Inadmisibilitatea unei acțiuni în constatare privind împlinirea termenului de prescripție de 3 ani, prevăzu de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care are un caracter de subsidiaritate față de contestația la executare

Sentința civilă nr. 222 din data de 09.04.2020 a Judecătoriei Galați, definitivă prin Decizia civilă nr. 419 din data de 07.07.2020 a Tribunalului Galați;

Obiect: Acțiune în constatare

Problema de drept: inadmisibilitatea unei acțiuni în constatare privind împlinirea termenului de prescripție de 3 ani, prevăzu de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care are un caracter de subsidiaritate față de contestația la executare pe care o poate demara partea care justifică un astfel de interes.

Soluția instanței de fond:

Conform art. 35 Cod procedură civilă, cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primita dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.

Aşadar, din economia textului articolului 35 din Codul de procedură civilă rezultă că cererea în constatare prezintă anumite particularităţi, respectiv: pe calea acestei cereri se poate solicita numai constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept nu şi a unui fapt; hotărârea pronunţată într-o cerere în constatare nu este susceptibilă de executare; cererea în constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.

Deci, cererea în constatare are un caracter subsidiar, făcând ca o astfel de cerere să nu poată fi primită dacă partea ar putea cerere realizarea dreptului a cărui solicitare se solicită pe orice altă cale legală. Prin orice altă cale prevăzută de lege se înţelege orice mijloc de realizare, inclusiv contestaţia la executare, partea neavând un drept de opţiune între cererea în realizare şi cererea în constatare.

Alături de cele patru condiţii generale de exercitare a oricărei cereri, capacitate procesuală, calitate procesuală, formularea unei pretenţii şi justificarea unui interes, în cazul cererii în constatare  trebuie îndeplinită o a patra condiţie negativă, respectiv ca partea să nu poată cerere realizarea dreptului dedus judecăţii.

Excepţia caracterului subsidiar al cererii în constatare în raport de cererea în realizare/ excepţia inadmisibilităţii cererii în constatare este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie.

Instanţa reţine că, odată cu demarare executării silite, contestația la executare reprezintă mijlocul procedural prin intermediul căreia oricare dintre părţile interesate – debitor, creditor sau terț vătămat –, poate cere şi obține desființarea măsurilor ilegale de urmărire silită. Una dintre neregularitățile procedurale care poate face obiectul unei contestații la executare împotriva executării silite înseşi este şi intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită.

Astfel, reclamanta a avut la îndemână acţiunea în realizare, respectiv contestația la executare, prin intermediul căreia putea invoca intervenirea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.

Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa urmează să admită excepţia inadmisibilităţii/ a caracterului subsidiar al cererii în constatare în raport de cererea în realizare, şi să respingă cererea reclamantei ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte cererea formulată de BEJ ____ de obligare a reclamantei la plata sumei de 285,60 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de copiere dosarului de executare, instanţa o va respinge ca neîntemeiată. Conform art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă, în cauzele având ca obiect contestaţie la executare, instanţa va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de pe actele dosarului de executare contestate, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. Prezenta cauza are caracterul juridic al unei acţiuni în constatare, nefiind incidente dispoziţiile art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă.

Căi de atac exercitate: împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel în termen legal, aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Apelul formulat a fost respins prin Decizia civilă nr. 419 din data de 07.07.2020 a Tribunalului Galați.

Soluția instanței de control judiciar:

Totuşi, în mod întemeiat a reṭinut prima instanṭă, că, prin acțiunea în constatare, reglementată de art. 35 C.proc.civ., cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice cale prevăzută de lege.

În acord cu aceste prevederi legale, reclamanta urmărește un obiectiv limitat, respectiv să se constate inexistența unui drept al creditoarei împotriva sa.

De asemenea, corecte sunt considerentele primei instanțe potrivit cărora acțiunea în constatare are un caracter subsidiar fată de acțiunea în realizare; cât timp reclamantul ar avea la dispoziție un alt mijloc procedural pentru realizarea dreptului, nu ar putea utiliza acțiunea în constatare, aceasta urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. Aceasta întrucât legiuitorul a urmărit ca, în măsura în care este posibil, atunci când s-a încălcat un drept, să se restabilească ordinea de drept știrbită prin încălcarea respectivă, finalitate ce poate fi atinsă prin acțiunea în realizare.

Apelantul a susṭinut că poate cere să se constate prescripṭia extinctivă a dreptului la acṭiune, prin două căi procedurale - acṭiunea în constatare, respectiv contestaṭia la executare, ambele căi fiind admisibile, invocând disp.art.713 alin.(2) C.proc.civ. Insă, potrivit acestor dispoziṭii legale, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun. Aşadar, este evident că aceste dispoziṭii nu îşi pot găsi aplicabilitate decât în cadrul unei contestaṭii la executare.

Aşa fiind, Tribunalul reṭine că, după începerea executării silite, în situaṭia în care executorul judecatoresc pune în executare un titlu care este prescris, aşa cum susṭine apelanta în cauză că ar fi titlul creditoarei,  debitorul are deschisă calea contestaṭiei la executare, prin care va invoca excepṭia prescripṭiei dreptului de a obṭine executarea silită şi va solicita instanṭei de executare să dispună anularea tuturor actelor de executare şi desfiinṭarea executarii silite.

Dacă debitorului i-ar fi recunoscută acṭiunea în constatarea prescripṭiei, şi după începerea executării silite, ar însemna să se eludeze dispoziṭiile legale referitoare la termenul în care poate fi formulată contestaṭia la executare prin care se invocă prescripṭia, dat fiind că acṭiunea în constatare nu este ṭinută de un astfel de termen. In concret, dacă debitorul a pierdut termenul în care putea solicita prescripṭia dreptului de a obṭine executarea silită, acesta nu mai este îndreptăṭit să invoce prescripṭia extinctivă a dreptului material la acṭiune al creditoarei, pe calea acṭiunii în constatare, tocmai pentru că a avut deschisă contestaṭia la executare, de care nu a înṭeles să profite.

În fine, acṭiunea de constatare a prescripṭiei dreptului material la acṭiune, îşi are raṭionamentul în blocarea unei posibile şi viitoare acṭiuni de executare silită pe care creditorul ar putea să o deschidă, în baza unui titlu executoriu, despre care se cunoaşte că nu îşi mai poate produce efectele. Insă, după începerea executării silite, o astfel de acṭiune nu îşi mai găseşte justificare.

In referire la celelalte susṭineri ale apelantei, referitoare la încălcarea dreptului său de acces la justiṭie, Tribunalul reține că, stabilind că acțiunea în constatarea existenței dreptului sau a inexistenței unui drept potrivnic este inadmisibilă, dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege, art. 35 teza a doua din Codul de procedură civilă nu face altceva decât să confirme posibilitatea persoanei interesate de a se adresa instanțelor judecătorești competente, dând expresie dreptului de acces liber la justiție.

Textul de lege criticat nu îngrădește accesul liber la justiție, ci, dimpotrivă, îi oferă persoanei interesate posibilitatea să își valorifice pe deplin acest drept garantat la nivel constituțional, aprecierea cu privire la existența căii legale de realizare a dreptului aparținând exclusiv instanțelor sesizate cu soluționarea acțiunilor în constatare,  în funcție de împrejurările specifice cauzei, dupa cum s-a stabilit prin Decizia Curṭii Constitutionale nr. 857 din 17 decembrie 2019 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 teza a doua din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare