Pretenții

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2020:010.000162

Cod operator 2442/2443

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 162/2020

Şedinţa publică de la 28 Mai 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant U.A.T.O.Ţ. PRIN REPREZENTANT LEGAL P.O. Ţ, R.C. şi pe pârât V.A., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat MA  pentru reclamanta și avocat CN pentru pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților la dezbateri.

Avocat MA  pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata drepturilor încasate necuvenit, așa cum de altfel a recunoscut și pârâta. A susținut că salariul pârâtei a fost stabilit în mod greșit cu încălcarea prevederilor legii privind salarizarea personalului bugetar, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Avocat CN pentru pârâtă a solicitat respingerea acțiunii, așa cum a detaliat și în concluziile scrise, susținând că achitarea drepturilor salariale către pârâtă a avut fundament legal. Că salariul nu a fost negociat în modalitatea susținută de reclamantă ci a fost acordat în baza prevederilor legale, în baza dispoziției nr.103 din 15.01.2018, dispoziție care nu a fost anulată și prin urmare în mod corect drepturile salariale au fost acordate în baza acesteia.  la momentul la care s-a efectuat plata respectivele acte erau în vigoare și produceau efecte juridice, nefiind contestate. A menționat că salariul a fost acordat  prin negociere direct cu conducătorul unității, pârâta primind salariul în mod legal așa cum a fost acordat de către reclamantă. În sprijinul acestor susțineri este și procesul verbal din 19.12.2019 încheiat cu ocazia întrunirii Consiliului Local al Orașului Ţ. în care se menționează că s-a greșit în privința salariilor bibliotecarilor și s-a făcut îndreptarea acestei erori. A solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă:

Prin cererea formulată la data de ........ înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. .........., reclamanta U.A.T.O.Ţ., a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta V.A., să se dispună obligarea paratei la restituirea sumei de 38137 lei reprezentând diferențe de drepturi salariale in casate in mod nejustificat in perioada 01.01.2018-31.03.2019; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ce vor fi efectuate cu acest proces.

În motivare a arătat că parata este angajata cu contract de munca, in cadrul aparatului de specialitate al Primarului Orașului Ţ., în cadrul Compartimentului Biblioteca, in funcţia de bibliotecar IA, gradația 5.

S-a menţionat faptul că, prezenta cerere de chemare in judecata este motivata de faptul ca, în urma controlului efectuat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României-Camera de Conturi Gorj, s-a stabilit faptul ca, salariile de baza si salariile brute ale persoanelor care au ocupat funcţia de bibliotecar IA, gradația 5, studii medii, au fost stabilite prin dispoziție a Primarului Orașului Ţ. pentru anul 2018 si 2019, in cuantum mai mare decât cel legal.

Astfel, s-a constatat faptul ca, începând cu 01.01.2018, pentru persoanele care au ocupat funcţia de bibliotecar in cadrul UAT Ţ., cazul paratei, s-a stabilit in mod eronat prin dispoziţiile Primarului Or. Ţ., un salariu brut de 6.026 lei, corect fiind 3.291 lei.

La fel, pentru anul 2019, parata ar fi trebuit sa beneficieze de un salariu brut de 4.608 lei, prin adăugarea cuantumului sporului pentru condiţii vătămătoare de care acestea beneficiau in luna decembrie 2018 si a indemnizației de hrana si nu de un salariu brut stabilit in mod eronat de 5.931 lei.

Urmare a constatărilor mai sus enunțate, s-a stabilit faptul ca, parata V.A. a încasat in mod nejustificat suma de 38137 lei, reprezentând diferențe de drepturi salariale, suma de altfel recunoscuta si însușită de către parata, aceasta dând in acest sens un angajament de plata.În atare condiţii, in temeiul art.256 alin. l din Codul Muncii, parata trebuie sa restituie către angajator sumele plătite către aceasta si nedatorate. Art. 256 (l)Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.

S-a solicitat a se avea in vedere faptul că, in urma controlului efectuat de reprezentanţii Camerei de Conturi Gorj, a fost emisa de către P.O. Ţ dispoziție de modificare a nivelului de salarizare al paratei, dispoziție însușită si necontestata de către aceasta (dispoziția nr....../23.04.2019).In dovedirea acţiunii, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.256 alin. l din Codul Muncii completat cu dispoziţiile art. 1341 si urm. Cod Civil.

Prin întâmpinarea formulată la data de 23.10.2019 pârâta a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamanta UAT Ţ, având în vedere următoarele considerente:

În fapt, susţine că este angajata reclamantei în funcţia de bibliotecar IA, gradația 5.

Consideră că aspectele dezlegate prin Decizia nr.3/04.04.2011, pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prezintă relevanta in cauza și prin  urmare, achitarea unor drepturi salariale cuvenite in temeiul legii, nu poate fi acuzata, câtă vreme are fundamentare legala si emana de la angajator1, care are obligaţia stabilita de disp. art.40 alin. (2) lit. c) din Lg nr.53/2003, sa acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege.

S-a solicitat a se observa faptul că salariul stabilit de reclamantă nu a fost negociat, ci acordat avându-se în vedere prevederile legale la aceea dala, în baza dispoziției nr. ........./15.01.2018. Această dispoziție nu a fost anulată si pe cale de consecinţă în mod corect drepturile salariale au fost acordate în baza acesteia.Apreciază că, in speţa de fata, nu se poate vorbi despre existenta unei sume nedatorate care ar fi fost încasată, cât plata sumei de bani pretinsa prin acţiune s-a efectuat in baza unei dispoziţii emisă de reclamant.

La momentul la care s-a efectuat operațiunea in discuţie (plata), respectivele acte erau in vigoare si produceau efecte juridice, nefiind contestate. Ca atare, încasarea drepturilor băneşti solicitate prin acţiune a avut un temei contractual, adică o baza juridica valabila.

De aici concluzia ca nu se poate vorbi in acest caz despre ipoteza la care face referire art. 256 alin. 1 din Codul Muncii, caci suma plătită era datorata in considerarea prevederilor contractului individual de munca

Trebuie avut in vedere, susţine pârâta si faptul ca potrivii art. 39 alin. 1 lit. a) din Codul Muncii, angajatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa, iar in conformitate cu prevederile art. 40 alin. 2 lit. c) din acelaşi cod, iar angajatorul are obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale dc munca. Aceste drepturi si obligaţii ce decurg din conținutul contractului de munca se mențin pe toata durata de valabilitate a acestuia.

Se impune a lua in seama si dispoziţiile art. 57 alineatul 4 din Codul Muncii din materia nulității contractului individual de munca. Potrivit acestora, chiar in situaţia in care o clauza a unui asemenea contract "este afectata de nulitate, aceasta este înlocuim dc drept cu dispoziţiile legale sau convenţionale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri".

Mai mult, art. 57 alin. 5 din Legea nr. 53/2003 statuează ca "persoana care a prestat munca in temeiul unui contract individual de munca nul are dreptul în remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atributiilor de serviciu.Rezulta ca si in situaţia in care contractul de munca ar fi lovit de nulitate, angajatul este îndreptăţit sa primească drepturi salariale ori despăgubiri.

Aşa fiind, cu atât mai mult el are îndreptățirea de a-si păstra drepturile băneşti pe care deja le-o încasat in temeiul unor acte juridice încheiate in mod valabil si care trebuiau sa-si producă toate consecinţele, ținând seama si de faptul ca nu au fost contestate la data plăţii.

În acelaşi sens este si faptul ca potrivit art. 57 alin. 2 din Codul Muncii, constatarea nulității contractului individual de munca produce efecte doar pentru viitor, iar nu si in trecut, situaţie in care nu exista nici un temei pentru a se solicita restituirea drepturilor salariale deja încasate de către angajat.

Ca atare, în pricina de fata nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 256 alineatul 1 din Codul Muncii pentru a se dispune obligarea la restituirea sumei de bani pretinse prin acţiune, întrucât suma respectiva nu apare ca fiind o plata nedatorata câtă vreme i-a fost remisa în baza unor acte juridice valide si necontestate la acel moment în aceste condiţii nu se poate vorbi despre o plata nedatorata făcuta de angajator sau despre o suma încasata in mod necuvenit de către salariat.

Mai mult decât atât, obligarea la restituirea sumei solicitate, reprezentând diferențe de drepturi salariale încasate în mod nejustificat în perioada 01.01.2018-31.03.2019, este eronată, întrucât nu s-au avut în vedere dispoziţiile Legii nr.78/2018 din 28 martie 2018 privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natura salarială care, la art. 2 (1) Se aproba exonerarea de la platal pentru sumele reprezentând venituri denatura salarială încasate în temeiul unor acte administrative sau clauze ale contractelor/acordurilor colective de munca în vigoare la data plăţii acestor drepturi, sume considerate a fi încasate nelegal şi pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi sau alte structuri/instituții cu atribuții de control a unor prejudicii. (2) Sumele recuperate până la data intrării in vigoare a prezentei legi. ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), mi se restituie. (3) Se exonerează de la plată şi impozitul pe venit, contribuţiile sociale şi obligaţiile fiscale accesorii drepturilor de natură salarială prevăzute la alin. (1), consecinţă a constatării Curţii de Conturi sau a altor structuri/instituții cu atribuții de control a unor prejudicii, atât pentru salariaţi, cât şi pentru angajatorii acestora

Pe cale de consecinţă, s-a solicitat respingerea acţiunii cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.S-a solicitat emiterea unei adrese către reclamantă pentru a depune la dosarul cauzei actele care stau la baza prezentei cereri.În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoz. art. 209 C.p.c.

La data de 26.11.2019 reclamanta a formulat o precizare la acţiunea principală prin care a înţeles  să-şi restrângă câtimea pretențiilor solicitate la suma de 29.932 lei, având în vedere că pentru perioada 01.01.2018-31.03.2018 a intervenit amnistia fiscală prevăzută de Legea nr.78/2018.

Instanța a încuviințat și  administrat  pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:

Pârâta V.A. este angajată pe postul de bibliotecar I A gradația 5, studii medii, în cadrul Compartimentului Biblioteca din cadrul aparatului de specialitate al primarului Orașului Ț.

Prin dispoziția nr......... din 15.01.2018 emisă de P.O. Ţ s-a stabilit începând cu data de 01.01.2018 salariul pârâtei la suma de 6026 lei brut din care salariul de bază 5240 lei și spor pentru condiții vătămătoare 786 lei. Prin dispoziția nr........ din 16.01.2019 salariul pârâtei a fost stabilit începând cu data de 01.01.2019 la suma de 5931 lei, din care 4856 lei salariul de bază și suma de 728 lei spor pentru condiții vătămătoare și 347 lei indemnizație de hrană. De asemenea, prin dispoziția nr......... din 28.04.2019 salariul acesteia a fost stabilit începând cu data de 01.04.2019 la suma de 4137 lei, din care suma de 3361 lei salariul de bază, 429 lei spor pentru condiții vătămătoare și 347 lei indemnizație de hrană. 

În urma controlului efectuat de Curtea de Conturi- Camera de Conturi Gorj, prin raportul de audit Financiar și procesul verbal de constatare din 03 mai 2019, s-a constatat efectuarea de plăți nelegale reprezentând drepturi acordate personalului angajat la biblioteca orășenească ce exced prevederilor Legii nr.153/2017, valoarea drepturilor acordate nelegal celor două salariate angajate pe postul de bibliotecar pentru perioada 01.01.2018-31.03.2019 fiind de 76.256 lei, din care veniturile salariale în suma de 16.410 lei  acordate nelegal în perioada 01.01.2018-31.03.2018 au fost stabilite în baza unor acte normative aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii nr.78/2018 privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice, fiind așadar exonerate de la plată. 

Prin cererea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Ţ.  a solicitat obligarea pârâtei V.A. la restituirea sumei de 29.932 lei reprezentând diferențe de drepturi salariale încasate în mod nejustificat în perioada 01.04.2018-31.03.2019, susținând în esență că: în urma controlului Curții de Conturi  s-a stabilit că salariile pentru funcția de bibliotecar nu au fost stabilite în mod corect, angajații respectivi încasând sume mult mai mari decât cele cuvenite, sume care de altfel au fost recunoscute de pârâtă prin angajamentele de plată date în acest sens.

Pârâta s-a apărat susținând că: nu se poate considera că suma pe care a încasat-o este nedatorată, nefiind făcută nicio dovadă că drepturile salariale ar fi fost plătite cu nerespectarea legii, în cauză prezentând relevanță decizia nr.3 din 04.04.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; salariul stabilit de reclamantă nu a fost negociat ci a fost acordat în baza dispoziției nr...... din 01.01.2018 care nu a fost anulată; suma plătită era datorată în considerarea prevederilor contractului individual de muncă; sunt aplicabile dispozițiile art.39 alineat 1 litera a din codul muncii conform cărora angajatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă, art.40 alineat 2 litera c conform cărora angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, art.57 alineat 4 din codul muncii în materia nulității contractului individual de muncă și art.57 alineat 5 conform căruia persoana care a prestat muncă în temeiul unui contract nul are dreptul la remunerarea acesteia, art.57 alineat 2 conform căruia nulitatea contractului individual de muncă produce efecte doar pentru viitor; nu sunt întrunite cerințele art.256 alineat 1 din codul muncii întrucât suma respectivă nu este o plată nedatorată câtă vreme i-a fost remisă în baza unor acte juridice valide și necontestate.

Instanța reține că drepturile salariale ale personalului bugetar sunt stabilite în baza Legii nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice.

În conformitate cu prevederile art.11 din această lege: (1) Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale "Administraţie" din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.

(2) Nomenclatorul funcţiilor necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărei instituţii sau autorităţi a administraţiei publice locale, precum şi ierarhia funcţiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV.

(3) Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25.

(4) Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli...”

La nivelul Primăriei Orașului Ț salariile de bază pentru funcționarii publici și personalul contractul din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Orașului Ţ. au fost stabilite prin Hotărârile Consiliului Local Ț nr.... din 28.07.2017 și nr.... din 31.08.2017, fără însă ca funcția de bibliotecar să se regăsească în anexele la aceste două hotărâri.

Potrivit art.36 din Legea nr.153/2017: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38.

(2) În cazul în care funcţia deţinută nu se regăseşte în prezenta lege, reîncadrarea se face pe una dintre funcţiile prevăzute în anexe”.

Funcția ocupată de pârâtă se regăsește în Anexa III la Legea nr.153/2017-Familia ocupațională de funcții bugetare „Cultură” –Unități de Cultură, capitolul II, punct II- „Alte biblioteci”, litera b) funcții de execuție, salariul de bază al funcției de bibliotecar pentru anul 2022, gradația 0, studii medii fiind de 3900 lei, cel aferent gradației 5 majorându-se cu procentele stabilite la art.10 din Legea nr.153/2017, astfel cum s-a reținut și în raportul Curții de Conturi.

În luna decembrie 2017 salariul pârâtei era de 2633 lei. În conformitate cu prevederile art.38 alineat 3 din Legea nr.153/2017, începând cu data de 1 ianuarie 2018 cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Astfel, în baza acestor dispoziții legale, salariul pârâtei trebuia să fie stabilit la suma de 3291 lei, din care salariul de bază 2862 lei și spor condiții vătămătoare 429 lei.

 Pentru anul 2019, dispozițiile art.38 alineat 4 prevăd o creștere anuală a salariilor de bază, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

În anul 2018 a fost adoptată OUG nr.114/2018 , care prevedea la art.34 :„ (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2019, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare se majorează cu 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018.

(2) Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Prin urmare, salariile personalului plătit din fondurile publice au fost majorate începând cu 01.01.2019 cu 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018, cuantumul sporurilor de care aceștia beneficiau rămânând însă la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018.

Conform art.10 alineat 4 din Legea nr.153/2017:

Tranşele de vechime în muncă în funcţie de care se acordă cele 5 gradaţii, precum şi cotele procentuale corespunzătoare acestora, calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condiţiilor de trecere în gradaţie şi incluse în acesta, sunt următoarele:

a) gradaţia 1 - de la 3 ani la 5 ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază prevăzut în anexele la prezenta lege cu cota procentuală de 7,5%, rezultând noul salariu de bază;

b) gradaţia 2 - de la 5 ani la 10 ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază;

c) gradaţia 3 - de la 10 ani la 15 ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază;

d) gradaţia 4 - de la 15 ani la 20 de ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază;

e) gradaţia 5 - peste 20 de ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază.

Salariul brut corespunzător funcției ocupate de reclamantă pentru anul 2022 este de 3900 lei, la care se aplică majorările prevăzute la art.10 din Legea nr.153/2017, rezultând un salariu de bază brut de 4778 lei.

Raportat la acest nivel maxim al salariului de bază brut din anul 2022, salariul pârâtei trebuia majorat începând cu 01.01.2019 cu suma de 479 lei(4778 lei salariul din anul 2022 - 2862 lei salariul de bază din 2018 =1916 lei; 1916 lei/4 =479 lei), sporul pentru condiții vătămătoare fiind menținut la nivelul din 2018. De asemenea, în baza art.18 din legea nr.153/2017 pârâta beneficia începând cu data de 01.12.2018 de o indemnizație de hrană.

Așadar, în baza acestor dispoziții legale, salariul pârâtei trebuia să fie stabilit începând cu luna ianuarie 2019  la suma de 4117 lei (2862 lei salariul de bază din anul 2018+479 lei diferența creștere de 1/4 + 429 lei spor condiții vătămătoare la nivelul anului 2018 + 347 lei indemnizație de hrană).

Se constată însă că în perioada 01.04.2018-31.12.2018 pârâta a beneficiat de un salariu brut de 6026 lei stabilit prin dispoziția nr........ din 15.01.2018 deși salariul ce i se cuvenea conform prevederilor legale mai sus evocate era de 3291 lei, iar în perioada 01.01.2019-31.03.2019 a beneficiat de un salariu brut de 5931 lei deși salariul ce i se cuvenea era de 4117 lei.

În baza art.256  alin.1 din Codul muncii republicat, cu modificările şi completările ulterioare, ,,(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”. Această dispoziție instituie obligația de restituire a sumelor nedatorate acordate de angajatori salariaților săi, obligație care are la bază plata lucrului nedatorat.

Având ca temei plata lucrului nedatorat, obligația de restituire nu este condiționată de vinovăția salariatului, astfel că pârâtul va fi obligat la restituirea sumei încasată necuvenit și nerestituită.

În speță, salariul pârâtei nu a fost stabilit în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate, așa încât nu se poate reține că sumele totale achitate cu acest titlu i s-ar fi cuvenit în temeiul legii, decizia nr.3 din 04.04.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nefiind aplicabilă în cauza de față, devreme ce aceasta privește modalitatea de acordare a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit Legii nr.221/2008 şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009.

Nici împrejurarea că salariul pârâtei a fost stabilit prin dispoziția nr........ din 01.01.2018 care nu a fost anulată, nu prezintă relevanță.

Conform prevederilor art.17 alineat 5 din Codul Muncii orice modificare a unuia dintre elementele contractului individual de muncă impune încheierea unui act adițional la contract, cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare este prevăzută expres de lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil. Prevederi similare se regăsesc și în Legea dialogului social nr.62/2011, care prevede la art.138 alineat 3 că drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă.

În cazul de față, se constată că salariul de bază al reclamantei a fost stabilit începând cu data de 01.01.2018 prin dispoziția nr......... din 15.01.2018, la suma de 5240 lei și începând cu data de 01.01.2019 prin dispoziția nr......din 16.01.2019 la suma de 4856 lei, fiind depășit chiar și salariul de bază din anul 2022 care este de 4778 lei.

Instanța apreciază astfel că dispoziția primarului Orașului Ţ. nu poate constitui drept temei legal pentru stabilirea în favoarea reclamantei a unui salariu peste limitele legale instituite prin Legea nr.153/2017, cu încălcarea dispozițiilor art.17 alienat 5 din codul muncii și art.138 alineat 3 din legea dialogului social, primarul neputându-se substitui autorității legiuitoare.

De asemenea, invocarea de către pârâtă a prevederilor art.39 alineat 1 litera a, art.40 alineat 2 litera c, art.57 alineat 2,4,5 din codul muncii nu justifică acordarea unui salariu mai mare decât cel stabilit prin lege. Este de necontestat dreptul pârâtei la salarizare pentru munca depusă, însă acest drept nu poate fi exercitat altfel decât în condițiile legii, neputând fi lăsat la libera apreciere a angajatorului sau a angajatului.

Or, pârâta a beneficiat de drepturi salariale într-un cuantum mai mare decât cel cuvenit conform prevederilor legale mai sus menționate, diferența rezultată impunându-se a fi restituită în condițiile art.256 alineat 1 din codul muncii.

Cât privește suma reprezentând diferența dintre drepturile salariale acordate și cele cuvenite, instanța reține că: în perioada aprilie-decembrie 2018 pârâta a beneficiat de un salariu brut de 6026 lei în timp ce salariul brut legal era de 3291 lei, rezultând o diferență de 2735 lei brut lunar; în perioada ianuarie-martie 2019 pârâta a beneficiat de un salariu brut lunar de 5931 lei în timp ce salariul lunar brut legal era de 4137 lei, rezultând o diferență de 1814 lei. Rezultă astfel că suma brută totală achitată de angajator a fost de 30.057 lei(aprilie-decembrie 2018- 2735 lei x 9luni=24.615 lei; ianuarie-martie 2019- 1814 lei x 3 luni= 5442 lei).

În cazul restituirii plătii nedatorate, cel care a primit plata cu bună-credință nu poate restitui decât ceea ce a încasat efectiv, în cazul pârâtei fiind vorba doar de suma netă primită, în baza art. 40 alin.2 lit. f din Codul muncii angajatorul având obligația de a plăti toate contribuțiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să rețină, respectiv să vireze contribuțiile şi impozitele datorate de salariați, în condițiile legii.

Se are totodată în vedere că amnistia fiscală invocată de pârâtă a intervenit în baza Legii nr.78/2018, lege prin care a fost aprobată exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială încasate nelegal în temeiul unor acte administrative sau clauze ale contractelor/acordurilor colective de muncă în vigoare la data plăţii acestor drepturi, până la data intrării în vigoare a acestei legi- 31 martie 2018, prin precizarea formulată reclamanta înțelegând să-și restrângă în acest sens pretențiile la suma de 29.932 lei . În altă ordine de idei, cu toate că așa cum s-a arătat mai sus suma brută totală achitată de angajator a fost de 30.057 lei, instanța va avea în vedere suma de 29.932 lei, neputând acorda mai mult decât s-a cerut astfel cum prevede 397 alineat 1 cod procedură civilă.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma netă corespunzătoare sumei brute de 29.932 lei, reprezentând diferențe drepturi salariale încasate în mod nejustificat în perioada 01.04.2018-31.03.2019. În privința cheltuielilor de judecată, instanța va lua act că unitatea reclamantă a înțeles să le solicite pe cale separată.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U.A.T.O.Ţ. cu sediul în ..........., în contradictoriu cu pârâta V.A., cu domiciliul ...........

Obligă pârâta să restituie reclamantei suma netă corespunzătoare sumei brute de 29.932 lei reprezentând diferenţe de drepturi salariale încasate în mod necuvenit în perioada 01.04.2018-31.03.2019.

Ia act că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică de la 28 Mai 2020.

Domenii speta

Spete similare