Civil.ordin de protecţie respins

Hotărâre 18 din 08.09.2020


ORDIN DE PROTECŢIE RESPINS

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei Buzău la data de ..., sub nr. ... /200/2019, reclamanta C.M. a solicitat emiterea unui ordin de protecţie împotriva paratului P.A., P.M.C. şi G.C., urmând, ca pe baza probelor ce vor fi administrate, instanţa să dispună:

a)evacuarea temporară a pârâţilor, pentru o perioadă de 6 luni din locuința familiei;

b)obligarea pârâţilor la păstrarea unei distanţe minime de 50 m faţă de reclamantă şi faţă de locuinţa acesteia;

c)interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.

În motivarea cererii, a arătat că pârâții sunt fiul, nora și respectiv mama nurorii sale.

De asemenea, s-a precizat că, prin contractul de întreţinere cu clauza de uzufruct viager, autentificat sub nr. ... din ..., părinţii reclamantei, C.V. și C.C. au transmis nuda proprietate asupra imobilelor situate în .... , cu obligația dobânditorului, P.A., de a le asigura întreţinerea și rezerva uzufructului viager pentru aceştia și pentru reclamanta.

Susţine că, în prezent, cu toate că beneficiare ale dreptului de uzufruct viager asupra imobilului sunt doar reclamanta şi mama acesteia, C.C. (în urma decesului tatălui C.V. din anul 2018) în imobil locuiesc fiul reclamantei, P.A., care a dobândit nuda proprietate asupra imobilului, soţia acestuia, P.M.C.și numita G.C., mamă celei din urma.

 Arată că, chiar daca locuiesc în unităţi locative relativ separate ale imobilului, magazia, baia și toaleta sunt comune, precum și alimentarea cu utilităţi, respectiv apă și energie electrică, motiv pentru care, între părți au loc în ultimul timp conflicte din ce în ce mai frecvente și mai grave, în ultimul timp pârâţii supunându-o unor amenințări și violente psihice și verbale din ce în ce mai puternice, interzicându-i accesul la baie și toaletă şi oprind alimentarea cu energie electrică și apă la camerele din imobil pe care le ocupă.

Apreciază că în scopul şicanării sale, paratul P.A. a formulat şi o plângere pentru distrugere, plângere pe care ulterior a retras-o.

Privind întreruperea energiei electrice, susţine că s-a adresat organelor de politie și acestea au intervenit la data de 27.11.2019.

Concluzionând, consideră că viața, integritatea fizică și psihică a sa este pusă în primejdie de către pârâți, prin acte de violență verbală - amenințări și insulte,  precum și prin acte de violență psihologică - prin interzicerea accesului la dependințelele locuinţei și întreruperea abuziva a utilităților, astfel că se impune emiterea unui ordin de protecție în acest sens.

Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 217/2003.

Pârâţii nu a depus întâmpinare, însă 2 dintre ei P.A., P.M.C. s-au prezentat personal în instanţă, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

Instanţa a dispus citarea părţilor, a emis adrese către Baroul Buzău pentru a se desemna apărători din oficiu pentru pârâţi, P.A., P.M.C.fiind reprezentaţi de apărător din oficiu, în timp ce pârâta G.C. a fost re prezentată de apărător din oficiu ...

Totodată, instanţa a solicitat relaţii cu privire la pârâţi din partea IPJ Buzău, precum şi cazierul judiciar al acestora.

Apărătorul din oficiu al pârâtei G.C. , a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a acesteia, apreciind că nu se încadrează în niciuna din ipotezele cuprinse la disp. art 5 din Legea nr. 217/2003.

Instanţa a unit soluţionarea excepţiei invocate o dată cu fondul.

La termenul de judecată din data de 17.12.2019 instanţa a încuviinţat pentru părţi administrarea probei cu înscrisuri, precum şi proba cu interogatoriile părţilor apreciind că acestea sunt pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei, conform art. 255 şi art. 258 C.proc.civ.

Analizând cauza civilă de faţă, instanţa reţine următoarele:

Emiterea unui ordin de protecţie de către instanţa de judecată se întemeiază pe dispoziţiile art. 23 din Legea 217/2003, rep. în conformitate cu care persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii (…)

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (1) din aceeaşi lege, prin membru de familie se înţelege:

a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, soţii şi copiii acestora, precum şi persoanele devenite rude prin adopţie, potrivit legii;

b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; fraţii, părinţii şi copiii din alte relaţii ai soţului/soţiei sau ai fostului soţ/fostei soţii;

c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenţii şi descendenţii partenerei/partenerului, precum şi fraţii şi surorile acestora;

d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului;

e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei G.C., instanţa constată faptul că, potrivit susţinerilor necontestate de părţi, aceasta este mama norei victimei, neîncadrându-se în nici-o ipoteză din cele prevăzute în mod expres de dispoziţiile legale.

În acest sens, instanţa va admite excepţia invocată, cererea urmând a fi respinsă în contradictoriu cu pârâta G.C., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Referitor la ceilalţi doi pârâţi, faţă de relaţiile de rudenie dintre aceştia şi reclamantă, instanţa constată că este întrunită ipoteza de la art. 5 alin. (1) lit. a) din Lege, aceştia având calitatea de descendent, respectiv soţ al descendentului.

Totodată, instanţa reţine că în baza art. 3 din Legea 217/2013 violenţa domestică  presupune orice inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima.

În vederea emiterii unui ordin de protecţie, faţă de dispoziţiile legale anterior expuse, instanţa reţine că trebuie să existe următoarele condiţii, respectiv existenţa cererii persoanei a cărei viaţă, integritate fizică ori psihică sau a cărei libertate este pusă în pericol, existenţa unor indicii că, în lipsa măsurilor de protecţie, viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea persoanei i-ar fi puse în pericol, starea de pericol să fie provocată de un membru al familiei şi ordinul de protecţie să fie emis în vederea înlăturării stării de pericol.

Instanţa mai reţine faptul că, existenţa cererii privind emiterea unui ordin de protecţie, trebuie să se întemeieze pe însăşi existenţa unor indicii că, în lipsa măsurilor de protecţie, viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea persoanei i-ar fi puse în pericol.

Cu privire la acest aspect, observând probatoriul administrat în cauză, nu a rezultat faptul că pârâţii au manifestat violenţă asupra reclamantei de o asemenea intensitate care să atragă consecinţa punerii în pericol a vieţii victimei, a integrităţii sale fizice, psihice sau a libertăţii acesteia.

Reclamanta, prin cerere, a arătat că a fost abuzată psihic în ultimii 3 ani, perioadele de neînţelegere oscilând de-a lungul timpului.

De asemenea, cu ocazia interogatoriilor administrate din oficiu de către instanţă, a rezultat versiuni diferite cu privire la evenimentul ce a generat introducerea prezentei cereri, fiecare apreciind că cealaltă parte este de vină.

Totodată, instanţa constată faptul că, deşi i s-a pus în vedere să prezinte la termenul fixat toate probele de care înţelege să se folosească, reclamanta nu a fost în măsură să îşi susţină afirmaţiile cu nici un mijloc de probă.

În afară de acest aspect, instanţa atrage atenţia că prezenta procedură trebuie utilizată numai în cazul exercitării unor violenţe de o anumită intensitate care să atragă luarea măsurilor de protecţie, nu pentru soluţionarea oricăror neînţelegeri în sânul familiei.

Deşi potrivit descrierii reclamantei, manifestările pârâţilor – jigniri, ameninţări, întreruperea energiei electrice se pot circumscrie fenomenului violenţei în familie, astfel cum a fost definită aceasta de către legiuitor, simpla susţinere a acesteia că este ameninţată, agresată sau că pârâţii se manifestă violent faţă de aceasta nu este suficientă  pentru a justifica luarea unor măsuri de protecţie şi impunerea împotriva pârâţilor a unor obligaţii sau interdicţii atât de severe cum sunt cele prevăzute de Legea nr. 217/2003 rep. chiar dacă acestea au un caracter temporar.

Se mai reţine că pârâtul P.A. deţine nuda proprietate asupra imobilului din care se solicită evacuarea, acesta luându-şi angajamentul prin contractul de întreţinere cu clauza de uzufruct viager, autentificat sub nr. ... din ..., părinţii reclamantei, C.V. și C.C., de a le asigura întreţinerea şi cele necesare traiului zilnic, însă nu şi faţă de reclamantă, aceasta având doar constituit un drept de uzufruct viager.

Or, în eventualitatea în care s-ar dispune evacuarea pârâtului din locuinţă, acesta ar fi pus în imposibilitatea de a-şi îndeplini sarcinile asumate prin contractul de întreţinere încheiat.

Aşadar, instanţa reţine că, în prezenta cauză nu au fost administrate probe prin care să se facă dovada existenţei unui pericol concret şi actual de săvârşire a unor acţiuni de violenţă din partea pârâţilor care să justifice instituirea unui ordin de protecţie sau necesitatea înlăturării vreunei stări de pericol la acest moment, mai cu seamă că, potrivit susţinerilor părţilor, evenimentul ce a generat introducerea prezentei cereri s-a petrecut în luna septembrie a anului curent, nefiind justifică urgenţa instituirii măsurilor solicitate.

Chiar dacă între părţi există anumite neînţelegeri care pot determina eventuale aprecieri asupra deteriorării relaţiilor de familie dintre acestea, instanţa reţine că aceste aspecte nu sunt de natură să conducă la concluzia existenţei unui pericol concret, real, ridicat şi actual provenind din partea pârâţilor. 

Instanţa subliniază, totodată, faptul că raţiunea legii privind prevenirea şi combaterea violenţei domestice nu este reprezentată de a se face apel la instituţia ordinului de protecţie ori de câte ori între membrii de familie există discuţii tensionate, certuri sau în situaţia în care una dintre părţi nu mai doreşte continuarea convieţuirii, ci doar în situaţiile în care, prin intermediul acestora se creează o stare de pericol pentru viaţa, integritatea fizică ori psihică sau libertatea persoanei care solicită protecţie, context în care, în speţa dedusă judecăţii, instanţa constată că nu s-a făcut dovada existenţei unei stări de pericol cu privire la viaţa, integritatea fizică ori psihică sau libertatea reclamantei.

Pentru motivele expuse mai sus, instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 217/2003 pentru emiterea ordinului de protecţie şi, pe cale de consecinţă, va respinge cererea, ca neîntemeiată.

Reţinând rolul educativ al instanţelor judecătoreşti în cadrul societăţii, instanţa reaminteşte părţilor faptul că se impune depunerea unui efort comun pentru a gestiona problemele inerente ale vieţii, astfel încât recomandă acestora, pe viitor, înţelegere şi acceptare având în vedere că situaţiile tensionate din cadrul familiei, indiferent de cauza acestora, sunt de natură a crea neplăceri tuturor părţilor.

De asemenea, instanţa va dispune avansarea onorariilor apărătorilor din oficiu, 1.000 lei pentru av. ... – apărător al pârâţilor P.A., P.M.C., respectiv suma de 500 lei pentru av. ... – apărător al pârâtei G.C., din fondurile Ministerului Justiţiei.

Conform art. 30 din Legea nr. 217/2003, prezenta sentinţă este supusă numai apelului, în termen de 3 zile de la pronunţare, acesta urmând a fi depus la Judecătoria Buzău şi soluţionat de Tribunalul Buzău.