Dreptul muncii

Omiterea indicării menţiunii privind preavizul acordat salariatului, în decizia de concediere, nu afectează legalitatea măsurii de concediere dacă angajatorul dovedeşte că a acordat acest preaviz.

Decizia civilă nr. 233/28.05.2020 a Curţii de Apel Galaţi

Prin contestaţia înregistrată sub nr. …/121/2019 pe rolul Tribunalului Galați, contestatoarea … a solicitat în contradictoriu cu intimata U.A.T. …, judeţul ... anularea deciziei nr.50/02.05.2019 prin care s-a dispus concedierea contestatoarei ca urmare a reorganizării activității si desființării postului, reîncadrarea în postul deținut anterior, precum şi obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada desfacerii nelegale, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

A arătat faptul că a fost salariata intimatei în funcția de asistent medical din cadrul aparatului de specialitate a primarului comunei …, județul ... până la data de 02.05.2019, când i s-a desfăcut contractul individual de muncă prin dispoziția nr. 50/2019, în baza art. 65-67 din Codul muncii.

Motivul invocat în cuprinsul referatului ce a însoțit dispoziția de desființare a contractului de muncă a fost, în esență, noua organigramă și statul de funcții și numărul de personal din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei ..., județul ..., aprobata prin H.C.L. ... nr. 9/27.02.2019.

A invocat nulitatea absolută a dispoziției contestate, deoarece concedierea a fost dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege.

Considera dispoziția de concediere emisă nu îndeplinește condițiile cerute de lege. Astfel, potrivit art. 74(1) Codul Muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conțină în mod obligatoriu, motivele care determină concedierea, durata preavizului, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate, şi termenul în care salariații trebuie să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant. Din cuprinsul dispoziției contestate, rezulta că pârâta nu a menționat motivele care determină concedierea şi nici nu a întocmit lista tuturor locurilor de muncă disponibile, or să fie adus la cunoștința contestatoarei că nu există asemenea locuri de muncă în cadrul primăriei.

A apreciat că disponibilizarea s-a făcut fără o analiză obiectivă și fără o justificare tehnico-economică a necesității disponibilizărilor, concretizată într-un referat care să se refere inclusiv la posibilitățile de redistribuire a personalului.

Contractul individual de muncă al contestatorului a fost suspendat pentru o perioadă de 2 ani, începând cu data de 22.08.2016 și până la 22.08.2018, interval de timp în care s-a aflat în concediu de creștere copil.

 A arătat că pe perioada în care contractul meu de muncă a fost suspendat, pârâta a angajat o altă persoană pe postul său, pentru o perioadă determinată.

La momentul la care a revenit în activitate, a constatat că, în perioada în care contractul  a fost suspendat, pârâta i-a modificat unilateral funcția pe care o deținea până atunci, în sensul în care, deși a fost angajată pe funcția de asistent medical generalist, fără să i se aducă la cunoștință, a fost retrogradată la funcția de sora medicală.

A arătat că, deși salariul nu a suferit modificări, prezintă importanţă această modificare a contractului de muncă care s-a făcut fără acordul său întrucât va cântări la momentul la care va dori să ocupe un post pentru o funcție similară.

A învederat că despre această situație a aflat când i-a fost comunicată decizia de desfacere a contractului de muncă, însoțită de un „raport per salariat" emis la data de 2.05.2019.

A menţionat  faptul că, în cadrul UAT ..., nu i s-a oferit nici un alt loc de muncă. Cu toate acestea, consideră că desființarea postului a fost formală, urmărindu-se angajarea persoanei care a ocupat postul sau cât timp s-a aflat în concediu de creștere copil.

Conform art. 65 alin. 1 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar la alin. 2 se prevede că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.

În ce privește caracterul efectiv al locului de muncă, acesta trebuie să se întemeieze pe o realitate concretă, iar cauza reală și serioasă trebuie să fie obiectivă, precisă, în sensul să constituie veritabilul motiv al concedierii, adică să nu disimuleze un alt temei, respectiv intenția de a-l concedia cu orice chip pe un salariat și serioasă, adică reorganizarea activității să aibă o numită gravitate care să impună cu adevărat reducerea unui loc de muncă.

Intimata, în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată motivat de faptul că reorganizarea dispusă, respectiv restructurarea unităţii în vederea rentabilizării activității, este reală şi efectivă.

A apreciat că măsura concedierii este legală şi temeinică şi are la bază un Program de restructurare aprobat de Consiliul intimatei prin Hotărârea nr. 9/2019.

A depus la dosar în susținere o serie de acte si înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr.1303/25.11.2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost admisă contestația  şi a fost anulată dispoziția nr. 50/02.05.2019, emisă de intimată.

S-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, prin reîncadrarea contestatoarei în postul ocupat anterior concedierii.

A fost obligată intimata să-i plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data încetării raporturilor de muncă şi până la reintegrarea efectivă.

În motivare, instanța a reținut următoarele:

Prin dispoziția nr. 50/02.05.2019 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei conform art.65 din Codul Muncii ca urmare a desființării postului de asistent medical ocupat de contestatoare.

Decizia a fost emisă cu nerespectarea condițiilor de formă si fond prevăzute de art.76 din Codul muncii care prevăd obligativitatea mențiunilor cu privire la motivele concedierii, durata preavizului si locurile vacante.

Astfel potrivit art. 78 din Codul muncii concedierea care nu respectă procedura prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută.

Faţă de aceste considerente, instanţa a admis contestația împotriva dispoziției nr. 50/02.05.2019, emisă de intimată, a anulat dispoziția nr.50/02.05.2019, emisă de intimată şi a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, prin reîncadrarea contestatoarei în postul ocupat anterior concedierii.

A obligat pe intimată să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data încetării raporturilor de muncă şi până la reintegrarea efectivă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta U.A.T. comuna …, solicitând schimbarea în totalitate a ei şi respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivare a arătat că Dispoziția nr. 50/2019,  privind încetarea contractului de munca al reclamantei a fost consecința reorganizării activității prin H.C.L. … nr. 9/27.02.2019, prin care s-a aprobat noua organigramă, statul de funcții și numărul de personal din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei …, județul ..., fiind desființat compartimentul „Asistent medical comunitar”.

Susține că postul a fost înființat în anul 2008 la cererea locuitorilor comunei, ca urmare a activității defectuoase a cabinetului medicului de familie din acel moment, nefiind încă înființat Centrul de Permanenţă.

În anul 2019 s-a constatat că activitatea asistentului medical comunitar nu se mai justifică din punct de vedere economic, întrucât asistența medicală a locuitorilor este asigurată atât de medicul de familie, cât și de Centrul de permanență, acestea nefiind finanțate din bugetul local al comunei. Prin desființarea compartimentului „Asistent medical comunitar” se realizează o economie la fondul de salarii de 49.570 lei/an, iar asistența medicală a locuitorilor comunei nu este periclitată datorită celor două alternative existente.

Consideră că s-a respectat procedura prevăzută de lege pentru concediere. Motivul care a determinat concedierea a fost reorganizarea activității prin H.C.L. … nr. 9/27.02.2019, durata preavizului a fost indicată în adresa de înștiințare nr. 724/01.04.2019, iar lista locurilor vacante nu a fost prezentată întrucât nu există locuri de muncă vacante compatibile cu pregătirea profesională a contestatoarei.

Desființarea compartimentului a fost efectivă, iar cauza reală și serioasă.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. Cod de procedură civilă. 

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Galaţi este legală şi temeinică.

Susține că desființarea postului său a fost formală, urmărindu-se angajarea persoanei care i-a ținut locul în perioada în care s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului.

Examinând apelul declarat prin prisma  motivelor invocate de apelantă,  Curtea apreciază că acesta este fondat faţă de următoarele considerente:

Potrivit art. 76 din Codul muncii,  decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:

a) motivele care determină concedierea;

b) durata preavizului;

c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective;

d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.

În mod greșit a reținut instanța de fond că Dispoziția nr. 50/2019 emisă de primarul comunei ... nu cuprinde motivele concedierii, durata preavizului și lista locurilor vacante.

Astfel din conținutul dispoziției rezultă că s-a dispus concedierea contestatoarei în temeiul art. 65 din Codul muncii, având în vedere prevederile  H.C.L. … nr. 9/27.02.2019, prin care s-a modificat organigrama, statul de funcții și numărul de personal din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei ...

Din referatul nr. 972/02.05.2019 întocmit de secretar …, la care se face trimitere în preambulul dispoziției, se menționează că termenul de preaviz a expirat în data de 01.05.2019.

Prin Decizia nr. 8/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii,  s-a reținut că ”în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. b) din Codul muncii, raportat la dispoziţiile art. 78 din acelaşi cod, lipsa din cuprinsul deciziei de concediere a menţiunii privind durata preavizului acordat salariatului nu este sancţionată cu nulitatea deciziei şi a măsurii concedierii atunci când angajatorul face dovada că i-a acordat salariatului preavizul cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin. (1) din Codul muncii sau cu durata prevăzută în contractele colective sau individuale de muncă, în ipoteza în care aceasta este mai favorabilă angajatului.”

 Astfel, omiterea indicării acestui element în cadrul deciziei de concediere nu afectează legalitatea măsurii de concediere însăși, dacă angajatorul dovedește că a respectat condiția acordării preavizului.

Doar neacordarea efectivă a preavizului se sancţionează cu nulitatea absolută, potrivit art. 78 din Codul muncii, republicat, care nu vizează şi conţinutul propriu-zis al actului, sub aspect formal.

De altfel, în contestația sa reclamanta nici nu a invocat faptul că nu ar fi beneficiat de preavizul prevăzut de lege.

 În ceea ce privește lista locurilor vacante, aceasta era necesară doar în condițiile art. 64 din Codul Muncii, respectiv numai în cazul concedierilor întemeiate pe dispozițiile art. 61 lit. c) şi d) şi art. 56 lit. f), iar nu şi în situaţia în care concedierea s-a dispus în temeiul art. 65 din Codul muncii.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia  nr. 6 din 9 mai 2011.

Potrivit art. 65 din Codul muncii:

(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

În speță, desființarea locului de muncă al contestatoarei a fost efectivă, postul său nemaiapărând în organigramă, iar cauza ei a fost reală și serioasă, fiind determinată de faptul că nu se mai impunea acordarea de asistență medicală de către primărie, având în vedere că  asistența medicală a locuitorilor U.A.T. … este asigurată atât de medicul de familie, cât și de Centrul de permanență, acestea nefiind finanțate din bugetul local al comunei.

Prin desființarea compartimentului „Asistent medical comunitar” s-a realizat o economie la fondul de salarii de 49.570 lei/an. Astfel, motivele economice pot constitui o cauză reală şi serioasă care să impună desfiinţarea unui loc de muncă, iar unitatea angajatoare are dreptul să ia măsurile pe care le consideră necesare pentru desfăşurarea unei activităţi eficiente, cu atât mai mult cu cât este vorba de venituri publice.

În consecinţă, în baza art. 480 N. Cod de procedură civilă, instanţa va admite apelul, va schimba în tot sentinţa apelată, iar în rejudecare va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatoarea …

Domenii speta

Spete similare