Contestaţie decizie concediere

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. /95/2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 187/2017

Şedinţa publică de la 09 Februarie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE:

Asistent  judiciar:

Asistent  judiciar:

Grefier:

Pe rol fiind pronunţarea în cauza privind pe reclamantul Ş.V. împotriva pârâtei S.C. P.S.F.S S.R.L., având ca obiect contestaţie decizie concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

Cauza a fost dezbătută în fond la data de 26.01.2017, când cei prezenţi au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi zi (încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă), şi instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de  09.02.2017, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08.03.2016 pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, sub nr./95/2016, reclamantul Ş.V. a formulat contestaţie împotriva deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr.104 din 16.02.2016 emisa de S.C. P S E F S S.R.L., solicitând să se constate nelegalitatea şi netemeinicia măsurii concedierii prin decizia nr.104 din data de  16.02.2016 emisa de pârâtă, anularea acesteia, reîncadrarea pe funcţia avută în conformitate cu art.80 al.2 din Codul Muncii, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat conform art.80, al.1 din Codul Muncii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei din data de 28.02.1989 si până la data concedierii.

Pe cale de excepţie, a invocat prescripţia termenului de aplicare a sancţiunii disciplinare arătând că în conformitate cu art.252 din Codul Muncii "Angajatorul dispune de aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa in termen de maxim 6 luni de la data săvârşirii abaterii disciplinare ori după cum se poate observa din decizia de concediere abaterea disciplinara de care este acuzat pe nedrept ar fi avut loc la data de 31.02.2015 iar sancţiunea i s-a aplicat la data de 16.02.2016, după o perioada de peste 12 luni de zile.

 Că, prin decizia nr.16/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie publicata in Monitorul Oficial nr.817 din 5 Decembrie 2012 s-a statuat că"Momentul de la care începe să curgă termenul de 30 zile calendaristice pentru aplicarea sancţiunii disciplinare este data înregistrării raportului fiind al cercetării disciplinare prealabile la registratura unităţii sau cel mult 6 luni de la data săvârşirii faptei."Deşi, după ce a fost in concediu de odihna, a lucrat efectiv câteva luni de zile, totuşi nu a fost convocat la cercetarea disciplinara prealabila decât la data de 06.01.2016 când a primit convocatorul motiv pentru care consideră ca s-a prescris termenul de aplicare a sancţiunii disciplinare, întrucât putea sa fie chiar chemat din concediu de odihna.

Curtea constituţionala a statuat ca in situaţia in care nu ar exista un termen de prescripţie al aplicării sancţiunii disciplinare"aplicarea sancţiunii, in cazul angajatului la o societate comerciala, ar echivala cu imprescriptibilitatea răspunderii, consecinţa inacceptabila si absurda din perspectiva principiilor generale ale răspunderii juridice".Termenul de o luna de zile prevăzut de Codul Muncii trebuie sa fie înăuntrul termenului de 6 luni de la data săvârşirii faptei. Atât termenul de 6 luni cat si termenul de 30 zile sunt termene de prescripţie a răspunderii disciplinare.

Faţă de aceste aspecte, a solicitat admiterea excepţiei si să se constate faptul că decizia de concediere a fost emisă peste termenul prevăzut de lege.

A mai arătat reclamantul că, în situaţia in care se va trece peste această excepţie decizia de concediere nr.104 din 16.02.2016 emisa de pârâtă este nelegala si netemeinica întrucât constatarea faptei care a făcut obiectul cercetării disciplinare prealabile nu s-a efectuat in mod corect deoarece supunerea sa la testul cu aparatul etilotest nu este o proba certa care să facă dovada ca se afla la serviciu sub influenta băuturilor alcoolice întrucât aşa cum a arătat in declaraţia data, fusese la o petrecere cu o seara înainte însa trecuseră mai mult de 12 ore de la data întreruperii consumului de alcool. Deşi a solicitat in mod expres şefilor săi sa i se recolteze probe biologice de sânge, aceştia au refuzat consemnând in procesul-verbal încheiat ca ar fi refuzat acest lucru fapt care nu este adevărat întrucât refuzul de a recolta probe biologice de sânge se efectuează chiar in prezenta medicului care urma sa-i recolteze probe biologice de sânge, respectiv unitatea medicala unde era condus in acest scop.

Că, singurele probe certe prin care se poate determina existenta alcoolului in sânge reprezintă probele biologice de sânge care in cazul de fata nu exista si in consecinţa nu exista nici abaterea disciplinara reţinuta in sarcina sa.

In dovedirea acţiunii, înţelege să se folosească de proba cu martori si solicită ca pârâta sa depună la dosarul cauzei verificarea metrologica a aparatului etilotest folosit.

Faţă de aceste aspecte, a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea deciziei de concediere.

În temeiul art.205 C.Proc.Civ. a formulat întâmpinare pârâta P S F S S.R.L. solicitând ca, în raport de apărările cuprinse în prezenta întâmpinare precum şi de probele ce urmează a fi administrate în cauză, să fie respinsă contestaţia reclamantului împotriva deciziei de concediere nr.104 din data de 16.02.2016 ca vădit neîntemeiată. Totodată, având în vedere culpa procesuală a părţii adverse, în temeiul art.453 C. Proc. Civ., solicită obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers procesual.

În apărare, a arătat că din lecturarea contestaţiei formulate de reclamantul S V este evident că acesta propune o interpretare sui generis a dispoziţiilor legale cu privire la momentul în care începe să curgă termenul pentru emiterea deciziei de concediere, nesusţinută de vreunul dintre principiile fundamentale de interpretare. Mai mult, acesta încearcă să creeze un echivoc asupra situaţiei de fapt şi de drept din speţă prin raportare la forme diferite ale unor articole din Codul Muncii, ignorând cu desăvârşire principiile generale statuate cu privire la emiterea deciziei de concediere.

 Că, reclamantul a fost angajat în cadrul S.C. OMV  S.A. ("P") în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.4593 din data de 30.08.1989, îndeplinind iniţial funcţia de "sondor", potrivit menţiunilor înscrise în fişa postului emisă de angajator. Ulterior, în baza Contractului de prestări servicii încheiat între P şi P S & F S S.R.L.("Contractul"), activităţile de operare a zăcămintelor din zona Ţ (Ţ, Ţ N, Ţ S, B, B Sud, Est B, C  C, C N V şi T J) au fost transferate către Pe. Astfel, urmare a transferului, începând cu data de 1 Noiembrie 2010, reclamantul a devenit salariat al P, beneficiind de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute în contractul individual de muncă, în conformitate cu prevederile Legii nr.67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora ("Legea TUPE").

A mai arătat pârâta că, în data de 14.09.2012, între P şi reclamant a fost încheiat actul adiţional nr.1152 din data de 14.09.2012 prin care a fost modificat felul muncii, reclamantul ocupând în cadrul P funcţia de"operator extractive ţiţei" cod COR 811301, conform Clasificării Ocupaţiilor în România.

Că, decizia de concediere este temeinică şi legală şi a fost emisă în termenul legal.

Astfel, în raport de dispoziţiile art.252 alin. (1) din Codul Muncii "angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei" (subl. ns).

Că,excepţia prescripţiei invocată de reclamant este vădit neîntemeiată atât termenul de 30 de zile calendaristice cât şi cel de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii disciplinare au fost respectate de pârâtă. În ceea ce priveşte termenul de 30 de zile calendaristice, solicită a se avea în vedere că Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a statuat că în interpretarea şi aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul Muncii, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancţiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unităţii".

In doctrină, s-a statuat că încălcarea acestui termen "conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sancţiuni disciplinare."

Astfel, în data de 31.01.2015, numitul C G, şef sector 33 Ţ, a fost anunţat telefonic de către numitul C G, operator linie din cadrul parcului 105 T J, că reclamantul Ş.V. s-a prezentat la locul de muncă sub influenţa băuturilor alcoolice.

Reclamantul a fost convocat la data de 10.02.2015, în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, având ca obiect fapta de a se prezenta la serviciu în data de 31.01.2015 sub influenţa băuturilor alcoolice, dată la care reclamantul nu s-a prezentat fiind în concediu medical 219 zile si în concediu fără plată 13 zile, contractul individual de muncă al acestuia fiind suspendat.

După revenirea la locul de muncă (data de 07.12.2015), reclamantul a fost convocat la Comisia de disciplină pentru continuarea cercetării disciplinare prealabile pentru data de 12.01.2016 prin convocarea nr.2 din data de 04.01.2016, convocare care, datorită solicitărilor reprezentanţilor sindicatului,a fost reprogramată pentru data de 13.01.2016,potrivit convocării nr.4 din data de 06.01.2016 ("Convocarea").

În data de 19.01.2016, potrivit Referatului Comisiei de disciplină nr.15/19.01.2016, Comisia de disciplină a constatat că fapta săvârşită de către reclamant reprezintă abatere disciplinară şi a propus societăţii desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Ulterior, în data de 16.02.2016, societatea a emis Decizia de concediere prin care a dispus  desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului.

Aşadar, arată pârâta că în cauză rezultă că data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unităţii (Referatului Comisie de disciplină 15/19.01.2016) este data de 19.01.2016 iar decizia de concediere a fost emisă la data de 16.02.2016, în termenul legal de 30 de zile calendaristice.

Prin urmare, având în vedere că în intervalul 19.01.2016 - 16.02.2016 termenul de 30 de zile impus de art. 252 alin. (1) din Codul Muncii nu a expirat, solicită pârâta să se constate că decizia de concediere a fost emisă în cadrul termenului de prescripţie subiectiv stabilit prin acest act normativ.

În ceea ce priveşte termenul de 6 luni, solicită pârâta a se avea în vedere că aplicarea sancţiunii s-a făcut în termenul legal deoarece acest termen a fost suspendat pe perioada cauzelor de suspendare a contractului individual de muncă.

Astfel,potrivit prevederilor art.49 alin.(6) din Codul muncii"în cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepţia situaţiilor in care contractul individual de muncă încetează de drept".

În interpretarea acestui text de lege, doctrina şi practica în materie au fost unanime în a  stabili că "atât termenul de 6 luni cât şi cel de 30 de zile sunt termene de prescripţie a răspunderii disciplinare. Aşa fiind, ele sunt susceptibile de întrerupere sau suspendare în condiţiile dreptului comun.

Mai mult, art. 60 alin.(1) lit. a} din Codul muncii instituie o interdicţie absolută privind concedierea angajaţilor pe durata incapacităţii temporare de muncă, incapacitate dovedită cu certificate medicale eliberate în condiţiile legii.

În speţă, prin raportarea dispoziţiilor art.49 alin.(6) la cele ale art.50 lit. b) şi (i) din Codul muncii, rezultă că suspendarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului pe perioada concediului medical, a concediului fără plată, a condus, în virtutea legii, la suspendarea termenelor privind încetarea contractului individual de muncă, prin desfacerea disciplinară a acestuia.

Astfel, aşa cum rezultă din certificatele medicale în perioada 02.02.2015 - 18.09.2015 reclamantul a avut 219 zile de concediu medical, în perioada 01.10.2015 - 16.11.2015 reclamantul a beneficiat de 15 zile de concediu de odihnă, în perioada 17.11.2015 -30.11.2015 reclamantul a avut 11 zile de concediu fără plată (ziua de 30.11.2015 Sfântul Andrei este zi liberă nelucrătoare) în perioada 03.12.2015 - 04.12.2015 reclamantul a avut 2 zile de concediu fără plată.

Având în vedere că după săvârşirea faptei (31.01.2015) reclamantul s-a aflat în concediu medical o perioadă de 219 zile şi în concediu fără plată 13 zile, perioada în care contractul individual de muncă al reclamantului a fost suspendat, termenul de 6 luni a fost prelungit cu perioada de suspendare a contractului individual de muncă, respectiv perioada de 232 de zile.

A mai arătat pârâta că, scopul termenelor de prescripţie şi în special al termenului de 6 luni este de a sancţiona pasivitatea angajatorului care deşi ar putea să aplice sancţiunea disciplinară tergiversează procedura. Ori în cazul de faţă angajatorul nu a fost pasiv, cercetarea disciplinară nu s-a putut finaliza datorită cauzelor de suspendare a contractului individual de muncă al reclamantului.

În consecinţă, decizia de concediere a fost emisă de societatea pârâtă cu respectarea termenului de prescripţie obiectiv, de 6 luni de zile prevăzut de art.252 alin.(1) din Codul Muncii.

A mai arătat pârâta că decizia de concediere este temeinică şi legală.

Sub acest aspect, reclamantul susţine că stabilirea faptei care a făcut obiectul cercetării disciplinare prealabile nu a fost efectuată în mod corect întrucât supunerea acestuia la testul cu aparatul etilotest nu este o probă certă care să facă dovada că acesta se afla la serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice.

Susţinerile reclamantului sunt însă neîntemeiate şi urmăresc exclusiv inducerea în eroare a instanţei de judecată.

Astfel, potrivit prevederilor punctului VI din Standardul Pe cu privire la Managementul Abaterilor Disciplinare ("Procedura")"în cazul unei suspiciuni de consum de alcool în timpul programului de lucru, procedura disciplinară este descrisă în Anexa A a prezentului Standard". Anexa A din Procedura conţine dispoziţii exprese cu privire la Tratarea abaterii disciplinare în cazul consumului de alcool. Astfel:"Dacă în timpul programului de lucru Conducătorul Locului de Muncă (CLM) sesizează sau este sesizat că există suspiciunea că un salariat se află sub influenţa alcoolului [...] se vor întreprinde următoarele acţiuni: CLM va solicita medicului de medicină muncii să aplice testul de alcoolemie salariatului în cauză. În cazul în care medicul nu poate fi contactat se va asigura, de urgenţă, prezenţa unui reprezentant al sindicatului şi unui reprezentant HSSEQ/Securitate şi sănătate în muncă, acesta din urmă urmând să aplice testul cu KIT-ul de testare alcoolemie din dotare".

Totodată, Secţiunea II din Anexa A a Procedurii Managementul Abaterilor Disciplinare prevede etapele cu privire la testarea alcoolemiei salariatului în caz de suspiciune de consum de alcool.

În cauza de faţă, solicită pârâta a se observa că testarea reclamantului cu Kit-ul de testare alcoolemie din dotare s-a făcut potrivit Procedurii. Societatea a parcurs toate etapele şi a întocmit toate documentele menţionate în Procedură, Anexa A, Secţiunea II.

Astfel, în data de 31.01.2015, numitul C G, şef sector 33 Ţ, a fost anunţat telefonic de către numitul C G operator linie din cadrul parcului 1 T J, că reclamantul S V s-a prezentat la locul de muncă sub influenţa băuturilor alcoolice. Faţă de această situaţie, numitul C G, în calitate de Conducător loc de muncă, a anunţat departamentul HSSEQ şi departamentul Producţie despre acest fapt. În acest sens, doi reprezentanţi HSSEQ7, B C S şi A A-C şi doi reprezentanţi ai sectorului 33 Ţ (liderul de sindicat C C şi operatorul coordonator G D) au mers la parcul 105 Tg-Jiu, unde în prezenţa maistrului C G a fost testat reclamantul, obţinându-se valorile de 1,00 mg/L şi după aproximativ un sfert de oră, 0,98 mg/L.

Prin urmare, arată pârâta că susţinerile reclamantului că la data de 31.01.2015 nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice deoarece fusese la o petrecere cu o seară înainte, nu pot fi reţinute, având în vedere că aparatul de alcooltest a indicat clar, conform testului cu nr. 228 la ora 17:23 o alcoolemie de 1,00 mg/L şi testului nr. 229 o alcoolemie de 0,98 mg/L. Testele de alcoolemie s-au făcut în prezenţa martorilor:C C, G D,B C S, A A-C, C G, P M,T I V.

În ceea ce priveşte susţinerile reclamantului potrivit cărora a solicitat în mod expres şefilor să i se recolteze probe biologice de sânge, dar aceştia au refuzat, pârâta a arătat că sunt simple afirmaţii nedovedite care sunt desfiinţate prin declaraţiile martorilor audiaţii în cursul cercetării disciplinare prealabile. Astfel, martorii audiaţi (C , G D, B C S, A A-C) au declarat că, deşi reclamantului i s-a propus să meargă să i se recolteze şi probe de sânge care să certifice gradul de alcoolemie, şi deşi iniţial acesta a acceptat, în timpul deplasării de la locul de muncă către spital, acesta a refuzat să meargă şi în consecinţă, a fost transportat la domiciliu. Având în vedere şi refuzul expres al acestuia de a se supune analizelor de sânge, fără a invoca un motiv anume pentru acest refuz, rezultă fără îndoială faptul că reclamantul avea cunoştinţă de faptul că s-ar fi aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, şi că această circumstanţă ar fi rezultat din analiza probelor de sânge.

În concluzie, pentru toate argumentele detaliate în cuprinsul prezentei întâmpinări, precum şi în raport de probatoriul ce va fi administrat în cauză, solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, cu consecinţa menţinerii deciziei de concediere ca fiind temeinică şi legală.

În drept, a invocat art.205 şi urm. C. proc. civ.

În apărare, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantului pentru dovedirea atitudinii reclamantului din cursul cercetării disciplinare prealabile şi cu martori.

La data de 18.05.2016, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, menţinându-şi excepţia invocată în cererea de chemare în judecată şi pe fond solicitând admiterea contestaţiei.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost administrate proba cu înscrisuri pentru ambele părţi, proba cu interogatoriul reclamantului şi proba cu martori, în cauză fiind audiaţi: A A C  şi C C, declaraţiile fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei filele 89 şi 90.

 Prin încheierea de şedinţă din data de 03.11.2016 a fost respinsă excepţia prescripţiei termenului de aplicare a sancţiunii disciplinare invocată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

 Prin serviciul registratură, pârâta a depus la dosarul cauzei o precizare, aducând la cunoştinţă că începând cu data de 29.11.2016, societatea pârâtă şi-a schimbat denumirea din P S F S S.R.L. în E P S S.R.L.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, instanţa reţine că acţiunea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a fost angajat în cadrul S.C. OMV P S.A. ("P") în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.4593 din data de 30.08.1989, îndeplinind iniţial funcţia de "sondor",potrivit menţiunilor înscrise în fişa postului emisă de angajator. Ulterior, în baza Contractului de prestări servicii încheiat între P şi P S & F S S.R.L.("Contractul"), activităţile de operare a zăcămintelor din zona Ţ (Ţ, Ţ N, Ţ , B, B S, E B, C E C, C N V şi T J) au fost transferate către P. Astfel, urmare a transferului, începând cu data de 1 Noiembrie 2010, reclamantul a devenit salariat al P, beneficiind de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute în contractul individual de muncă.

 În data de 14.09.2012, între P şi reclamant a fost încheiat actul adiţional nr.1152 din data de 14.09.2012 prin care a fost modificat felul muncii, reclamantul ocupând în cadrul P funcţia de "operator extractive ţiţei"cod COR 811301, conform Clasificării Ocupaţiilor în România.

Prin decizia nr.104 din data de 16.02.2016 emisă de pârâta P, reclamantul a fost concediat disciplinar, în temeiul art. 61 lit. a din Legea 53/2003, reţinându-se că acesta s-a prezentat la serviciu in data de 31.01.2015 sub influenţa băuturilor alcoolice. Astfel, a fost anunţat departamentul HSSEQ şi departamentul Producţie despre acest fapt, după care doi reprezentanţi HSSEQ, B C S şi A A-C şi doi reprezentanţi ai sectorului 33 Ţ (liderul de sindicat C C şi operatorul coordonator G D) au mers la parcul 105 , unde în prezenta maistrului C G a fost testat operatorul extracţie S V, obţinându-se valorile de 1,00 mg/L şi după aproximativ un sfert de ora, 0,98/L.

S-a reţinut că prin fapta de a se prezenta la locul de munca sub influenta băuturilor alcoolice, reclamantul a încălcat următoarele prevederi: contractul colectiv de muncă (art. 133 (1), lit. c), conform căruia salariaţii P au obligaţia sa respecte disciplina la locul de munca, (...); art.133 (1), lit. p), potrivit căruia salariaţii P au obligaţia sa cunoască si sa respecte dispoziţiile legale, prevederile  contractului colectiv  de munca, ale regulamentului intern si ale Codului de Conduita P, precum si alte dispoziţii cu caracter normativ, referitoare la munca pe care o îndeplinesc şi se conformează lor;

Tribunalul reţine că în ceea ce priveşte apărările reclamantului, acestea au fost înlăturate din următoarele motive: operatorul extracţie S V a recunoscut prin declaraţia nr. 6 din data de 13.01.2016 ca in data de 31.01.2015 a consumat băuturi alcoolice la o petrecere, pana la ora 5:00 dimineaţa, după care a intrat în schimbul II. Apărarea reclamantului că la data de 31.01.2015 acesta nu se afla sub influenta băuturilor alcoolice deoarece era obosit, nu poate fi primită de instanţă, având in vedere ca aparatul de alcooltest a indicat clar,conform testului nr.229 o alcoolemie de 0,98 mg/L. Testul de alcoolemie s-a făcut in prezenta martorilor: C C, G D, B C S, A A-C, C G, P M, T I V. A fost printat testul cu nr.228 la ora 17:23 care indica o alcoolemie de 1,00 mg/L si testul cu nr. 229 la ora 17:39 care indica o alcoolemie de 0,98 mg/L, acestea fiind ataşate la procesul-verbal din data de 31.01.2015, înregistrat in registrul Comisiei de disciplina cu nr. 22/04.02.2015. Deşi reclamantului i s-a propus să meargă să i se recolteze si probe de sânge care să certifice gradul de alcoolemie,iniţial acesta a acceptat, dar in timpul deplasării, împreună cu martorii: C C, G D, B C S, A A-C,de la locul de munca către spital,acesta a refuzat sa meargă si in consecinţa a fost transportat la domiciliu.

La aplicarea sancţiunii s-a avut in vedere faptul ca fapta săvârşita de reclamant reprezintă abatere disciplinara grava întrucât prezenţa la serviciu sub influenta băuturilor alcoolice reprezintă o încălcare de către reclamant a disciplinei muncii. Prin fapta săvârşita, reclamantul a dat dovada de lipsa de responsabilitate si profesionalism, punând in pericol buna desfăşurare a activităţii societăţii, a activităţii colegilor si încălcând regulile interne ale societăţii.

De asemenea, fapta comisa de reclamant ar fi putut avea consecinţe grave asupra sănătăţii si securităţii altor salariaţi ai societăţii si asupra societăţii, deoarece desfăşurarea activităţii acestuia in stare de ebrietate ar fi putut duce la producerea unui accident de munca si-sau la avarierea instalaţiilor societăţii.

Gravitatea abaterii săvârşite rezultă şi prin raportare la atribuţiile funcţiei deţinute de reclamant. Astfel, reclamantul deţinea în cadrul Societăţii funcţia de Operator extracţie, presupunând activităţi care nu pot fi desfăşurate sub influenţa băuturilor alcoolice, întrucât orice afectare a capacităţii fizice şi psihice poate avea consecinţe grave evidente. Este de necontestat că fapta săvârşită de reclamant ar fi putut avea consecinţe grave atât asupra sănătăţii şi securităţii acestuia, cât şi asupra sănătăţii şi securităţii altor salariaţi sau asupra bunurilor Societăţii, deoarece desfăşurarea activităţii de Operator extracţie petrol şi gaze în stare de ebrietate putea conduce la producerea unui accident de munca şl/sau avarierea instalaţiilor şi echipamentelor.

Astfel,potrivit prevederilor punctului VI din Standardul P cu privire la Managementul Abaterilor Disciplinare ("Procedura") "în cazul unei suspiciuni de consum de alcool în timpul programului de lucru, procedura disciplinară este descrisă în Anexa A a prezentului Standard". Astfel:"Dacă în timpul programului de lucru Conducătorul Locului de Muncă (CLM) sesizează sau este sesizat că există suspiciunea că un salariat se află sub influenţa alcoolului [...] se vor întreprinde următoarele acţiuni:CLM va solicita medicului de medicină muncii să aplice testul de alcoolemie salariatului în cauză. în cazul în care medicul nu poate fi contactat se va asigura, de urgenţă, prezenţa unui reprezentant al sindicatului şi unui reprezentant HSSEQ/Securitate şi sănătate în muncă, acesta din urmă urmând să aplice testul cu KIT-ul de testare alcoolemie din dotare".

În cauza de faţă, în data de 31.01.2015,numitul CG , şef sector 33 , a fost anunţat telefonic de către numitul C G operator linie din cadrul parcului 105 T J, că reclamantul S V s-a prezentat la locul de muncă sub influenţa băuturilor alcoolice. Faţă de această situaţie, numitul C G, în calitate de Conducător loc de muncă, a anunţat departamentul HSSEQ şi departamentul Producţie. In acest sens, doi reprezentanţi HSSEQ1 (B C S şi A A-C) şi doi reprezentanţi ai sectorului 33 Ţ (liderul de sindicat C C şi operatorul coordonator G D) au mers la parcul 105 T-J, unde în prezenţa maistrului C G a fost testat reclamantul, obţinându-se valorile de 1,00 mg/L şi după aproximativ un sfert de oră, 0,98 mg/L. La finalul testării cu aparatul etilotest, la data de 31.01.2015, a fost încheiat un proces verbal cu privire la incident, înregistrat în registrul Comisiei de Disciplina sub nr. 22 din data de 04.02.2015, la care au fost ataşate cele doua rezultate ale testării cu aparatul alcooltest (a se vedea procesul-verbal nr. 22/04.02.2015 depus la dosarul cauzei).

În ceea ce priveşte apărarea reclamantului potrivit căreia societatea pârâtă nu i-a pus în vedere acestuia să aducă buletin de analiză de la Institutul de Medicina Legală nerespectând astfel procedura privind tratarea abaterii disciplinare în cazul consumului de alcool nu poate fi primită de către instanţa de judecată deoarece anexa A din Standardul Societăţii cu privire la Managementul abaterilor disciplinare("Procedura"), Partea II - Cazul în care salariatul accepta testarea, prezintă o serie de paşi aflaţi în succesiune logică, a căror parcurgere este necesară după ce salariatul accepta testarea cu etilotestul: (1) In cazul testării pozitive, se încheie un proces-verbal care cuprinde detaliile incidentului, în prezenta a doi martori;(2) Salariatul este apoi condus în afara unităţii şi i se asigură transportul de la locul de muncă la Institutul de Medicina Legală (IML), în vederea recoltării probelor necesare stabilirii gradului de alcoolemie şi apoi acesta este transportat la domiciliu; (3) Salariatului i se pune în vedere să aducă buletinul de analiză de la structurile teritoriale ale IML care să certifice gradul de alcoolemie din ziua în care a existat suspiciunea, în termen de doua zile de la data când respectivul document îi este comunicat de către IML.

Or, în cauză, reclamantul a refuzat recoltarea de probe de sânge de către IML pentru testarea alcoolemiei, comunicând acest lucru în timp ce era transportat spre spital; prin urmare, a fost condus direct la domiciliu. Aceste aspecte sunt confirmate prin declaraţiile martorilor audiaţi în cursul cercetării disciplinare prealabile efectuate de societate precum şi în cursul judecăţii.

Faţă de toate aspecte invocate,tribunalul va respinge acţiunea formulată de reclamantul Ş.V.în contradictoriu cu pârâta S.C. E P S S.R.L.

În temeiul art.451 alin.2 C.proc.civ., constatând că onorariul perceput de avocatul pârâtei este nepotrivit de mare în raport de valoarea pricinii şi munca prestată de aceasta, tribunalul va obliga reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariul de avocat, apreciind că prezenta sumă este rezonabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 Respinge contestaţia formulată de reclamantul Ş V împotriva pârâtei S.C. E P S S.R.L.,.

Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare