Contestaţie decizie de concediere

Contestaţie decizie de concediere

( Tribunalul Mehedinţi – s.c. 2312/10.07.2012)

La data de  04.04.2012 s-a înregistrat la această instanţă acţiunea formulată de  contestatorul C.G. prin care a chemat în judecată pe intimat S.C. FORSEV S.A., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Deciziei nr.71/05.03.2012, reintegrarea acestuia în funcţia anterior ocupată, cu plata drepturilor salariale actualizate la zi.

În fapt, reclamantul a arătat că a fost angajat în cadrul societăţii intimate din anul 1991, unde a îndeplinit funcţia de electrician.

A mai arătat că la data de 06.03.2012, i-a fost înmânată Decizia nr.71/05.03.2012, prin care i-a fost adus la cunoştinţă faptul că începând cu data de 03.04.2012 urma să îi înceteze contractul individual de muncă din motive ce nu ţin de persoana acestuia, fiind invocată Hotărârea nr.1 a Consiliului de Administraţie  al societăţii privind reorganizarea societăţii şi modificarea organigramei.

Pentru a face dovada nelegalităţii şi netemeiniciei Decizie nr.71/05.03.2012 a invocat următoarele motive:

Decizia a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art.74 lit. a şi d Codul Muncii, în sensul că în cuprinsul acestei decizii , pe de  o parte, nu sunt indicate motivele care au determinat concedierea, ci doar a fost indicat numărul şi data Hotărârii Consiliului de Administraţie privind reorganizarea societăţii şi a modificării organigramei, fără a arăta în ce constă reorganizarea activităţii şi în special dacă în urma modificării organigramei a fost sau nu desfiinţat efectiv locul de muncă ocupat de către contestator, iar pe de altă parte decizia nu cuprinde lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64, astfel decizia a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale şi în consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 76 Codul Muncii, este lovită de nulitate absolută.

Contestatorul a mai arătat că un alt motiv pentru care consideră că decizia de concediere este una abuzivă, este acela că în realitate locul de muncă pe care acesta îl ocupa nu a fost desfiinţat efectiv, neexistând nici o cauză reală şi serioasă, întrucât pe acel post a fost încadrată o altă persoană recent încadrată şi cu experienţă profesională minimă în domeniu.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Codului Muncii.

În susţinerea acţiunii, contestatorul a depus în copie Decizia nr.71/05.03.2012.

Intimat S.C. FORSEV S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea Deciziei nr.71/05.03.2012, ca fiind legală şi temeinică, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte primul motiv al contestaţiei, conform căruia decizia de concediere ar fi fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 74 lit.a şi d din Codul Muncii, dispoziţie legală a vechiului Cod al muncii, preluată de actuala reglementare la art.76 lit.a şi d, intimata a arătat că acest motiv este neîntemeiat, fiind lipsit de orice fundament juridic.

Potrivit art.65 alin.1 din codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice sau a reorganizării activităţii.

În speţă, cauza concedierii a constituit-o desfiinţarea mai multor locuri de muncă, determinată de restrângerea activităţii, impusă de pierderile înregistrate la intimata S.C. FORSEV S.A.

Intimata a mai arătat că, Codul Muncii dă posibilitatea agenţilor economici să îşi organizeze activitatea în conformitate cu cerinţele unei funcţionări eficiente, iar în raport cu aceasta să dimensioneze numărul de personal angajat de diferite posturi, potrivit nevoilor lor reale.

Unitatea poate selecţiona salariaţii pe care îi opreşte exclusiv pe baza criteriilor de competenţă, al corespunderii, având în vedere modul de îndeplinire a atribuţiilor ce le revin în posturi ocupate.

Intimata S.C. FORSEV S.A. a mai arătat că reorganizarea activităţii societăţii S.C. FORSEV S.A., reducerea de personal şi desfiinţarea unor posturi de natura celui ocupat de contestator au fost reale, nu fictive.

În întâlnirea din data de 17.01.2012, ca urmare a unui ritm alert de cădere continuă a rezultatelor financiare ale societăţii Consiliului de Administraţie al S.C. FORSEV S.A. a hotărât luarea unor măsuri urgente de remediere a situaţiei pentru a evita o eventuală stare de insolvenţă.

Astfel, una dintre măsuri a fost aceea de reorganizarea unităţii, prin reducerea numărului angajaţilor S.C. FORSEV S.A. de la 140 de angajaţi în ianuarie 2012 la 127 în martie 2012.

În virtutea prerogativei organizatorice, conferită de art. 40 alin.1 lit. a din Codul Muncii, S.C. FORSEV S.A. avea dreptul de a organiza, fără restricţii sau limitări, diferitele compartimente din cadrul unităţii, de a efectua schimbări justificate de o mai bună organizare a serviciului şi pentru eficientizarea  activităţii.

Potrivit art. 252 alin.1 şi alin.2 din codul Muncii decizia de aplicare a unei sancţiuni disciplinare trebuie să cuprindă, sub sancţiune nulităţii absolute, motivele de fapt şi de drept, iar aceste dispoziţii legale sunt de strictă interpretare, neputând fi aplicate.

Cu toate acestea, intimata a întocmit Decizia nr.71/05.03.2012 motivând clar situaţia de fapt şi de drept.

În ceea ce priveşte precizarea  că „decizia nu cuprinde lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64”, intimata a arăta că Decizia nr.71/05.03.2012 a fost emisă în temeiul art. 65 alin.1 Codul Muncii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilind în Decizia 6/2011 „ că dispoziţiile art. 74 alin.1 lit.d Codul Muncii nu se aplică în situaţia în care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 din Codul Muncii.”

Referitor la aspectele tratate de contestator cu privire la faptul că locul de muncă nu a fost desfiinţat efectiv, intimata a arătat că se încearcă crearea unui raţionament fals, întrucât locul de muncă a fost suprimat definitiv, dintr-o cauză cât se poate de reală şi serioasă şi nu a fost încadrată nici o altă persoană în locul acestuia.

Intimata a mai arătat că, contestatorul C.G. a fost angajat în cadrul Secţiei Mecano - Energetico – Atelier Electric care în lua ianuarie era compus din 6 angajaţi, iar la momentul de faţă este compus din 5 angajaţi.

De asemenea s-a menţionat că societatea S.C. FORSEV S.A. este într-o continuă scădere a locurilor de muncă, nu poate fi vorba de o nouă încadrare, în caz contrar aflându-se în imposibilitatea de plată a drepturilor salariale şi nesupravieţuirea pe piaţă.

Situaţia dificilă financiară şi reducerea numărului de personal reprezintă probleme reale care pot fi verificate, iar în acest sens intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată de dispoziţiile art. 115 – 118 Cod procedură civilă.

Prin Încheierea de şedinţă  din data de 09.05.2012, instanţa a dispus emiterea unei adrese către intimată pentru a se comunica: documentaţia ce a stat la baza emiterii Deciziei nr.71/05.03.2012, decizie de concediere a contestatorului, Contractul Individual de Muncă al contestatorului, structura nominală de personal şi statul de funcţii anterior şi ulterior reorganizării activităţii societăţii, numărul de posturi de electrician desfiinţate şi rămase din cadrul Secţiei Mecanoenergetic – Atelier Electric odată cu reorganizarea societăţii S.C. FORSEV S.A. şi criteriile de selecţie a personalului cu funcţia de electrician pe baza cărora au fost luată măsura concedierii la societatea intimată.

La data de 22.05.2012, intimata S.C. FORSEV S.A. a depus răspuns la relaţiile solicitate cu adresa nr.1053/22.05.2012, constând în: documentaţia ce  a stat la baza emiterii Deciziei nr.71/05.03.2012 – Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 1/17.01.2012, procesul – verbal din data de 17.01.2012, Contul de Profit şi Pierderi, Raportul auditorilor independenţi, balanţa pe lunile decembrie 2011 – februarie 2012, Contractul Individual de Muncă al contestatorului nr.315/15.11.1998, structura nominală de personal anterioară şi ulterioară reorganizării activităţii societăţii, numărul de posturi de electrician desfiinţate şi rămase în cadrul Secţiei Mecanoenergetic – Atelier Electric,  criteriile de selecţie a personalului cu funcţia de electrician pe baza cărora au fost luată măsura concedierii la societate, extras din Contractul Colectiv de Muncă al S.C. FORSEV S.A. 2012 – 2013 şi fişa postului de evaluare personală.

La termenul de judecată din data de 13.06.2012, instanţa având în vedere şi solicitările avocatului B.G. pentru contestator, a pus  în vedere consilierului juridic pentru intimată să depună la dosar Contractul Individual de Muncă al numitului B.C, atât pe perioada determinată cât şi contractul încheiat pe perioadă nedeterminată, fişa postului numitului  B.C, precum şi dovezi privind postul pe care a fost angajat numitul B.C.

Faţă de solicitările instanţei, consilier juridic pentru intimată a precizat că  numitul B.C. nu mai este la momentul actual angajatul societăţii S.C. FORSEV S.A.

Pentru termenul de judecată din data de 27.06.2012 intimata prin consilier juridic a depus la dosar note de şedinţă şi înscrisurile solicitate de către instanţă, respectiv Contractul Individual de Muncă nr.522/20.09.2011 privind pe numitul B.C, fişa pentru verificarea condiţiilor de încadrare, actul adiţional nr.1 la Contractul Individual de Muncă nr.522/20.09.2011, actul adiţional nr.2 la Contractul Individual de Muncă nr.522/20.09.2011, Decizia nr.77/17.05.2012, Structura de personal a societăţii S.C. FORSEV S.A. la data de 01.06.2012, P/L –ul lunii aprilie comparat cu 2011 şi fişa de aptitudine nr.6131 – Medicina Muncii.

Prin notele de şedinţă depuse la dosar, consilier juridic pentru intimată a învederat că, din verificarea şi consultarea cu inspectoratul de personal, rezultă că numitul B.C a avut încheiat şi contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, fapt dovedit de înscrisurile depuse la dosar şi menţionate mai sus.

Astfel, a arătat că în data de 20.09.2011 numitul B.C a fost angajat în cadrul intimatei S.C. FORSEV S.A., în funcţia de electrician întreţinere şi reparaţii pe o perioadă determinată de 3 luni, prelungită cu încă trei luni  şi ulterior, la data de 06.03.2012, i-a fost întocmit contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

În data de 17.05.2012  a fost emisă Decizia nr.77/17.05.2012 de încetare a contractului individual de muncă nr. 522/20.09.2011 conform art. 65 alin.1 din codul Muncii.

Prin notele de şedinţă s-a mai arătat că prelungirea pe perioadă nedeterminată a contractului individual de muncă a numitului B.C. nu a înlăturat caracterul efectiv al desfiinţării locului de muncă ocupat de către contestatorul  C.G. şi nici cauza reală şi serioasă care a stat la baza măsurii concedierii acestuia.

Mai multe de atât, intimat S.C. FORSEV S.A. a avut în vedere criteriile de selecţie prevăzute în contractul colectiv de muncă şi a informat sindicatul anterior emiterii deciziilor de concediere individuală.

În virtutea prerogativei organizatorice, conferită de art. 40 alin.1 lit. a din Codul Muncii, S.C. FORSEV S.A. avea dreptul de a organiza, fără restricţii sau limitări, diferitele compartimente din cadrul unităţii, de a efectua schimbări justificate de o mai bună organizare a serviciului şi pentru eficentizarea  activităţii.

De asemenea, a fost menţionat că intimata S.C. FORSEV S.A. avea încadraţi în anul 2011 un număr de 8 electricieni, iar în prezent are un număr de 4 electricieni angajaţi, deoarece numărul comenzilor a scăzut şi societatea se îndreaptă către o stare de insolvenţă. Măsurile de desfiinţare a locurilor de muncă sunt doar o parte din măsurile pe care societatea le-a luat pentru a se proteja. Cauzele sunt reale, având în vedere că fără comenzi societatea nu poate funcţiona iar scăderea continuă a rezultatelor financiare ale societăţii va conduce la insolvenţa societăţii S.C. FORSEV S.A. car a fost nevoită să îşi reducă cheltuielile, inclusiv cele cu salariile şi de asemenea să îşi reducă activitatea.

Ca o dovadă a faptului că dificultăţile economico – financiare, reprezintă adevăratul motiv al concedierii şu nu unul aparent, care în realitate ar avea legătură cu persoana salariatului, prin notele de şedinţă a fot precizat că reclamantul C.G nu mai îndeplinea cerinţele prevăzute de legea securităţii sănătăţii în muncă – acela de a fi apt la lucru la înălţime încă din anul 2010 (Anexa 8) şi faptul că acesta ar fi putut fi concediat din motive ce ţin de persoana salariatului, în conformitate cu art. 61 lit. c din Codul Muncii, însă interesul societăţii nu a fost acela şi nu s-a urmărit concedierea persoanei ci desfiinţarea efectivă a postului.

În consecinţă, intimata a menţionat că, concedierea contestatorului a fost dispusă în vederea eficientizării activităţii societăţii S.C. FORSEV S.A., în scopul utilizării cu randament maxima resurselor umane şi financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a lua hotărâri asupra modalităţii în care îşi organizează activitatea.

Analizând acţiunea în raport de probele administrate în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamantul a fost angajatul societăţii pârâte începând din anul 1992, în funcţia de electrician în cadrul Secţiei Mecanoenergetic Atelier Electric şi prin Decizia nr.71/05.03.2012 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 03.04.2012, ca urmare a programului de reorganizare a activităţii, în baza art.65 alin.1 din Codul Muncii.

Conform deciziei de concediere s-a avut în vedere Hotărârea nr.1/17.01.2012 a Consiliului de Administraţie privind organizarea activităţii şi a modificării organigramei S.C FORSERV S.A.

În ceea ce priveşte motivele de nulitate absolută invocate de contestator, respectiv dispoziţiile art.74 lit. a şi b Codul Muncii, întrucât nu sunt indicate motivele care au determinat concedierea, respectiv că nu se arată în ceea ce constă reorganizarea activităţii şi în special dacă în urma modificării organigramei a fost sau nu desfiinţat efectiv locul de muncă pe care îl ocupa reclamantul, instanţa reţine că acestea nu subzistă.

Astfel, în decizia de concediere este menţionată în mod expres că a încetat contractul individual de muncă al reclamantului ca urmare a programului de reorganizare a activităţii, făcându-se referire la Hotărârea nr.1/17.01.2012 a Consiliului de Administraţie privind organizarea activităţii şi a modificării organigramei S.C FORSERV S.A., şi fiind menţionat expres temeiul de drept, respectiv art.65 alin.1 Codul Muncii care reglementează desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariaţi.

Nici motivul de nulitate constând în faptul că decizia nu cuprinde lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant în condiţiile dispoziţiilor art.64 Codul Muncii nu subzistă.

Este adevărat că potrivit art.76 Codul Muncii decizia de concediere trebuie să conţină în mod obligatoriu elementele prevăzute expres de la literele a şi b, respectiv lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenele în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, însă dispoziţiile art. 64 alin.1 lit. d din codul Muncii nu se aplică în situaţia în care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, în temeiul art.65 din Codul Muncii, dispoziţiile art.64 C.M reglementând obligaţia oferirii unui loc de muncă vacant corespunzător numai în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c şi d, precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art.56 alin 1 lit. e CM, aşa cum s-a statuat prin Decizia nr.6/2011 pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii pronunţat de ICSJ – SU.

Pentru aceste motive nu pot fi reţinute nici motivele de nulitate invocate de contestator cu privire la încălcarea dispoziţiilor art.110 din CCM la nivel de unitate, care reglementează comunicarea exisţenţei şi oferirii unui post vacant în unitate şi totodată se reţine că aceste dispoziţii se referă la concedierea colectivă.

În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate a măsurii concedierii, invocate de reclamant, constând în aceea că locul său de muncă nu a fost desfiinţat efectiv şi desfiinţarea nu are nicio cauză reală şi serioasă, contestaţia este întemeiată.

În baza procesului - verbal al Consiliului de Administraţie din 17.01.2012, în urma  analizei activităţii societăţii şi rezultatelor în perioada 2008 – 2011 analizată într-un raport, s-a adoptat Hotărârea Consiliului de Administraţie nr.1/17.01.2012 prin care s-a aprobat eficientizarea şi restructurarea activităţii S.C FORSERV S.A. prin reducerea numărului de personal la 127 de angajaţi, având în vedere rezultatele societăţii pe anul 2012 şi s-a aprobat modificarea organigramei S.C FORSERV S.A conform celor hotărâte mai sus, ca o dovadă a faptului a dificultăţilor economico - financiare datorită scăderii numărului comenzilor a condus la reducerea numărului salariaţilor de 140 angajaţi în ianuarie 2012 la 127 în martie 2012.

Conform structurii nominale de personal anterior concedierii, la Secţia  Mecanoenergetic - Atelier Electric îşi desfăşurau activitatea 5 electricieni, printre care şi reclamantul precum şi salariatul B.C. al cărui contract individual de muncă expira la 21.03.2012 conform menţiunilor făcute de angajator, un electronist, un maistru şi un şef atelier electric (filele 69 – 72 dosar).

Conform structurii nominale de personal ulterioare concedierii, la Secţia  Mecanoenergetic - Atelier Electric  au mai rămas 3 electricieni, un electronist, un maistru şi un şef atelier electric ( filele 65 – 68 dosar).

Deşi intimata a comunicat instanţei prin adresa nr.1049/29.05.2012 că în urma reorganizării activităţii societăţii conform noii organigrame în urma Hotărârii nr. 1/17.01.2012 s-au desfiinţat două posturi de electrician la Secţia  Mecanoenergetic -  Atelier Electric din actele dosarului rezultă că s-a desfiinţat numai postul de electrician ocupat de reclamant, fiind concediat începând cu data de 03.04.2012 iar salariatul B.C., electrician în cadrul aceleaşi secţii şi atelier şi al cărui contract pe durată determinată urma să expire , a fost păstrat pe post, încetându-i-se şi acestuia contractul individual de muncă începând cu data de 19.06.2012, conform Deciziei nr.77/17.05.2012 ca urmare a desfiinţării a unui post de electrician din structura de personal a S.C FORSERV S.A. , însă nu ca urmare a reorganizării de faţă , fiind invocată o restructurare a activităţii societăţii hotărâtă ulterior la data de 10.05.2012.

Astfel se reţine că la momentul concedierii reclamantului, un post de aceeaşi natură cu cel ocupat de reclamant aveau un număr de 5 electricieni însă s-a luat măsura desfacerii contractului individual de muncă numai al reclamantului fără ca angajatorul să menţioneze în decizie criteriile pe baza cărora s-a decis concedierea acestuia şi s-a făcut în concret departajarea salariaţilor care ocupau posturi de aceeaşi natură.

În consecinţă rezultă că s-a concediat expres persoana reclamantului şi nu s-a dispus desfiinţarea unui post de electrician, întrucât în situaţia desfiinţării unui singur post angajatorul avea obligaţia departajării salariaţilor care ocupau aceeaşi funcţie, motivarea în cuprinsul deciziei a criteriilor pentru care s-a luat măsura concedierii.

Deşi intimata a invocat în întâmpinare ca angajatorului îi revine dreptul de a selecţiona salariaţii pe care îi opreşte exclusiv pe baza criteriului de competenţă, al corespunderii, al modului de îndeplinire ce le revin în posturile ocupate şi a şi depus fişa de evaluare personală a reclamantului, rezultă că nu a avut în vedere nici un criteriu de selecţie, nefiind menţionat acestea nici în decizia de concediere şi nici în actele care au stat la baza restructurării activităţii şi pe de altă parte, conform art.79  din Codul muncii, angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt şi de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

Mai mult din actele şi lucrările dosarului respectiv înscrisurile depuse de intimată la solicitarea instanţei rezultă că salariatul B.C. a fost angajat la data de 20.09.2011 în funcţia de electrician la Secţia  Mecanoenergetic - Atelier Electric pe o perioadă determinată de 3 luni, conform Contractului Individual de Muncă nr.522/20.09.2011 iar din 21.12.2011 prin Actul adiţional nr. 1/2011 s-a prelungit durata contractului cu încă trei luni, până la data de 21.03.2011.

Ulterior prin Actul adiţional nr.2/2012 durata contractului a devenit pe perioadă nedeterminată începând cu data de 06.03.2012 iar prin decizia nr.77/17.05.2012, emisă de către pârâtă după introducerea contestaţiei care face obiectul prezentului litigiu la instanţă, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 19.06.2012 şi a acestui salariat.

Susţinerile intimatei din notele de şedinţă că prelungirea pe durată nedeterminată a contractului individual de muncă a salariatului Bilavu Constantin nu înlătură caracterul efectiv al desfiinţării locului de muncă ocupat de reclamant şi nici cauza reală şi serioasă care a stat la baza măsurii concedierii şi că ulterior acesta a fost şi el concediat, în prezent existând numai un număr de patru electricieni angajaţi, sunt nefondate.

Astfel, se reţine pe lângă faptul că angajatorul a dispus direct concedierea reclamantului fără selecţie din cei cinci electricieni care ocupau un post de aceeaşi natură cu cel care urma a fi desfiinţat, contractul încheiat pe durată determinată electricianului B.C.  expira în data de 21.03.2012, în termenul de preaviz acordat reclamantului de faţă, preaviz care a început cu data de 06.03.2012, aspect despre care intimata avea cunoştinţă conform menţiunilor cuprinse chiar în structura de personal înaintată.

Rezultă că la data de 21.03.2012 anterior luării măsurii concedierii reclamantului urma să existe un post vacant de electrician în Atelierul electric prin încetarea unui contract de muncă de drept  a unui salariat.

Mai mult la data de 06.03.2012, data începerii preavizului reclamantului, salariatului Bilavu Constantin i s-a transformat prin act adiţional la Contractul de Muncă durata determinată a contractului de muncă care urma să expire în durată nedeterminată.

Potrivit art.65 alin.2 Codul muncii desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Este adevărat că în speţă s-a desfiinţat efectiv un post de electrician care nu se mai regăseşte în statul de funcţii al societăţii, însă a fost suprimat din schema organizatorică efectiv locul de muncă al salariatului, deşi urma să se vacanteze de drept un alt post de electrician şi cu toate că intimata invocă o restrângere reală impusă de nevoile unităţii, rezultă că ulterior concedierii reclamantului a prelungit contractul pe durată determinată altui salariat, transformând-l în contract de muncă pe perioadă nedeterminată, ceea ce concluzionează că nici restrângerea activităţii nu este reală şi serioasă.

Astfel desfiinţarea nu este nici efectivă nici dacă este urmată de păstrarea pe post a altor salariaţi, al căror contract de muncă pe durată determinată urma să expire în termenul de preaviz acordat salariatului care urma să fie concediat şi întocmirea unui contract pe durată  nedeterminată, începând cu data acordării preavizului.

Totodată legiuitorul lasă la latitudinea angajatorului să facă selecţia posturilor de urmează să fie desfiinţate şi a personalului ce urmează a fi disponibilizat, dacă apreciază că această măsură ar conduce la eficientizarea activităţii însă această selecţie trebuie în mod real făcută.

Ca atare se reţine că măsura dispusă faţă de reclamant nu are o cauză serioasă şi reală în sensul art.65 alin.2 Codul Muncii ceea ce conduce la anularea măsurii.

Nici împrejurarea încetării ulterioare a contractului individual de muncă al salariatului B.C.  nu are relevanţă în sensul susţinerii caracterului real şi serios al concedierii reclamantului şi mai mult se reţine din Decizia nr.77/17.05.2012 emisă de intimată pentru acest angajator că motivele de fapt ale concedierii individuale sunt altele decât cele din Hotărârea nr.1/17.01.2012 a Consiliului de Administraţie, care face obiectul cauzei de faţă, fiind adoptată la data de 10.05.2012 după concedierea reclamantului o altă hotărâre a Consiliului de Administraţie privind reorganizarea societăţii, ca atare încetarea contractului de muncă şi a acestui din urmă salariat nu a fost avut loc în programul de reorganizare iniţială.

Luând în considerare cele de mai sus, instanţa va admite contestaţia formulată de contestatorul C.G. contradictoriu cu  intimat S.C. FORSEV S.A.

Va dispune anularea deciziei de concediere nr.71/05.03.2012 emisă de intimată.

Va dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior concedierii.

Va obliga intimata să-i plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de 03.04.2012 şi până la data reintegrării efective.

Va obliga intimata să plătească contestatorului cheltuieli judiciare în sumă de 500 lei.

Domenii speta

Spete similare