Constatarea raporturile de muncă derulate între părţi, în lipsa încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă; răspunderea angajatorului; interdicţie absolută instituită în sarcina oricărui angajator de a aplica un tratament diferit unui sal

Decizie 85 din 14.02.2017


Deşi nu se contestă nu numai dreptul, dar şi obligaţia pârâtei de a realiza o procedura de selecţie a personalului, având în vedere domeniul său de activitate şi sarcinile specifice decurgând din oferta educaţională, totuşi aceasta procedura de selecţie trebuie să respecte rigori de transparenţă, echitate şi mai ales legalitate. Aprecierea ca necesară a unei perioade mai îndelungate de verificare a aptitudinilor personale şi profesionale trebuie realizată şi subsumată prevederilor legale imperative, în acest sens fiind permisă, potrivit art.31 alin.1 C.muncii, încheierea contractului individual de muncă pe o perioada de proba de 90 de zile, contract ce poate fi încetat printr-o simplă notificare scrisă. Nu în ultimul rând, o procedură de selecție nu poate justifica sau autoriza prestarea de activităţi lucrative, specifice dreptului muncii, în beneficiul prezumtivului angajator, anterior încheierii raportului de muncă. În consecinţă în perioada de timp cuprinsă între 15.08.2013-30.09.2013 între părţi au existat raporturi de muncă, prin raportare la Decizia nr.37/07.11.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, la solicitarea prezentei instanţe.

Temei de drept: art. 16 alin. 1 şi art. 57 alin. 5 şi 6 din Codul Muncii combinate cu art.211 alin.1 lit. b din Legea 62/2011, art.35 Cod procedura civila; Directiva 76/207 - actualmente Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă)