Tentativă la infracţiunea de omor calificat. Reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării.

Sentinţă penală 75 din 10.03.2020


Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost trimis în judecată inculpatul M.P., pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 32 alin. (1) Cod penal în referire la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. e) Cod penal (persoane vătămate L.E şi L.T.E.) şi a infracţiunii de lovire sau alte violenţe (persoană vătămată L.M.), faptă prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea art. art. 38 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare a instanţei, în sarcina inculpatului M.P. s-a reţinut că la data de 16.05.2019, în jurul orei 1600, pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de alcool, i-a aplicat persoanei vătămate L.E. mai multe lovituri cu pumnii şi cu un obiect contondent (coadă de mătură), în zona abdominală şi a capului, cauzându-i leziuni traumatice, printre care traumatism cranio – facial şi ruptură de splină, care necesită pentru vindecare un număr de 35 – 40 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa, iar ulterior, la data de 22.05.2019, pe fondul consumului excesiv de alcool, a aruncat cu toporul, lovind persoana vătămată L.T.E, în zona  spatelui, cauzându-i o leziune traumatică. Totodată, la aceeaşi dată de 22.05.2019, pe fondul consumului excesiv de alcool, a aplicat mai multe lovituri, cu o coadă de topor, persoanei vătămate L.M., soţul persoanei vătămate L.E.a şi tatăl persoanei vătămate L.T.E., cauzându-i leziuni care necesită pentru vindecare un număr de 6 – 7 zile îngrijiri medicale.

Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti inculpatul M.P. a recunoscut săvârşirea faptelor şi a descris agresiunile exercitate asupra persoanelor vătămate, susţinând că a procedat în această manieră întrucât acestea nu i-ar fi restitutit în întregime sumele împrumutate.

Aşa cum rezultă şi din declaraţia persoanei vătămate L.M. din cursul cercetării judecătoreşti, chiar dacă afirmaţiile inculpatului cu privire la motivul agresiunilor pot fi reţinute ca fiind reale, în prezenta cauză sunt lipsite de orice consecinţe juridice.

În plus, deşi inculpatul a susţinut că atunci când a ajuns împreună cu fratele său la locuinţa persoanei vătămate L.E. a fost agresat, fiind lovit cu o coadă de mătură de către persoana vătămată şi mama acesteia, instanţa reţine că această împrejurare de fapt nu este susţinută de probele administrate în cauză.

 Este de real că în prima declaraţie dată în faţa organelor de cercetare penală martorul M.N. a încercat să susţină apărarea inculpatului, precizând că acesta din urmă ar fi fost lovit de persoana vătămată şi martora S (,fratele meu i-a solicitat E să-i înapoieze suma de 200 lei ce i-o datora, însă acestea au sărit la bătaie la fratele meu), însă ulterior, în declaraţia dată la data de 23.05.2019, martorul a revenit asupra acestor aspecte, iar noua situaţie de fapt prezentată pare plauzibilă, în contextul derulării evenimentelor (Când am ajuns la L.E., am văzut-o în curtea casei... Fratele meu P a început să ceară banii E., spunându-i, în acelaşi timp, că dacă nu-i dă, o omoară. Auzind ameninţările, mama E a luat o coadă de mătură şi o agita spunându-i să iasă afară).

Instanţa arată că pentru a fi reţinută scuza provocării actul de provocare nu trebuie să fie imputabil celui care a comis fapta în stare de provocare.

Or din starea de fapt expusă mai sus rezultă că în cauză conflictele au fost generate de atitudinea inculpatului, care s-a deplasat la domiciliul persoanelor vătămate L.E. şi L.M., cu scopul de a le cere socoteală şi de a le aplica câte o corecţie fizică pentru că nu i-ar fi restituit sumele împrumutate, astfel că în cauză nu poate fi reţinută în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă legală prev. de art. 75 lit. a Cod penal, astfel cum a solicitat acesta, cererea sa urmând a fi respinsă. În cauză, starea de emoție a inculpatului la momentul săvârșirii faptelor, dacă a existat, putea fi urmarea consumului de băuturi alcoolice, dar nicidecum nu putea fi consecința unui act provocator al persoanelor vătămate.