Acţiunea în anulare act administrativ emis de Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ. Refuzul motivat privind menţinerea în activitate ca titular, în funcţia didactică, a personalului didactic

Din analiza jurisprudenţei constante a CJUE(cauza C - 367/1995, C - 41/1969, C - 509/1993) rezultă că elementul fundamental al caracterului suficient al motivării actului administrativ este cel al legalităţii. Conform judecătorului comunitar, este suficientă motivarea care arată aplicarea legilor în vigoare în momentul adoptării actului şi care este capabilă să explice soluţia aleasă de administraţie. Pentru a aprecia îndeplinirea obligaţiei de motivare, trebuie întotdeauna să existe cel puţin un început de motivare, pentru că motivarea poate fi completată în faţa judecătorului. Ceea ce este important este că judecătorul are puterea să-şi exercite ex officio controlul său asupra obligaţiei de motivare, precum şi asupra caracterului suficient al acesteia.

În speţa de faţă, prin adresa x/29.01.2019 trimisă către ISJ MUREŞ, Şcoala Gimnazială A. a arătat că Consiliul de Administraţie al Școlii nu a aprobat solicitarea de menţinere în activitate, deoarece dosarul depus nu conţine documente justificative pentru dovedirea competenţei profesionale deosebite, în sensul că nu a realizat rezultate deosebite cu elevii, nu a participat la concursuri şi olimpiade şcolare, nu a participat la cursuri de formare continuă, nu are o relaţie bună cu elevii, nu participă şi nu realizează activităţi extraşcolare cu elevii, context în care s-a observat că refuzul menţinerii în funcție este motivat în sensul art. 28 al. 4 din Metodologie-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2019 – 2020.

-CJUE:C - 367/1995, C - 41/1969, C - 509/1993

-Ordinul MEN nr. 5460/2018, art. 28

Deliberând asupra recursului de faţă, se constată că prin sentinţa civilă nr. x/30.10.2019 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. xxx s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Şcoala Gimnazială A., excepţie invocată de acest pârât şi în consecinţă:

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul M.M.M., în contradictoriu cu pârâtul ŞCOALA GIMNAZIALĂ A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respingându-se şi excepţia inadmisibilităţii formulării acţiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, excepţie invocată de pârâtul  ŞCOALA GIMNAZIALĂ A., ca fiind neîntemeiată.

S-a mai respins cererea principală şi cererea adiţională formulată de reclamantul  M.M.M., în contradictoriu I.Ş.J.M., ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamantul M.M.M., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Şcolii Gimnaziale A., admiterea acţiunii introductive de instanţă, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului reclamantul a învederat faptul că prin acţiunea introductivă, astfel cum aceasta a fost modificată, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună, anularea Hotărârii nr. 7/12.02.2019, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a contestaţiei lui, formulată împotriva refuzului de menţinere în activitate peste vârsta de pensionare pentru anul şcolar 2019-2020; anularea hotărârii Şcolii Gimnaziale A., de respingere a cererii lui privind menţinerea în activitate pesta vârsta de pensionare pentru anul şcolar 2019-2020; obligarea celor două pârâte la menţinerea sa în activitate la ŞCOALA GIMNAZIALĂ A., pentru anul şcolar 2019-2020; obligarea ISJ Mureş la menţinerea în activitate a lui şi la Şcoala gimnazială „A. M." Sighişoara şi Şcoala gimnazială „I. D." Saschiz, pe baza avizului existent al acestor instituţii, pentru anul şcolar 2010-2020; cu cheltuieli de judecată.

Recurentul reclamant a susţinut că dintre cele trei şcoli, două i-au acordat aviz favorabil pentru menţinerea în activitate (Şcoala gimnazială „A. M." Sighişoara şi Şcoala gimnazială „I. D." Saschiz. Cea de-a treia şcoală - Şcoala gimnaziala A. – a respins solicitarea sa cu nr 146/22,01.2019, prin Hotărârea CA din 29.01.2019, refuzul fiindu-i comunicat prin adresa cu nr. 230/31.012019.

Împotriva acestui refuz recurentul reclamant a formulat contestaţia (plângere prealabilă nr. 1006/07.02 2019). Prin adresa nr. 1006/15.02.2019, ISJ ia fost adusă la cunoştinţă respingerea ca nefondată a contestaţiei, menţionând că Hotărârea CA nr. 7/12.02.2019 ar fi afişată la avizierul ISJ Mureş (hotărârea nu a fost comunicată recurentului reclamant şi nici nu a fost afişată la sediul ISJ). În urma anexării la întâmpinarea ISJ a acestei hotărâri, precum şi a listei cuprinzând cadrele didactice pentru care nu s-a a probat menţinerea în activate pentru anul şcolar 2019 - 2020, a luat la cunoştinţă despre faptul că ISJ a refuzat menţinerea lui în activitate şi pentru celelalte două şcoli care i-au aprobat solicitarea, pe motivul că nu ar fi făcut dovada unor competenţe deosebite.

Recurentul reclamant a formulat petitul prin care solicit obligarea ISJ şi la menţinerea sa în activitate la celelalte două şcoli, având în vedere că cele două şi-au dat acordul, iar motivarea refuzului preia, practic, motivarea Şcolii A., nefiind motivat refuzul ISJ de respingere a cererii sale de menţinere în activitate pentru celelalte două şcoli.

În opinia recurentului reclamant în speţă sunt incidente prevederi ale art. 28  din Metodologia - cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2019 - 2020, anexă la OMEN nr. 5460/12.11.2016.

În următoarele rânduri recurentul reclamant citează din Metodologia mai sus menţionată.

Recurentul reclamant a susţinut nelegalitatea Hotărârii nr. 7/12.02.2019 a Consiliului de administraţie al ISJ Mureş şi nelegalitatea procedurii de adoptare a acesteia, precum şi încălcarea obligaţiei impuse de art. 28 alin. 8 din Metodologie.

Potrivit alin. (8) al art. 28 din Metodologie, „Consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, comunică, la termenul prevăzut în Calendar, inspectoratului şcolar şi cadrelor didactice acordul\refuzul motivat privind menţinerea în activitate ca titular, în funcţia didactică, a personalului didactic care se încadrează în prevederile alin. (4) şi (5), în anul şcolar 2019 - 2020."

La solicitarea recurentului reclamant de menţinere în activitate peste vârsta de pensionare (cererea nr, 146/22.01.2019), pârâta de rând 1 a răspuns, prin adresa nr. 239/31.01.2019, în mod formal, arătând că cererea sa a fost respinsă şi că nu îndeplinesc condiţiile legale pentru menţinerea în activitate. În acest sens, s-a menţionat expres că motivul neîndeplinirii acestor condiţii este faptul că în şedinţa CA din dala de 29.01.2019 nu s-a aprobat solicitarea sa.

În opinia recurentului reclamant refuzul pârâtei de rând 1 nu este motivat, cu încălcarea cerinţei imperative a legii în acest sens. Indicarea lipsei aprobării CA nu echivalează cu motivarea refuzului, atât timp cât textul de lege enunţat trimite expres la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (4) şi (5), iar alin. (7) al art. 28 prevede condiţii distincte. Or, în motivarea refuzului său, această pârâtă şi, ulterior, după soluţionarea contestaţiei, şi pârâta de rând 2, ar fi trebuit să indice expres care dintre condiţiile cerute de lege pentru aprobarea solicitării recurentului reclamant nu era îndeplinită. Şi ISJ, în motivarea respingerii contestaţiei, indică drept unic motiv „avizul nefavorabil primit de la Şc. Gimnazială A.".

Având în vederea formularea imperativă a textului normativ cu privire la cerinţa motivări refuzului, recurentul reclamant a considerat că ne  aflăm în prezenţa unui caz de nulitate absolută a actului administrativ prin care i s-a comunicat răspunsul, nulitate care se repercutează şi asupra Hotărârii CA nr. 7/12.02.2019, deoarece nici răspunsul (nr. 1006/15.02.2019) prin care i se aduce la cunoştinţă soluţionarea negativă a contestaţiei sale nu este motivat, iar acest din urmă act administrativ este un act subsecvent faţă de un act  administrativ nul.

Potrivit art. 28 alin. 9 din Metodologie, „la inspectoratul şcolar se afişează şi listele care cuprind cadrele didactice ale căror cereri de menţinere în activitate ca titular, în funcţia didactică, în anul şcolar 2019 - 2020, au fost respinse la nivelul unităţilor de învăţământ sau la nivelul inspectoratului şcolar cu precizarea motivului pentru care au fost respinse."

Recurentul reclamant a susţinut că potrivit acestui text normativ, pârâtul de rând 2 trebuia să afişeze la sediul său şi lista cadrelor didactice cărora nu li s-au aprobat cererile de menţinere în activitate, cu precizarea motivului pentru care au fost respinsă. Această listă nu a fost afişată la sediul ISJ cu atât mai puţin, această pârâtă nu a indicat (odată cu afişarea listei, astfel cum prevede legea) motivul respingerii cererii sale şi a contestaţiei.

Încălcarea acestei prevederi imperative se constituie, deci într-un nou motiv de nulitate absolută a procedurii, nulitate care afectează şi actul administrativ final, emis în urma parcurgerii acestei proceduri.

În opinia recurentului reclamant hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală, atrăgând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C.proc.civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Referitor la  nelegalitatea Hotărârii nr. 7/12.02-2019 a ISJ Mureş, recurentul reclamant a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a considerat că ISJ a respectat întocmai textele legale în emiterea acestei hotărâri. Instanţa a omis să analizeze critica recurentului reclamant referitoare la încălcarea prevederilor art. 28 alin. 9 din Metodologie. Potrivit acestui text normativ, ISJ trebuia să afişeze la sediul său lista cadrelor didactice cărora nu li s-au aprobat cererile de menţinere în activitate, cu precizarea motivului pentru care au fost respinse. Or, această listă nu a fost afişată la sediul ISJ şi, cu atât mai puţin, această pârâtă nu a indicat (odată cu afişarea listei, astfel cum prevede legea) motivul respingerii cererii sale şi a contestaţiei.

In faţa instanţei de fond sa depus un extras de pe site-ui acestei intimate, unda apare, într-adevăr, o asemenea listă (afişarea pe site nu suplineşte însă condiţia imperativă a afişării la sediul instituţiei). Însă, nu doar că nu există nicio dovadă a datei la care lista respectivă a fost încărcată pe site, dar din aceasta lipseşte cu desăvârşire motivul respingerii cererii recurentului reclamant. Lipsa acestui element legal obligatoriu se constituie într-un motiv de nulitate absolută a procedurii, nulitate care afectează şi actul administrativ final, emis în urma parcurgerii acestei proceduri.

Recurentul reclamant a susţinut că nu i s-a adus la cunoştinţă motivul respingerii cererii nici prin răspunsul la plângerea prealabilă (nr. 1006/15.02.2019), înscris în care motivul de respingere este menţionat ca fiind „avizul nefavorabil primit de la Şc. Gimnazială A.", nu i s-a comunicat nici Hotărârea contestată, care nu a fost afişată nici la sediul ISJ, nici pe stie-ul acesteia, el luând la cunoştinţă despre conţinutul ei abia în timpul procesului, odată cu primirea întâmpinării.

In opinia recurentului reclamant, în speţă nu a fost atinsă finalitatea prevederii încălcate de acest intimat, aceea de informare, întocmai şi la timp, a cadrului didactic, cu privire la motivul respingerii cererii de rămânere în activitate, producându-se astfel o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului emis cu încălcarea prevederilor legale.

Recurentul reclamant a subliniat faptul că, motivarea abia prin întâmpinare a refuzului de prelungire a activităţii lui, de către fiecare dintre cele două intimate, nu vine să complinească carenţele generate de încălcarea obligaţiei de motivare a refuzului impuse de art. 28 alin. 6 şi 9 din Metodologie, pentru fiecare dintre cele două pârâte, motivul de nulitate fiind incident la momentul comunicării refuzului, respectiv al afişării listelor şi neputând fi acoperit ulterior.

In mod greşit,  instanţa de fond a reţinut că ISJ a respectat întocmai textele legale, respingând solicitarea pe motivul că  recurentul reclamant nu ar fi făcut „dovada unor competenţe profesionale deosebite", care ar fi trebuit dovedită cu documente justificative privind activitatea didactică şi ştiinţifică, care să însoţească cererea.

Instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art. 28 alin. (4) din Metodologie, care prevede condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cadrul didactic pentru a putea continua activitatea profesională şi după împlinirea vârstei de pensionare: „personalul didactic titular din învăţământul preuniversitar, cu gradul didactic I sau cu titlul ştiinţific de doctor, care, până la 1 septembrie 2019, împlineşte vârsta de 65 de ani, efectuează stagiul minim de cotizare şi dovedeşte competenţă profesională deosebită, a obţinut calificativul „Foarte Bine" şi nu a fost sancţionat disciplinar în ultimii 5 ani şcolari încheiaţi, (...)”.

In opinia recurentului reclamant din formularea textului de lege de mai sus rezultă că legea prevede o asemenea condiţie, dar noţiunea de activitate deosebită este explicitată fără echivoc la art. 28 alin. (4) din Metodologie, în sensul că pentru dovedirea ei se cer absenţa vreunei sancţiuni disciplinare şi calificativul foarte bine pentru ultimii cinci ani de activitate didactică.

Astfel, existenţa cojuncţiei şi după ce se enumera primele două condiţii (împlineşte vârsta de 65 de ani, efectuează stagiul minim de cotizare), dar înainte de indicarea celei de-a treia (şi dovedeşte competenţă profesională deosebită), indică foarte clar că aceste trei condici sunt limitative, iar următoarele două, aflate între virgule şi despărţite la rândui lor de conjuncţia şi, vin să explice modul de probare a celei de-a treia condiţii: a obţinut calificatul „Foarte Bine" şi nu a fost sancţionat disciplinar în ultimii 5 ani şcolari încheiaţi.

Este deosebit de relevantă Fişa de autoevaluare/evaluare în vederea acordării calificativului anual pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, depusă la dosarul cauzei pentru termenul din 18.09.2019, care conţine o multitudine de criterii menite tocmai să evalueze competenţa profesională. Or, în momentul în care în ultimii 5 ani cadrul didactic a obţinui doar calificativul maxim, este evident că această condiţie este pe deplin îndeplinită.

Recurentul reclamant a susţinut faptul că, competenţa profesională deosebită nu se referă, astfel cum a pretins intimata, la participare la olimpiade sau concursuri şcolare, cursuri de formare continuă sau activităţi extraşcolare cu elevii. Acestea nici nu reprezentau obligaţii de serviciu ale recurentului reclamant cu toate acestea, a avut şi activităţi extraşcolare, exemplificând, în acest sens, participarea la olimpiade, organizarea unui cor cu elevele de gimnaziu, înfiinţarea şi coordonarea unui cerc de şah etc. (dovezi anexate răspunsului la întâmpinare la dosarul de fond), fapt care atestă că nu acesta este adevăratul motiv al refuzului contestat.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a Şcolii Gimnaziale A., în opinia recurentului reclamant considerentul principal avut în vedere de instanţa de fond în admiterea acestei excepţii este inadmisibilitatea atacării Hotărârii CA din 29.012019, prin care intimata a respins solicitarea cu nr. 140/22.01.2019, refuzul fiindu-i comunicat prin adresa cu nr. 230/31.01.2019. Instanţa a reţinut că singurul act care poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ competentă este numai hotărârea consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar, deci, calitatea de pârât într-o asemenea cauză o poate avea doar inspectoratul şcolar judeţean, arătând că este fără relevanţă atacarea Hotărârii CA al Şc. Gimnaziale A., deoarece aceasta este asimilată de lege unui act prealabil, care nu poate face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ.

Recurentul reclamant a considerat că prin această soluţie, instanţa de fond a încălcat prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr.554/2004, potrivit cu care „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ ..., se poate adresa instanţei de contencios administrativ competent, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată." In cauză, act administrativ este cel care a determinat şi refuzul ISJ, motivat explicit pe refuzul şcolii de a aproba cererea recurentului reclamant (răspunsul nr. 1006/15.02.2019). Este, deci, evident faptul că în situaţia avizului favorabil al şcolii, la rândul său, ISJ ar fi menţinut această soluţie.

In mod greşit instanţa de fond a reţinut că „singurul act care poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ competentă este numai hotărârea consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar” atât timp cât textul alin. 10 al art. 28 din Metodologie prevede cu totul altceva. Astfel, făcându-se referire la hotărârea consiliului de administrare al inspectoratului şcolar prin care se soluţionează contestaţia, textul de lege prevede că această hotărâre „este definitivă şi poate fi atacată numai la instanţa de contencios administrativ competentă."

In opinia recurentului reclamant, actul normativ în discuţia nu elimină de la posibilitatea atacării în contencios administrativ hotărârea unităţii şcolare, ci arată doar că hotărârea ISJ poate fi atacată numai la instanţa de contencios administrativ competentă, rămânând ca persoana vătămată printr-un act administrativ emis anterior în aceiaşi procedură, dar producător de efecte juridice, să poată fi atacat în condiţiile legii contenciosului administrativ.

La data de 15 ianuarie 2020 pârâtul I.Ş.J.M. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.

La data de 17 ianuarie 2020 pârâta ŞCOALA GIMNAZIALĂ A. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.

Analizând recursul formulat în cauză, instanţa a constatat că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele motive.

Recurentul a invocat în susţinerea recursului cazul de casare prevăzut de art. 488 al. 1 pct. 8 din codul de procedură civilă (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În susţinerea acestui motiv, recurentul a arătat că judecătorul fondului a interpretat greşit prevederile art. 28 al. 8, 28 al. 9, 28 al. 4 şi 28 al. 10 din ordinul 5460/2018 din 12 noiembrie 2018 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2019 - 2020

Curtea de Apel a reţinut că motivele de recurs sunt neîntemeiate.

Cu privire la greşit aplicarea art. 28 al. 4 din metodologie, Curtea a reţinut că acest text normativ stabileşte că Consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, comunică, la termenul prevăzut în Calendar, inspectoratului şcolar şi cadrelor didactice acordul/refuzul motivat privind menţinerea în activitate ca titular, în funcţia didactică, a personalului didactic care se încadrează în prevederile alin. (4) şi (5), în anul şcolar 2019 - 2020. Comisia de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, constituită la nivelul inspectoratului şcolar, verifică situaţiile transmise de unităţile de învăţământ, întocmeşte listele finale cuprinzând cadrele didactice care îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute la alin. (7) şi solicită menţinerea în activitate ca titular, în funcţia didactică, în anul şcolar 2019 - 2020 şi le prezintă spre validare consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar, însoţite de lista cadrelor didactice titulare detaşate în interesul învăţământului pentru nesoluţionarea restrângerii de activitate.

Recurentul se plânge de faptul că judecătorul fondului nu a ţinut cont de împrejurarea că refuzul de menţinere în activitate emis de consiliul de administraţie al Şcolii nu a fost motivat.

Curtea a considerat, cu valoare de principiu, că privitor la necesitatea motivării în fapt şi în drept, într-o măsură suficientă şi de natură a permite mai apoi exercitarea neîngrădită a controlului judiciar al instanţei de judecată, s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1580 din 11 aprilie 2008 a Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal, publicată, arătându-se în aceasta că puterea discreţionară conferită unei autorităţi nu poate fi privită, într-un stat de drept, ca o putere absolută şi fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prevăzute de Constituţie, ori de lege, constituie exces de putere, în contextul în care Constituţia României prevede în art. 31 alin. 2 obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţeanului asupra treburilor publice, dar şi asupra problemelor de interes personal, prin urmare, orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile şi libertăţile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenţei de a emite acel act, ci şi din perspectiva posibilităţii persoanei şi a societăţii de a aprecia asupra legalităţii măsurii, respectiv asupra respectării graniţelor dintre puterea discreţionară şi arbitrariu, fiindcă a accepta teza potrivit căreia autoritatea nu trebuie să-şi motiveze deciziile echivalează cu golirea de conţinut a esenţei democraţiei şi a statului de drept bazat pe principiul legalităţii, cu alte cuvinte în condiţiile în care autorităţile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora şi în condiţiile în care deciziile acestor autorităţi sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susţine, cum pare că ar dori instituţia pârâtă, că este permisă absenţa motivării explicite a actului administrativ atacat.

În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiţie a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură şi absenţa acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce absenţa motivării lipseşte de orice eficienţă controlul judecătoresc al actelor administrative, prin urmare motivarea reprezintă o obligaţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea reprezintă o condiţie de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale, iar obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului şi în raţionamentul Curţii, motivarea urmăreşte o dublă finalitate; îndeplineşte, în primul rând, o funcţie de transparenţă în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanţei să realizeze controlul său jurisdicţional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raţionamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia.

Aşadar, a motiva implică a face cunoscute cu claritate elementele de fapt şi de drept care permit înţelegerea şi aprecierea legalităţii sale, iar importanţa acestei exigenţe depinde în mod considerabil de natura actului, de contextul juridic în care el intervine, precum şi de interesele pe care destinatarii actului ar putea să le aibă în primirea acestor explicaţii şi deci motivarea trebuie să permită judecătorului să exercite un control asupra elementelor de fapt şi de drept care au servit drept bază de exercitare a puterii de apreciere.

De altfel, şi în jurisprudenţa comunitară s-a reţinut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară şi neechivocă algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor şi, de asemenea, să permită curţilor comunitare competente să efectueze revizuirea actului (cauza C - 367/1995) şi astfel cum a decis Curtea Europeană de Justiţie, amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărui caz, o motivare insuficientă, sau greşită, este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor, mai mult decât atât, insuficienţa motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C - 41/1969) iar o detaliere a motivelor este necesară şi atunci când instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparenţă, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat şi, în acelaşi timp, permite exercitarea de către curte a controlului jurisdicţional (cauza C - 509/1993).

Din analiza jurisprudenţei comunitare rezultă că elementul fundamental al caracterului suficient al motivării actului administrativ este cel al legalităţii. Conform judecătorului comunitar, este suficientă motivarea care arată aplicarea legilor în vigoare în momentul adoptării actului şi care este capabilă să explice soluţia aleasă de administraţie. Pentru a aprecia îndeplinirea obligaţiei de motivare, trebuie întotdeauna să existe cel puţin un început de motivare, pentru că motivarea poate fi completată în faţa judecătorului. Ceea ce este important este că judecătorul are puterea să-şi exercite ex officio controlul său asupra obligaţiei de motivare, precum şi asupra caracterului suficient al acesteia.

În speţa de faţă, prin adresa 230/29.01.2019 trimisă către ISJ MUREŞ (fila 67 dosar fond), ŞCOALA GIMNAZIALĂ A. a arătat că Consiliul de Administraţie al Școlii nu a aprobat solicitarea de menţinere în activitate, deoarece dosarul depus nu conţine documente justificative pentru dovedirea competenţei profesionale deosebite, în sensul că nu a realizat rezultate deosebite cu elevii, nu a participat la concursuri şi olimpiade şcolare, nu a participat la cursuri de formare continuă, nu are o relaţie bună cu elevii, nu participă şi nu realizează activităţi extraşcolare cu elevii.

În aceste condiţii, curtea reţine că refuzul menţinerii în funcție este motivat în sensul art. 28 al. 4 din metodologie, astfel încât acest motiv de recurs este neîntemeiat.

Cu privire la încălcarea obligaţiei impuse de art. 28 al. 9 din metodologie, Curtea reţine că la inspectoratul şcolar se afişează şi listele care cuprind cadrele didactice ale căror cereri de menţinere în activitate ca titular, în funcţia didactică, în anul şcolar 2019 - 2020, au fost respinse la nivelul unităţilor de învăţământ sau la nivelul inspectoratului şcolar cu precizarea motivului pentru care au fost respinse.

Recurentul se plânge de faptul că această listă nu a fost afişată la sediul ISJ. Curtea reţine că acest motiv nu se confirmă, deoarece la filele 79-80 din dosar se regăseşte lista cuprinzând cadrele didactice pentru care nu s-a aprobat menţinerea în activitate. Chiar dacă nu ar exista o dovadă certă că această listă a fost afişată şi chiar dacă în această listă nu apare motivul respingerii, acest aspect nu a produs nicio vătămare pentru recurent deoarece acesta a formulat în termen o contestaţie împotriva acestei decizii, iar instanţa a analizat motivul pentru care a fost respinsă solicitarea reclamantului recurent. În aceste condiţii nu se impune anularea actului doar pentru acest motiv indicat de recurent.

În continuare, dincolo de aceste două critici care privesc forma actului administrativ contestat, recurentul se mai plânge de faptul că judecătorul fondului a dat o relevanță greşită art. 28 al. 4 din metodologie. Potrivit acestui articol, personalul didactic titular din învăţământul preuniversitar, cu gradul didactic I sau cu titlul ştiinţific de doctor, care până la 1 septembrie 2019 împlineşte vârsta de 65 de ani, efectuează stagiul minim de cotizare şi dovedeşte competenţă profesională deosebită, a obţinut calificativul "Foarte Bine" şi nu a fost sancţionat disciplinar în ultimii 5 ani şcolari încheiaţi, poate fi menţinut în activitate ca titular, în funcţia didactică până la 3 ani peste vârsta de 65 de ani, la cerere, conform prezentei metodologii.

Recurentul critică modalitatea de interpretare a condiției referitoare la competenţa profesională deosebită şi consideră că pentru dovedire acesteia se cere doar calificativul "Foarte Bine" şi nu că a fost sancţionat disciplinar în ultimii 5 ani şcolari încheiaţi. Prin simpla îndeplinire a acestor două condiţii, recurentul apreciază că este îndeplinit şi criteriu competenţei profesionale deosebite.

Curtea nu poate primi această interpretare deoarece textul normativ indicat de recurent priveşte în realitate cinci condiţii cumulative.

- gradul didactic I sau cu titlul ştiinţific de doctor,

- efectuarea stagiului minim de cotizare

- dovedirea competenţelor profesionale deosebite,

- calificativul "Foarte Bine",

- nesancţionarea disciplinară în ultimii 5 ani şcolari încheiaţi.

Simpla îndeplinire a ultimelor două condiţii nu înseamnă automat că solicitantul are o competenţă profesională deosebită. Textul de lege este clar şi nu lasă loc interpretării dorite de recurent. Conjuncţia şi la care face referire acesta nu vine că explice condiţia competenţei profesionale prin calificativ şi lisa antecedentelor disciplinare, ci este pur şi simplu un termen de legătură preferat de autorul actului normativ pentru fluența şi cursivitatea exprimării condiţiilor solicitate.

De altfel, lipsa sancţiunilor disciplinare şi calificativul foarte bine reprezintă normalitatea în activitatea unui cadru didactic şi nicidecum o activitate deosebită a acestuia. În lipsa unei definiţii legale a termenului deosebit, rezultă că legiuitorul s-a referit la sensul comun, care are valoare de ieşit din comun, neobişnuit sau special, distins, remarcabil. Or nu se poate considera că o persoană care nu a fost sancţionată disciplinar şi care a obţinut calificativul foarte bine s-ar situa într-o sferă neobişnuită, remarcabilă sau ieşită din comun, deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, aceasta constituie în principiu o situaţie de normalitate.

În ceea ce priveşte aprecierea competenţei profesionale deosebite, curtea reţine că acesta este o problemă de oportunitate şi nu de legalitate a actului, astfel încât nu poate fi cenzurată de instanţa de contencios administrativ.

Această competenţă deosebită implică o apreciere subiectivă, întemeiată pe informaţiile care sunt evaluate de fiecare şcoală în parte. O interpretare contrară ar însemna ca instanţele judecătoreşti să se substituie titularului acestui drept din perspectiva oportunităţii aprecierii condiţiei, or câtă vreme controlul judecătoresc priveşte în primul rând legalitatea actului administrativ, acest aspect nu poate fi cenzurat pe calea aleasă de recurent.

Recurentul a mai criticat şi modalitatea în care instanța a soluționat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Şcolii Gimnaziale Apold din perspectiva art. 28 al. 10 din metodologie.

Decizia instanţei este corectă deoarece potrivit al. 10 al art. 28, singurul act care poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ este actul emis de ISJ şi în aceste condiţii doar ISJ are calitate procesuală pasivă. Oricum, acest aspect nu vatămă în nici un fel drepturile reclamantului recurent şi nici nu afectează dreptul de acces la instanţă, deoarece cererea este soluţionată oricum pe fond şi la analiza actului emis de ISJ este luat în considerare şi refuzul școlii de a aproba menţinerea petentului în funcţie. În consecinţă, modalitatea de soluţionare a excepţii de către instanța de fond este nu doar legală, dar critica acestei soluţii nu prezintă interes pentru recurent câtă vreme instanța a analizat fondul pretenţiilor acestuia şi nu prezintă relevanţă deosebită titularul calităţii procesuale pasive.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 496 al. 1 recursul a fost respins ca neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare