-o lege nouă – Legea nr. 85/2014), ci la existenţa de-a lungul timpului a acestei soluţii în legislația relevantă. Or, din acest punct de vedere se reţine că dispozițiile indicate sunt preluarea unor texte din legea anterioară a insolvenţei, respectiv Legea nr. 85/2006. Astfel:

-obligația de anexare a documentelor justificative la cererea de declarare de creanţă, prevăzută de art. 104 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, este preluată din art. 65 alin. (2) din Legea nr. 85/2006;

-posibilitatea practicianului în insolvență de a cere creditorului lămuriri şi documente suplimentare, prevăzută de art. 106 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, era anterior reglementată de art. 67 alin. (2) din Legea nr. 85/2006;

-constatările practicianului, cuprinse în tabelul preliminar de creanţe, trebuiau să se refere la toate aspectele creanței, potrivit art. 72 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006, deci inclusiv la incidența prescripției extinctive, reglementată expres în prezent de art. 106 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, iar

-contestaţia la tabelul preliminar este prevăzută acum de art. 111 din Legea nr. 85/2014 şi era anterior prevăzută de art. 73 din Legea nr. 85/2006.

Aşadar, toate chestiunile de drept sunt, în realitate, soluţii legislative care s-au regăsit în vechea lege a insolvenţei, deci nu sunt noi. Rezultă că această condiție de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – a noutății chestiunii de drept – nu este îndeplinită. Iar condiţiile de sesizare sunt cumulative, astfel că neîndeplinirea fie şi a uneia singure dintre ele duce la respingerea cererii.

În consecinţă, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. De asemenea, Curtea va stabili termen pentru continuarea judecății în cauza de faţă.

Domenii speta

Spete similare