Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 401 alin. 1 din c. pr. civ. 1865 în ceea ce priveşte invocarea perimării de drept a executării silite. Analiza condiţiilor pentru operarea perimării de drept a executării silite.

Sentinţă civilă 259 din 15.04.2020


Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 401 alin. 1 din C. pr. civ. 1865 în ceea ce priveşte

invocarea perimării de drept a executării silite. Analiza condiţiilor pentru operarea perimării de drept a executării silite.

În ceea ce privește perimarea executării silite, instanța va proceda la analiza condițiilor pentru incidența acesteia în prezenta cauză, întrucât este un motiv de nelegalitate a executării silite, care nu se circumscrie unui anumit termen în care ar putea să fie invocat. Astfel instanța apreciază că perimarea și contestația la executare sunt instituții juridice diferite, cu obiect diferit, condiții de admisibilitate diferite și cu efecte proprii, termenul prevăzut de art. 401 alin.(1) din Codul de procedură civilă 1865 vizează doar contestația la executare propriu-zisă care se poate face împotriva oricărui act de executare.

Astfel, perimarea executării silite este sancțiunea procesuală care constă în stingerea executării silite, urmare a lipsei de stăruință a creditorului, imputabilă acestuia, în îndeplinirea actelor sau demersurilor necesare executării.

Potrivit art. 389 alin. (1) și (2) C. proc. civ. 1865 „dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte poate cere desființarea ei. În caz de suspendare, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării”.

Astfel, perimarea este o sancțiune aplicată creditorului pentru lipsa de stăruință în executare și ca și perimarea acțiunii, contribuie la creșterea diligentei creditorului și are rol de accelerare a procedurii judiciare în vederea lămuririi raporturilor dintre părți.

Instanța apreciază că creditorul trebuie să fie diligent pe toată perioada desfășurării executării silite, deoarece printr-o îndelungată lipsă de stăruință în executarea silită, se consideră că a pierdut orice interes în soluționarea cererii sale, intervenind astfel perimarea executării silite, sancțiune procesuală care constă în desființarea tuturor actelor de executare îndeplinite în dosarul execuțional.

În cauză, executarea silită a fost demarată sub forma popririi,  măsură ce a subzistat până la anularea acestei măsuri prin sentința civilă nr. ____ din 12.07.2013 a Judecătoriei G____, menținută în această privință prin decizia civilă nr. ____din 02.12.2013 a Tribunalului G____.

Măsura popririi a fost reînființată prin adresa nr. 207/09.01.2017. Urmează a se analiza dacă în perioada 02.12.2013-09.01.2017 și ulterior, s-a scurs termenul de perimare de 6 luni fără îndeplinirea vreunui act de executare.

Instanța reține că potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, în forma în vigoare la data de 09.01.2017, data înființării noii popririi, „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) in anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) in anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) in anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) in anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) in anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

De asemenea, potrivit art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 71/2009, în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept”.

În mod evident, prevederile O.U.G. nr. 71/2009 sunt aplicabile raporturilor dintre contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G____ și intimata Ț___C____.  Ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 18 iunie 2009 și este aplicabilă tuturor sumelor obținute pe cale de hotărâre judecătorească în sectorul bugetar.

Prin urmare, poprirea înființată la data de 09.01.2017 în dosar execuțional nr. ___/2010 nu este lovită de nulitate absolută, executarea silită a titlului executoriu sentința civilă nr. ___/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B____ în dosarul nr. ___/113/2008, fiind suspendată de drept până la 31.12.2016.

Astfel, poprirea înființată la data de 09.01.2017 a fost înființată legal, termenul de perimare care a început să curgă după data de 31.12.2016 nu s-a împlinit până la data de 09.01.2017 în mod evident.

Însă, instanța observă că adresa de înființare a popririi din data de 09.01.2017 reprezintă ultimul act de executare efectuat în dosarul execuțional nr. 207/2010 al BEJ N____ S_____I____, dată de la care începe să curgă un nou termen de perimare de 6 luni.

Intimata a invocat faptul că în tot acest timp, respectiv 09.01.2017-2019 a insistat în continuarea procedurii execuționale prin cereri adresate debitoarei contestatoare la datele de 20.02.2017, 21.03.2017, 08.01.2018 și 05.11.2019, adrese pe care le-a atașat în copie (f. 94-101). Față de acest aspect, instanța reține că termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat în cursul executării silite. Posibilitatea de întrerupere a termenului de perimare decurge din însăși modul de redactare al art. 389 alin. 1 C.pr.civ. 1865, text ce condiționează aplicarea sancțiunii de neîndeplinirea unui act de executare timp de 6 luni. Dacă în cursul termenului s-a îndeplinit un alt act de executare, acesta va avea caracter întreruptiv de perimare. Un nou termen de perimare va începe să curgă numai dacă actul întrerupător nu a fost urmat, timp de 6 luni, de acte firești de executare.

Prin urmare, instanța constată că ultimul act de executare în dosarul execuțional a fost adresa de înființare a popririi din data de 09.01.2017, acest act nefiind urmat de niciun altul, adresele prin care intimata a comunicat cu debitoarea neavând natura juridică a unor acte de executare realizate în cadrul procedurii execuționale.

Așadar, ținând cont de aspectele mai sus enunțate, instanța apreciază că a intervenit sancțiunea perimării executării silite demarate în cadrul dosarul nr. ___/2010 al BEJ N____S____ I___.

Sentinţa civilă nr. 259/15.04.2020 a Judecătoriei Galați a rămas definitivă prin

neapelare.