Contribuție cheltuieli întreținere.

Sentința civilă nr. 1574 din 15.03.2019 a Judecătoriei Galați, definitivă prin Decizia civilă nr. 427 din data de 02.07.2020 a Tribunalului Galați;

Obiect: Pretenții

Problema de drept: Contribuție cheltuieli întreținere. Suportarea diferenței de plată dintre contribuţia lunară de întreţinere în cuantum de până la 60% din valoarea veniturilor personale  până la concurenţa valorii integrale a contribuţiei lunare de întreţinere de către susţinătorii legali.

Soluția instanței de fond:

În conformitate cu disp. art. 25 alin. 5 din Legea 17/2000, persoanele vârstnice care au venituri şi sunt îngrijite în cămin datorează contribuţia lunară de întreţinere în cuantum de până la 60% din valoarea veniturilor personale, fără a depăşi contul mediu lunar de întreţinere aprobat pentru fiecare cămin.

În conformitate cu art. 24 din Legea 17/2000 republicată „persoanele vârstnice care dispun de venituri proprii şi sunt îngrijite în căminele organizate potrivit prezentei legi, precum şi susţinătorii legali ai acestora au obligaţia să plătească lunar o contribuţie  de întreţinere stabilită pe baza costului mediu luna de întreţinere.

În conformitate cu art. 25 alin. a şi b „persoanele vârstnice care au venituri şi sunt îngrijite în cămin datorează contribuţia lunară de întreţinere în cuantum de 60% din valoarea veniturilor personale lunare, iar pct b „diferenţa până la concurenţa valorii integrale a contribuţiei lunare de întreţinere se va plăti de către susţinătorii legai ai persoanelor vârstnice”.

Contribuţia lunară de întreţinere se stabileşte anual prin HCL Municipiul Galaţi iar pentru anul 2018 aceasta a fost stabilită prin HCL 57/2018 la suma de 1982 lei pentru beneficiarii încadraţi în gradul III de dependenţă.

Potrivit HCL 57/2018: Art. 3 – Persoanele vârstnice îngrijite în cămin precum şi susţinătorii legali ale acestora, care dispun de venituri proprii, au obligaţia să plătească lunar o contribuţie de întreţinere, stabilită individualizat, în urma evaluării complexe efectuate potrivit dispoziţiilor legale, pe baza costului mediu lunar de întreţinere, precum şi a veniturilor persoanelor vârstnice şi, după caz, a susţinătorilor legali ale acestora.

Art. 4 – (1) Acoperirea valorii integrale a contribuţiei lunare de întreținere se stabileşte astfel:

a) persoanele vârstnice care au venituri şi sunt îngrijite în cămin datorează contribuţia lunară de întreţinere de 60% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a depăşi costul mediu lunar de întreţinere, stabilit în funcţie de gradul de dependenţă şi aprobat prin Hotărârea Consiliului Local Galaţi;

b) diferenţa până la limita de 90% din costul mediu lunar de întreţinere se va plăti de către susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice îngrijite în cămin, dacă realizează venit lunar pe membru de familie în cuantum mai mare decât valoarea netă a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit potrivit legii, dar nu mai mult de 30% din veniturile nete lunare

plată pe membru de familie;

c) dacă prin aplicarea cotei prevăzute la lit. a) se acoperă valoarea totală a contribuţiei lunare, susţinătorii legali nu mai sunt ţinuţi de obligaţia susţinerii plăţii diferenţei de contribuţie;

d) susţinătorii legali pot acoperi din veniturile proprii contribuţia lunară integral;

e) dacă prin aplicarea procentelor prevăzute la lit. a) și b) nu se acoperă valoarea costului mediu lunar de întreținere, Consiliul Local al Municipiului Galați va suporta diferența dintre valoarea totală a costului mediu lunar de întreținere și contribuția proprie a beneficiarilor și/sau a susținătorilor legali ai acestora;

(2) Persoanele vârstnice care nu au venituri şi nici susţinători legali nu datorează contribuţia de întreţinere, aceasta fiind asigurată din bugetul local, în limita hotărâtă de acesta.

(3) - Contribuţia de întreţinere se datorează în următoarea ordine de obligare la plată:

a) soţul pentru soţie sau, după caz, soţia pentru soţ;

b) copii pentru părinţi;

c) părinţii pentru copii.

Art. 5 – (1) La stabilirea cuantumului contribuţiei de întreţinere în sarcina susţinătorilor legali ai persoanelor vârstnice îngrijite în cămin în situaţia în care persoanele vârstnice nu au venituri proprii sau veniturile pe care le au sunt insuficiente pentru plata integrală a contribuţiei, se procedează după cum urmează:

a) din veniturile nete lunare ale acestor persoane se scad eventualele obligaţii legale de întreţinere, aflate în executare;

b) suma rămasă se împarte la numărul membrilor de familie pe care susţinătorii legali îi au efectiv în întreţinere;

c) în raport cu suma astfel rezultată, se stabileşte obligativitatea la plată a susţinătorilor legali dacă realizează venit lunar pe membru de familie în cuantum mai mare decât valoarea netă a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit potrivit legii;

d) în cazul în care persoana vârstnică lipsește din cămin din motive medicale minim 5 zile, contribuţia lunară de întreţinere se recalculează, scăzându-se alocaţia de hrană corespunzătoare zilelor respective;

e) în cazul în care persoana vârstnică lipsește din cămin din motive personale minim 15 zile, contribuţia lunară de întreţinere se recalculează, scăzându-se alocaţia de hrană corespunzătoare zilelor respective.

(2) – Susţinătorii legali nu mai sunt ţinuţi la completarea contribuţiei lunare de întreţinere şi în situaţia în care prin aplicarea procentului de 60% deşi nu se acoperă valoarea totală a costului mediu lunar, persoana vârstnică îngrijită în cămin, în funcţie de veniturile proprii, printr-un angajament de plată scris, poate acoperi valoarea integrală a costului mediu lunar stabilit potrivit gradului de dependentă corespunzător.

Deoarece veniturile persoanelor asistate sunt insuficiente pentru a acoperi în întregime costul lunar al întreţinerii şi motivate de faptul că fiica beneficiarului, pârâta din prezenta cauză, a semnat cu reclamanta un angajament de plată care constituie şi titlu executoriu, acţiunea reclamantei este întemeiată şi urmează a o admite.

În acest sens, între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat angajamentul de plată potrivit căreia pârâta s-a angajat să plătească diferenţa contribuţiei lunare de întreţinere, inclusiv în cazul majorării acesteia.

Susţinerile pârâtei, în sensul că aceasta nu a fost informată cu privire la majorarea contribuţiei de întreţinere potrivit art. 7.4 şi 8.2 din contract sunt infirmate chiar prin dispoziţiile art. 4..7 din acelaşi contract care stipulează că în angajamentul de plată se menţionează şi consimţământul persoanei care urmează să achite contribuţia lunară de întreţinere în condiţiile creşterii cuantumului acesteia ca urmare a majorării veniturilor şi a modificării costului mediu de întreţinere în cămin, ceea ce echivalează cu obligaţia furnizorului de a informa asupra oricărei modificări cu privire la drepturile sociale, serviciile oferite, regulamentul interior, oportunitatea acordării altor servicii, dar nu şi cu privire la majorarea costurilor, pârât asumându-şi în mod expres acceptarea noului tarif al serviciilor.

Mai mult, instanţa constată că acest tarif al serviciilor nu a fost negociat în mod direct cu clientul, pentru a se putea invoca o eventuală atitudine abuzivă a reclamantei în stabilirea preţului serviciilor, tariful fiind stabilit prin hotărâre de consiliu local, iar publicarea acestui act prin modalităţile legale, inclusiv pe pagina de web a instituţiei, exclude susţinerea pârâtei că nu a cunoscut această majorare a serviciilor, nimănui nefiindu-i îngăduită necunoaşterea legii. 

Cu privire la susţinerile pârâtei în sensul că situaţia actuală familială şi financiară a acesteia a suferit modificări nemaiputând suporta costurile de întreţinere, instanţa va respinge aceste susţineri şi va constata că, raportat la înscrisurile depuse de pârâtă, nu a reieşit că aceasta ar avea încheiat contract de închiriere, nu au reieşit veniturile efectiv încasate de pârâtă prin depunerea unor adeverinţe de venit.

De asemenea, instanţa reţine că parte din facturile depuse de pârâtă sunt pe numele mamei acesteia, aceasta având la rândul ei venituri din pensie, chiar dacă a suferit şi anumite intervenţii chirurgicale, şi nu poate fi ignorat nici faptul că beneficiarul serviciilor a locuit împreună cu fosta soţie, mama pârâtei, în apartamentul acesteia, dar din motive personale  nu a dorit să-l mai găzduiască, astfel cum reiese din Referatul întocmit la data de 16.06.2011, f. 7,  ceea ce evidenţiază încă o dată că mama pârâtei are o locuinţă proprie, şi nu poate fi asimilată ca fiind o persoană aflată în întreţinerea reclamantei.

Nici cu privire la copilul pârâtei care chiar dacă, potrivit dispoziţiilor legale, se află în întreţinerea pârâtei, acesta fiind major în continuarea studiilor universitare, instanţa nu poate reţine ca fiind un motiv pertinent faptul că  urmează cursurile la o universitate din Londra, acest motiv neputând fi imputat beneficiarului de servicii sociale,  fiind opţiunea pârâtei şi a copilului major.

De asemenea, faptul că pârâta are anumite rate la bancă şi CAR nu poate fi, de asemenea, imputat reclamantei, fiind o chestiune personală de administrate a cheltuielilor familiale.

Cu privire la înscrisurile referitoare la plata taxelor judiciare de timbru şi onorarii avocaţi, achitate în cadrul procesului de partaj, instanţa va înlătura şi aceste înscrisuri, având în vedere că pentru aceste sume există posibilitatea formulării cererii de ajutor public judiciar, şi, chiar şi în situaţia respingerii unei astfel de solicitări, prin soluţia de partaj aceste cheltuieli pot fi restituite/recuperate.

În acelaşi context, instanţa reţine că deşi prin notificarea transmisă reclamanta i-a pus în vedere pârâtei să prezinte documente doveditoare cu privire la veniturile acesteia, în situaţia în care nu mai poate suporta contribuţia lunară de întreţinere, aceasta nu a dat curs acestei solicitări, ci a solicitat printr-o adresă la 24.09.2018 rezilierea contractului de prestări servicii.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite acţiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost modificată până la închiderea dezbaterilor , apreciind totodată că pârâta nu a făcut proba plăţii datoriei acumulate, deşi îi revenea această obligaţie, astfel încât instanţa apreciază că s-a făcut dovada, de către reclamantă, a existenţei unui creanţe certe, lichide şi exigibile împotriva pârâtei, şi va obliga pârâta la plata sumei de 9.094 lei reprezentând contribuţia de întreţinere pe perioada ianuarie 2018-ianuarie 2019.

Cu privire la cererea de modificare a pretenţiilor depusă la 08.02.2019, după închiderea dezbaterilor, instanţa va înlătura acest înscris, fiind depus după închiderea dezbaterilor, sub sancţiunea neluării în seamă.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa reţine că potrivit art. 1.270 alin. 1 NCC, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, acestea fiind ţinute să îşi îndeplinească obligaţiile asumate iar, în baza art. 1.170 din același act normativ, părțile trebuie să acționeze cu bună - credință  atât la încheierea contractului, cât și pe parcursul executării sale. Creditorul are dreptul sa utilizeze toate mijloacele juridice oferite de lege pentru a obține executarea în natură a prestațiilor ce i se datorează de către debitor.

Cu privire la cererea de reziliere a contractului, instanţa reţine, astfel cum a analizat mai sus, că, n cauză, culpa în neexecutarea obligaţiei revine pârâtei şi nu reclamantei, creditorul obligaţiei neîndeplinite având posibilitatea să solicite rezilierea contractului sau executarea silită a contractului, opţiunea aparţinând esenţialmente creditorului obligaţiei de executat şi nu debitorului.

Instanţa poate interveni într-o convenţie încheiată între părţi în situaţia în care constată neexecutarea unei obligaţii contractuale, dar în acest caz, doar persoana îndreptăţită la executarea obligaţiei sinalgmatice, în speţă reclamanta, fiind îndrituită să formuleze o astfel de cerere de reziliere ca urmare a neplăţii sumelor datorate..

Posibilitatea denunţării contractului conform clauzelor art. 10.3 este prevăzută doar în beneficiul persoanei cazate în cămin, astfel că instanţa nu poate interveni peste clauzele la care părţile au consimţământ şi să constate încetarea unui contract, peste clauzele stipulate şi asumate de părţi.

Pentru aceste considerent, instanţa va respinge cererea reconvenţională a pârâtei ca neîntemeiată.

Căi de atac exercitate: împotriva sentinței civile nr. 3755 din 18.06.2019 a Judecătoriei Galați s-a formulat apel de către pârâta – reclamantă.

Apelul a fost respins prin Decizia civilă nr. 427 din data de 02.07.2020 a Tribunalului Galați.

Soluția instanței de control judiciar:

potrivit art.1276 Cod Civ. „Dacă dreptul de a denunţa contractul este recunoscut uneia dintre părţi, acesta poate fi exercitat atât timp cât executarea contractului nu a început”, „În contractele cu executare succesivă sau continuă, acest drept poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar şi după începerea executării contractului, însă denunţarea nu produce efecte în privinţa prestaţiilor executate sau care se află în curs de executare”, „Dacă s-a stipulat o prestaţie în schimbul denunţării, aceasta produce efecte numai atunci când prestaţia este executată”, „Dispoziţiile prezentului articol se aplică în lipsă de convenţie contrară”.

Art.1277 Cod Civ. „Contractul încheiat pe durată nedeterminată poate fi denunţat unilateral de oricare dintre părţi cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz. Orice clauză contrară sau stipularea unei prestaţii în schimbul denunţării contractului se consideră nescrisă”.

În mod corect prima instanţă a constatat că încălcarea contractului prin netransmiterea valorilor actualizate este de mică însemnătate şi nu dă dreptul la reziliere conform art.1551 alin.(1) teza I Cod Civ., însă potrivit art.22 alin.(4) Cod proc. civ. cererea reconvenţională trebuia calificată şi analizată şi sub aspectul denunţării unilaterale. Această împrejurare nu rezultă doar din voinţa apelantei ci şi din motivarea instanţei care a stabilit că doar terţul întreţinut avea dreptul la reziliere cu privire la contractul principal, însă nu a analizat şi dreptul de denunţare unilaterală al apelantei cu privire la contractul accesoriu, respectiv angajamentul de plată.

Stabilind natura juridică a angajamentului de plată acesta este un contract accesoriu, cu executare succesivă, pe perioadă nedeterminată şi prin care se asigură executarea obligaţiei principale, prin garanţia personală a apelantei cu privire la debitul principal.

Având în vedere aceste aspecte rezultă că, deşi apelanta-reclamantă reconvenţională nu poate modifica sau înceta în altă modalitate contractul principal, deoarece acesta a fost încheiat între alte părţi, totuşi contractul accesoriu încheiat de aceasta cu reclamanta – intimată se poate modifica sau i se pot aplica toate modalităţile de încetare care îl privesc.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul reţine că prin cererea reconvenţională reclamanta a denunţat unilateral contractul accesoriu rămânând în fiinţă numai contractul principal dintre terţ şi reclamanta iniţială.

În aceste condiţii, având în vedere că denunţarea unilaterală se produce de la momentul intervenirii acesteia rezultă, reţinând şi motivarea instanţei de fond cu privire la debitul principal, că până la data denunţării unilaterale reclamanta este ţinută alături de debitorul la plata sumei de bani.

În acest context, nu poate fi reţinută susţinerea apelantei cu privire la doar la posibilitatea de a achita nu şi la obligaţia de a achita suma de bani, întrucât contractul legal încheiat, care şi-a produs efectele pe perioada în care acesta a fost în vigoare, are efecte între părţi şi naşte obligaţia de garantare a terţului beneficiar, indiferent dacă acesta are sau nu speze, garanţia personală prevalând cu privire la debitul principal.

Din aceste considerente prima instanţă a făcut o corectă verificare a situaţiei de fapt şi de drept din cauză cu privire la debitul datorat.

Domenii speta

Spete similare