Acţiune în constatare

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2019:010.000919

Cod operator 2442/2443

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA Nr. 919/2019

Şedinţa publică de la 21.11.2019

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantul TI, în contradictoriu cu pârâtele C.N.D.T.A.E.E. - SC T SA şi S.P.S.D.M.R.E.D.T "S" SA, având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  au lipsit părţile, reclamantul fiind reprezentat de avocat MI.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că s-a depus răspunsul  Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti privind sediul actual al pârâtei .........., iar reclamantul a indicat sediul pârâtei şi a depus note de şedinţă şi înscrisuri şi după care:

Fiind primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, instanţa procedează la  verificarea competenţei, potrivit dispoziţiilor art. 131 alin.1 din noul Cod de procedură civilă şi apreciază că este competentă general, material şi teritorial să judece cauza de faţă,  în temeiul  dispoziţiilor art. 269 alin.1 şi 2  din Codul muncii şi  art. 208-210 din Legea nr. 62/2011.

În baza art.238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa apreciază că termenul optim pentru cercetarea prezentei cauze este de 6 luni.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, instanţa acordă cuvântul pe probe.

Apărătorul  reclamantului solicită  încuviinţarea probei cu înscrisuri şi proba cu expertiza în specialitatea protecţia muncii, pentru a se verifica dacă activitatea reclamantului se desfăşoară  în condiţii periculoase.

În temeiul art. 258 coroborat cu art. 255 C. pr. civ., instanţa încuviinţează pentru părţi proba cu înscrisuri, apreciind că este admisibilă potrivit legii şi duce la soluţionarea procesului. Totodată, respinge proba cu expertiza în specialitatea protecţia muncii solicitată de apărătorul reclamantului, apreciind că nu este utilă cauzei, raportat la obiectul cererii şi la temeiul de drept, relevante în cauză fiind înscrisurile depuse.

Instanţa acordă cuvântul cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii cu privire la primul capăt de cerere şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocate de pârâta C.N.D.T.A. E.E. - SC T SA prin întâmpinare.

Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepţiilor, cu motivarea expusă în răspunsul la întâmpinare.

Constatând că nu mai sunt cereri de formulat şi nici alte incidente de soluţionat, instanţa declară deschise dezbaterile asupra fondului şi acordă cuvântul.

Apărătorul reclamantului  solicită admiterea acţiunii, să se constate că activitatea prestată de reclamant, in perioada 16.04.1990-01.04.2001 a fost desfăşurata în procent de 100% în condiţiile grupei I de munca; obligarea  pârâtelor să-i elibereze o adeverinţa care sa ateste aceste menţiuni; fără cheltuieli de judecată. Arată că din Contractul individual de muncă şi din actele adiţionale rezultă că reclamantului i-au fost acordate sporuri permanente pentru condiţii periculoase între10% şi 15%, datorită condiţiilor grele în care şi-a desfăşurat activitate.

Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și, potrivit disp. art. 394 alin. 1 C.p.civ. închide dezbaterile şi reține cauza pentru deliberare și pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă :

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. .. reclamantul TI, în contradictoriu cu pârâtele C.N.D.T.A. E.E. - SC T SA şi S.P.S.D.M.R.E.D.T "S" SA a  solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să constate că activitatea prestată de reclamant în perioada 16.04.1990-01.04.2001 a fost desfăşurata în procent de 100% în condiţiile grupei I de muncă; să oblige pârâtele să-i elibereze o adeverinţă care să ateste menţiunile de mai sus, respectiv perioada efectiva de activitate, procentul de 100% si grupa I de muncă; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost preluat prin transfer direct la IREC -IRE din 16.04.1990, pe funcţia de electrician PRAM, deci la fosta companie naţionala de electricitate, devenita ulterior FRE si F.F.D.E.

Ulterior, aceasta unitate de stat a suportat in timp mai multe reorganizări, suferind divizări potrivit HG 710/2001, iar prin OG 627/2000 aceasta companie de stat se destructurează, reclamantul fiind preluat de la acel moment pe aceeaşi funcţie de către SC T SA, societate ce a preluat si s-a axat partea de transport de energie electrica si cu personalitate juridica independent, si tot începând cu anul 2001 a fost preluat de SC S SA, o filiala a T, societate la care este încadrat în muncă si în prezent, potrivit contractului de munca nr. ......../01.11.2001, si care s-a desprins practic prin organizarea unor activităţi din SC T SA.

Pârâta SC SSA, fiind in prezent o filiala a T, ce fiinţează sub denumirea de Servicii de Mentenanţă a Reţelei Electrice de Transport, după cum se menţionează si in antetul adeverinţelor emise de aceasta, justifica calitate procesuala pasiva prin prisma capătului doi de cerere, aceasta fiind actualul angajator si are obligaţia de a elibera astfel de adeverinţe, fiind de altfel si deţinător de arhiva si de carnete de munca.

În perioada solicitată, activitatea reclamantului a constat practic in asigurarea protecţiei de relee si automatizări, eu având atribuţia de a verifica circuite secundare aferente echipamentelor primare si secundare aferente echipamentelor folosite la liniile de înaltă tensiune si eu efectuam si măsurători profilactice cu tensiune mărită pe întreaga zona aferenta judeţului Gorj. Reclamantul activitate de mentenanţa zilnica a instalaţiilor si echipamentelor aflate in patrimoniul paratei.

A învederat că în carnetul de munca se menţionează specificul meseriei ca fiind de categoria I si clasa de încadrare a funcţiei de electrician pe toata perioada solicitata, fiind remunerat in tot acest timp si cu un spor de pericol procentual încadrat intre 10% si 20 % din salariul de încadrare, spor pe care îl primea lunar datorita condiţiilor grele si periculoase de lucru.

Recent, a solicitat celor doua parate să-i recunoască perioada lucrata efectiv pana in anul 2001, când a fost abrogat Ordinul 50/1990, ca fiind încadrat in grupa I de munca, in procent de 100%, solicitând in acest sens o adeverinţă, însă cele doua parate au refuzat practic.

Reclamantul a apreciat că prin activitatea desfăşurată, a fost supus la riscuri, determinate de sarcinile de serviciu, de mediul in care am lucrat, iar activitatea se încadrează in condiţii periculoase si grele, pentru care se impune sa beneficieze de grupa 1 de munca, având in vedere prevederile art. 3 , alin.2 din Ordinul 50/1990, prin asimilare cu activităţile prevăzute in anexa I, pct. 123, alin. 15 din Ordinul 50/1990 si art. 46 Electrician din acelaşi Ordin.

Felul muncii si funcţia deţinuta potrivit fisei postului si sarcinilor de serviciu se încadrează în grupa I de munca, în raport de prevederile art. 3,6 si 7 din Ordinul 50/1990, pentru ca eu am fost supus unui complex de factori de risc de îmbolnăvire si accidentare, pentru ca lucrările efective desfăşurate de reclamant, respectiv cele de întreţinere, revizie, reparaţie si de lichidare a avariilor si incidentelor la instalaţiile electrice sub tensiune impun prezenta unor astfel de riscuri ce trebuie recunoscute prin astfel de adeverinţe.

Condiţiile de munca deosebite si uzura capacităţii de munca a unui astfel de salariat cu o astfel de funcţie si care a lucrat într-un climat nefavorabil, condiţiile de suprasolicitare  fizica si a suprasolicitării neuropsihice determinate de pericolul si complexitatea instalaţiilor electrice poate fi constatata, prin analiza documentelor din arhiva, de către un expert printr-un raport de expertiza, proba fiind una utila si necesara.

Prin decizia nr. 87/1999 a Curţii Constituţionale si decizia nr. 258/2004 a Curţii Supreme s-a decis ca nu se poate restrânge aplicarea ordinului 50/1991 numai la activităţile si funcţiile prevăzute in forma iniţiala a actului normativ, in lipsa unor dispoziţii exprese si pentru evitarea regimului discriminatoriu pentru persoanele ce desfăşurau activitate in aceleaşi funcţii, trebuie acordat beneficiul grupelor superioare de munca, in mod extins si la alte tipuri de activitate asimilate, raport de tipul de munca prestat si condiţiile de lucru.

Cu privire la timpul efectiv lucrat, în condiţiile în care a fost salarizat corespunzător unui timp normal de lucru şi in lipsa unor documente din care să rezulte o situaţie contrara, a susţinut că se poate trage concluzia că a lucrat in procent de 100%.

A mai arătat că  majoritatea colegilor săi au obţinut in instanţa, prin acţiuni similare, aceleaşi solicitări si in aceeaşi maniera, depunând in acest sens practica judiciara de la Tribunalul Gorj si Tribunalul Dolj, confirmate de CA Craiova.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile dispoziţiile ORD.50/1990 , dispoziţiile C.Muncii , ari. 6 din CEDO si art. 21 din Constituţie.

În dovedirea acţiunii, a solicitat proba cu înscrisuri si orice alte mijloace de proba admise de lege.

Pârâta CNTEEC S.A.  a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CNTEE TSA, excepţia inadmisibilităţii cererii şi excepţia prescripţiei, solicitând admiterea acestora, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CNTEE T SA, a susţinut că T SA nu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.

Reclamantul este in prezent angajatul SC SSA. menţionând expres in pagina a 2-a a cererii de chemare in judecata, paragraful al 2-lea, faptul ca „Parata SC S SA. justifica - calitate procesuala pasiva prin prisma capătului doi de cerere, acesta fiind actualul angajator si are obligaţia de a elibera astfel de adeverinţe, fiind de altfel si deţinător de arhiva si carnete de munca."

A învederat pârâta că nu poate fi considerată succesoarea fostelor persoane juridice la care a fost angajat reclamantul, decât daca toate aceste persoane juridice au fost desfiinţate, noua persoana juridica preluând integral drepturile si obligaţiile persoanei juridice desfiinţate, fata a mai fi vorba de mai multe persoane juridice rezultate din divizarea persoanelor juridice anterioare.

CNTEE „T" S.A. a fost înfiinţată în anul 2000 cu ocazia reorganizării CNEC S.A., ca societate comerciale cu personalitate juridica, prin HGR 627/2000, ea neexistând ca persoana juridica până la acea data, odată cu ea fiind înfiinţate şi alte persoane juridice. A invocat în acest sens art. 1 din HG nr.627/2000, art. 36 din HG nr.627/2000: art. 43 din HG nr.627/2000, art.8 din HG nr.710/2001.

În consecinţa, SC S SA a preluat pentru salariaţii transferaţi toate drepturile si obligaţiile legate de personal şi această societate ar avea calitate procesuala pasiva să fie obligată la acordarea grupei I de munca şi la eliberarea adeverinţei pentru actualii salariaţi ai acesteia, printre care se număra si reclamantul.

Întrucât până la data de 31.07.2000 CNTEE T S.A. nu a existat ca persoana juridica, fiind înfiinţata in anul 2000 cu ocazia reorganizării Companiei Naţionale de Electricitate C S.A.. ca societate comerciale cu personalitate juridica, prin HGR 627/2000. iar ulterior acestei date reclamantul a fost salariata unor alte persoane juridice, T SA nu are calitate procesuala, nepreluând pentru salariaţii transferaţi toate drepturile şi obligaţiile legate de personal şi neputând să fie obligată la acordarea grupei I de muncă şi la eliberarea unei adeverinţe decât, eventual pentru perioada cuprinsa intre 31.07.2000 (data înfiinţării societăţii) si 01.04.2001 si doar în măsura în care reclamantul ar fi fost salariatul societăţii pârâte in aceasta perioada.

Societatea nu poate să emită adeverinţe pentru persoane catre au calitatea de salariaţi ai altor firme, pentru perioade de timp in care aceştia au fost salariaţii altor persoane juridice, ale căror succesoare cu titlu universal nu este CNTEE T SA şi nici să emită adeverinţa pentru reclamant, care are calitatea de salariaţi al unei alte întreprinderi, având in vedere faptul ca documentele de personal, inclusiv carnetul de munca al acestuia a fost predat noilor societăţi infinitate prin reorganizarea unor activităţi din cadrul R CNE – C SC S SA, aşa cum rezulta chiar din cele arătate de reclamant in cererea de chemare in judecata.

Faţă de capătul de cerere privind grupa I de munca, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii introduse de reclamant, având in vedere Decizia civilă nr. 9/2016 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin  Hotărârea CJUE in cauzele conexate C-133/17 si C-134/2017 s-a stabilit că „articolul 114 alineatul (3) şi articolele 151 şi 153 TFUE, precum şi dispoziţiile Directivei 89/391 trebuie interpretate în sensul că nu se aplică unei reglementări naţionale, precum cea în discuţie în litigiul principal, ane stabileşte termene stricte şi proceduri ane nu permit instanţelor naţionale să reexamineze sau să stabilească încadrarea activităţilor desfăşurate de lucrători în diferite grupe de risc, pe baza căreia se calculează pensiile pentru limită de vârstă ale acestor lucrători”.

De asemenea, pentru ca instanţa de judecată să acorde aceste drepturi solicitate de reclamant ar trebui să încalce Decizia civilă nr. 9/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul civil nr. 5/2016.

Potrivit prevederilor art.517 alin.(4) si respectiv art.521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, începând cu data publicării acestora în Monitorul Oficial sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii ţării, inclusiv pentru instanţele de judecată.

Decizia civilă nr. 9/2016 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul civil nr. 5/2016, stabileşte foarte clar faptul că nici angajatorul si nici instanţele de judecată nu au voie să asimileze activitatea unor salariaţi din alte sectoare de activitate cu activitatea altor salariaţi angajaţi la alţi angajatori si în alt sector de activitate.

A solicitat să se constate inadmisibilitatea cererii reclamantului, întrucât acesta solicita instanţei de judecata sa adauge la lege, in sensul completării prevederilor Ordinului nr. 50/1990 cu noi categorii profesionale, activităţi ori locuri de muncă care să se încadreze in grupa I de munca.

Chiar daca reclamantul ar încerca sa arate ca instanţa nu este investita cu o cerere de nominalizare a unor persoane intr-o grupa sau alta de munca, de fapt efectele cererii acestuia conduc tocmai la o astfel de nominalizare prin faptul ca solicita sa fie echivalat cu electricienii angajaţii ai altor firme, care beneficiază de aceste drepturi.

Or, o astfel de cerere este inadmisibilă, întrucat se solicita instanţei de judecata sa adauge la lege, in sensul completării prevederilor Ordinului nr. 50/1990 cu noi categorii profesionale, activităţi ori locuri de muncă care sa se incadreze in grupa I de munca.

În temeiul an.268 alin.(2) din Codul Muncii, pârâta a solicitat să se constatate prescripţia dreptului reclamantului de a formula prezenta cerere, ca urmare a nerespectarii termenului de 3 ani de la data naşterii dreptului, întrucât acesta a formulat prezenta cerere la peste 18 ani de la data abrogării Ordinului nr. 50/1990.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiata si nelegala, susținând că Ordinul nr. 50/1990 a fost dat în aplicarea Decretului Lege nr. 68/08.02.1990 pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului, aşa cum se prevedea în ari. 2 alin.2 al decretului-lege "Locurile de muncă şi activităţile care se încadrează în grupa I şi II de muncă, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii şi Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii, în termen de 30 de zile de la data emiterii prezentului decret-lege.”

La pct. I şi 2 din acest ordin, se prevede în mod expres, că locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale ce se încadrează în grupele I şi II de muncă sunt cuprinse în anexele 1 şi 2.

Din analiza detaliată a Anexelor 1 şi 2 din cadrul Ordinului nr. 50/1990, în raport cu funcţiile deţinute de reclamant - acestea nu se regăsesc în nici una din categoriile profesionale, activităţile ori locurile de muncă prevăzute în anexe.Încadrarea în grupele I şi II de muncă se făcea în situaţia în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de muncă, nivelul noxelor existente depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut de Normele Republicane De Protecţia Muncii. Aceste măsuri au fost luate şi că munca în incinta staţiilor de transformare - acolo unde lucrează petenţii - se încadrează în normele republicane.

În cadrul societăţii pârâte este monitorizata permanent starea de sănătate si evoluţia stării de sănătate a personalului care lucrează in instalaţiile din staţiile electrice, neconstatându-se efecte asupra stării de sănătate a persoanelor monitorizate.

De altfel, în urma analizării Raportului privind asigurarea stării de securitate si sănătate in munca pe anul 2001, conform procesului verbal nr. 1/2002, Comitetul de securitate si sănătate in munca din cadrul societăţii, comitet format din reprezentanţii angajatorului si ai salariaţilor,a precizat: „CSSM-TEL nu nominalizează nici un loc de munca cu condiţii deosebite, conform art.2 din HG nr.261/2001 si implicit nu sunt constituite condiţiile legale pentru asemenea nominalizări."

HG nr.261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de munca în condiţii deosebite stabilea încadrarea locurilor de munca în condiţii deosebite in funcţie de prezenta în mediul de munca a noxelor profesionale fizice constând în zgomot, vibraţii, unde electromagnetice, presiune, radiaţii ionizante, radiaţii calorice, radiaţii laser de putere neprotejate, precum şi a noxelor profesionale chimice sau biologice, prevăzute în Normele generale de protecţie a muncii, care nu respecta limitele admise prevăzute în aceste norme, răspunsul specific al organismului la agresiunea noxei profesionale, evidenţiat prin indicatori de expunere şi/sau de efect biologic, stabiliţi prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei si morbiditatea, exprimată prin boli profesionale înregistrate la locul de munca în ultimii 15 ani.

Or, afirmaţia reclamantului cum ca activitatea acestuia s-ar desfăşurat in permanenta in prezenta unor facturi de risc de îmbolnăvire si accidentare determinaţi de natura instalaţiilor pe care le-a avut in întreţinere si exploatare este contrazisa chiar de către reprezentanţii lui in Comitetul de securitate si sănătate in munca din cadrul societăţii, care, aşa cum am arătat, au precizat că nu există nici un loc de munca cu condiţii deosebite.

Lucrările de întreţinere, revizie, reparaţie, lucrări de lichidare a avariilor si incidentelor la instalaţiile electrice de înalta tensiune - nu sunt permanente - 8 ore/zi si sub tensiune.

Modificarea cărţii de muncă a reclamantului de la grupa III - la grupa II sau I - nu se poate face decât foarte bine justificat si, deocamdată din documentele studiate si din prevederile Ordinului M.M.OS - M.S.- C.N.P.M. - NR. 50/5 MARTIE 1990 - nu se justifica, întrucât incadrarea in munca a reclamantului a fost făcuta corect.

Anexa 1 si anexa 2 din Ordinul nr. 50/1990 prevede un singur loc de munca încadrabil la grupa II de munca - acela de "dispecer energetic naţional" (anexa 2, pct. III).

Încadrarea in munca a reclamantului a fost corect făcuta si in conformitate cu Ordinul 50/1990 care prevede expres modul in care se face încadrarea la grupele 1 si II de munca.

Consacrând teza ca actele normative edictate pentru înlăturarea unor inechităţi in salarizarea personalului sunt neconstituţionale în măsura in care se aplica doar persoanelor încadrate la locurile de munca si in activităţile care, potrivit reglementarilor existente pana in anul 1969 si ulterior, erau prevăzute sa fie incluse in grupele I si II de munca (deci, nu si persoanelor care fusesem încadrate in asemenea locuri de munca sau activităţi, anterior datei intrării in vigoare a actului normativ). Curtea Constituţionala a arătat, prin decizia nr. 87/1999, ca trebuie aplicat principiul non-discriminării in recunoaşterea beneficiului unui drept de aceasta natura intre cei care au fost si, respectiv, cei care mai sunt salariaţi, daca respectivul beneficiu s-a raportat la aceeaşi perioada de activitate si la aceleaşi condiţii de munca.

De principiu, posibilitatea extinderii situaţiilor de încadrare legala a locurilor de munca, activităţilor si categoriilor profesionale in grupa I sau a II-a, la alte persoane a căror activitate nu se regăseşte explicit in Anexele 1 si 2 ale Ordinului nr. 50/1990, a fost reglementata prin pct. 3 al acestui aci normative, care a impus însă prin textele ulterioare si cerinţele de admisibilitate ale unei asemenea extrapolări: derularea activităţii in aceleaşi condiţii cu personalul încadrat in grupele I sau II de munca; verificarea efectelor masurilor luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de munca sub aspectul nivelului noxelor; stabilirea condiţiilor concrete de munca (nivelul noxelor existent; condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare); timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe.

Probele administrate in acest context trebuie sa fie pertinente si concludente, in sensul ca salariatul reclamant, al cărui loc de munca, activitate ori categorie profesionala nu a fost recunoscuta prin lege ca intrând in grupa I sau II conform Anexelor Ordinului nr. 50/1990, cu completările ulterioare, trebuie sa dovedească îndeplinirea similitudinii de caz, in raport de toate clementele menţionate, pentru întreaga perioada vizata prin cererea de chemare in judecata.

A precizat că de la înfiinţare (2000) şi până în prezent, în instalaţiile T a fost înregistrat doar accident de muncă. în care să fie implicat personalul propriu. Acest fapt este consonanţa Sistemului de Management de securitate şi sănătate în muncă implementat şt certificat la nivelul Companiei, care implică o instruire permanentă a personalului cu examinările corespunzătoare privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională identificate. De asemenea, prin programele de securitate şi sănătate în muncă au fost asigurate: echipamente de securitate, precum cele enumerate de petent, care protejează personalul faţă de riscurile identificate.

Menţionam că, în cabinetele medicale de întreprindere sau la Direcţiile de sănătate publică nu a fost înregistrată nicio boală profesională sau legată de profesie, în legătură cu activitatea desfăşurată în instalaţiile electrice.

T dispune de un sistem medical cu 9 medici de medicina muncii şi 9 cabinete medicale înfiinţate la nivelul fiecărei sucursale de transport si in executiv, prin care se monitorizează permanent starea de sănătate a personalului din Companie (un medic monitorizează starea de sănătate permanent a cca. 150 de lucrători).

Activitatea acestor medici implică controale în staţiile electrice prin care se asigură o supraveghere permanentă a stării de sănătate a celor care desfăşoară activităţi in instalaţiile electrice.

Tot în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990. la art.6 se precizează ca nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de munca se face de către conducerea unităţilor împreună eu sindicalele libere din unităţi, ţinându-sc seama de condiţiile deosebite de munca concrete în care îşi desfăşoară activitatea potenţii (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebii de explozie, iradiere sau infectare etc, ori dacă această nominalizare nu s-a făcut la vremea respectivă, in condiţiile concrete de la acea dată, pârâta consideră că instanţele judecătoreşti nu au competenţa de a efectua acum asemenea nominalizări.

Existenta condiţiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuia sa rezulte din determinările de noxe. efectuate de către organele Ministerului Sănătăţii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii care, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condiţiilor şi ca toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionau normal, aşa cum era precizat la ari.5 din Ordinul nr. 50/1990.

Că, reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 3 alin. 2 din Ordinul nr. 50/1990,  întrucât nu a desfăşurat activităţi care includ lucrări de exploatare si întreţinere a capacităţilor de producţie ale societăţilor ai căror angajaţi beneficiază de grupa I de munca (gen Electrica sau SN CFR.

Pârâta a precizat că electricienii din cadrul Sistemului Energetic Naţional au solicitat la diferite instanţe din ţari acordarea grupei I de muncă pentru munca prestată conform atribuţiilor lor, acţiuni care însă în majoritatea zonelor din ţară au fost respinse (Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Bacău).

Cu referire la starea de discriminare, este de reţinut că nu orice diferenţă de tratament semnifică discriminare; pentru a fi reţinut tratamentul diferenţiat, injust este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situaţii analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferenţial, iar dacă o asemenea distincţie în situaţii analoage şi comparabile există, ea să nu îşi găsească o justificare obiectivă sau rezonabilă" (art 1 alin 3 din OG nr. 137/2000). În mod evident, exercitarea unor drepturi la care se referă modul de aplicare a unor dispoziţii legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluţiilor legislative alese de către legiuitor. În afara legii se poate vorbi de discriminare în sensul OG nr. 137/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Nu se pot emite adeverinţe in conformitate cu prevederile ari. 126 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin H.G. nr. 257 din 20 martie 2011, întrucât nu exista documentele verificabile aliate in evidenta societăţii noastre, care sa justifice acordarea grupei I de munca, pentru o anumita perioada de timp pentru reclamant, întrucât acesta nu este îndreptăţit, motiv pentru care a şi promovat cererea care face obiectul prezentului dosar.

Angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor înscrise în adeverinţele pe are le întocmesc şi le eliberează, iar potrivit alineatului (6) al art.126 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin H.G. nr. 257 din 20 martie 2011: „Pentru a putea fi valorificată, adeverinţa menţionată la alin. (1) se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute." 

Prezenta adeverinţă s-a eliberat în baza documentelor, verificabile, aliate în arhiva societăţii, cunoscându-se atât prevederile Codului penal referitoare la falsul în înscrisuri oficiale, cât şi prevederile legislaţiei de reglementare a pensiilor din sistemul public, potrivit cărora angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea şi corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.

Referindu-se la cumulul cerinţelor impuse prin actul normativ in evaluarea acestor activităţi si locurilor de munca din grupa 1 sau II, Ordinul 50/1990 le preciza explicit: nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebii de explozie, iradiere sau infectare etc.

Determinarea lor implica in mod necesar măsurători periodice efectuate de specialişti in domeniu, actul normativ prevăzând ca existenta condiţiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinările efectuate de către organele Ministerului Sanatatii constatau si claca s-au aplicat toate masurile posibile de normali/are a condiţiilor si daca toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionau normal.

În măsura in care, în urma acestor determinări, se identificau factori negativi pentru sănătatea si securitatea in munca, era stabilita obligaţia verificării nivelului noxelor existente la locurile (activităţile, meseriile, funcţiile) prevăzute in aceste grupe si daca acesta depăşeşte nivelul maxim admis.

În drept,întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205 din Cod.proc.civ, precum si celelalte prevederi menţionate in cuprinsul întâmpinării.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a oricăror mijloace de proba prevăzute de Codul de procedură civilă a căror utilitate, pertinenta si concludenta ar reieşi din dezbaterile asupra prezentei cauze.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate de pârâtă şi înlăturarea apărărilor acestora pentru următoarele considerente comune

A arătat că apărarea pârâtei cum că nu ar exista o prevedere legala care să justifice încadrarea activităţii reclamatului in grupa I de munca nu poate fi primita, deoarece decizia nr. 258/2004 a ICCJ a statuat ca Ordinul 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activităţile si funcţiile prevăzute in forma iniţiala a actului, in lipsa unor dispoziţii exprese a însuşi organului de autoritate emitent sau a unui alt act normativ superior, încadrarea in munca trebuind sa fie determinata de condiţiile de munca deosebite, de uzura capacitate de munca a persoanelor care prestează activitate in aceste condiţii, condiţii ce trebuie verificate pentru fiecare angajat în parte, deci si in cazul reclamantului, printr-o asimilare.

Astfel, activitatea desfăşurata de reclamant poate fi încadrata, prin asimilare, pet 123, alin.15 din Ordinul 50/1990 si art. 46 Electrician din acelaşi Ordin, insa aceasta similitudine trebuie apreciata prin cercetarea fondului cauzei, adică prin apreciere si cercetare efectiva, de către un expert, in urma analizei si verificării împrejurărilor de fap1 legate de condiţiile de munca, pentru a putea aprecia daca felul muncii si natura activităţii se poate încadra in mod efectiv in grupa I de munca, potrivit art. 3,6 şi 7 din Ordinul 50/1990

A susţinut că sub acest aspect, acţiunea nu poate inadmisibila , nu poate avea un fine de neprimire, demersul său fiind unul întemeiat in drept şi, în fapt, exprimat in cererea iniţiala, in raport de care eu pot apela la instanţa de judecată, în condiţiile în care pârâta a refuzat a emite o adeverinţa pentru aspectele solicitate.

Demersul reclamantului tinde la înlăturarea unei inechităţi produse prin neacordarea grupei I de munca (mai ales ca in carnetul de munca nu se menţionează in fapt nici o grupa de munca) de către angajator, iar posibilitatea de a se adresa instanţei de judecata este in deplina concordanta cu prevederile art. 6 din CEDO.

A susţinut că nu este situaţia unei adăugări la lege, în sensul dorit de legiuitor, cat timp instanţa nu a fost investita cu o cerere de nominalizare a unor persoane intr-o grupa de munca, prerogativa ce nu ar revenii instanţei, astfel ca se cuvine sa respingeţi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, precum si a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.

Nici excepţia prescripţiei nu este întemeiată, deoarece căpătui principal de cerere are ca obiect constatarea existentei unui drept(demers nepatrimonial), or, cererile cu un atare obiect nu sunt supuse unui termen de prescripţie, natura lor fiind una imprescriptibila în condiţiile in care nu se urmăreşte obligarea paratei la executarea unei prestaţii in sensul dorit de art. 268 CM, solicitarea reclamantului fiind una independenta de data abrogării Ordinului 50/1990, când pârâta apreciază ca s-ar naşte dreptul meu si ar curge prescripţia extinctiva.

Cât priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a paratei, a solicitat respingerea si acestei excepţii, fiind evident că, prin prisma analizei carnetului de munca si a modului de înfiinţare a paratei, aceasta este succesoarea vechilor societăţi cu personalitate juridica desfiinţate, reclamantul fiind preluat după anul 2001, prin contract de munca individual de către parata T.

Prin prisma reorganizării si divizării intervenite, potrivit HG 710/2001, se înfiinţează parata T, prin HGR 627/2000, care îl preia în calitate de angajator, prin transfer, pe aceeaşi funcţie  potrivit menţiunilor de carnetul de munca, T distribuindu-si doar o parte din personal, axata pe partea de transport de energie electrica, către SC S cu personalitate juridica independenta si filiala a CNTEE potrivit antetului din adeverinţa emisă reclamantului, si tot începând cu anul 2001 a fost preluat de SC SSA, o filiala a T, societate la care este încadrat în muncă si în prezent, potrivit contractului de munca nr. ........./01.11.2001,

După cum arata si parata prin întâmpinare, sunt îndeplinite in cazul reclamantului, două condiţii esenţiale, anume ca vechile societăţi angajatoare sa fie desfiinţate si noua persoana juridica care preia integral drepturile si obligaţiile acestora sa fie parata T, care figurează ca si angajatoare potrivit menţiunilor din carnetul de munca.

Prin aceasta simpla preluare a personalului, au fost  preluate si documentele si arhiva aferenta de personal, or, încadrarea într-o grupa superioara de munca nu se face decât in baza acestor documente, iar încadrarea intr-o grupa superioara de munca se face prin verificarea si acestor documente si in baza analizei condiţiilor de munca pentru perioada solicitata, or o astfel de documentaţie aparţine pârâtei, mai ales că pârâta nici nu arată cui ar aparţine aceasta calitate procesuala pasiva si cine anume ar fi preluat arhiva, cat timp fostele mele angajatoare, IRE si FRE, nu mai exista si nu mai au personalitate juridica prin prisma reorganizării a acestor societăţi de stat, fiind evident că si in prezent exista raporturi juridice intre petent si parata(ultimul angajator), preluarea reclamantului fiind făcuta de către parata direct prin transfer de Ia IRE si FRE.

Instanţa a încuviinţat şi a administrat în cauză proba cu  înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi a respins proba cu expertiza în specialitatea protecţia muncii solicitată de apărătorul reclamantului.

Faţă de prevederile art.248 cod procedură civilă, instanţa va analiza cu precădere excepţiile invocate în cauză, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii cu privire la primul capăt de cerere şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocate de pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice SC T SA.

Astfel, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C N de T al E E SC T SA, reţine instanţa că aşa cum rezultă din carnetul de muncă, reclamantul a fost angajat începând cu data de 16.04.1990 în cadrul IRC Craiova, începând cu data de 01.04.1992 figurează ca fiind încadrat la FRE Craiova, începând cu data de 01.05.1998 a fost angajat în cadrul FTDEE Craiova, începând cu data de 04.09.1998 a fost transferat în interesul serviciului în cadrul STD Craiova, începând cu data de 01.10.1998  a lucrat în cadrul STD Craiova, începând cu data de 15.08.2000 a fost preluat prin reorganizare în cadrul TSA ST Craiova, iar începând cu data de 01.11.2001 a fost încadrat prin transfer în interesul serviciului la SC SSA-Sucursala Craiova.

Prin H.G.nr.1199/1990 a fost înfiinţata Regia Autonomă de Electricitate (RENEL) care este o fostă companie de stat. Potrivit art.1 din acest act normativ „Renel" se organizează şi funcţionează în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, patrimoniul acestei societăți fiind  constituit prin preluarea activului şi pasivului de la unităţile economice, social-culturale şi de învăţămînt prevăzute în anexa nr. 1, astfel cum se prevede la art.3.

În Anexa 1 la HG nr.1199/1990- Lista unităților din componența „Renel”- regie autonomă care se reorganizează se regăsește și IREraiova, respectiv FRE Craiova.

Prin HG nr.365/1998 a fost înființată Compania Naţională de Electricitate - S.A., Societatea Națională "Nuclearelectrica" - S.A. şi Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare prin reorganizarea Regiei Autonome de Electricitate "Renel".

Conform art.4 din această hotărâre „Compania Naţională de Electricitate - S.A. are ca obiect principal de activitate producerea de energie electrică, transportul, dispecerizarea, distribuţia şi vânzarea acesteia, producerea şi vânzarea energiei termice, exploatarea şi dezvoltarea Sistemului energetic naţional.

Conform anexei  4 la HG nr.365/1998  toate liniile de 220, 400, 750 kv au fost atribuite în administrarea Companiei Naționale de Electricitate, printre acestea fiind și FTDE Craiova și STD Craiova.

Din succesiunea angajatorilor înscrişi în carnetul de muncă al reclamantului rezultă că acesta a fost salariatul SC T SA, unitate care a fost continuatoarea personalităţii juridice a foștilor angajatori ai acestuia ca urmare a reorganizărilor intervenite în conformitate cu prevederile HG nr.1199/1990, HG nr.365/1998.

Prin urmare este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a SC TSA urmând a se dispune respingerea acesteia.

Referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta C.N.T.E.E. TS.A., instanța reține că inadmisibilitatea unei acțiuni în justiție, excepție de procedură peremptorie, se poate invoca exclusiv în situațiile în care legea interzice expres acea cale ori condițiile legale de admisibilitate ale cererii nu sunt îndeplinite.

Prin Decizia în interesul legii nr.9/2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: ,,În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor pct. 6-8 și 12 din Ordinul Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 50/1990, instanțele de judecată au posibilitatea analizării și constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ, a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969 -1 aprilie 2001, după caz, în grupele I sau II de muncă”.

În condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței unor documente primare din care să rezulte încadrarea reclamantului în grupa I de muncă, acțiunea în constatare este admisibilă, motiv pentru care excepția inadmisibilității este neîntemeiată și în consecință va fi respinsă.

Nici excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta CNTEE T SA nu este întemeiată, având în vedere că prin Decizia nr.13/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 35 din Codul de procedură civilă, art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865, art. 2.502 din Codul civil, respectiv art. 268 alin. (2) din Codul muncii, republicat, acţiunile în constatarea dreptului la încadrarea în grupe de muncă conform dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990 intră în categoria acţiunilor în constatare de drept comun şi sunt imprescriptibile”. În consecință, va fi respinsă și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat să se constate că în perioada 16.04.1990-01.04.2001, a desfăşurat activitate în condițiile grupei I de muncă în procent de 100% și să fie obligate pârâtele să-i elibereze o adeverință care să ateste aceste mențiuni.

Pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, acordarea grupei I-a/ II-a de muncă  a fost reglementată prin Decretul-lege nr.68/1990, Ordinul nr.50/1990 şi Ordinul nr.125/1990.

La art. 2 din Decretul-lege nr.68/1990 s-a prevăzut că:

Conform art.2 din Decretul-lege nr.68/1990 ,,Personalul de la locurile de muncă şi activităţile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 şi după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I sau II de muncă beneficiază de acest drept pe întreaga perioada cât au lucrat la locurile de munca şi activităţile respective.

Locurile de muncă şi activităţile care se încadrează în grupele I şi II de muncă, potrivit prevederilor prezentului articol, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Natională pentru Protecţia Muncii, în termen de 30 de zile de la data emiterii prezentului decret-lege.”

În aplicarea prevederilor art. 2 din Decretul-Lege nr.68/1990, a fost emis,  de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii, Ordinul nr.50/5 martie 1990, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 20 martie 1990, prin care  s-au precizat locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II şi metodologia de încadrare a activităţii în grupa I/ a II-a de muncă.

Prin Ordinul nr. 125 din 5 mai 1990, dat în conformitate cu art. 2 din Decretul-Lege nr.68/1990, emis de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii, în vigoare din 01.05.1990, au fost precizate locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupa I şi a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990, în baza aceleiaşi metodologii reglementate de Ordinul nr. 50/1990.

Decretul-Lege nr.68/1990 a fost abrogat prin Legea nr.158/2004, la data de 28 mai 2004, iar Ordinul nr.50/1990 şi  Ordinul nr.125/1990 au fost abrogate la data de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, deci încadrarea activităţii în grupa I/a II-a de muncă, în baza acestor acte normative,  privea perioada lucrată până la data de 01.04.2001.

Potrivit Ordinului nr.50/1990 locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal ce se încadrează în grupa I  de muncă sunt cuprinse în anexa 1, iar cele  ce se încadrează în grupa II de muncă , în anexa 2. De acest drept beneficiază personalul în activitate la 1.03.1990, indiferent  de numărul  salariaților, conform condițiilor de muncă ce vor fi corelate cu cele  două anexe.

În conformitate cu punctul 6 din Ordinul nr.50/1990 nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupa I  și II de muncă se realizează de  conducerea unităților împreună  cu sindicatele din unități, ținând cont de condițiile  concrete în care își desfășoară activitatea  salariații, proporțional cu  timpul lucrat în aceste condiții de fiecare salariat, respectiv ce puțin 50%  din timpul de lucru pentru grupa I și cel puțin 70% pentru grupa II.

Prin același act normativ s-au stabilit modalitățile de încadrare în grupa I sau II de muncă pentru perioada anterioară datei de 1.03.1990, astfel: 18.03.1969 – 31.12.1975 încadrarea în grupe de muncă  se realizează  conform procedurii stabilite  de Ord. 50/1990 proporțional cu timpul lucrat în condiții de grupă de muncă, fără a se condiționa încadrarea  în grupe de muncă de existența  buletinelor  de determinare a noxelor .

Nu este condiționată  încadrarea în grupă de muncă  de existența acestor buletine nici perioada 1.01.1976 – 31.12.1989.

Prin Ordinul nr. 125 din 5 mai 1990, dat în conformitate cu art. 2 din Decretul-Lege nr.68/1990, emis de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii, în vigoare din 01.05.1990, au fost precizate locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupa I şi a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990, în baza aceleiaşi metodologii reglementate de Ordinul nr. 50/1990.

Încadrarea în grupe de muncă după 1.03.1990 ține cont de determinările  de noxe pe locuri de muncă  și meserii, de condițiile  de bază de microclimat (căldură, frig, umezeală excesive) suprasolicitare  fizică sau psihică, risc deosebit de explozie, iradiere, infectare ș.a. toate aceste aspecte fiind analizate de conducerea angajatorului împreună cu  sindicatele  angajaților.

Dovedirea perioadelor în care  salariatul și-a desfășurat activitatea în grupa I sau II de muncă , în vederea pensionării, se face prin înscrierea acestor perioade în carnetul de muncă al salariatului, conform metodologiei stabilite – pct. 15 Ordinul 50/1990.

În situația în care nu au fost efectuate astfel de mențiuni în carnetul de muncă, persoana în cauză poate solicita eliberarea unei adeverințe în condițiile art.158 alin.2 din Legea nr.263/2010 și anexa 14 la Normele metodologice  de aplicare a Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice în care sunt arătate menţiunile pe care trebuie să le cuprindă adeverinţa ce atestă încadrarea in grupa I sau a II a de muncă.

Prin urmare, încadrarea în grupe de muncă se realiza anterior datei de 01.03.1990 în baza Ordinului nr.50/1990, iar după această dată se realiza în baza Ordinului nr.125/1990, după metodologia prevăzută de ordinul nr.50/1990.

Conform carnetului de muncă, în perioada 16.04.1990-01.04.2001, reclamantul a ocupat funcția de electrician la IRE Craiova, Filiala RE Craiova, Filiala TDEE Craiova, STD Craiova, Sucursala TD Craiova, CNT al EE T SA, SC SSA.

Reclamantul a susținut că activitatea desfășurată în perioada indicată în acțiune se încadrează în grupa I de muncă în conformitate cu prevederile art.3, alineat 2 din Ordinul nr.50/1990, prin asimilare cu activitățile prevăzute în anexa 1, punct 123, alineat 15 din Ordinul nr.50/1990 și art.46 din același ordin.

La punctul 123 din anexa 1 la Ordinul nr.50/1990 se prevedeau: Meseriile şi funcţiile din unităţile de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranţa circulaţiei, fiind nominalizate printre altele funcțiile de: mecanic maşini şi utilaje (lăcătuş reparaţii vagoane), sudori şi electricieni din echipele de revizie tehnică şi reparaţii vagoane din unităţile regionalelor de cale ferată;electromecanic montator, electrician şi lăcătuş la reparaţii locomotive-automotoare şi rame.

De asemenea, la punctul 46 din anexa 1 la Ordinul 50/1990 sunt prevăzute următoarele activităti:„Steamparea minereurilor la Întreprinderea minieră Bârza”.

Textele indicate vizează așadar meseriile din cadrul unităților de exploatare și siguranță a căilor ferate, respectiv din cadrul Întreprinderii miniere Bârza, așa încât activitatea de electrician desfășurată de reclamant în cadrul unităților mai sus menționate nu poate fi încadrată la punctul 123 din anexa 1 la Ordinul nr.50/1990.

În altă ordine de idei, activitatea desfășurată de reclamant în perioada 16.04.1990-01.04.2001 nici nu ar putea fi încadrată în grupa I de muncă în baza Ordinului nr.50/1990 întrucât așa cum s-a arătat mai sus, începând cu data de 01.03.1990 această încadrare se realiza în baza Ordinului nr.125/1990.

Mai mult, aşa cum rezultă din contractele individuale de muncă ale reclamantului şi actele adiţionale la acestea, în vederea pensionării reclamantul a fost încadrat în grupa a III-a de muncă, neavând așadar nici o relevanță faptul că acesta a beneficiat de spor de pericol și neexistând nici o dovadă că vreunul dintre aceste contracte ar fi fost contestat.

Asadar, activitatea reclamantului nu poate fi încadrată în grupa I de muncă pe perioada menționată, cererea formulată în acest sens nefiind întemeiată, urmând a fi respinsă

Consecință a respingerii primului capăt de cerere, va fi respins și capătul  de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la emiterea unei adeverinţe, având în vedere caracterul accesoriu  al acesteia.

Faţă de cele ce preced, tribunalul va respinge lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii cu privire la primul capăt de cerere şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocate de pârâta CNT al EE SC T SA şi pe fond, va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii cu privire la primul capăt de cerere şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocate de pârâta CNT al EE SC T SA.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul TI, în contradictoriu cu pârâtele CNT al EE SC T SA. cu sediul în .........., cu adresa de corespondenţă şi pentru comunicarea actelor de procedură la .......... şi S.P.S.D.M.R.E.D.T "S" SA, cu sediul în ...... cu adresa de corespondenţă şi pentru comunicarea actelor de procedură la ........

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 21.11.2019,  la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare