Infractiunea de lovire si alte violente.Cereri si exceptii invocate de inculpat;restituirea cauzei la Parchet

Încheiere de cameră preliminară

Conţinut:  Infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art.193 alin.2 Cod penal

 Cereri şi excepţii invocate de inculpat; restituirea cauzei la parchet.

În procedura de cameră preliminară, inculpatul S_____ M_____, prin apărător ales av. P_____ D_____, a depus un înscris cu denumirea „contestaţie împotriva rechizitoriului întocmit la data de 15 iunie 2020 în dosarul nr. XXXX/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Î______”, din cuprinsul căruia rezultă următoarele aspecte:

La data de 03.06.2020, apărătorul ales al inculpatului a formulat o cerere de copiere şi studiere a dosarului, având în vedere dispoziţiile art. 94 Cod procedură penală. La data de 16.06.2020, a fost comunicată ordonanţa de încuviinţare a acestei cereri, ordonanţă care datează din 03.06.2020. Această activitate a fost delegată Postului de Poliţie T_____ care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de aducere la cunoştinţă a faptului că se poate copia dosarul.

Inculpatul apreciază că, procedându-se astfel, i-a fost încălcat dreptul la apărare inculpatului, acesta neputând invoca probe din care să rezulte nevinovăţia acestuia.

Consideră, deasemenea, că au fost încălcate dispoziţiile art. 6 alin 3 din Convenţia Europeană şi art. 10 alin 2 şi 5 Cod procedură penală.

Inculpatul solicită restituirea cauzei la parchet în vederea continuării urmăririi penale şi administrării de probatorii, în condiţiile în care i-a fost comunicată ordonanţa de încuviinţare a studierii dosarului şi efectuării de fotocopii în data de 16.06.2020, însă la data de 15.06.2020 a fost emis rechizitoriul în aceeaşi cauză.

Excepţiile formulate de către inculpat au fost comunicate Parchetului de pe lângă Judecătoria Î_____, iar la data de 23.07.2020 unitatea de parchet a înaintat către judecătorul de cameră preliminară adresa nr. XXXX/P/2019 precum şi o serie de înscrisuri în combarea susţinerilor inculpatului.

1.Prin încheierea din 29.07.2020, judecătorul de cameră preliminară a dispus

următoarele:

-În temeiul art. 345 alin 1 Cod procedură penală, admite excepţia nelegalităţii sesizării

instanţei cu rechizitoriul nr. XXX/P/2019 din 15.026.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Î_____, invocată de inculpatul S_____ M_____, prin apărător ales, av. P_____ D_____ E_____.

-În temeiul art. 345 alin 3 Cod procedură penală dispune ca, în termen de 5 zile de la

comunicarea prezentei încheieri către Parchetul de pe lângă Judecătoria Î_____, procurorul să remedieze neregularitatea actului de sesizare şi să comunice judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

2.Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Potrivit art. 342 Cod procedură penală, obiectul camerei preliminare în constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Prin urmare, în procedura de cameră preliminară, judecătorul verifică patru aspecte:

-Competenţa instanţei, respectiv dacă sesizarea s-a făcut cu respectarea prevederilor art.

35 şi 41 Cod procedură penală

-Legalitatea sesizării, respectiv verificarea rechizitoriului.

-Legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală, respectiv dacă au

fost parcurse etapele obligatorii în urmărirea penală  şi concordanţa între actele efectuate şi dispoziţiile legale  ce reglementează modul în care sunt efectuate actele de către organul de urmărire penală

-Legalitatea administrării probelor de către organele de urmărire penală.

Judecătorul de cameră preliminară constată că, la data de 27.05.2020, numitul S_____ M_____ a fost audiat în calitate de inculpat în prezenta apărătorului ales, de către organele judicare din cadrul Postului de Poliţie T_____.

În finalul declaraţiei consemnate de organul judiciar, a fost menţionat faptul că inculpatul  îşi rezervă dreptul de a depune probe în apărarea sa după ce va lua la cunoştinţă de conţinutul dosarului, sens în care la depune o cerere în acest sens la parchet prin apărător ales.

 La data de 03.06.2020, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Î_____ a fost înregistrată cererea formulată de inculpat prin apărător ales prin care solicita studierea şi fotocopierea dosarului de urmărire penală. Cererea a fost rezoluţionată la aceeaşi dată, având menţiunea „se aprobă”, fiind emisă, tot la 03.06.2020, ordonanţa prin care :

-Se aproba studierea dosarului , activitate ce a fost delegată organului de cercetare penală

care „va stabili data şi ora studierii dosarului” urmând să încunoştiinţeze despre aceste aspecte

-În ceea ce priveşte fotocopierea dosarului, acesta urma să fie înaintat parchetului pentru

efectuarea activităţii.

Conţinutul ordonanţei a fost comunicat telefonic apărătorului inculpatului la data de

04.06.2020 .

Ordonanţa a fost expediată în format letric către inculpat (prin apărător) la data de

15.06.2020, şi primită la data de 16.06.2020.

Către Postul de Poliţei T_____, ordonanţa a fost expediată la data de 09.06.2020, potrivit condicii de corespondenţă, însă, la 08.06.2020, organul de cercetare penală înaintase către parchet dosarul cu propunere de trimitere în judecată.

Rechizitoriul a fost emis la data de 15.06.2020, deci în ziua expedierii către apărătorul inculpatului a ordonanţei prin care a fost aprobată cererea de studiu şi de studiere dosar, şi anterior primirii ordonanţei de către apărătorul ales al inculpatului.

În aceste condiţii, judecătorul de cameră preliminară constată că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului, organele de urmărire penală soluţionând dosarul şi înaintându-l instanţei fără a-i da acestuia posibilitatea efectivă de acces la dosar  şi de a propune de probe în apărarea sa, după ce i-a fost încuviinţată cererea în acest sens.

Dreptul la apărare al inculpatului în procesul penal, este una din componentele dreptului la un proces echitabil, consacrat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a drepturilor Omului.

Potrivit art. 6 Conv. E.D.O., cu denumire marginală „Dreptul al un proces echitabil”:

1. Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului, pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată strict necesară de către tribunal, atunci când, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.

3. Orice acuzat are, în special, dreptul:

a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;

b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloace necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;

d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;

e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.

Legislaţia procesual penală din România a transpus art. 6 într-o serie de dispoziţii legale, printre care şi cele cuprinse în art. 5 şi art. 10 Cod procedură penală, referitoare la dreptul la apărare, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil.

Este adevărat că, inclusiv din perspectiva jurisprudenţei CEDO, caracterul echitabil al procedurii este evaluat în ansamblul procesului penal, prin raportare atât la urmărirea penală, cât şi la faza judecăţii, însă în cazul în care dreptul la apărare este grav afectat de către organele de anchetă prin modul în care au înţeles să efectueze urmărirea penală cu încălcarea art. 5 şi art. 10 Cod procedură penală, şi ale art. 6 par. 3 lit. b şi d din Convenţie, se legitimează constatarea că întreaga legalitate a urmăririi penală este prejudiciată . 

În caz contrar, s-ar ajunge la situaţia în care toate criticile privind încălcarea dreptului la apărare să fie respinse de plano, pe motivul că vătămarea invocată poate fi înlăturată în cursul judecăţii în condiţii de contradictorialitate, oralitate şi nemijlocire, ceea ce ar echivala cu o lipsire de orice efect a reglementărilor interne şi convenţionale care statuează că respectarea dreptului la apărare ca şi componentă a unei proceduri echitabile se apreciază în ansamblul procesului penal.

Împrejurarea că vătămările suferite pot fi înlăturate cu ocazia judecăţii, întrucât încălcarea dispoziţiilor referitoare la drepturile procesuale este sancţionată de principiu, cu nulitatea relativă, nu poate fi opusă automat inculpatului, întrucât ar permite organelor de urmărire penală perpetuarea nerespectării principiului loialităţii şi a dreptului la apărare, ceea ce ar aduce atingere caracterului echitabil al procesului penal.

Este adevărat că judecătorul poate dispune, în faza de judecată, administrarea şi/sau readministrarea probatoriului (atât în acuzare, cât şi în apărare) dar la fel de adevărat este că nu trebuie să se suplinească în acest mod atribuţiile procurorului şi nici să lase nesancţionată încălcarea unor dispoziţii imperative a căror nerespectare revine nu doar judecătorului, ci şi procurorului- supus şi el legii.

Potrivit art. 5 Cod procedură penală, organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului. Alin 2 dispune ca organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea, cât şi în devafoarea suspectului sau inculpatului.

Deasemenea, art. 10 Cod procedură penală prevede că părţile, subiecţii procesuali principali şi avocatul au dreptul să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării.

Pe de altă parte, alin 5 al art. 10 Cod procedură penală, organele judiciare au obligaţia de a asigura exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare de către părţi şi subiecţii procesuali principali în tot cursul procesului penal.

Or, în prezenta cauză, deşi cererea de studiere şi fotocopiere a fost încuviinţată de procurorul care supraveghează urmărirea penală, inculpatul nu a putut beneficia efectiv de acest drept, din cauză că procurorul a întocmit rechizitoriul anterior comunicării ordonanţei de încuviinţare a cererii de studiu a dosarului.

Având la dosarul cauzei ordonanţa prin care a încuviinţat studierea şi fotocopierea dosarului, procurorul de caz, la soluţionarea dosarului, trebuia să verifice modalitatea în care au fost aduse la îndeplinire dispoziţiile cuprinse în ordonanţă.

Încălcarea dispoziţiilor legale în materia respectării dreptului la apărare au împiedicat exercitarea deplină, efectivă şi reală a acestuia şi au limitat, nepermis, posibilitatea inculpatului de a-şi face apărări complete şi pertinente în cauză.

Aflându-ne în situaţia unei nulităţi relative, judecătorul de cameră preliminară constată că vătămarea produsă a fost dovedită de inculpat, acesta fiind privat de posibilitatea reală de a propune administrarea de probatorii în favoarea sa.

Astfel, în cadrul concluziilor orale, apărătorul inculpatului a precizat că se impune şi audierea altor persoane, reaudierea unei martore a cărei declaraţia a fost consemnată extrem de succint, ba chiar şi efectuarea unui supliment de expertiză, având în vedere concluziile  sumare ale raportului de constatare medico legală, în care se fac referiri doar la faptul că persoana vătămată a suferit leziuni produse cu un corp dur.

Judecătorul de cameră preliminară apreciază că o urmărire penală desfăşurată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, respectiv cu încălcarea componentei acestuia privind dreptul la apărare,  nu poate fundamenta un rechizitoriu legal întocmit şi nu conturează limitele unei judecăţi echitabile în care să se aprecieze-fără putinţă de tăgadă-asupra vinovăţiei.

Afirmaţia este susţinută şi de  dispoziţiile art. 327 Cod procedură penală potrivit căruia rechizitoriul se emite atunci când procurorul constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă şi există probele necesare şi legal administrate.

Art. 342 Cod procedura penală impune judecătorului de cameră preliminară să verifice legalitatea sesizării instanţei.

În lipsa unor dispoziţii exprese a Codului de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că legalitatea sesizării instanţei presupune atât verificarea condiţiilor de formă ale rechizitoriului (respectiv cele prev. de art. 328 Cod procedură penală), cât şi cele de fond (respectiv cele prev. la art. 327 Cod procedură penală), altele decât cele ce privesc administrarea probelor şi efectuarea actelor de urmărire penală.

În raport cu cele expuse anterior, judecătorul de cameră preliminară a constatat încălcarea dreptului la apărare al inculpatului S_____ M_____ pe parcursul urmăririi penale desfăşurată în dosarul cu nr. XXXX/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Î_____, componentă a dreptului la un proces echitabil, fiind afectată, pe cale de consecinţă, legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. XXXX/P/2019 din 15.026.2020.

3.Încheierea judecătorului de cameră preliminară din 29.07.2020 a fost comunicată

Parchetului de pe lângă Judecătoria Î_____, iar prin adresa nr. XXXX/P/2019 din 31.07.2020, a comunicat faptul că îşi menţine dispoziţia de trimitere în judecată a inculpatului (fila 36) , că probatoriul a fost legal administrat iar eventualele neconcordanţe pot fi îndreptate şi în faza de cercetare judecătorească, că rechizitoriul a fost întocmit cu respectarea cerinţelor impuse de art. 328, art. 329, art. 286, art. 330 şi art. 331 Cod procedură penală.

4.Procedând la verificarea actelor din dosarul de urmărire penală, a încheierii din

29.07.2020 , precum şi a răspunsului Parchetului de pe lângă Judecătoria Î_____, judecătorul de cameră preliminară va dispune în temeiul art. 346 alin 3 lit a) Cod procedură penală, restituirea cauzei la parchet, văzând şi următoarele considerente:

Nu poate fi primită susţinerea parchetului de pe lângă Judecătoria Î_____ potrivit căreia „eventualele neconcordanţe invocate de către inculpat, pot fi îndreptate şi în faza de cercetare judecătorească”.

În încheierea din 29.07.2020, judecătorul de cameră preliminară nu a constatat neconcordanţe în administrarea probatoriului, ci a constatat faptul că inculpatului i-a fost încălcat în mod flagrant dreptul la apărare, fiind lipsit de posibilitatea de a lua la cunoştinţă conţinutul dosarului de urmărire penală şi de a propune probe în apărarea sa.

Susţinerea procurorului de şedinţă, în cadrul concluziilor orale, potrivit căreia, procurorul de caz a apreciat suficient materialul probator administrat pentru dovedirea vinovăţiei inculpatului, de aceea a procedat la întocmirea rechizitoriului, încalcă în mod evident prevederile art. 5 Cod procedură penală care consacră un principiu fundamental al urmăririi penale, acela al aflării adevărului.

Judecătorul de cameră preliminară aminteşte că, potrivit art. 5 Cod procedură penală: (1) Organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.

(2) Organele de urmărire penală au obligația de a strânge și de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului ori inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credință a probelor propuse în favoarea suspectului ori inculpatului se sancționează conform dispozițiilor prezentului cod.

Este adevărat că, în cadrul cercetării judecătoreşti, judecătorul fondului are posibilitatea de a administra/readministra probe, însă, cercetarea judecătorească nu poate şi nici nu trebuie să suplinească activitatea organelor judiciare din cadrul fazei de urmărire penală.

Astfel cum s-a antamat şi de către apărătorul inculpatului, în cauză nu s-a efectuat nici măcar o cercetare la faţa locului, aspect pe care intenţiona a-l solicita dacă i s-ar fi dat posibilitatea propunerii probelor, pentru a lămuri aspecte importante referitoare la locul în care a fost găsită căzută persoana vătămată, dimensiunile gardului despărţitor dintre cele două proprietăţi, existenţa unei reale posibilităţi ca persoana vătămată să poată fi lovită printre/peste acel gard.

Pentru considerentele expuse, judecătorul de cameră preliminară, va dispune restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale şi a sesizării instanţei în mod legal.

Domenii speta

Spete similare