Achitare. Insuficienţa probatoriului care să susţină că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢĂ PENALĂ

NR. 19/2020

28.01.2020

Domeniu asociat: Omor

Titlu: Achitare. Insuficienţa probatoriului care să susţină că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor.

Pe rol fiind pronunţarea asupra procesului penal privind pe inculpatul V.I., trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor împotriva victimei R.M., prevăzută de art. 188 alin. 1 C.pen., prin rechizitoriul nr. X din 14.05.2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura completă din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 21.01.2020, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 391 alin. 1 C.pr.pen., a stabilit termen pentru pronunţare la data de 28.01.2020.

TRIBUNALUL

Prin rechizitoriul nr. X din 14.05.2019, ce formează obiectul dosarului nr. 1299/95/2019 înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 14.05.2019 Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului V.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, ca stare de fapt că în data de 21 decembrie 2018 inculpatul V.I. a aplicat victimei R.M. lovituri cu corpuri dure în zona craniului, care au dus la decesul acesteia în data de 22.12.2018.

Din analiza probelor şi actelor administrate în cauză, respectiv: procese verbale de cercetare la faţa locului, de ridicare obiecte, de examinare fizică; planşe foto; constatări preliminarii şi raport de expertiză genetică; concluzii preliminare ale S.M.L. Gorj; raport de constatare medico- legală; raport de nouă expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. Mina Minovici Craiova, avizul întocmit de către Comisia superioară medico-legală din cadrul Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici București; declaraţiile persoanelor vătămate R.C., B.A.M. şi R.C.; declaraţiile martorilor N.R., N.I.D., R.I., R.E., B.S., Ş.D.C., G.V., C.E., coroborate cu declaraţiile inculpatului, instanţa reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța reamintește că viaţa, premisa şi suportul tuturor drepturilor, se bucură de cea mai înaltă protecţie juridică, iar interesul pentru protejarea acestui drept aparține nu doar ființei umane ci, în egală măsura şi societății, care dincolo de dezideratul respectării drepturilor fundamentale, este în mod direct interesată să îşi protejeze indivizii ce o compun, iar alături de aceștia se adaugă şi apropiații unei persoane (familia) care, în ipoteza unei morți suspecte, au dreptul şi interesul moral propriu de a cunoaşte cauzele morții.

În această situaţie statul are şi un set de obligații procedurale, respectiv de a iniția şi desfășura o anchetă efectivă cu privire la circumstanțele morții unei persoane, cu scopul de a identifica şi, eventual, pedepsi pe cei responsabili, iar seriozitatea şi profunzimea cu care statul își respectă această obligaţie procedurală este dimensiunea cea mai fidelă a gradului de respect faţă de fiinţa umană.

Incriminarea infracțiunii de omor are drept scop protejarea relațiilor sociale referitoare la viața unei persoane şi, în consecință, probatoriul în procesul penal în materia infracțiunilor contra vieții trebuie să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, existența unei fapte proprii persoanei acuzate, care să fi condus la moartea victimei.

Aşa cum s-a arătat constant în practica judiciară (sentința penală nr. 197/2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 15709/95/2011, modificată prin decizia nr. 362/2012 a Curții de Apel Craiova, rămasă definitivă prin decizia nr. 3419/2013 pronunțată în dosarul nr. 5012/1/2013 a instanței supreme), probatoriul administrat trebuie să clarifice aspectele esențiale ale ilicitului penal în materia infracțiunilor contra vieții, respectiv:

- identificarea corectă a cauzelor decesului. Verificarea mecanismului de producere a decesului este importantă pentru stabilirea eventualelor instrumente prin care s-a cauzat decesul care, la rândul său va conduce la identificarea instrumentelor în materialitatea lor, prelevarea de probe biologice, amprente. Stabilirea instrumentului care a provocat decesul, dar lipsa identificării sale la locul faptei sau la domiciliul suspecților face ca probatoriul să nu conțină elemente prin care fapta să fie atribuită mai ușor unei anumite persoane și să permită excluderea altora din cercul de suspecți;

- momentul și locul faptei pentru care s-au formulat acuzații. Stabilirea corectă a locului faptei permite prelevarea urmelor, inclusiv a celor biologice provenind de la victimă. Aceste probe sunt necesare pentru identificarea persoanei vinovate și excluderea persoanelor care au făcut parte inițial din cercul de suspecți, dar care nu au provocat rezultatul letal. În raport de stabilirea momentului și locului faptei se verifică apărările formulate de persoana acuzată, cu privire la prezența sa într-un alt loc;

- existența unei faptei proprii a persoanei acuzate. În lipsa dovezilor referitoare la fapta proprie și legătura de cauzalitate dintre aceasta și rezultatul letal nu poate fi pronunțată o hotărâre de condamnare. În acest context trebuie clarificate apărările persoanelor din cercul de suspecți cu privire la locul unde se aflau la momentul decesului victimei;

- clarificarea consecințelor faptei proprii a persoanei acuzate. Sunt evidențiate astfel contribuțiile care nu puteau conduce la deces, sunt verificate apărările persoanei acuzate referitoare la lipsa aptitudinii actului său de conduită în producerea consecinței letale.

Raportând aceste criterii la speţa dedusă judecăţii instanţa reţine că din actele şi lucrările dosarului s-a putut stabili că la data de 22.12.2018, în jurul orelor 04:00, organele de poliţie au fost sesizate de numitul V.C. (fiul inculpatului) cu privire la faptul că la domiciliul tatălui său din oraşul Ţicleni, într-o cameră a locuinţei, se află decedată numita R.M., care prezenta urme de violenţă la nivelul feţei şi corpului.

Din raportul de constatare medico-legală autopsie nr. 1856/22.12.2018 rezultă că moartea numitei R.M. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale cu inundaţie ventriculară ca urmare a unui traumatism craniocerebral. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, comprimare cu degetul (leziunile de la nivelul braţelor şi coapselor), târâre (leziunile de la nivelul şoldului şi flancului stâng) şi posibil cădere (leziunile din regiunea lombară şi de la nivelul genunchilor), cele de la nivelul craniului având legătură directă cu cauza decesului. În sângele recoltat la autopsie s-a depistat 2,83 gr./00 alcool etilic, iar moartea numitei R.M. poate data din 22 decembrie 2018 (fila 98-99 d.u.p.).

În cursul urmăririi penale, s-a dispus şi examinarea medico-legală a inculpatului, iar din raportul de constatare medico-legală nr. 1854/22.12.2018 al S.M.L. Gorj, a rezultat că acesta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur zgâriere cu unghia, leziunile pot data din 21 decembrie 2018 şi necesită de la producere 7 - 8 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul a prezentat o excoriaţie de 10/0,5 cm. pe antebrațul drept anterior, iar medicul legist a concluzionat că aceasta este produsă prin zgârierea cu unghia (fila 100 d.u.p.).

Totodată, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize genetice judiciare, ale cărei concluzii au fost înaintate de Institutul National de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti - Laborator Genetică în cursul procedurii de cameră preliminară (fila 2-18, volum date confidențiale).

Potrivit acestor concluzii, analiza prin teste de identificare rapidă a microurmelor biologice a pus în evidenţă prezenţa sângelui de natură umană pe mai multe obiecte de îmbrăcăminte ale numitei R.M. (două pulovere, bluza de corp, chilot şi eşarfă), pe aşternuturile ridicate din locuinţa inculpatului V.I. (cele trei feţe de pernă şi cearceaf), precum şi pe o serie de obiecte de îmbrăcăminte aparţinând inculpatului V.I. (tricou, pantaloni trening, pantaloni scurţi, chilot).

1. Nu au fost puse în evidenţă urme de spermă în secreţia vaginală a numitei R.M..

2. Analiza genetică a urmelor de sânge identificate pe obiectele de îmbrăcăminte purtate de numita R.M. a pus în evidenţă pe cele două pulovere, bluza de corp, pantalonul de trening şi eşarfă unul şi acelaşi profil genetic feminin, aflat în corespondenţă perfectă cu profilul genetic de referinţă al numitei R.M.; pe chilot: un amestec de profiluri genetice provenit de la minim două persoane, dintre care cel puţin una de sex masculin, iar caracterele genetice din profilurile ADN de referinţă ale numitei R.M. şi inculpatului V.I. se regăsesc în acest amestec.

3. Analiza genetică a urmelor biologice prelevate de la numita R.M. a pus în evidenţă: pentru secreţia vaginală, zona mâinilor şi „sub gât” unul şi acelaşi profil genetic unic feminin aflat în corespondenţă perfectă cu profilul genetic de referinţă al numitei R.M.; pentru urmele prelevate de pe coapse: un amestec de profiluri genetice provenit de la minim două persoane, dintre care cel puţin una de sex masculin, iar caracterele genetice din profilurile ADN de referinţă ale numitei R.M. şi inculpatului V.I. se regăsesc în acest amestec.

4. Analiza genetică a urmelor biologice prelevate de la inculpatul V.I. a pus în evidenţă: în depozitele subunghiale: un profil genetic unic masculin, aflat în corespondenţă perfectă cu profilul ADN de referinţă al inculpatului V.I.; pe faţă: un amestec de profiluri genetice provenit de la minim două persoane, dintre care cel puţin una de sex masculin, iar caracterele genetice din profilurile ADN de referinţă ale numitei R.M. şi inculpatului V.I. se regăsesc în acest amestec.

5. Analiza genetică a urmelor de sânge de pe obiectele de îmbrăcăminte purtate de inculpatul V.I. a pus în evidenţă: pe chilot: un profil genetic unic masculin, aflat în corespondenţă perfectă cu profilul ADN de referinţă al inculpatului V.I.; pe tricou şi pantalonul scurt: unul şi acelaşi profil genetic unic feminin aflat în corespondenţă perfectă cu profilul genetic de referinţă al numitei R.M..

6. Analiza genetică a urmelor de sânge ridicate de pe obiecte din locuinţa inculpatului a pus în evidenţă: pe cele trei feţe de pernă şi cearceaf: unul şi acelaşi profil genetic unic feminin aflat în corespondenţă perfectă cu profilul genetic de referinţă al numitei R.M.; pentru urmele brun-roşcate (sânge) de pe aragaz: un amestec de profiluri genetice provenit de la minim două persoane, dintre care cel puţin una de sex masculin, iar caracterele genetice din profilurile ADN de referinţă ale numitei R.M. şi inculpatului V.I. se regăsesc în acest amestec.

Ulterior, prin încheierea din 12.08.2019 instanţa, având în vedere inadvertenţele între actele medico legale aflate la dosarul de urmărire penală şi, implicit, insuficienţa informaţiilor de natură medico-judiciară oferite de acestea, a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale de către Institutul de Medicină Legală Craiova, stabilind 13 obiective.

Din concluziile acestui raport rezultă că decesul numitei R.M. s-a produs prin hemoragie meningo-cerebrală urmare a unui traumatism cranio-cerebral produs prin mecanism activ (cu cea mai mare probabilitate). Plăgile pleznite craniene s-au produs cu cea mai mare probabilitate prin mecanism activ, prin loviri repetate cu corp dur şi posibil un corp dur alungit cu suprafaţa neregulată, neputându-se stabili cu certitudine ora decesului, acesta putând data din după amiaza zilei de 21.12.2018 (fila 38-41 volum date confidenţiale).

În continuare, văzând concluziile raportului de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 1856 din 22.12.2018 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj şi ale raportului de nouă expertiză medico-legală nr. 2649/A5/23.09.2019 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, şi lipsa unor date esenţiale pentru clarificarea bazei factuale şi implicit aflarea adevărului, prin încheierea din data de 08.10.2019 s-a dispus verificarea şi avizarea din punct de vedere ştiinţific a concluziilor celor două rapoarte de expertiză medico legală de către Comisia superioară medico-legală din cadrul Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici București.

La data de 19.11.2019 s-a înaintat la dosar adresa E1/13127/2019 a Comisiei superioare medico-legală din cadrul Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici București, prin care a fost avizat raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 2649/A5/23.09.2019 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova (fila 44 volum date confidenţiale).

De asemenea, întrucât în cursul urmăririi penale nu au fost audiate toate persoanele care puteau da detalii în legătură cu împrejurările de fapt în care s-a produs presupusa infracţiune de omor de care este acuzat inculpatul, instanţa a dispus audierea martorilor G.V. (filele 92 și 111 dosar instanţă) şi C.E. (fila 110 dosar instanţă).

Totodată, la solicitarea sa, inculpatul a fost supus biodetecţiei judiciare în vederea stabilirii comportamentului simulat, urmând ca în cadrul testului inculpatul să răspundă, în principal, la următoarea întrebare: dacă a lovit victima R.M. cu corpuri dure în data de 21.12.2018. La data de 09.09.2019 I.P.J. Gorj - Seviciul Criminalistic - Laboratorul Poligraf a înaintat la dosar adresa nr. 121452/2019 raportul de constatare criminalistică cu privire la detecţia comportamentului simulat, a cărui concluzie a fost că inculpatul a fost nesincer (fila 70-75 dosar instanţă). 

În cursul urmăririi penale, dar şi al cercetării judecătoreşti, inculpatul V.I. a declarat în mod constant că nu a lovit victima în nici o împrejurare (filele 9, 10, 92, 93, 129, 152, 173 d.u.p.; filele 5-6 dosar nr. 1299/95/2019/a1.2; filele 96 și 113 dosar instanţă).

Constată instanţa că aceste mijloace de probă, relevă doar faptul că decesul numitei R.M. a intervenit într-o manieră violentă şi cauzele cărora s-a datorat acest deces, însă aceste probe nu dovedesc că inculpatul V.I. prin acţiunile sale ar fi provocat moartea victimei, iar celelalte probe, respectiv declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului, raportul de expertiză genetică judiciară, infirmă o asemenea împrejurare.

În speţă, se constată că acuzaţia adusă inculpatului s-a întemeiat pe indicii rezultate din împrejurări de fapt, respectiv acelea că inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu victima la locuinţa sa, unde a şi fost descoperită decedată, iar inculpatul avea sângele acesteia pe faţă şi pe haine. Cu toate acestea, instanţa constată că probele administrate nu au confirmat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta de omor asupra victimei R.M. a fost săvârşită de inculpatul V.I..

Ca urmare a readministrării nemijlocite şi suplimentării probatoriilor, instanţa constată atât că există neconcordanțe între probe şi starea de fapt reţinută de procuror cât și că lipsesc elemente probatorii (încă din faza de urmărire penală), care vizează împrejurări de fapt esențiale şi impedimentează la stabilirea vinovăției inculpatului trimis în judecată, după cum urmează:

a) probele au dovedit doar că R.M. a decedat ca urmare a unor leziuni la nivelul capului. Astfel, deși victima fost descoperită în zorii zilei de 22.12.2018, iar inculpatul a fost solicitat să dea declarații la scurt timp de la descoperirea victimei, în urma cercetării la fața locului nu s-a putut identifica arma crimei (atât procurorul, cât şi medicul legist în înscrisurile medicale constatând că leziunile de la nivelul craniului au fost produse prin lovire cu „corpuri dure”). În rechizitoriu nu se specifică şi nici nu se presupune care a fost arma crimei sau obiectul vulnerant tanatogenerator. De altfel, nici în raportul de expertiză întocmit de I.M.L. Craiova, în ciuda obiectivelor stabilite de instanţă, corpul vulnerant a rămas determinabil, respectiv „corp dur alungit cu suprafaţă neregulată” (obiectiv nr. 6). Doar pe baza unor inducţii cu privire la obiectul vulnerant folosit nu se poate stabili dincolo de orice îndoială rezonabilă că autorul faptei dedusă judecăţii este inculpatul V.I.;

b) raportul de expertiză genetică judiciară infirmă opinia rechizitorială potrivit căreia a existat o luptă între victimă şi inculpat, în condiţiile în care analiza genetică a urmelor biologice prelevate de la victimă au pus în evidenţă, la nivelul secreţiei vaginale, zona mâinilor şi sub gât, unul şi acelaşi profil genetic feminin, în corespondenţă cu cel al victimei, iar în depozitele subunghiale ale inculpatului, s-a identificat un singur profil genetic ADN de referinţă, al acestuia (pct. 3 şi 4 concluzii raport). Urmele papilare ale inculpatului de pe coapsele victimei pot fi justificate prin susţinerea acestuia formulată în faţa judecătorului, potrivit căreia a încercat să întreţină raport/act sexual cu victima, în modalitatea descrisă în declaraţie. Leziunile inculpatului de la mână, antebraţ şi buză nu pot infirma concluziile acestui raport de expertiză (probă dispusă încă din 10 ianuarie 2019 şi depusă în integralitate doar la data de 29 mai 2019 în faza camerei preliminare). Mai mult, iniţial leziunile inculpatului au fost stabilite temporal în rechizitoriu (ca şi data faptei) la data de 22 decembrie, or în ceea de-a doua lucrare expertală avizată de forul suprem în materie se indică ca dată a decesului 21 decembrie (implicit a loviturilor tanatogeneratoare).  În aceste condiţii era imperios necesar ca investigatorul penal să stabilească rapid pe bază de probe activitatea inculpatului în intervalul 20-22 decembrie;

c) hainele și corpul inculpatului au prezentat urme de sânge aparţinând numitei R.M., iar urmele de sânge găsite în locuinţa inculpatului aparţin acestuia şi victimei, însă aceste aspecte şi împrejurarea că inculpatul, aflat în stare de ebrietate, s-a deplasat la un local public în pantaloni scurţi şi tricou, pe care avea pete de sânge, observate de mai mulţi martori, ulterior introducerii victimei în locuinţa sa, nu exclud varianta prezentată de acesta. Inculpatul a susţinut constant că a ridicat victima, aflată în stare avansată de ebrietate şi care prezenta deja urme de sânge în zona occipitală a capului (creştet), ţinând-o de sub braţe, ducând-o în casă prin târâre, după care ar fi aşezat-o în patul în care a fost găsită ulterior decedată. În acest sens pledează şi urmele de sânge descoperite în exteriorul locuinţei şi care corespund traseului, aşa cum s-a arătat anterior (foto nr. 10, 11, 12, 13 şi 14, vizibile mult mai clar pe suportul optic depus la dosar). De altfel, pe hainele inculpatului urmele de sânge sunt produse prin ştergere/mânjire, și nicidecum prin stropire, fapt ce ar fi putut pune în discuţie prezenţa inculpatului lângă victimă când aceasta a fost lovită în cap.

Este îndeobşte cunoscut că în cadrul interpretării şi analizei corelate a îmrejurărilor şi probelor speţei, o pondere explicativă deosebită trebuie acordată probelor materiale care au o forţă de convingere ridicată în lipsa martorilor oculari. Sub acest aspect instanţa observă că, deşi în procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării la faţa locului (fila 2) se reţine că s-au identificat 3 pete de sânge, una în apropierea scării (mult mai vizibilă în imaginile stocate electronic) şi 2 pete de sânge, produse cel mai probabil prin picurare, cu diametrul de 5-6 mm, situate lângă pridvor şi pe pridvor, acestea nu au fost descrise corespunzător şi nici nu s-a procedat la prelevarea mostrelor biologice în vederea efectuării unei expertize biochimice. Acest mijloc de probă, în funcţie de dispoziţia şi forma acestor petelor, putea să stabilească anumite momente ale întâmplării, poziţia victimei, mijlocul de traumatizare, drumul criminalului şi alte împrejurări de importanţă majoră pentru anchetă. Mai mult, fără prelevarea acestora, nu se mai poate stabili dacă aceste urme de sânge sunt de natură umană - în caz afirmativ cărei persoane aparţin - sau dacă sunt de natură animală. Totodată instanţa apreciază că în cauză era utilă efectuarea unei expertize traseologice în imediata descendenţă cronologică a faptei aceasta putând oferi serioase indicii în speţă. De altfel instanţa de judecată, în virtutea obligaţiei legale de a stabili adevărul judiciar, a solicitat Inspectoratului judeţean de poliţie - Serviciul de criminalistică lămuriri cu privire la acest aspect încă de la debutul cercetării judecătoreşti (încheierea din 12.08.2019), însă această unitate a învederat că nu au fost ridicate astfel de urme biologice (fila 37, dosar instanţă);

d) în cauză nu a putut fi identificat cu certitudine locul faptei. Locația indicată de procuror ca fiind locul consumării infracțiunii, respectiv în interiorul locuinţei nu este susținută de urmele materiale descoperite în perimetrul unde a fost găsită victima decedată. Planșele fotografice privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului de către Serviciul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Gorj nu susțin afirmațiile din rechizitoriu, în condiţiile în care în locul unde victima era căzută, lângă scară, aşa cum au declarat martorii N.R., N.I., C.E. şi inculpatul, s-a fixat prezența mai multor pete de sânge de dimensiuni variate şi a unor stropi pe pridvorul casei, care ar corespunde traseului indicat de inculpat, atunci când a ridicat victima şi a dus-o în casă. În opinia instanţei, în contradicție cu cele reținute în rechizitoriu, locul unde a fost găsită victima decedată - în pat - nu este același cu cel al producerii presupusului atac, având în vedere urmele materiale descoperite în acest perimetru. Astfel, din planşele foto efectuate cu ocazia cercetării locale (foto 22 - fila 61 d.u.p.) rezultă că peretele din spatele patului nu prezintă pete sau stropi de sânge şi, cu excepţia aragazului, pe care s-a găsit o urmă de sânge ştearsă/mânjită, nu există alte urme materiale. Totodată, se constată că la baza temeliei se găseşte o pată cu aspect de sânge, iar în sala casei mai multe picături de sânge (evidenţiate în principal în foto nr. 10, 11, 12, 13 şi 14) şi care nu pot fi justificate logic în situaţia în care victima nu ar fi prezentat lovituri în timp ce era căzută lângă scară, chiar în acel loc, fiind greu de crezut că ulterior inculpatul ar fi colectat sânge pentru a-l poziţiona în locurile în care a fost fotografiat de organele de urmărire penală. Totodată, este bine ştiut că în cazul leziunilor produse prin lovire cu corp dur, acestea lasă urme de sânge prin stropire, or în camera unde procurorul sugerează că s-ar fi produs crima nu s-au identificat şi nu s-au ridicat astfel de urme materiale. Deşi procesul verbal de cercetare la faţa locului pare unul exhaustiv, acesta nu surprinde aspecte esenţiale, în sensul dacă pe pervazurile ferestrelor au fost sau nu identificate urme/amprente ce ar fi putut aparţine altor persoane şi nici dacă calea de acces dinspre strada principală este unica spre locuinţa inculpatului. În multe situaţii cercetarea complexă, calificată, minuţioasă a locului faptei poate oferi elemente certe care poate asigura o concluzie ştiinţifică cu privire la modalitatea de săvârşire şi autorul a faptei. Trebuie subliniată importanţa deosebită pe care o are descoperirea în câmpul infracţional a tuturor urmelor şi indiciilor ce pot - într-un fel sau altul - contribui la elucidarea problemei, chiar dacă la prima vedere unele din ele ar părea lipsite de valoare. Astfel este necesară observarea atentă, multilaterală a tuturor elementelor câmpului infracţiunii, valoarea sporită a unora fiind în exclusivitate o problemă de interpretare a urmelor, activitate ce este ulterioară cercetării locului faptei, dar intim legat de aceasta. În lumina celor expuse cercetarea la faţa locului a rămas incompletă, cu consecinţa fiabilităţii reduse a mijlocului de probă existent la dosar. În convergenţă cu cele iterate anterior, în opinia instanţei, - fără a face o analiză a ergonomiei anchetei penale - aceasta s-a axat pe o singură versiune şi în special pe inculpat, (transformându-se ipoteza în teză încă de la început) ci nu pe faptă, având în vedere împrejurarea că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a fost epuizat încă din data de 23.12.2018.

În scopul stabilirii corecte a unei stări de fapt, în cursul cercetării judecătoreşti, în prezenţa inculpatului s-a procedat la vizionarea articolelor de vestimentaţie cu care era îmbrăcată numita R.M. în ziua de 21.12.2018, constatându-se că baticul acesteia nu prezenta urme de sânge (nefiind înaintat nici pentru expertiza genetică), fapt ce atestă că fie nu îl avea pe cap, fie îl avea lăsat pe spate, cum susţine inculpatul. Or, acest aspect poate conduce la ideea că atacul mortal nu a avut loc în camera în care a fost găsită victima (în lipsa urmelor de stropi), împrejurare care, coroborată cu cele arătate mai sus referitoare la urmele de sânge de pe hainele inculpatului, creează serioase îndoieli cu privire la prezenţa acestuia lângă victimă în momentul lovirii. Nestabilirea cu certitudine a locului agresiunii, are efecte negative şi cu privire la stabilirea intenţiei inculpatului de a suprima viaţa victimei, aşa cum se va arăta în continuare;

e) nu s-a stabilit care ar fi fost scopul/mobilul presupusei infracţiuni. Este cunoscut că pentru existenţa infracţiunii de omor nu se cere prezenţa unui mobil, dar în lipsa lui nu se poate răspunde la întrebarea „de ce s-a comis infracţiunea?”, iar conduita inculpatului (chiar dacă este antisocială) nu poate fi explicată raţional. În acest sens, instanţa, în cursul cercetării judecătoreşti, în lipsa unei expertize medico-legale psihiatrice efectuate în apropierea momentului presupusului act criminal, a solicitat relaţii de la medicul de familie al inculpatului. Din răspunsul trimis rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu boli cronice, infectocontagioase şi psihice (fila 87), excluzându-se astfel instabilitatea psihică a acestuia.

În ceea ce priveşte starea avansată de ebrietate a inculpatului, care ar fi putut justifica un atac criminal, se constată că nu s-a stabilit de către organul de urmărire penală alcolemia acestuia, lucru lesne de făcut prin prelevarea de probe biologice cu ocazia cercetării la faţa locului. De altfel, toţi martorii audiaţi în cauză au precizat că deşi inculpatul era băut avea un comportament normal şi nu avea dezechilibru locomotor.

Susţinerile procurorului, formulate fie în rechizitoriu, fie în calea de atac a contestaţiei, în sensul că intenţia inculpatului de a ucide victima ar rezulta din împrejurarea că acesta a lăsat-o fără ajutor, deşi realiza că sângera abundent şi că nu a luat nici o măsură pentru a împiedica decesul acesteia constituie doar o supoziţie, nesusţinută probator, având în vedere că tot inculpatul a fost cel care a introdus victima în casă, fără a avea reprezentarea gravităţii loviturilor acesteia. Nici aserţiunea că inculpatul în mod ostentativ a ascuns hainele într-o maşină de spălat dezafectată nu susţine afirmaţia procurorului cu privire la latura subiectivă, întrucât dacă ar fi intenţionat să ascundă aceste probe materiale ar fi avut posibilitatea să le ardă în soba din locuinţă. Dacă inculpatul ar fi urmărit uciderea victimei, prin lăsarea fără ajutor, având în vedere temperatura din acea zi de iarnă, ar fi lăsat-o în frig. Faptul că nu a alertat organele medicale, este un aspect imputabil şi regretat de inculpat, acesta neconştientizând starea gravă a victimei. Dealtfel susţinerea inculpatului că s-a interesat de starea victimei, vorbind cu ea după ce a dus-o în casă şi s-a murdărit de sânge, nu poate fi contrazisă.

Martorii, în unanimitate, inclusiv soţul şi copiii victimei (filele 18-21 dosar instanță), au declarat constant că inculpatul nu ar fi avut interes să omoare victima, având în vedere relaţiile apropiate dintre aceştia. Nu este lipsită de relevanţă nici susţinerea martorilor oculari (N.R. - filele 40-41 și 112 și C.E. - fila 110 dosar instanţă), care au precizat în faţa instanţei de judecată că victima a refuzat să primească ajutor de la ele şi să fie dusă în casă. Dacă victima ar fi fost agresată, cel mai probabil reacţia firească era să ceară ajutor de la martore. Totodată vecinii inculpatului (familia N.) au declarat că nu au auzit gălăgie sau ceartă în casa inculpatului în ziua şi noaptea respectivă.

f) personalitatea victimei, a inculpatului şi iter criminis. De un real folos poate şi trebuie să fie analiza psihologică a victimei şi inculpatului. Pe baza cunoaşterii temeinice a modului de viaţă a profilului psihic şi moral, a concepţiei şi atitudinii victimei sau a inculpatului se pot trage concluzii plauzibile despre cauza şi autorul faptei. Din probele administrate nemijlocit în cauză, în special în cursul cercetării judecătoreşti, rezultă fără putinţă de tăgadă că victima obişnuia să consume băuturi alcoolice, în acest sens pledând înscrisurile medicale (raport de autopsie, din care rezultă că aceasta suferea de ciroză hepatică macronodulară) şi că în trecut victima a mai fost internată la compartimentul psihiatrie şi că a suferit boli cerebrovasculare specifice (AVC) - fila 63. Totodată, martorii, inclusiv familia acesteia, au relevat instanţei că victima anterior a mai căzut şi că avea o viaţă dezordonată. De altfel, din înscrisurile medico-legale şi fotografiile judiciare rezultă că victima prezenta leziuni mai vechi în zona genunchilor şi a feţei, leziuni ce nu au fost explicate de către organul de urmărire penală.

În ceea ce priveşte personalitatea inculpatului, instanţa reţine că acesta este o persoană apreciată în comunitate, chiar de către copiii victimei, nu este cunoscut cu afecţiuni psihice şi nici cu antecedente, iar când consuma băuturi alcoolice era vesel şi că obişnuia să umble îmbrăcat sumar chiar şi iarna prin localitate. Contextual, instanţa pe baza probatoriului administrat reţine că inculpatul este o persoană percepută de comunitate ca fiind liniştită.

În actul de sesizare al instanţei nu s-a stabilit parcursul şi fazele infracţiunii, procurorul rezumându-se doar la a prezenta sibilinic acest aspect. În primul rând, se observă că data decesului se presupune a fi 22.12.2018, or din lucrarea expertală avizată de forul suprem în materie, ar rezulta că data morţii este după-amiaza zilei de 21.12.2018. În acest sens instanţa reţine şi constată că organele de urmărire penală ar fi avut posibilitatea stabilirii cu certitudine a orei decesului dacă ar fi măsurat temperatura cadavrului în dimineaţa zilei de 22.12.2018. Contextual, putea fi verificată şi apărarea inculpatului, în sensul că a doua oară când a venit acasă, în jurul orelor 16:00, i-ar fi dat victimei să bea bere, cumpărată de el de la magazinul din localitate, al cărei recipient Newmarkt nu a fost valorificat sub aspect probator prin prelevarea urmelor de salivă în vederea expertizării. De altfel, instanţa a stabilit ca obiectiv noii lucrări expertale identificarea lichidului/alcool îngurgitat de victimă (obiectiv nr. 10), însă experţii în materie nu au putut face aprecieri în acest sens numai pe baza materialului fotografic. De altfel, dacă s-ar fi stabilit data exactă a morţii, văzând şi concluziile raportului de expertiză genetică (depus în faza camerei preliminare), organele judiciare puteau înlătura apărările inculpatului cu privire la presupusele acte/raporturi sexuale. Totodată raportul de expertiză întocmit la cererea instanţei conchide că leziunile de la nivel genital pot data din 21.12.2018 sau cu maxim 1-2 zile în urmă, ceea ce constituie încă o îndoială în ceea ce priveşte autorul infracţiunii de omor.

Din probele administrate în cauză în cursul cercetării judecătoreşti rezultă indubitabil că inculpatul a plecat de acasă în jurul orelor 12:15 şi s-a întors în jurul orelor 13:00, aspect confirmat de martorii oculari N.R. şi N.I.D., care a apelat la orele 12:34 şi 12:36 copiii victimei. Totodată, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că în jurul orelor 16:00 inculpatul este văzut la magazinul din localitate, de unde a cumpărat bere, ajungând acasă înainte de a se însera.

În aceste condiţii este puţin probabilă varianta prezentată de procuror, potrivit căreia inculpatul a lovit victima după ce a introdus-o în casă (ora 13:00), ulterior acestei ore victima nemaifiind văzută de nimeni, întrucât aşa cum s-a arătat în antecedenţă, nu pot fi justificate logic petele de sânge fotografiate de organele de urmărire penală lângă scară, unde victima a fost văzută de 3 martori căzută cu capul pe scară. Dacă s-ar accepta opinia rechizitorială s-ar ajunge la concluzia că inculpatul după ce a lovit victima a colectat sânge pentru a-l poziţiona în locurile în care a fost fotografiat de organele de urmărire penală, fapt puţin probabil. Având în vedere leziunile inculpatului, precum şi cele mai vechi ale victimei (în special cele de la genunchi şi cap) consemnate în actele medicale preliminare, organul de urmărire penală, aşa cum s-a mai subliniat avea obligaţia să stabilească activitatea inculpatului şi a victimei cel puţin în zilele anterioare (1-2 zile), cât şi din dimineaţa respectivă. Susţinerea procurorului că în dimineaţa zilei de 21.12.2018 victima se afla „în stare bună” nu este dovedită cu nici un mijloc de probă, întrucât chiar martora R.E., cea care a văzut-o în jurul orei 09:00, a afirmat că victima i-a spus că anterior a fost la spital şi că avea pe obrazul stâng o vânătaie, acest aspect fiind confirmat şi de ceilalţi martori, inclusiv de membrii familiei. De altfel, leziunile occipitale nici nu puteau fi văzute de către martoră dimineaţa, având în vedere că victima purta batic.

În opinia acuzării o probă imbatabilă care îl incriminează pe inculpat, o constituie raportul de nouă expertiză medico-legală şi avizarea acestuia, ţinând cont că s-au formulat concluzii şi cu privire la leziunile prezentate de inculpat şi presupusa luptă dintre cei doi.

Aşa cum s-a arătat, lipsa mobilului, a afecţiunilor psihice, a antecedentelor penale, a obiectului vulnerant, coroborate cu concluziile raportului de expertiză genetică judiciară, converg către ideea că o luptă a inculpatului cu victima este exclusă.

Cu privire la urmele biologice descoperite asupra victimei, se constată că, deși în timpul examinării cadavrului au fost recoltate probe biologice, inclusiv prin periaj subunghial de pe mâinile victimei, s-a ajuns la concluzia că acestea conțineau doar ADN-ul victimei. De asemenea, s-au prelevat probe biologice prin periaj subunghial de pe mâinile inculpatului, însă s-a constatat că nu s-a evidențiat decât ADN-ul acestuia. În aceste condiții, nu se poate reține decât că între inculpat şi victimă nu a avut loc nici o luptă.

Totodată, se constată că, la solicitarea inculpatului, acesta a fost supus testării poligraf, rezultatul examinării fiind acela că la întrebările relevante au fost evidenţiate modificări ale stresului emoţional, caracteristice comportamentului simulat, însă instanţa reţine că examinarea cu tehnica poligraf nu este reglementată de Codul de procedură penală ca fiind un mijloc de probă. Mai mult decât atât, nu sunt de neglijat neajunsurile acestui tip de investigaţie, generate de faptul că monitorizând exclusiv parametrii psihofiziologici (puls, tensiune arterială, reactivitatea sinergică, respiraţia toracică, respiraţia abdominală, reflex oculomotor, reactivitate hiperkinetică etc.) prin care se exprimă variaţiile emoţiei, din perspectiva unui algoritm de interpretare prezumat subiectiv (ex. prezumarea efectelor întrebării de control, prezumarea reactivităţii sinergice, prezumarea stimulării-încărcării emoţionale etc.), ceea ce păstrează tehnica în spaţiul vulnerabilităţii ştiinţifice prin imprecizie realtivă şi predicţie rezonabilă, excluzând-o categoric din opozabilitatea erga omnes ca forţă probantă. În acest punct de analiză instanţa aminteşte că şi procurorul în motivele de contestaţie a susţinut că rezultatul testării poligraf nu va putea să conducă la altă versiune de săvârşire a infracţiunii care să ignore actele medicale şi probele administrate.

Referitor la raportul de nouă expertiză medico-legală, într-adevăr, acesta concluzionat că leziunile tanatogeneratoare sunt reprezentate de plaga temporală şi cele două plăgi occipitale, care au determinat hemoragie intracraniană, că plăgile pleznite occipitale s-au produs cu cea mai mare probabilitate prin lovire cu corp dur alungit cu suprafeţe neregulate, dar şi că absenţa leziunilor de contralovitură sugerează faptul că plăgile pleznite craniene s-au produs cu cea mai mare probabilitate prin mecanism activ (după studierea materialului fotografic nu s-au observat pete de sânge care să orienteze spre mecanism pasiv, respectiv cădere, cu toate că acesta nu se poate exclude cu certitudine).

Cu toate acestea, investigaţia materializată în actul medico-legal nu poate şi nu trebuie să stabilească vinovăţia inculpatului în producerea leziunilor care au provocat decesul - acesta putând orienta în faza incipientă a anchetei organul judiciar, întări sau elimina versiuni ale anchetei, ajungâdu-se ulterior la un silogism categoric despuiat de erori prin intermediul raţionamentelor apodictice sau dialectice, inductive sau deductive -, iar dubiul cu privire la împrejurările producerii acestuia profită inculpatului. Întrucât a doua expertiză a fost efectuată pe bază de înscrisuri şi imagini, fără cadavru, are o fiabilitate mai redusă, ştiindu-se faptul ,,că mortul vorbeşte”.

Pe de altă parte, imparţialitatea ştiinţifică a unui expert nu trebuie considerată absolută, având în vedere faptul că acesta nu e întotdeauna omnipotent, iar adevărul nu poate fi niciodată acceptat fără o evaluare critică şi o demonstraţie convingătoare. Or tocmai aceasta din urmă lipseşte acestui raport, având în vedere răspunsul de la obiectivul nr. 13 stabilit de instanţă.

Aşadar, o astfel de expertiză trebuie să fie susţinută, coroborată cu alte mijloace de probă solide care să confirme faptul că o persoană (în speţă inculpatul) se face vinovată de săvârşirea unei infracţiuni, condiţie care nu este îndeplinită în speţa dedusă judecăţii, pentru că, aşa s-a arătat anterior, celelalte mijloace de probă invocate de parchet fie lasă dubii puternice cu privire la săvârşirea infracţiunii de omor de către inculpat, fie nu confirmă deloc o astfel de vinovăţie.

Este adevărat că în procesul coroborării şi evaluării probelor, instanţa poate să stabilească cu caracter de certitudine o situaţie de fapt pe baza recurgerii la anumite silogisme, însă acest procedeu trebuie să se bazeze pe elemente certe şi care să conducă la o concluzie rezonabilă. Evident, reţinerea unei anumite stări de fapt nu se poate întemeia pe anumite inducţii, raţionamente, prezumţii, în măsura în care acestea nu au o anumită greutate, un caracter de certitudine, care să convingă într-un mod adecvat. Prezumţiile simple sunt concluziile unui raţionament logic prin care instanţa de judecată stabileşte probabilitatea unei situaţii de fapt ce constituie fapta în litigiu în cauza penală, în baza cărora se efectuează examenul de tipicitate a infracţiunii care formează obiectul acuzaţiei penale. Aceste fapte pot fi indirect probate, pe cale inferenţială, pornind de la situaţii de fapt cunoscute de instanţa pe baza de probe. Pentru realizarea unei constatări a comiterii faptei tipice în condiţiile standardului de probă dincolo de orice îndoială rezonabilă, aceste prezumţii simple trebuie să se plaseze în vecinătatea certitudinii, iar orice dubiu profită inculpatului.

În ceea ce priveşte contradicţiile din declaraţiile inculpatului date în cursul procesului penal, instanţa reţine că în primul rând acestea se referă la împrejurări neesenţiale pentru cauză, însă nerecunoaşterea faptei a rămas o constantă de-a lungul întregului proces penal. Pe de altă parte, declaraţiile inculpatului date în cursul procesului penal pot conduce la stabilirea stării de fapt şi implicit la stabilirea vinovăţiei acestuia, dar pentru ca acest lucru să se întâmple conduita sa trebuie să fie în sensul recunoaşterii acuzaţiilor şi prezentării unei stări de fapt concordante cu cea reţinută în actul de acuzare, ceea ce în prezenta cauză nu s-a întâmplat. Nu pot fi însă folosite împotriva inculpatului declaraţiile în care acesta prezintă o stare de fapt diferită de cea care face obiectul acuzării. Constatând atitudinea de negare exprimată de inculpat, organul judiciar are obligaţia de a administra probe suficiente pentru demonstrarea activităţii infracţionale pretinse, probe care să înlăture prezumţia de nevinovăţie garantată constituţional şi legal în favoarea persoanelor.

În rezumat, privilegiul împotriva autoincriminării este un principiu conform căruia statul nu poate obliga un suspect să coopereze cu acuzarea prin oferirea de probe ce l-ar putea incrimina.

Instanţa reaminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 4 coroborat cu art. 99 C.pr.pen., orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată a fi nevinovată până ce vinovăția sa va fi stabilită printr-o hotărâre penală definitivă. Acest principiu nu trebuie înţeles ca o favoare, o îngăduinţă a legii pentru a scuti de eforturi probatorii organele judiciare sau pentru a favoriza superficialitatea de a folosi toate mijloacele pentru a afla adevărul, ci este un remediu procesual atunci când s-au epuizat toate mijloacele pentru stabilirea adevărului. În corelare cu acest principiu se află dispoziţiile art. 103 alin. 2 din acelaşi cod, care stabilesc că se dispune condamnarea doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În prezenta cauză instanţa constată că probele administrate în dosar nu conturează deplin şi convingător împrejurările săvârşirii presupusei fapte, în cauză nefiind elucidate în faza urmăririi penale împrejurările de fapt în care s-a produs moartea suspectă a numitei R.M. şi nu a fost stabilită o situaţie de fapt întemeiată pe dovezi certe de vinovăţie impunându-se a se da eficiență regulii potrivit căreia orice îndoială se interpretează în favoarea inculpatului (in dubio pro reo), aşa cum statuează dispoziţiile art. 4 alin. 2 C.pr.pen.

În final, reţine instanţa că nici faptul că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză timp de peste 6 luni nu poate fi invocat în sprijinul vinovăţiei inculpatului, cu atât mai mult că este de notorietate faptul că, pentru a dispune arestarea preventivă a unei persoane, judecătorul trebuie să aibă în vedere alte aspecte decât la soluţionarea pe fond a unei acţiuni penale, în sensul condamnării sau achitării unei persoane, întrucât măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune, pe când pentru condamnarea unei persoane trebuie să existe probe suficiente, sigure, solide, convingătoare, de natură să convingă magistratul care soluţionează cauza că poate să-şi întemeieze soluţia pe acele probe, ceea ce nu este cazul în prezenta speţă.

În urma analizei logice, ştiinţifice şi riguroasă a faptelor relevate, cu respectarea principiilor referitoare la loialitatea administrării probelor şi a aprecierii ca un tot unitar, instanţa constată insuficienţa probatoriului care să susţină că inculpatul V.I. a săvârşit infracţiunea de omor, prev. şi ped. de art. 188 alin. 1 C.pen., şi urmează ca potrivit art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen., să achite inculpatul.

Cu privire la măsurile preventive, instanţa reţine şi constată următoarele:

Prin încheierea nr. 73/23.12.2018, pronunţată în dosarul nr. 3767/95/2018, a fost a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de procuror şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile. Ulterior această măsură a fost prelungită de judecătorul de drepturi şi libertăţi. Prin încheierea nr. 94 din 28.06.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă s-a dispus revocarea acestei măsuri, însă ca urmare a declarării căii de atac de către procuror, prin încheierea nr. 329 din 04.07.2019 a instanţei superioare a fost admisă contestaţia şi s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar. Prin încheierea nr. 69 din 17.12.2019 pronunţată de prima instanţă şi rămasă definitivă, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestării preventive, formulată de procuror.

Având în vedere soluţia de achitare ce se va pronunţa în cauză, instanţa potrivit dispoziţiilor art. 399 C.pr.pen., va revoca măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin încheierea nr. 329 din 04.07.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1299/95/2019/a1.3

Totodată, va constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză de la data de 22.12.2018 până la 04.07.2019.

Sub aspectul laturii civile a cauzei instanţa va lua act că membrii familiei victimei nu s-au constituit parte civilă.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 C.pr.pen., privind plata cheltuielilor judiciare avansate de stat;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen., achită pe inculpatul V.I., ---, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. şi ped. de art. 188 alin. 1 C.pen.

În baza art. 399 C.pr.pen. revocă măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin încheierea nr. 329 din 04.07.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1299/95/2019/a1.3

Constată că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză de la data de 22.12.2018 până la 04.07.2019.

Ia act că soţul victimei R.M., respectiv R.C., fiica, B.A.M. şi fiul R.C. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Cheltuielile judiciare rămân sarcina statului, inclusiv cele ocazionate de efectuarea expertizelor şi avizelor medicale.

Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 1495 lei rămâne în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică din 28.01.2020.

Domenii speta

Spete similare